Educatie si disciplina prescolar

Educatia si disciplina sunt fundamentale in dezvoltarea prescolarului, deoarece aceasta perioada reprezinta baza formarii ca adult. Intre 3 si 6 - 7 ani copilul invata si asimileaza informatiile rapid, creierul sau facand conexiuni ce vor dura pe intreg parcursul vietii. Cel putin teoretic, educatia prescolara institutionalizata are urmatoarele obiective:

• Formarea si educarea personalitatii prin identificarea cu modele valoroase, dezvoltarea sinelui, dezvoltarea constiintei morale si dezvoltarea conduitei civilizate.
• Dezvoltarea aptitudinilor de comunicare prin discutii libere.
• Cunoasterea si intelegerea lumii, mai intai prin formarea primelor reprezentari despre mediul familial, apoi largirea sferei de reprezentari la oras si tara.
• Dezvoltarea creativitatii si a simtului estetic.
• Dezvoltarea psihologica - jocul ca activitate de baza si dezvoltarea relatiilor interpersonale.
• Dezvoltarea deprinderilor matematice - numaratul.
• Pregatirea pentru scoala - probabil cel mai important scop al invatamantului prescolar. In gradinita copilul se obisnuieste cu mediul si regulile instititutiei educationale.

Prescolarii se afla la varsta la care reusesc sa urmeze reguli simple, indeplinesc instructiunile parintilor, au autocontrolul necesar pentru a astepta pentru lucrurile pe care si le doresc si isi gestioneaza frustrarile produse de situatiile care nu le sunt pe plac. Comportamentul neadecvat la prescolar este intentionat, iar acest lucru se intampla din diverse motive - gelozie, lipsa atentiei, stres, etc. Parintii trebuie sa inteleaga ca atentia lor este o unealta foarte importanta pentru copil. Acesta isi doreste atentia parintilor, fie ea pozitiva (recompensare) sau negativa (iritare, tipat). Din acest motiv, este important pentru parinti sa nu le acorde copiilor atentie in timp ce au un comportament inadecvat, sau imediat dupa. Prin urmare pauza si izolarea prescolarului sunt unelte disciplinare utile.

Pentru parinti, scopul disciplinei la prescolar trebuie sa fie impartasirea cunostintelor despre lucrurile si valorile esentiale ale vietii, care converg spre la armonie. Comunicarea dintre parinti si copii este foarte importanta - prescolarul trebuie sa stie ce asteptari au parintii de la el, la aceasta varsta copilul fiind suficient de "matur" pentru a procesa aceste informatii.

sursa:romedic.ro

Alimentatie prescolar

Alimentatia prescolarului este in general foarte asemanatoare cu cea a adultului, doar ca trebuie sa fie preparata mai dietetic, fara exces de sare si sa contina toate elementele nutritive necesare unui copil plin de energie, aflat in plina dezvoltare. Alimentatia este foarte importanta pentru sanatatea prescolarului - o alimentatie adecvata previne problemele de sanatate cum ar fi obezitatea, diabetul si decalcifierile. O alta cerinta ar fi ca prescolarul sa consume alimente sanatoase - carne slaba, fructe de mare, oua, legume, cereale integrale, produse lactate zilnic si fructe proaspete. Cele mai importante sunt legumele si fructele, cat mai colorate, deoarece inmagazineaza cele mai multe elemente nutritive necesare prescolarului. Desertul nu este interzis, insa nu trebuie sa fie format din dulciuri si produse de patiserie; este indicat sa nu tineti in casa produse de acest gen. Nu exagerati insa - alimentele interzise devin extrem de atragatoare pentru un copil.

Un copil prescolar trebuie sa primeasca 5 mese pe zi - 3 mese principale si 2 gustari. Cea mai importanta este masa de pranz - 35 - 40% din necesarul zilnic - urmata de mesele de dimineata si seara - 15 - 20%. Copiii au tendinta de a se alimenta mai bine daca servesc masa impreuna cu familia sau cu alti copii. Masa in familie este foarte importanta, deoarece duce la formarea unor obiceiuri sanatoase - bune maniere, dezvoltarea aptitudinilor de conversatie, spalatul pe maini inaintea si dupa masa, igiena orala. In timpul meselor este interzisa vizionarea emisiunilor TV. Evitati alimentele cu care copilul s-ar putea ineca - morcovi cruzi, alune, boabe de struguri, carne tare, popcorn, guma de mestecat sau bomboane dure.

In functie de varsta, necesarul caloric zilnic al unui prescolar este foarte apropiat de cel al unui adult sedentar - un copil de 3 ani are nevoie de 1. 300 de calorii, sau 90 de calorii / 1 kg din masa corporala. Pana la 6 - 7 ani, necesarul caloric al prescolarului este de 1. 800 sau 80 de calorii / 1 kg din masa corporala. Alimentatia zilnica a prescolarului trebuie sa includa: 400 - 500 ml lapte, 20g branza de vaci, 60 - 70g carne, 1 ou la 2 - 3 zile, paine intermediara, grasimi.

Necesarul nutritiv zilnic pentru prescolari 4 - 6 ani (cu aproximatie) :
Baieti - 1. 715 calorii
• proteine - 19, 7 g
• calciu - 450 mg
• fier - 6, 1 mg
• grasimi - 66, 7 g
• grasimi saturate - 21, 0 g
• sare - 3, 0 g
Fete - 1. 545 calorii
• proteine - 14, 7 g
• calciu - 450 mg
• fier - 6, 1 mg
• grasimi - 60, 1 g
• grasimi saturate - 18, 9 g
• sare - 3, 0 g

  sursa:romedic.ro 

Boli la prescolari

Copiii prescolari sunt in general afectati de boli si afectiuni minore - febra, diaree, varsaturi, amigdalita, infectii ale urechilor, ce nu dureaza mai mult de doua saptamani si nu necesita interventie medicala - afectiunile respiratorii sunt cele mai intalnite, deoarece copiii de aceasta varsta inca nu au plamanii pe deplin dezvoltati. Aceste afectiuni usoare ii ajuta pe copii sa achizitioneze deprinderile necesare pentru a face fata discomfortului fizic si pentru a avea intelegere si empatie pentru situatia altei persoane aflata in suferinta. Copiii prescolari pot fi totodata vulnerabili la aparitia unor boli mult mai grave, cum ar fi gripa, pneumonie, cancer si HIV - SIDA. Conditiile de saracie, stres in familie, comunitatile prescolare, sau o familie foarte numeroasa sunt adesea factori care maresc predispozitia la imbolnavire a prescolarului.

O parte importanta in ingrijirea prescolarului o constituie bolile copilariei - varsatul de vant (varicela) , oreionul (parotiroida epidemica) , pojar (rujeola) si scarlatina. Dintre aceste boli, cea mai infectioasa este varsatul de vant, iar parintii trebuie sa stie ca aceasta afectiune, la fel ca celelalte boli ale copilariei enumerate, poate fi prevenita, prin vaccinare, la varsta de 9 luni. Printre cele mai intalnite boli cronice la copiii prescolari se numara afectiunile oftalmologice, sechele produse de rahitism, intarzierile de crestere, obezitatea si afectiunile ale coloanei vertebrale.

Parintii trebuie sa contacteze medicul in urmatoarele cazuri:
• copilul este letargic si mai putin activ decat de obicei;
• respiratia se face cu dificultate;
• circulatia pare foarte lenta - copilul este mai palid si are mainile si picioarele reci, iar in urmatoarele situatii parintii trebuie sa sune la urgente:
• copilul vomita lichid verzui;
• prescolarul are convulsii;
• respiratia se opreste pentru mai mult de 15 secunde.

sursa:romedic.ro

Prescolar

Prescolarul incepe sa-si evidentieze personalitatea si dezvoltarea intelectuala. Varsta prescolara sau a doua copilarie este impartita in trei etape: prescolarul mic (3 - 4 ani) , prescolarul mijlociu (4 - 5 ani) si prescolarul mare (5 - 6/7 ani) . Egoismul, independenta, creativitatea, eterna intrebare "De ce?", simtul aventurii, socializarea, curiozitatea sexuala, emotivitatea, diferenta dintre rau si bine, realitate versus fantezie, toate acestea sunt realitati ce caracterizeaza copilul prescolar si totodata provocari in aceasta etapa de dezvoltare. Acum copilul incearca sa afle cat mai multe lucruri in legatura cu lumea inconjuratoare si pot pune de multe ori intrebari dificile sau jenante pentru parinti, cum ar fi cele legate de moarte si sexualitate. Parintii trebuie sa incerce le dea copiilor un raspuns de fiecare data, intr-un mod sincer si la obiect, fara a da mai multe informatii decat le-au fost solicitate.

Copiii prescolari dau dovada de un simt al umorului foarte dezvoltat si deseori au un comportament exuberant si galagios. Din punct de vedere psiho-social, prescolarul se "desprinde" cu mai multa usurinta de parintii sai si incepe sa-si formeze propriul cer de prieteni, cu care organizeaza jocuri in care isi imagineaza ca sunt diverse personaje - de ex. "de-a mama si de-a tata". Este posibil ca unii copii sa aiba prieteni imaginari - in special cei care nu au alti copii cu care sa se joace. De altfel, deosebirea dintre realitate si imaginar reprezinta una dintre provocarile varstei prescolare. Pe de alta parte, prescolarul are nevoie ca parintii sa ii ofere un cadru strict delimitat, ca fundament pentru a putea explora lumea in siguranta. Copiilor le place sa stie exact ce urmeaza sa se intample. Desi par a fi increzatori, copiii prescolari se panicheaza daca isi dau seama ca adultii sunt nesiguri in educatia pe care le-o ofera.

Prescolarii capata mai multa incredere in abilitatile lor fizice insa, la fel ca in privinta laturii emotionale, pot fi prea indrazneti sau prea timizi si trebuie sa fie supravegheati atunci cand se joaca. Limbajul este o latura exploatata in acesti ani, iar copiii sunt buni parteneri de conversatie, pe orice fel de tematica. Spuneti-le copiilor sa va povesteasca ce au facut si ce au vazut in timpul in care nu i-ati vazut. Sferele de interes ale copiiilor prescolari cuprind glumele, cartile si povestile cu rime, jocul cu alti copii, activitatile fizice si jocurile simple pe computer. Parintii sunt in continuare parteneri de joaca si amuzament, cu conditia ca adultii sa nu transforme jocul in lectie. Importanta dezvoltarii copilului in aceasta perioada de varsta a dat nastere la expresia celor "7 ani de acasa", iar lipsa grijilor si fericirea caracteristice prescolarilor a facut ca aceasta perioada sa mai fie numita si "varsta de aur a copilariei".

sursa:romedic.ro

Laxitatea ligamentară

Laxitatea ligamentară este o cauză subestimată, dar extrem de importantă a durerii cronice la nivelul organismului, caracterizată prin slăbirea ligamentelor. Când aceasta afectează toate articulaţiile corpului, este numită hipermobilitatea generalizată a articulaţiilor, afecţiune care apare la aproximativ 5% din populaţie. Cei care suferă de această afecţiune îşi pot îmbunătăţi starea de sănătate pe parcursul timpului, iar hiperlaxitatea juvenilă poate scădea pe măsură ce individul înaintează în vârstă. Persoanele cu vârsta de peste 40 de ani au adesea probleme recurente cu articulaţiile şi aproape toate au dureri cronice la nivelul acestora. Cei care suferă de laxitate ligamentară la nivelul spatelui pot să dezvolte şi osteoartrită sau degenerarea discurilor.

Vorbim despre laxitatea ligamentară în condiţiile unor ligamente slăbite sau hipermobilitatea articulaţiilor.

Laxitatea ligamentară poate fi confundată cu flexibilitatea articulaţiilor, deşi este vorba de două componente diferite ale mobilităţii şi stabilităţii, existând totuşi o legătură între ele. De exemplu, dacă o persoană are ligamente slabite, articulaţiile pot suporta mişcări excesive şi muşchii sunt mai flexibili.

Flexibilitatea reprezintă abilitatea muşchilor de a se adapta rapid la o schimbare de poziţie sau de aliniere. Flexibilitatea permite articulaţiei să se mişte la nivelul maxim posibil al unei articulaţii.

Persoanele care au ligamente slăbite şi/sau muşchi flexibili se îndreaptă de obicei spre activităţi precum dansul, gimnastica, patinajul sau yoga, pentru că îşi pot folosi articulaţiile la nivelul maxim de mişcare presupus de activităţile respective.

Laxitatea ligamentară poate fi transmisă ereditar sau poate fi dobândită pe perioada vieţii intrauterine, ca rezultat al hormonilor eliberaţi pe durata sarcinii, care relaxează ligamentele mamei pentru momentul naşterii.

Ligamentele
Ligamentul este o structură sub forma unui cablu, o fâşie îngustă de ţesut flexibil, fibros şi puternic care leagă două oase sau cartilaje şi susţine şi întăreşte articulaţiile. Rolul principal al ligamentelor este acela de a lega oasele de articulaţiile mobile. În lipsa ligamentelor, nu am mai putea merge, nu ne-am mai putea mişca, iar scheletul nu ar avea susţinere şi ar cădea. Din cauza naturii dense, ligamentele au parte de o slabă irigare cu sânge, ceea ce împiedică o bună regenerare atunci când este nevoie. Ligamentele trebuie să fie puternice şi ferme, dar în acelaşi timp flexibile şi pliante, astfel încât să nu opună rezistenţă mişcărilor normale. Ele sunt elastice în limita normală şi sunt protejate împotriva întinderii excesive de către contracţiile naturale ale muşchilor.

Ligamentele au rolul de a stabiliza articulaţia, protejând-o prin limitarea mişcării şi îmbunătăţind stabilitatea. Articulaţiile şi ligamentele laxe sunt instabile şi de aceea mult mai vulnerabile la efectele rănirii în urma unor traume sau a folosirii lor în exces.

Accidente precum luxarea unui ligament, scrântirea unei glezne, o cădere dureroasă sau ridicarea unui obiect mult prea greu pot răni sau frânge ligamentele. Aceste accidente determină un proces de vindecare numit inflamare, pentru a repara ligamentele rănite. Ne dăm seama că inflamaţia are loc atunci când simţim durere şi căldură în zona cu probleme şi nu putem să mişcăm articulaţia respectivă. Dacă procesul de vindecare are succes, atunci ligamentele îşi recapătă forţa şi lungimea, şi astfel ne putem relua activităţile obişnuite. Dacă procesul de vindecare nu funcţionează în totalitate, ligamentele se vor vindeca întinse, ceea ce ar putea duce la o condiţie care provoacă durere şi disconfort la mişcare.


Simptomele laxităţii ligamentare
Simptome precum glezne luxate, umeri dislocaţi, probleme cu spatele, sunt deseori întânite printre cei care suferă de laxitate ligamentară. Tinerele femei au adesea dureri şi în cazul unor luxaţii minore. Aceste persoane sunt mult mai predispuse spre dislocarea oaselor, iar cei care au un loc de muncă sedentar se plâng des de dureri de spate. În plus, unele persoane suferă şi de dureri localizate în alte părţi ale corpului decât zonele afectate sau rănite.

Indivizii care suferă de o laxitate extremă a articulaţiilor pot fi identificaţi datorită abilităţii lor de a-şi îndoi coatele sau genunchii dincolo de poziţia neutră. De asemenea, ei pot atinge cu uşurinţă podeaua cu palmele atunci când se apleacă pe spate, din talie (în poziţia podului). În aceeaşi categorie se încadrează şi abilitatea de a atinge cu degetul mare antebraţul aceleiaşi mâini.


Dezvoltarea laxităţii ligamentare
Laxitatea ligamentelor poate fi moştenită genetic şi să afecteze indivizii de la o vârstă fragedă sau poate fi rezultatul unui accident fizic. Rănile, în special cele la nivelul articulaţiilor, afectează invariabil şi ligamentele, fie prin întinderea lor peste limita normală, fie chiar prin ruperea lor. Dacă ligamentul respectiv nu se vindecă corespunzător, el va deveni slab sau lax. Ligamentele laxe sau slăbite nu pot susţine articulaţiile la fel de bine ca cele sănătoase, ceea ce predispune persoana în cauză la accidentări viitoare şi la suprasolicitarea altor părţi ale corpului pentru a suplini ligamentele cu probleme.

În cazul laxităţii extreme sau hipermobilităţii, persoanele afectate au de obicei o abilitate mai scăzută de a simţi poziţia articulaţiei, ceea ce poate contribui la accidentarea articulaţiei. Mulţi din cei cu hipermobilitate suferă şi de osteoartrită, afecţiuni care ţin de compresia nervilor, mişcări mandibulare anterioare excesive, prolaps uterin, etc.

De multe ori însă ligamentele laxe nu sunt considerate o problemă, mai ales în cazul dansatorilor şi a gimnaştilor, pentru care e foarte util să fie hipermobili şi flexibili. Ligamentele nu sunt afectate în general de exerciţiul fizic, şi devin mai ferme pe măsură ce copiii cresc.


Probleme cauzate de laxitatea ligamentelor

La adulţi
Ligamentele slăbite nu sunt la fel de capabile de stabilizarea articulaţiilor la fel ca ligamentele puternice, sănătoase. Articulaţia ale cărei ligamente sunt laxe se poate mişca dincolo de limita sa maximă normală. Ca rezultat, muşchii din jurul articulaţiei trebuie să lucreze mai mult ca să menţină stabilitatea. Unele complicaţii ale laxităţii ligamentelor pot evolua de-a lungul timpului:
• Lipsa de echilibru a muşchilor şi suprasolicitarea acestora duce la dureri de şolduri, spate sau genunchi
• Luxaţiile duc la distrugerea cartilajelor şi apariţia osteoartritei
• Întinderea exagerată a ligamentelor duce la luxaţii şi chiar rupturi ale ligamentelor
• Compresia nervilor cauzată de mişcarea excesivă a oaselor şi presiunea acestora pe nervii apropiaţi
La copii
• Dificultăţi în activităţi care implică fermitatea degetelor: deschiderea pachetelor, cutiilor, capacelor, închiderea/deschiderea nasturilor şi a fermoarelor, manipularea anumitor jocuri (Lego)
• Dificultăţi legate de activitatea de a scrie: apucarea mult mai strânsă a obiectului de scris pentru a compensa stabilitatea scăzută, apăsarea excesivă pe hârtie, poziţie defectuoasă a corpului în timpul scrisului. Deşi aceste strategii par să ajute în găsirea stabilităţii, pot cauza o mai mică presiune a sângelui către muşchi, ceea ce duce la crampe şi dureri musculare.
• Dificultăţi în activităţile care implică mersul, statul într-un picior sau balansarea: pentru copiii care au laba piciorului slab dezvoltată din cauza laxităţii ligamentare, este dificil să stea într-un picior sau să practice sporturi care presupun balansarea pe un picior. Când laba piciorului este bine dezvoltată, greutatea corpului este susţinută de partea exterioară a tălpii, iar muşchii şi ligamentele sunt corect aliniate pentru a controla balansul. Dacă greutatea este preluată de partea interioară a tălpii, din cauza laxităţii ligamentelor, este dificil pentru muşchi şi ligamente să susţină balansul. Aceasta poate duce la dureri ale piciorului şi posibile accidentări.


Tratamentul laxităţii ligamentelor
Dacă slabirea ligamentelor duce la spasme musculare, pierderea abilităţii de mişcare şi multe alte tipuri de senzaţii dureroase şi de disconfort, ce putem face? Medicina tradiţională propune tratamente medicamentoase pentru a trata durerea cronică sau care acţionează asupra simptomelor laxităţii ligamentelor, fără a se adresa cauzei problemelor. Singurul tratament non-invaziv pentru laxitatea musculară este proloterapia, care întăreşte slabiciunea structurală din corp, astfel încât durerea asociată laxităţii ligamentare poate fi înlăturată definitiv.

Tratamentul tradiţional bazat pe medicamente şi chirurgie
Medicina tradiţională continuă să caute medicamente, dispozitive şi proceduri medicale care să elimine durerea cronică. Chiar dacă medicamentele antiinflamatoare îndepărtează temporar durerea, acestea nu fac nimic pentru a corecta cauza care o provoacă. Mai mult decât atât, pe termen lung, aceste medicamente pot provoca un rău mai mare.

Un alt tratament folosit împotriva durerii este injectarea de cortizon, aceasta fiind şi una dintre cele mai rapide metode de a slăbi fermitatea legăturii dintre ligament şi os. Cortizonul şi alţi steroizi au efecte adverse asupra vindecării oaselor, cartilajelor şi ţesuturilor moi. Din păcate, multe persoane care suferă de dureri cronice apelează la remedii rapide, fără să se gândească la impactul lor pe termen lung sau la efectul advers pe care l-ar putea avea. Problema cortizonului constă în faptul că, deşi face posibilă eliberarea imediată de durere, inhibă în acelaşi timp orice aspect legat de vindecare, făcând astfel durerea şi mai puternică, atunci când reapare.
Cu alte cuvinte, atât medicamentele antiinflamatorii cât şi injecţiile cu cortizon sunt anti-vindecare. Pe termen lung au ca efect pierderea funcţiilor şi creşterea durerii cronice, inhibând procesul de vindecare şi accelerând degenerarea cartilajelor. În timp, pot apărea şi alte surse de durere cronică, alergii şi alte efecte adverse serioase.

Când orice altceva nu mai dă rezultate, unii pacienţi care suferă de durere cronică la nivelul spatelui şi al articulaţiilor, recurg la chirurgie. Din păcate, operaţiile chirurgicale nu fac decât să înrăutăţească problema. Chirurgii folosesc razele X ca metodă de diagnostic, metodă care nu localizează întotdeauna corect sursa durerii. În plus, decizia de a înlătura cartilaje, oase au discuri ale coloanei de cele mai multe ori va duce la artrită. Astfel, tratamentul unei dureri provoacă o altă cauză a durerii.

Tratamentul bazat pe proloterapie
Proloterapia oferă o altă viziune decât cea tradiţională asupra durerii şi a vindecării, prin stimularea ţesuturilor moi, a ligamentelor şi a reparării cartilajelor. Mulţi oameni au dureri cronice din cauza slăbirii ligamentelor şi a deteriorării cartilajelor.


Iată ce se întâmplă:
1. Un ligament este rănit în urma unei traume sau a suprasolicitării, aşa cum se întâmplă în accidentările sportive sau în urma unui accident.
2. Din cauza slabei irigări cu sânge, ligamentul nu se vindecă, spre deosebire de muşchi, care au un bun aport de sânge şi se vindecă destul de repede.
3. De-a lungul timpului, ligamentul rănit slabeşte şi îşi pierde elasticitatea.
4. Pentru că ligamentele au rolul de a stabiliza articulaţia, ligamentul rănit nu mai este capabil de asta.
5. Ca rezultat, muşchii trebuie să compenseze. Încep să doară şi să provoace spasme, şi eventual, vor începe să compenseze şi vertebra sau articulaţia din zonă.
6. Are loc creşterea osului, ca să ajute stabilizarea ligamentului cu probleme, ceea ce va duce la artrită şi un nou nivel de durere şi dizabilitate.

Această spirală a durerii poate fi oprită doar dacă se stimulează vindecarea de la sursa durerii, respectiv ligamentul, iar singura metodă de a face asta este prin proloterapie.
Proloterapia este cel mai sigur şi eficient tratament natural pentru repararea tendoanelor, ligamentelor şi a cartilajelor. Aceasta stimulează corpul să repare zonele dureroase prin inducerea unei reacţii inflamatorii blânde în ligamentul sau cartilajul slăbit. Inflamaţia produce creşterea cantităţii de sânge aduse la nivelul ligamentului, semnalând organismului că procesul de vindecare trebuie să înceapă. Cu alte cuvinte, proloterapia stimulează vindecarea.
Proloterapia oferă cele mai bune rezultate în tratarea durerii cronice. Elimină durerea pentru că acţionează asupra sursei: îmbinarea fibro-osoasă, o zonă bogată în terminaţii nervoase. Mai mult, întărirea ţesuturilor şi eliminarea durerii aduse prin proloterapie sunt permanente.


Relaţia dintre laxitatea ligamentelor şi incidenţa accidentărilor în cazul sportivilor
Mult timp s-a considerat că exerciţiile pentru flexibilitate scad incidenţa, intensitatea şi durata accidentărilor, ba chiar mai mult, reprezintă una din cele mai bune metode de a le evita. Asta nu înseamnă însă că o flexibilitate maximă a articulaţiilor va elimina complet riscul unei posibile accidentări. Deşi termenul de flexibilitate se referă în general la extensibilitatea muşchilor, măsurătorile sunt afectate şi de laxitatea ligamentelor, ceea ce înseamnă că o flexibilitate mare poate fi cauzată de o slăbire a ligamentelor, ceea ce dimpotrivă, ar creşte riscul unei accidentări. Predicţia şi conştientizarea unor factori anatomici care cresc riscul accidentărilor permit clinicianului să dezvolte programe de refacere individualizate, precum şi determinarea sporturilor la care atleţii respectivi s-ar descurca foarte bine, prevenindu-i în acelaşi timp să stea departe de alte activităţi sportive care le-ar face rău. De exemplu, pentru sportivii cu laxitate ligamentară gimnastica ar fi un tip de sport în care ar avea avantajul hipermobilităţii articulaţiilor, însă ar fi periculos să practice un sport precum rugby.

Studiile care au încercat să determine relaţia dintre riscul unei accidentări şi laxitatea ligamentară au obţinut rezultate contradictorii. De exemplu, s-a arătat că laxitatea ligamentară poate provoca rupturi la nivelul ligamentelor genunchiului în cazul fotbaliştilor profesionişti, însă nu s-a observat niciun efect al acestei afecţiuni asupra atleţilor de liceu sau de gimnaziu. Un alt studiu realizat pe jucători de lacrosse nu a găsit nicio diferenţă în ceea ce priveşte accidentările între sportivii hipermobili şi cei non-hipermobili. Alte cercetări au arătat că laxitatea ligamentară predispune spre dezvoltarea tendonitei şi a instabilităţii umărului. Un studiu realizat timp de opt ani având ca subiecţi fotbalişti de liceu nu a găsit nicio corelaţie între accidentările grave ale genunchilor şi gleznelor şi laxitatea ligamentelor. Ţinând cont de aceste rezultate, un grup de cercetători şi-a propus să afle dacă există într-adevăr o relaţie între incidenţa accidentărilor şi laxitatea ligamentară. Rezultatele cercetării lor, realizate pe jucători de rugby, au arătat că incidenţa accidentărilor este mult mai ridicată în cazul sportivilor hipermobili decât a celor care nu suferă de laxitatea ligamentelor.

Sfaturi pt cei care suferă de laxitate ligamentară

Pentru adulţi
• Evitaţi supraîntinderea musculară şi implicit a articulaţiilor
• Evitaţi poziţiile şi activităţile care implică o paletă extrem de largă de mişcări, mai ales cele care trec dincolo de limita normală a articulaţiei
• Întăriţi-vă muşchii din jurul şoldurilor, genunchilor şi spatelui (cel mai bine este să cereţi sfatul unui terapeut; exerciţiile Pilates pot fi de asemenea o opţiune bună)
• Luaţi în considerare exerciţiile în apă/înotul şi/sau mersul pe bicicletă ca metode de întărire a articulaţiilor, activităţi care nu presupun depăşirea limitei normale de mişcare a articulaţiilor

Pentru copii
Folosind partea interioară a tălpii pentru a corecta poziţia piciorului poate limita durerea şi ajuta la creşterea stabilităţii. Activităţi care cresc treptat rezistenţa şi forţa muşchilor ar trebui introduse printre activităţile zilnice, cum ar fi:
• Activităţi generale: jocul în parc sau în casă, înotul, plimbările, jocurile non-competitive cu mingea
• Activităţi specifice: folosirea unor instrumente de scris de mărimi diferite, pentru a optimiza poziţia mâinii în timpul scrisului şi pentru a reduce durerea. Dacă copilul foloseşte mai intens anumiţi muşchi şi asta îi provoacă durere, masajul sau stretchingul zonei respective îmbunătăţeşte circulaţia sângelui. De asemenea, pauze scurte pentru odihnă în timpul lucrului pot fi benefice. Jocul cu Lego sau jocurile cu piese mici sau de modelare a unor obiecte vor ajuta la creşterea puterii degetelor. O masă de scris uşor înclinată şi o pernă pe care să stea aşezat pot îmbunătăţi poziţia de scris. La folosirea computerelor sunt indicate pauzele scurte şi exerciţiile de întindere musculară.

sursa:romedic.ro

Alimentația ne ajută în răceală

Deși iarna este notorie pentru multitudinea de afecțiuni respiratorii, trebuie să știți că și sezonul cald poate pune numeroase probleme în acest sens. Având în vedere că temperaturile mari de afară pot fi uneori neplăcute, va propun să aflam ce trebuie să facem pentru a nu ne pricopsi cu câteva grade în plus din cauza unei răceli.

De-a lungul timpului, cercetatorii au cautat legături între sistemul imunitar si substanțele nutritive din alimente. Dacă observați că frecvența răcelilor s-a mărit este timpul să introduceți în alimentație mai multe produse care să vă stimuleze imunitatea.

Usturoiul, de exemplu vă poate stimuli sistemul imunitar crescând rezistența organismului la infecții și chiar și la stres. Pentru a beneficia de toate beneficiile usturoiului, curățați-l și apoi zdrobiți-l cu partea plată a cuțitului și mărunțiți-l înainte de a-l adăuga în mâncare. Zdrobind usturoiul în prealabil veți putea obține sucul acestuia care este de fapt sursa de sănătate despre care vă vorbeam.

Brânza și în general produsele lactate sunt foarte bune pentru imunitate. Acestea conțin acid linoleic conjugat, un component natural regăsit în special în carne și lactate provenite de la rumegătoare, dovedindu-se în urma unor studii de specialitate că stimuleaza sistemul imunitar. Totodată, iaurtul, chefirul, laptele bătut sau alte tipuri de lapte conțin probiotice, bacteria benefice pentru sistemul imunitar. Asigurați-vă că produsele pe care le achiziționați sunt inscripționate cu tipul de probiotice folosite, dar și cu indicații referitoare la prezența Vitaminei D. Oamenii de știință au demonstrate faptul că un organism cu un nivel foarte mic de Vitamina D este predispus mai mult afectiunilor respiratorii.

Vitamina C este de asemenea foarte importantă pentru tratarea afecțiunilor respiratorii cât și pentru profilaxie. Fructele și legumele sunt surse excelente de vitamina C astfel încât este bine să consumați cât mai multe pentru a vă ajuta organismul să reziste la răceală. Alături de Vitamina C, zincul este benefic pentru intărirea sistemului imunitar și poate fi găsit atât în carnea de pasăre, cât și în alune și multe alte alimente.

Alimente care vindecă răceala
În cazul în care răceala s-a instalat deja, este bine să consumați ghimbir, de preferat rădăcina, întrucât aceasta permite corpului să elimine toxinele din organism induced transpirația și inhibâd greața și chiar diareea. Preparați un ceai de ghimbir dând pe răzătoare circa 40 de grame de rădăcină de ghimbir pe care o amestecați cu o cană de apă, iar amestecul obținut îl puneți la fiert circa 10 minute. Este indicat să adăugați lămâie și miere pentru a da gust băuturii, dar și pentru a oferi ceaiului un plus de vitamine.

Supa de pasăre și băuturile calde sunt benefice în caz de răceală întrucât acestea permit fluidizarea secrețiilor nazale atenuând astfel simptomele răcelii. Este foarte important, ca în timpul răcelii să mâncați sănătos, ținând un regim echilibrat care să conțină multe vitamine și minerale!

Alături de usturoi, trebuie să menționăm importanța consumului de broccoli, ardei roșu sau cartofi dulci. Important este însă consumul alimente bogate în atioxidanți naturali – Vitamina A, C, E, selenium, zinc sau beta-caroten.

Guava este un fruct bogat în vitamina C – o jumătate de cană de guava conține 188 mg de Vitamina C si 56 de calorii. Este recomandat să consumați acest fruct crud.

Ardei gras roșu - oferă o doză foarte important de Vitamina C – o jumătate de cană de ardei gras roșu crud conține 142 mg de Vitamina C și numai 20 de calorii. Dacă alegeți să îl gătiți, aceeași cantitate de legumă va conține doar 116 mg de Vitamina C așadar este de preferat sa îl consumați crud.

Kiwi – un fruct de dimensiune medie contine circa 70 mg de Vitamina C si 46 de calorii. Acest fruct este recomandat pentru orice tip de afecțiuni respiratorii.

Portocala - la fel ca si Kiwi, o portocală de dimensiuni medii conține aproximativ 70 mg de Vitamina C si 62 de calorii, iar dacă preferați sucul de portocale, asigurați-vă că acesta este 100% natural. Trei sferturi de cană de suc natural de portocale conține între 61 și 93 mg de Vitamina C- un adevărat pahar de sănătate.

Sucul de grapefruit și ardeiul gras verde sunt de asemenea foarte bune pentru prevenirea și tratarea răcelilor. Trei sferturi de cană de suc de grapefruit are doar 71-86 de calorii și peste 50 mg de Vitamina C.

Capșunile sunt pline de antioxidanți și fibre. O jumătate de cană de căpșuni conține circa 50 mg de Vitamina C și doar 27 de calorii.

Varza de Bruxelles – mult prea puțin folosită în bucătărie de români, varza de bruxelles are o reputație nutrițională grozavă fiind o sursă inepuizabilă de Vitamina. O jumătate de cană de varză de bruxelles conține circa 48-50 mg și numai 8 de calorii!


Intăriți-vă sistemul imunitar
Chiar dacă aveți grijă de igiena dumneavoastră, trebuie să știți că evitarea microbilor nu vă poate asigura o viață sănătoasă. Un regim alimentar sănătos și hidratare corespunzătoare sunt esențiale pentru o sănătate de invidiat. Asigurați-vă că vă odihniți suficient, consumați alimente bogate în vitamine și minerale menținând o dietă echilibrată, faceți mișcare regulat și renunțați la obiceiurile nesănătoase precum fumatul sau consumul excesiv de alcool. Numeroase studii de specialitate au arătat că o serie de exerciții fizice (chiar și mersul pe jos) făcute cu regularitate ajută sistemului imunitar. În timp veți vedea că mâncând echilibrat și făcând mișcare veți răci din ce în ce mai rar.

Nu uitați să consumați cât mai multe lichide! Supele, ceaiurile calde, limonada sau sucurile natural de fructe și legume sunt de nelipsit in preventia si tratarea afecțiunilor respiratorii. Includeți în alimentația dumneavoastră suplimente alimentare pe bază de echinaceea si propolis! La orice plafar veți găsi propolis în stare brută – acesta este extrem de benefic dacă este consumat o dată sau de două ori pe zi in bucățele mici masticate.

Dacă totuși observați că simptomele răcelii se agravează sau pur și simplu persist foarte mult timp, nu ezitați să consultați sfatul unui medic care vă va recomanda tratamentul de care aveți nevoie. Este bine de știut că un tratament medicamentos trebuie „ajutat” de mulți alți factori precum hidratarea și alimentația sănătoasă și echilibrată.

sursa:romedic.ro

Durerea de spate dupa naștere

Primele luni din viața unui nou-născut sunt pentru mamă o mare bucurie, dar și o perioadă plină de încercări. Se întâmplă frecvent ca o femeie să aibă varii dureri și limitări după o naștere. Circa 30% din femei raportează durerea de spate (de regulă la nivel lombar) ca un simptom neplăcut post-partum tardiv (până la 6 luni). Acesta este ori o continuare a durerii lombare din timpul sarcinii, ori este legat de către mamă de momentul nașterii sau de procedurile medicale. Cauzele durerii de spate nu sunt întotdeauna cele aparente, iar tratamentul este unul non-specific. Există însă o serie de metode pentru a preveni și ameliora durerea de spate după naștere.

Cauzele durerii de spate post-natale
În perioada sarcinii, peste jumătate din femei se confruntă cu durerea la nivel lombar. Aceasta se datorează mai multor transformări care au loc în timpul sarcinii pentru a acomoda dezvoltarea fătului:
• Dezvoltarea anterioară a uterului împinge drepții abdominali, care își reduc semnificativ tonicitatea. Uneori, cei doi mușchi pot fi separați la nivelul liniei albe (diastazis), cu destinderea abdomenului. Deoarece mușchii posturali și cei abdominali sunt antagoniști care împreună realizează echilibrul static, o reducere a forței în drepți duce la solicitarea excesivă a mușchilor de la nivel lombar.
• Uterul împinge, totodată și înspre posterior. Aici, vasele și nervii pot fi comprimate, cauzând dureri în regiunea lombară.
• Modificarea centrului de greutate datorată kilogramelor în plus poate duce la posturi vicioase prelungite.
• Creșterea în greutate într-o sarcină normală este între 11 și 15 kilograme. Această greutate adăugată trebuie susținută într-o perioadă scurtă de către coloana lombară și mușchii de la acest nivel.
• Relaxina este un hormon secretat în perioada sarcinii care are rolul de a pregăti regiunea pelvină pentru naștere. Acesta crește laxitatea ligamentelor și a articulațiilor și poate afecta și coloana vertebrală.

Majoritatea femeilor se așteaptă ca, odată cu nașterea, aceste dureri și modificări să dispară instant. Deși nașterea aduce cu sine o importantă scădere în greutate, toți ceilalți factori vor fi în continuare prezenți pe o perioadă de săptămâni sau chiar luni.

În perioada care urmează sarcinii, durerea de spate poate apărea sau poate fi perpetuată din următoarele motive:
• Mama este atât de concentrată pe nou-născut, încât nu observă că adoptă posturi greșite. În special când este vorba despre mamele care alăptează, acestea tind să stea aplecate mai mult timp în poziții incomode pentru a reuși să-și hrănească sugarul.
• Deseori o proaspătă mamă va realiza eforturi mari de ridicare (nou-născut, cărucior, rucsac) fără a fi atentă la mișcările corecte pentru a nu leza coloana vertebrală. Chiar dacă 4-5 kilograme, cât are nou-născutul, nu pare o greutate mare, în luna a 6-a vor fi 7-8 kilograme, iar până la un an, copilul va atinge 10 kg. Ridicarea acestei greutăți chiar și de 50 de ori pe zi poate avea un impact semnificativ asupra spatelui, mai ales dacă mișcarea este realizată incorect.
• Nu se întorc la greutatea normală în primele luni după sarcină. Acest surplus de kilograme solicită coloana.

Persoane cu risc crescut
Deoarece cauzele durerii de spate post-partum sunt incomplet cunoscute, nu se pot delimita net grupele populaționale cu risc. Totuși, unele studii au remarcat o corelație între durerea de spate după naștere și următorii factori legați de mamă:
• Statura joasă
• Greutatea crescută
• Existența durerii înainte de sarcină
• Vârsta tânără.


Nașterea naturală
În cazul nașterii naturale, durerea de spate nou-instalată poate fi datorată efortului din timpul travaliului. În această perioadă, circa un sfert dintre femei raportează durere intensă la nivel lombar. Unul dintre motive poate fi poziționarea anormală a fătului în timpul nașterii, care apasă pe osul sacrum al mamei. Un travaliu lung și dificil va suprasolicita numeroase grupe musculare din organism. Menținerea unor poziții timp de minute sau ore (în șezut sau culcată pe spate) poate duce la dureri de spate persistente.

Dacă a fost folosit forcepsul pentru a facilita nașterea, poate exista o durere acută la nivelul coccisului. Rar, osul coccigian poate fi chiar fracturat în urma folosirii forcepsului, iar durerea să fie intensă. Aceasta va dispărea în câteva luni, iar fractura nu se tratează medical. Este bine ca o femeie având aceste simptome să informeze medicul despre existența lor, pentru a exclude alte cauze și a monitoriza vindecarea.

Injecția epidurală și cezariana
Mult timp s-a considerat ca există o relație de cauzalitate între injecția epidurală și durerea de spate post-partum. Acum, consensul este că anestezia epidurală poate induce durere lombară accentuată în prima zi, datorită traumei mecanice, dar aceasta nu va persista mai mult de câteva zile. Numeroase studii au infirmat legătura între anestezia epidurală și durerea de spate persistentă. Acest lucru este important pentru a nu trece cu vederea o durere importantă ca fiind pe seama epiduralei.

Majoritatea studiilor infirmă o legătură directă între operația de cezariană și durerea de spate nou instalată. Teoretic, durerile ar putea apărea datorită scăderii forței în mușchii abdominali, dar acest lucru nu ar trebui sa dureze mai mult decât perioada de vindecare completă (6-8 săptămâni).

Recomandări pentru a preveni sau reduce durerea
Deși poate nu s-a ajuns la un conses în ceea ce privește etiologia durerii de spate post-partum, există numeroase modalități care pot preveni instaurarea sa, sau o pot ameliora.

Postura corectă
Pentru a preveni sau a nu accentua o durere de spate, este necesară atenția față de postura și mișcările protective pentru coloană. Sfaturi utile includ:
• În mod ideal, o mamă ar trebui să se întoarcă la greutatea anterioară la 2-3 luni de la naștere. Sportul poate fi început în 1-2 săptămâni pentru mamele care au născut natural și după 6 săptămâni, pentru cele care au suferit o operație cezariană (și după acordul specialistului).
• Atunci când alăptează, mama trebuie să aducă nou-născutul la sân și să se sprijine pe spate, nu să se aplece înspre acesta. Uneori este necesară menținerea poziției de alăptat mai mult timp, de aceea se recomandă un scaun cu spătar în locul unei canapele sau fotoliu moale.
• Pentru a distribui greutatea uniform, nou-născutul poate fi transportat folosind un port-bebe (sau „marsupiu”). Copilul nu trebuie ținut pe șold, pentru a nu suprasolicita mușchii lombari de pe partea opusă. Când este împins cu căruciorul, mama trebuie să își mențină spatele drept.
• Pentru a ridica nou-născutul (sau orice altă greutate) mișcarea corectă este de îndoire a genunchilor, niciodată de aplecare. În plus, cu cât greutatea este mai aproape de corp, cu atât coloana suferă mai puțin.
• Când este folosit scaunul special pentru hrănit, tăvița sa trebuie înlăturată înainte de a scoate sugarul. Altfel, se realizează un efort de ridicare peste unghiul comod mamei.
• Plasarea copilului în scaunul special pentru mașină trebuie realizată din interiorul mașinii, îngenunchind pe bancheta din spate, nu din afară, într-o poziție incomodă.


Exerciții utile
După naștere, primele exerciții utile sunt cele ușoare, care acomodează corpul cu un grad mic de efort. Cea mai simplă formă de mișcare, care poate fi inițiată la câteva zile după orice fel de naștere, este mersul pe jos. După câteva săptămâni, efortul ușor aerob poate fi reprezentat de înot, care va întări mușchii spatelui, fără a pune presiune pe oase și articulații.

După ce perioada de vindecare este încheiată, proaspăta mamă poate face exerciții de întărire a mușchilor din zona abdominală și cea lombară. Cele mai simple sunt:

Înclinarea pelvină
Cu spatele lipit de podea și genunchii îndoiți, ridicați abdomenul, în timp ce expirați. În acest timp, șoldurile trebuie să rămână fixe pe podea, astfel încât mișcarea va fi una subtilă, de rotire a bazinului spre anterior.

Exerciții izometrice
Acestea tonifiază grupele musculare fără a pune presiune asupra articulațiilor. Se realizează pur si simplu contractând anumite grupe musculare timp de 5-7 secunde și repetând mișcarea de 5-10 ori și de 3 ori pe zi.

Stretching
Pentru a recăpăta flexibilitatea și tonusul în articulații, ligamente și mușchi, exercițiile de stretching trebuie realizate constant. Deoarece bazinul și coloana sunt încă instabile în primele săptămâni după naștere, se recomandă exerciții comode, până la punctul în care simțiți întinderea mușchiului. În acest tip de exerciții, cheia este gradarea nivelului de dificultate în funcție de cum vă simțiți.


Măsuri generale
Acestea pot ameliora simptomele durerii lombare, deși nu vor trata cauza. Eficiente pot fi compresele calde, dar unele femei găsesc alinare de la pachetele cu gheață (care trebuiesc învelite într-un prosop). Băile calde ajută la relaxarea mușchilor, dar și la evadarea din stresul pe care îl înfruntă o proaspătă mamă. Masajul, în special cel realizat de un profesionist, poate calma mușchii dureroși și tensionați. Cum greutatea inadecvată adaugă la riscul de durere de spate post-partum, este importantă reducerea greutății prin sport și o dietă sănătoasă.


Tratament medical
În cazul în care durerea persistă, iar medicul nu descoperă o altă cauză, poate fi utilă o cură de balneofiziokinetoterapie. Metode specifice precum aplicațiile cu parafină, stimulare electrică, masaj și exerciții fizice pot anula simptomele dureroase. În plus, o echipă de specialiști vă poate sublinia greșelile de postură și recomanda exerciții specifice, pentru a evita re-apariția durerii.

Medicația antalgică și antiinflamatorie poate fi folosită pentru ameliorarea simptomelor, dar nu reprezintă o rezolvarea a cauzei. Ea este cea mai utilă în corelație cu corecția posturală și exercițiile fizice. În plus, este bine ca mamele care alăptează să consulte medicul în legătură cu medicația pe care intenționează să o administreze.

sursa:romedic.ro

Bunicii si educatia copilului

Rolul bunicilor in educatia copiilor este esential intr-o lume in care parintii sunt din ce in ce mai ocupati sa se asigure de siguranta financiara a familiei iar simtul identitatii si valorile morale sunt concepte usor desuete in actualul proces de globalizare la care asistam de pe margine. Implicarea bunicilor in cresterea copiilor e cruciala in ceea ce priveste dezvoltarea psihica, sociala si academica a acestora.

Un studiu condus de Oxford University si Institutul Educatiei din Londra arata ca implicarea bunicilor in educatia copiilor are un impact pozitiv in ceea ce priveste gradul de fericire al acestora. Ann Buchanan (Centre for Research into Parenting and Children/Department of Social Policy and Social Work -Oxford University) si Dr. Eirini Flouri (the Institute of Education) au investigat impactul pe care il are implicarea bunicilor in cresterea si educarea copiilor cu varste cuprinse intre 11 si 16 ani. Majoritatea adolescentilor s-au declarat entuziasmati de legatura pe care au au cu bunicii, fapt ce suplineste cu succes absenta parintilor care lucreaza sau in contextul unor familii ce au trecut prin divort sau separare. De asemenea bunicii au fost identificati drept piloni de stabilitate in cresterea copiilor dar si in timpul unor crize familiale ce nu puteau fi gestionate fara aportul acestora.

Relatiile emotionale dintre nepoti si bunici pot influenta mai tarziu dezvoltarea psihica, educationala si sociala a copiilor. S-a descoperit ca atunci cand primesc mai multa afectiune din partea bunicilor, copiii tind sa dezvolte o mai mare incredere in sine, avand un impact pozitiv de lunga durata asupra conduitei acestora.

Beneficiile implicarii bunicilor in cresterea copiilor
- Dezvoltarea simtului de apartenenta si identitate a copilului
- Transmiterea valorilor si a mostenirii culturale specifice fiecarei familii
- Oferirea unor modele traditionale de conduita
- Resurse de timp nelimitate pentru citit, lectii, jocuri si plimbari
- Afectiune neconditionata

Cum evitam discutiile intre parinti si bunici in ceea ce priveste educatia copilului?
 
Conceptul de babysittting a inceput sa prinda amploare in ultimii ani si in tara noastra, parintii care dispun de resurse de timp limitate apeland de cele mai multe ori la bunici pentru a le supraveghea copiii. Considerentele ce stau la baza acestei alegeri sunt mai ales de natura emotionala decat financiara. Atunci cand iti incredintezi copilul unuia sau ambilor parinti ai certitudinea unei apropieri psiho-emotionale mult mai puternice decat in cazul unei persoane straine contractate printr-o agentie de recrutare.

Pentru a te asigura ca bunicii nu ii permit copilului tau mai multe decat ai face-o tu e necesar sa stabilesti de la bun inceput un set de regului menit sa clarifice asteptarile pe care le ai in ceea ce priveste educatia celor mici.

Poti incepe cu un tabel in care sunt trecute activitatile permise si cele interzise, precum:
- Orele de somn potrivite
- Timpul petrecut in fata televizorului/calculatorului
- Alimente permise/ alimente interzise
- Zonele si durata plimbarilor in parcurile de joaca

Odata ce ai stabilit un minimum de reguli pe care le-ai discutat in prealabil cu bunicii poti pleca linistit la serviciu sau in vacanta. E de preferat sa ai in vedere ca modul in care acestia au grija de copiii tai poate fi intr-o oarecare masura diferit, iar unele aspecte precum curatenia in camera sau strangerea hainelor de pe jos - sa nu fie o prioritate din punctul lor de vedere. Asta nu inseamna ca abordarea lor este gresita. Discuta cu mult calm problemele care apar pe parcurs, avand grija la modul in care o faci, pentru a evita crearea de resentimente si „demisia” ulterioara din functia de babysitter.


Bunicii ideali
A fi bunic este echivalent cu a iubi, a educa, a se bucura si a sprijini. Pentru a fi eficienti, bunicii trebuie sa inteleaga si sa-si asume rolul pe care il joaca in viata nepotilor lor. Evident, acesta se va schimba pe masura ce copiii vor creste iar necesitatile si dorintele lor vor fi intr-o permanenta schimbare.

Gardianul valorilor de familie
Bunicii care isi asuma acest rol consolideaza mostenirea culturala a familiei prin povestile despre copilaria lor si cea a parintilor acestora, prin mentinerea la curent cu toate schimbarile ce au loc in familia extinsa si prin adunarile de familie organizate in casele lor.


Un prieten special
Bunicii se bucura de nepotii lor fara sa-ai faca aceleasi griji pe care un parinte le are in mod constant. Fie ele financiare, de sanatate sau siguranta. Reprosurile, certurile si admonestarile revin in sarcina parintilor pe cand bunicilor nu le ramane decat sa fie confidenti sau partasi ai odraslelor noastre. Subiecte precum prietenia, spiritualitatea, timpul liber, lectura sau mancarurile preferate sunt la ordinea zilei intre bunici si nepoti, fapt ce duce la consolidarea relatiei dintre ei.


Invatatorul
Fie ca e vorba despre cum se bate un cui, cum se face un cozonac sau cum se impleteste parul – bunicii au mereu cate o lectie de predat copiilor nostri. In afara lucrurilor practice pe care le asimileaza de la bunici, copiii deprind principii precum bunele maniere, respectul fata de adulti si etica. Activitati precum pescuitul, crosetatul, pictatul, fotbalul sunt menite sa le oefere copiilor abilitatile practice si sociale ce vor fi atat de valoroase pe masura ce cresc. Cititul povestilor inainte de culcare poate spori creativitatea si spiritul ludic al copiilor, in timp ce bunicii le ofera importante lectii de imaginatie din confortul casei tale.


Responsabilul de cadouri
Bunicii sunt mai predispusi spre a le face cadouri copiilor, spre deosebire de parinti. Dorinta de a-i rasfata este irezistibila iar jucariile si dulciurile oferite fara nici o ocazie speciala – abunda. Putem in schimb directiona generozitatea acestora prin constituirea unor fonduri economice, de care copiii pot beneficia in viitor. Bancile ofera numeroase planuri de economii pentru copii pentru a-i ajuta sa faca primii pasi catre o cariera de succes.

sursa:romedic.ro

Lăuzia - schimbări în corpul femeii după naștere

In timpul sarcinii corpul femeii sufera o serie de transformari majore care contribuie la sanatatea si siguranta fatului. Dupa nastere organismul feminin se modifica din nou, atat la nivel fizic, cat si la nivel psihic. Aceasta perioada dureaza intre 6 si 8 saptamani si poarta denumirea de lauzie.

Repaosul recomandat este de minimum 24 de ore, iar in cazul rupturilor mai mari de perineu se poate prelungi la 2-3 zile. Ridicarea din pat trebuie sa se faca progresiv, fiind indicat un efort fizic cat mai redus. Pe masura ce organismul isi revine, activitatea fizica poate creste, fapt ce conduce la imbunatatirea circulatiei sangelui si evitarea aparitiei tromboflebitelor, precum si la ameliorarea scurgerii lohiilor si a involutiei uterului.

In timpul lauziei imunitatea organismului este extrem de scazuta, astfel incat noua mamica este predispusa la contactarea unor viroze respiratorii si infectii intestinale. O solutie poate fi limitarea vizitelor pe cat posibil. O simpla raceala poate avea consecinte grave asupra sanatatii lauzei si a noului nascut.

Cea mai relevanta modificare a organismului este data de aparitia laptelui. Hormonul hipofizar numit prolactina este responsabil de aparitia secretiei de lapte, care continua printr-un mecanism reflex produs de suptul bebelusului.

Simptomele care insotit aparitia secretiei de lapte sunt cresterea temperaturii pana la 38 de grade, intarirea sanilor. Adesea acestea sunt insotite de senzatie de durere la nivelul sanilor si poarta denumirea de „furia laptelui” care dispare insa in cateva zile. Intreruperea alaptatului, fie chiar si pentru cateva zile poate duce la disparitia secretiei de lapte. Alaptarea este esentiala in alimentatia bebelusului cand acesta primeste colostrul - primul lapte, care contine substantele si anticorpii necesari unui nou-nascut. Pe langa nutrientii necesari dezvoltarii normale a bebelusului, alaptatul are si avantajul de a fi cea mai comoda modalitate de hranire, fara grija aparitiei unor indigestii sau crampe. Copilul va fi alaptat maximum 15 minute pentru a evita iritarea mameloanelor, surplusul de lapte putand fi scos cu ajutorul unei pompe speciale. Daca secretia de lapte este prea abundenta trebuie redusa cantitatea de lichide consumata.

Cum tratam neplacerile din timpul lauziei?
Rana si sensibilitate la nivelul perineului
Perineul este o structura musculara a bazinului, situata intre vulva si anus, ce sustine uterul, intestinul gros si vezica urinara. Acesta se intinde in timpul travaliului si a nasterii vaginale, fiind susceptibil la rupere. Dupa nastere, de cele mai multe ori este inflamat. In cazul in care ai trecut printr-o epiziotomie (sectionarea chirurgicala a perineului in timpul nasterii, urmata de coasere) inflamarea se poate agrava.

Remedii
Face exercitii Kegel. Acestea intaresc muschii din zona pelviana si ajuta la vindecarea perineului. Tot ce trebuie sa faci e sa intrerupi voluntar, pentru cateva secunde, fluxul de urina. Apoi incepi sa incordezi muschii. O data stapanita, poti practica aceasta tehnica in orice circumstanta, incordand muschii pubococcigieni timp de 10 secunde, dupa care te relaxezi. Poti face serii de cate 50 de contractii de cel putin trei ori pe zi.
Alte modalitati de a ameliora durerile la nivelul perineului sunt:
- Folosirea unei perne ori de cate ori trebuie sa te asezi.
- Bai calde.
- Stergerea din fata spre spate dupa ce mergi la baie pentru a preveni infectiile uro-genitale.
Dureri abdominale
Involutia uterina sau revenirea uterului la dimensiunile sale obisnuite este deseori insotita de aparitia unor crampe. Imediat dupa nastere, uterul are o forma rotunda si cantareste aproximativ 2 kg ½. Dupa aproximativ sase saptamani de la nastere, cantareste doar jumatate de kilogram. Crampele dispar de la sine in cateva zile de la nastere.

Remedii
Apeleaza la medic pentru prescrierea unor calmante.
Dupa cezariana
Cezariana este o interventie chirurgicala majora, iar recuperarea organismului se poate extinde la cateva saptamani. In primele zile te vei simti obosita, acest lucru datorandu-se faptului ca ai pierdut sange in timpul interventiei chirurgicale. De asemenea, incizia de la nivelul abdomenului poate fi inflamata.

Remedii
Apeleaza la medic pentru prescrierea unor calmante. Roaga-ti partenerul, familia si prietenii sa te ajute la activitatile zilnice si evita efortul fizic pe cat posibil.
Secretii vaginale modificate
Secretiile vaginale poate fi mai abundente in timpul si dupa sarcina. Dupa nastere, corpul elimina cheaguri de sange si tesut din interiorul uterului. Dupa cateva zile secretiile vaginale scad cantitativ si devin mai deschise la culoare. Scurgerile pot dura pana la o luna dupa nastere.

Remedii
Utilizati tampoane sanitare pana ce secretia vaginala dispare.
Angorjarea sanilor
Umplerea excesiva a sanilor cu lapte este cauzata de un dezechilibru intre rezerva de lapte si nevoile copilului. Hiper-lactatia se stabilizeaza in cateva zile, cand ritmul de supt al bebelusului devine corespunzator nevoilor lui. Odata ce pauza dintre alaptari devine prea lunga sau bebelusul nu este in stare sa suga o cantitate suficienta de lapte, sanii sufera de un surplus care ulterior provoaca durere.

Remedii
Foloseste comprese cu apa calda aplicate direct pe san sau face dusuri/bai cu apa calda timp de 15-30 minute.
Maseaza sanii inainte si in timpul alaptarii cu miscari usoare, circulare, incurajand bebelusul sa stea suficient de mult pentru a elimina surplusul de lapte.
Foloseste pompa de san pentru a aduna surplusul de lapte, pe care poti sa-l pastrezi in frigider pentru alimentari ulterioare.
Poarta sutiene de sustinere din bumbac.
Apeleaza la medic pentru prescrierea unor calmante pentru sanii umflati si durerosi. Netratata, aceasta afectiune poate declansa obstruarea canalelor galactofore, mastita si abcesul mamar.
Mameloane dureroase
In timpul alaptarii, mai ales in primele zile poti resimti o durere la nivelul sfarcurilor, datorata de desfundarea canalelor si curgerea laptelui. In unele cazuri se manifesta fisurarea si sangerarea mameloanelor datorate incapacitatii bebelusului de a trage sfarcul spre cerul gurii.

Remedii
Corecteaza pozitia de supt a bebelusului. In cazul in care resimti durere, indeparteaza bebelusul de la san si pozitioneaza-l corect. Bebelusul trebuie sa stea pe lateral, cu intreg corpul catre tine fara sa fie nevoit sa intoarca deloc capul pentru a ajunga la san.
Foloseste o crema speciala pentru sfarcuri care neutralizeaza bacteriile si grabeste procesul de vindecare.
Lasa sanii descoperiti cat mai mult timp, pentru a permite mameloanelor sa se vindece.
Umflare - edem
O multime de femei se confrunta cu umflarea mainilor, picioarelor si a fetei in timpul sarcinii. Aceasta este cauzata de lichidele suplimentare din organism, care te-au ajutat sa te pregatesti pentru travaliu si nastere. Dupa nastere, umflarea va disparea, in timp ce corpul tau elimina excesul de fluid prin urina si transpiratie.

Remedii
Intinde-te pe partea stanga sau tine-ti picioarele ridicate.
Nu sta cu picioarele incrucisate si intinde-le ori de cate ori ai ocazia.
Poarta pantofi confortabili, evitand pe cat posibil pe cei cu toc sau foarte stransi pe picior.
Poarta haine largi care sa nu obstructioneze circulatia sangelui.
Hemoroizi
Hemoroizii sunt vene dureroase si dilatate la nivelul canalului anal si al rectului. Majoritatea femeilor se confrunta cu aceasta probleme datorata surplusului de greutate din timpul sarcinii sau a unei constipatii cronice.

Remedii
Face bai de sezut calde.
Alterneaza tratamentele calde cu cele reci prin aplicarea unei pungi cu gheata pe zona afectata inainte si dupa baile calde.
Mananca alimente care sunt bogate in fibre, cum ar fi fructe, legume si paine din cereale integrale.
Bea multa apa.
Pratica exercitiile Kegel pentru intarirea musculaturii anusului si imbunatatirea circulatiei sangvine din zona rectala.
Apeleaza la medicul proctolog pentru prescrierea unor unguente speciale sau supozitoare.
Constipatie
Nivelul crescut de progesteron din timpul nasterii poate conduce la ingreunarea digestiei. Alaturi de medicamentele administrate in timpul nasterii, acesti factori pot contribui la aparitia constipatiei.

Remedii
Mananca alimente care sunt bogate in fibre.
Evita alimente care pot provoca sau incetini digestia: fainoasele albe, fasolea, porumbul.
Bea multa apa.
Practica exercitii fizice usoare precum mersul pe jos.
Disconfort urinar - incontinenta
Este posibil sa simti durere sau arsura in timpul urinarii. Poti incerca fara succes sa urinezi sau dimpotriva nu te vei putea opri din urinat (incontinenta).

Remedii
Bea multa apa.
Face bai de sezut calde.
Practica exercitiile Kegel pentru a intari muschii pelvieni.
Apeleaza la sfatul medicului pentru prescrierea medicamentelor potrivite.
Transpiratie excesiva
Acest lucru se intampla multor mamici, mai ales pe timp de noapte. Este cauzata de multitudinea de hormonii din corpul tau dupa sarcina.

Remedii
Dormi pe un prosop pentru a ajuta la mentinerea asternuturile si o perna uscate.
Nu folositi prea multe paturi si nu poarta haine groase la culcare.
Oboseala
Este posibil sa fi pierdut mult sange in timpul travaliului si a nasterii. Asociata cu perioadele scurte de odihna din timpul noptii toate acestea pot cauza oboseala.

Remedii
Incearca sa te odihnesti ori de cate ori bebelusul tau doarme, chiar si in timpul zilei.
Mananca alimente sanatoase, cum ar fi fructe, legume, paine integrala, cereale si paste, carne slaba si de pui. Diminueaza cantitatea de dulciuri si alimente avand un continut crescut de grasime.
Roaga-ti partenerul, familia si prietenii sa te ajute la activitatile zilnice si evida efortul fizic pe cat posibil.
Menstruatia dupa sarcina
In cazul in care nu alaptezi, menstruatiei poate reveni la 6-8 saptamani dupa nastere. Daca alaptezi menstruatia poate sa lipseasca timp de mai multe luni. In unele cazuri, menstruatia poate reveni abia dupa incetarea alaptarii. Perioada dintre nastere si prima menstruatie variaza, insa absenta menstruatiei nu inseamna ca nu poti ramane insarcinata din nou. Ovulatia are loc indiferent de absenta menstruatiei, iar daca aceasta este prezenta atunci o noua sarcina este extrem de posibila.

Remedii
Foloseste contraceptivele prescrise de medic, in cazul in care nu-ti doresti inca o sarcina.
Greutatea corporala
Pentru a reveni la greutatea dinaintea sarcinii va trece destul de mult timp, indiferent de cat de mult cantareai inainte de a fi ramas insarcinata. O greutate normala favorizeaza o stare generala de sanatate mai buna dar si te tine departe de diabet si hipertensiune arteriala.

Remedii
Daca ai fost supraponderala inainte de sarcina, e posibil ca pierderea in greutate pana la o limita normala sa dureze mai mult.
Manca alimente sanatoase si evita dulciurile, mancarurile de tip fast food sau foarte bogate in grasimi.
Hidrateaza-te. Consuma in jur de 12 pahare de apa pe zi.
Fii activa! Mersul pe jos si inotul sunt activitatile cele mai relazante pentru noile mamici.
Alapteaza copilul. Alaptarea te ajuta sa arzi calorii. Acest lucru va favoriza accelerarea arderii de calorii.
Afectiuni ale pieii si parului
Dupa nastere, fluctuatiile hormonale sunt responsabile pentru o multime de afectiuni la nivelul pielii precum acneea, pete si vergeturi. Dupa ce copilul se naste, parul se poate subtia. In unele cazuri acesta cade, insa se opreste, de obicei dupa aproximativ trei pana la patru luni de la nasterea copilului.

Remedii
Apeleaza la medicul dermatolog pentru prescrierea unor unguente potrivite tipului tau de piele.
Consuma multe fructe si legume. Acestea pot ajuta la protejarea parului stimuland cresterea.
Nu purta parul strans sau impletit.
Utilizeaza setarea rece a uscatorului de par.

sursa:romedic.ro

Ateroscleroza cauze, simptome si tratament

Ateroscleroza este o afectiune caracterizata prin intarirea si ingustarea arterelor, in cadrul unui proces lent si progresiv. Boala poate impiedica masiv buna desfasurare a circulatiei sanguine, obstructionand accesul sangelui catre organele vitale ale organismului.
Astfel, ateroscleroza poate cauza atacuri cardiace, atacuri vascular-cerebrale sau afectiuni cardiovasculare. Conditia medicala poate fi prevenita si tratata, daca este depistata la timp.

Cauze

In esenta, ateroscleroza este rezultatul depunerii lipidelor in peretii vaselor, sub forma unor placi de aterom, care reduc lumenul vascular si micsoreaza aportul de sange la tesuturi. Arterele, vase de sange care transporta fluxul sanguin de la inima catre celelalte organe ale corpului, sunt captusite de un strat subtire de celule, numit endoteliu. Acesta mentine interiorul arterelor tonifiat si incapator, pentru o buna circulatie a sangelui.
Ateroscleroza se declanseaza cand hipertensiunea arteriala, fumatul sau nivelul mare de colesterol din corp afecteaza structura endoteliului. In acest punct, incepe formarea placilor de aterom, un cumul de lipide (colesterol), celule si alte reziduuri, care se ingroasa odata cu trecerea timpului si fac tot mai imposibila trecerea libera a sangelui.
Ateroscleroza se poate instala in orice regiune a corpului, iar in functie de localizarea ei, se declanseaza si o anumita afectiune. De pilda, daca o artera din proximitatea inimii este afectata de ateroscleroza, riscul de infarct creste in mod exponential.
Alti factori care predispun la ateroscleroza sunt
- administrarea de anticonceptionale
- toleranta alterata la glucoza
- obezitatea
- sedentarismul

Simptome

Ateroscleroza nu prezinta simptome, in general, pana la varste mature sau inaintate. Odata ce ingustarea uneia sau mai multor artere avanseaza in mod periculos, blocarea sangelui la nivelul vaselor poate sa cauzeze dureri. Placile de aterom se pot rupe, determinand astfel formarea de cheaguri de sange.
Simptomele aterosclerozei pot sa difere in functie de localizarea si dinamica placilor de aterom.
- ateroscleroza aortei poate sa produca aparitia de dilatatii anevrismale, ce predispun la disectia sau ruptura de aorta.
- ateroscleroza arterelor mezenterice poate conduce la infarctul intestinal sau la ischemie mezenterica.
- ateroscleroza arterelor coronare se manifesta prin infarct miocardic sau angina pectorala.
- ateroscleroza arterelor care iriga creierul poate conduce la atacuri ischemice sau la atac vascular cerebral.
- ateroscleroza stabilita la nivelul membrelor inferioare cauzeaza circulatie sanguina deficitara, urmata de dureri in timpul mersului, vindecare ingreunata a ranilor etc.

Diagnostic

Ateroscleroza poate fi suspectata printr-un examen fizic cu stetoscopul si prin palparea arterelor. Odata trezita suspiciunea bolii, specialistul efectueaza o electrocadiografie, ecocardiografie, ultrasonografie arteriala, angiografie sau o scanare cu radionuclid. Procedura de diagnostic se stabileste de catre medicul specialist.
Angiografia coronariana este o metoda de diagnostic foarte precisa, insa este totodata cea mai invaziva procedura. Aceasta se realizeaza prin introducerea unui cateter prevazut cu camera video intr-un vas de sange periferic si ghidarea instrumentelor pana la nivelul aparatului cardiac.
Orice placa sau obstructie este vizibila prin acest examen in timpul caruia pacientul este treaz, dar sedat. Procedura poate sa dureze intre o jumatate de ora sau 2 ore, in functie de complexitatea fiecarui caz.

Tratament

Odata ce ateroscleroza s-a format la nivelul vasului de sange, ea nu mai poate fi indepartata definitiv prin tratament. In schimb, administrarea medicamentatiei specifice si schimbarile sanatoase in regimul de viata pot opri evolutia cresterii placilor de aterom, ba chiar si micsorarea lor pana la un anumit nivel.
Schimbarile stilului de viata se refera la reducerea factorilor de risc care conduc in general la declansarea aterosclerozei, precum alimentatia bogata in grasimi saturate, fumatul si sedentarismul. Aceste masuri nu vindeca ateroscleroza, insa ii obstructioneaza evolutia si previn atacurile cardiace si atacurile cerebrale.
Administrarea de medicamente pentru reducerea nivelului de colesterol si micsorarea hipertensiunii arteriale (mentinerea tensiunii arteriale sub 13590 mm Hg) pot opri si ele expansiunea aterosclerozei. Se impune, de asemenea, reducerea aportului alimentar de sare.
De ajutor poate fi si depistarea intolerantei la glucoza sau a diabetului zaharat, care accelereaza de regula aterosclerozei, precum si adoptarea tratamentelor corespunzatoare acestor conditii medicale.
Statinele, administrate pacientilor cu ateroscleroza, au un efect hipocolesterolemiant important, stabilizand totodata placile de aterom. Atiagregantele plachetare, administrate in doze zilnice mici, scad riscul producerii accidentelor vasculare majore.
Tratamentele invazive pot fi si ele folosite pentru deblocarea arterelor afectate de placile de aterom. Acestea sunt cauterizarea cardiaca prin angiografia arterelor coronariene si operatia de bypass, ambele implicand riscuri majore de complicatii potential letale.

Prevenire

Ateroscleroza este o boala progesiva, insa poate fi si prevenita. Exista 9 factori de risc responsabili cu aproximativ 90% din cazurile de infarct
- fumatul
- nivelul ridicat de colesterol
- hipertensiunea arteriala
- diabetul
- obezitatea
- stresul
- lipsa consumului de fructe si legume
- abuzul de bauturi alcoolice
- lipsa exercitiului fizic regulat
Toti acesti factori au ceva in comun pot fi eliminati din viata fiecaruia dintre noi, aceasta fiind si cea mai eficienta strategie de prevenire a aterosclerozei. Medicii recomanda persoanelor care prezinta un risc moderat sau ridicat de a dezvolta afectiunea, administrarea unei aspirine in fiecare zi, care nu permite coagularea sangelui in artere sau vene.
Buna gestionare a stresului, o alimentatie saraca in grasimi saturate, evitarea sedentarismului si mentinerea circumferintei abdomenului in limite normale sunt masuri importante pentru prevenirea aterosclerozei, implicit a complicatiilor sale cu potential letal.

sursa:sfatulmedicului.ro