Cand ar trebui sa apelati la un consult oftalmologic

Afectiunile de vedere pot sa apara in orice moment al vietii, iar agravarea lor depinde atat de momentul stabilirii unui diagnostic corect si inceperea unui tratament, cat si de specialistul care se ocupa de solutionarea problemei. Din acest motiv, informatiile despre simptomele care necesita un consult medical de specialitate si consultarea medicului care le poate gestiona corect sunt aspecte pe care oricine ar trebui sa le cunoasca, pentru rezolvarea eficienta a bolilor care afecteaza organele vazului.

Simptome care anunta afectiunile de vedere

- Miopia vedere incetosata care se agraveaza la focalizarea obiectelor indepartate; persoanele cu miopie au de regula o acuratete vizuala foarte buna in observarea detaliilor din apropiere.
- Hipermetropia vedere incetosata prezenta la observarea obiectelor din departare si apropiere.
- Prezbitia vedere incetosata a obiectelor situate la mica distanta (30 cm).
- Astigmatismul vedere ingreunata la orice tip de distanta, pe fondul refractiei incorecte a luminii, care insoteste de regula si alte afectiuni de vedere.
- Dezlipirea de retina izbucnirea rapida a flashurilor luminoase, combinate cu aparitia de puncte negre in campul vizual, insotite de senzatia ca o perdea neagra se extinde pe suprafata retinei si intuneca privirea.
- Daltonismul dificultatea de a distinge nuante sau intensitati ale culorilor.
- Cecitatea orbirea nocturna (nictalopia) dificultatea de a distinge obiectele in conditii de lumina difuza.
- Cataracta vedere neclara ingreunata de lumina puternica, capacitate vizuala scazuta pe timp de noapte (greutate in sesizarea miscarilor, detaliilor si a obiectelor), disconfort sporit resimtit in fata luminii puternice, nevoia unei iluminari intense in timpul cititului, culori percepute la o intensitate mai mica decat in realitate sau ingalbenite, imbunatatire neasteptata a vederii de aproape (pe masura ce vederea la departare se deterioreaza), vedere dublata sau triplata la un singur ochi, zone albicioase aparute pe pupila (in stadiile avansate ale bolii), inflamatii si presiuni dureroase la nivelul ochiului.
- Strabismul ochii nu se mai misca intr-un tipar coordonat, incrucisandu-se in interior sau exterior (copiii cu strabism isi pot freca ochii, pot clipi frecvent sau isi pot inchide si deschide ochii repetitiv pentru a vedea mai bine).
- Glaucomul dureri oculare intense, dureri de cap, vedere incetosata, aure colorate in jurul luminilor, inrosirea ochilor, senzatie de greata, varsaturi.
- Degenerarea maculara vedere distorsionata (mai ales in timpul cititului), perceperea liniilor drepte ca fiind neregulatedistorsionate, pierderea graduala a vederii centrale precise, puncte albe in campul vizual central.
Solicitati un consult medical de urgenta, daca
- Prezentati simptomele detasarii de retina (afectiunea poate degera foarte rapid in orbire);
- Deveniti brusc hipersensibil la lumina puternica (poate fi vorba despre o infectie in interiorul ochiului, precum irita sau uveita);
- Aveti un corp strain in ochi care nu se elimina cu ajutorul apei;
- Lentilele de contact va produc un disconfort sesizabil, iar durerea nu cedeaza dupa inlaturarea lor (poate fi vorba despre o abraziune, o inflamatie a corneei sau despre ulcerul corneal;
- Ati suferit o leziune la nivelul ochilor care va afecteaza vederea (poate fi vorba despre o hemoragie interna sau o fractura a osului din proximitatea ochilor);
Regula generala este contactarea medicului oftalomog imediat ce apare orice inrosire, iritatie, durere, secretie sau schimbare brusca a capacitatii de vedere.

Medicii specializati in sanatatea vederii

La fel de important este sa cunoasteti si medicii specialisti care se pot ocupa de problemele de vedere specifice cu care va confruntati.
Medicul oftalmolog
Este specializat in ingrijirea medicala si chirurgicala a ochilor si sistemului vizual, precum si in prevenirea bolilor de vedere si a leziunilor care se pot petrece la nivelul organelor de vaz. Oftalmologii pot fi doctori in medicina (se concentreaza pe diagnosticarea si stabilirea tratamentului corespunzator pentru bolile de vedere) sau doctori in osteopatie (se concentreaza pe pierderea structurii si functionalitatii diverselor parti anatomice, inclusiv a ochilor).
In calitate de specialist calificat, medicul oftalmolog este autorizat sa ofere ingrijire oftalmologica totala, de la serviciile de imbunatatire a vederii, pana la examinarile organelor de vaz, ingriijirea medicala si chirurgicala a ochilor, diagnosticarea si stabilirea unui tratament al bolilor, precum si gestionarea complicatiilor care sunt cauzate de alte afectiuni (diabetul, de pilda).
Specialistul optometrist
Specializat in optometrie, medicul optometrist este instruit sa examineze, diagnosticheze, trateze si sa monitorizeze unele boli si tulburari ale ochilor si sistemului vizual.
Optometristii pot examina structura interna si externa a ochilor, pentru a detecta afectiuni precum glaucomul, detasarea de retina sau cataracta. Acesti specialisti nu sunt autorizati pentru a efectua interventii chirurgicale si nici sa trateze tot spectrul de boli ale vederii.
In schimb, optometristul poate diagnostica si trata tulburari de vedere, precum miopia, prezbitismul, hipermetropia sau astigmatismul. Tot acest specialist poate prescrie ochelari de vedere, lentile de contact, exercitii pentru ochi, terapii vizuale si medicamente menite sa trateze diferite disfunctii ale vederii.
Specialistul optician
Acesta lucreaza cu medicul oftalmolog si cu specialistul in optometrie pentru furnizarea de servicii privitoare la diagnosticarea si tratarea problemelor de vedere si a bolilor oculare. Opticianul asista oftalmologul si optometristul in oferirea ingrijirii complete unui pacient inainte, in timpul si dupa efectuarea analizelor si testelor medicale, procedurilor de specialitate sau interventiilor chirurgicale.
Opticianul mai poate analiza si interpreta prescriptiile medicale oftalmologice, poate numi lentilele necesare unui pacient si poate distribui, inlocui, regla, repara si reproduce lentilele, ochelarii sau ramele comandate anterior de solicitant.

sursa:sfatulmedicului.ro

Masuri pentru plimbarile pe jos pe timp de iarna

Cand iarna isi intra in drepturi, multi oameni prefera sa stea in casa la caldura decat sa iasa afara, insa lipsa activitatilor fizice poate creste riscul declansarii bolilor de inima si cresterii excesive in greutate. Plimbarile in aer liber sunt benefice in orice anotimp, chiar si pe timp de iarna. Mai jos veti gasit cateva sfaturi despre cum sa va mentineti starea de sanatate si forma fizica in timpul iernii, dar si cum sa faceti placute, plimbarile in aer liber in anotimpul rece.

Mentinerea caldurii corporale

Mentinerea caldurii corporale este foarte importanta si trebuie avut in vedere ca plimbarea pe vreme oricat de rece, vor determina incalzirea corpului. Pentru a evita aparitia transpiratiei este recomandat sa se utilizeze mai multe straturi de haine. Pentru stratul de haine care intra in contact direct cu pielea ar putea fi alese materiale care vor trimite umezeala spre hainele exterioare (matase sau polipropilena) si se va evita bumbacul care este absorbant. Pentru urmatorul strat de haine se vor folosi materiale calduroase, dar prin care patrunde aerul, precum lana sau fleece. In cele din urma se vor utiliza materiale prin care nu patrunde vantul, care sunt impermeabile si care vor pastra in interior caldura generata de corp. La fel de importante sunt manusile, fularul sau esarfa la gat, sosetele calduroase, incaltamintea prin care nu patrunde apa si o caciula sau gluga. Capul trebuie acoperit pentru ca la nivelul acestuia se pierde o mare parte din caldura corpului.

Incalzirea inainte de plimbarea in frig

Cu aproximativ 5-10 minute inainte de a iesi in frig, se recomanda sa se faca exercitii usoare precum mersul pe loc, sariturile sau gimnastica, care pot contribui la mentinerea in forma, flexibilitatea si incalzirea articulatiilor si muschilor care se pot contracta o data ce o persoana a iesit in aer rece.

Recomandari pentru plimbarile pe timp de iarna

Chiar si in timpul ierii, este important sa aveti o sticla cu apa, din care sa beti frecvent deoarece corpul pierde lichide prin transpiratie. La fel de importanta este protectia solara, intrucat lumina soarelui care se reflecta din zapada sau gheata poate arde pielea. Pe portiunile acoperite cu gheata se recomanda ca genunchii sa fie flexati un pic mai mult decat in mod normal si sa se mearga mai incet, cu pasi marunti pentru a evita alunecarea. In cele din urma, daca ideea de a merge pe jos in aer liber este una dezagreabila, plimbarea pe banda de alergat, in interior, ar putea fi o optiune.

Degeraturile

Daca temperatura de afara este sub punctul de inghet se va acorda atentie simptomelor specifice degeraturilor. In acest scop este recomandat sa se foloseasca o oglinda de mici dimensiuni cu ajutorul careia se va verifica periodic daca exista portiuni de piele de culoare gri sau alba in zona fetei, urechilor sau gatului. Imediat ce apar aceste simptome, se va intra in interior, la caldura.

Masuri de protectie

Asigurati-va ca aveti la indemana o sursa de lumina, mai ales dimineata devreme sau seara tarziu. Daca trebuie sa circulati pe strada, mergeti intotdeauna in sensul opus traficului, fiti atenti la traversare in intersectii sau in orice moment in care traficul rutier se intensifica.

sursa:sfatulmedicului.ro

Cum sa-ti pastrezi sanatatea pe timp de iarna

Desi afecteaza pielea, parul, silueta, etc, anotimpul rece nu trebuie considerat un inamic al frumusetii. Sunt necesare doar cateva mici trucuri pentru mentinerea starii de sanatate si frumusetii exterioare.

Ingrijirea tenului si parului

Exfolierea
Trecerea de la temperaturi scazute la un mediu incalzit artificial are un efect puternic de uscare a pielii. Exfolierea este importanta pentru indepartarea straturilor de piele moarta care sa permita noilor celule sa se formeze. Folosirea unei lufe in timpul dusului, pentru spalarea pe spate, brate si picioare, de cateva ori pe saptamana, face pielea mai moale si mai fina. Pielea fetei este mai delicata motiv pentru care nu este recomandat acest procedeu la nivelul ei. In acest caz se va folosi un produs bland de exfoliere, abraziv, dar nu mai des de doua ori pe saptamana.

Hidratarea
Hidratati-va dupa demachiere (dimineata si seara), cu o crema care sa hraneasca si sa mentina umiditatea pielii dvs., pentru ca aceasta sa fie stralucitoare si neteda.
In lunile reci, se va folosi o crema putin mai grasa decat cea folosita de obicei, pentru a combate efectele devastatoare ale vantului rece, uscat si ale incalzirii artificiale. Nu uitati sa aplicati lotiunea inclusiv pe maini si zona decolteului, acestea fiind printre zonele in care apar primele semne de imbatranire.
Asigurati-va ca beti intre 6-8 pahare de apa in fiecare zi, in lunile mai reci, intrucat in aceasta perioada (ca si in lunile de vara) este vitala si hidratarea din interior spre exterior.
Nu sunteti un fan al consumului de apa potabila atunci cand temperatura scade? Adaugati o felie de lamaie intr-un pahar cu apa calda, si nu numai ca veti obtine o bautura racoroasa ci si una care va avea efecte benefice asupra ficatului.

Ingrijirea parului
Pielea dvs. nu este singura victima a vanturilor uscate si a camerelor incalzite. Parul poate parea fara sclipire in timpul iernii. Este nevoie sa aplicati un tratament de par in fiecare saptamana pentru a-i combate aspectul tern.

Trucuri pentru mentinerea sanatatii

In timpul iernii, soarele apune mai devreme, motiv pentru care ne petrecem mai putin timp afara si suntem mai activi in interior. Deseori avem pofta sa consumam mai multe produse care contin amidon si zahar.
Instinctul de hibernare poate afecta starea de sanatate. Sistemul imunitar este slabit de toate aceste conditii si suntem mai predispusi la raceli si gripe pe timp de iarna.
Din fericire, exista cateva lucruri pe care le puteti face pentru a va mentine ridicat nivelul de energia , sistemul imunitar puternic si organismul sanatos pe tot parcursul anotimpului rece.

Consumati lichide sanatoase
Bauturile cu zahar si cele care contin cofeina pot suprima functia sistemului imunitar, favorizeaza cresterea in greutate si chiar deshidratarea. Beti 6-8 pahare pe zi de apa sau ceai de plante pentru a va pastra sanatatea sistemul digestiv, pentru a nu lua in greutate si a va simti energici. Acest lucru este foarte important pe parcursul iernii, intrucat contribuie la functionarea optima a sistemului circulator. Ceaiul verde si cel alb sunt optiuni bune, datorita continutului destul de ridicat de antioxidanti care mentine sanatosi pe toata durata sezonului.

Dormiti suficient
Odihna si somnul sunt unele dintre cele mai eficiente metode de reenergizare dupa o zi stresanta. Asigurati-va ca veti dormi intr-o camera intunecoasa pentru ca organismul sa secrete melatonina, care ajuta la intarirea sistemului imunitar.

Evitati produsele rafinate si zaharurile
Pe langa faptul ca ingrasa, faina rafinata si zaharurile pot suprima functia sistemului imunitar. Cu alta cuvinte, daca sunteti in fata unei epidemii de gripa sau viroza si consumati in mod constant produse care contin zahar alb (prajituri, bomboane, etc.) sunteti o tinta perfecta pentru aceste boli. Daca nu puteti rezista in fata ciocolatei, consumati cel mai bine ciocolata neagra (cu un continut de minim 70% cacao), care contine fenoli din plante, contribuind la scaderea tensiunii arteriale.

Consumati usturoi
Usturoiul contine sulfuri, care ajuta la cresterea potentei a doua dintre cele mai importante celule ale sistemului imunitar: limfocitele T si celulele macrofage care lupta impotriva racelilor. Consumati usturoi crud sau fiert pentru dezvoltarea sistemului imunitar.

Consumati zilnic alimente bogate in zinc.
Zincul ajuta la prevenirea slabirii sistemului imunitar. Oferiti organismului necesarul zilnic prin consumul de stridii, ficat, carne rosie slaba, curcan, carne de porc, miel, linte, dovleac, seminte de susan, fasole si iaurt.

5 portii de fructe si legume
Un studiu recent, efectuat pe esantion mai mare de 35.000 de canadieni, efectuat de Canadian Community Health Survey a demonstrat ca majoritatea indivizilor mananca mai putin de cinci portii de fructe si legume in fiecare zi. Recomandabil ar fi a se consuma intre 5 si 10 portii pe zi.
O portie este egala cu:
- consumul unei legume de marime mijlocie sau leguma proaspata
- 1/2 cana (125 ml), legume sau fructe proaspete, congelate sau conservate
- 1 cana (250 ml) salata
- 1/2 cana (125 ml) suc

Faceti miscare
Evitati sedentarismul in aceasta iarna: mergeti la cursuri de yoga, alergati sau pur si simplu plimbati-va in aer liber. O plimbare vioaie arde calorii, pune sangele in miscare si creste nivelul de energie.

Silueta in timpul iernii

Iata cateva sfaturi pentru a evita kilogramele in plus si a manca sanatos:
- Asigurati-va ca aveti suficienta vitamina D pe care o puteti asimila de la soare si in urma consumului de produse lactate (preferabil ar fi din cele fara grasimi). Tinerii si persoanele varstnice sufera de deficiente de vitamina D pe timpul iernii, intrucat soarele nu este suficient de puternic pentru ca organismul sa sintetizeze vitamina.
- Preferati portiile mici de mancare. Luati mai multe astfel de mese, intr-o zi.
- Mergeti pe jos, dupa fiecare masa. Daca nu este gheata afara, totul este in regula, dar imbracati-va corespunzator pentru a nu permite frigului sa va afecteze.
- Beti multe lichide. Organismul are nevoie de apa, chiar daca nu va este sete.
- Incercati sa beti cat mai putina cafea si alcool. Consumati in schimb somon si alt tip de peste gras. Pentru mancaruri folositi ulei de masline. Dimineata consumati fulgi de ovaz si avocado.
- Preferabil ar fi consumul de supe calde de legume in locul fripturilor.

Activitatea fizica

Frigul iernii va poate descuraja in decizia de a face activitate fizica. Si daca nu sunteti suficient de motivati veti impacheta echipamentul de antrenament alaturi de hainele de vara. Totusi, continuarea exercitiilor pe timp de iarna poate fi plina de satisfactii. Exercitiile in aer liber sunt un remediu verificat impotriva depresiei sezoniere. Energia creste, iar sistemul imunitar va fi actionat.
Studiile au demonstrat ca persoanele care fac constant exercitii fizice moderate prezinta risc cu 20-30%mai redus de a contacta raceli fata de cei care nu fac miscare.

Cum sa faceti activitate fizica pe vreme rece
Inainte de toate, anuntati-va medicul. Expertii sustin ca aproape toate persoanele pot face exercitii fizice in aer liber, iarna, inclusiv persoanele care sufera de astm sau boli cardiovasculare. Totusi, cel mai bine ar fi sa primiti acordul medicului dvs.

Una din cele mai mari greseli ale celor care aleg sa aibe activitate fizica pe timp de iarna este imbracatul mult prea gros. Exercitiile fizice genereaza o cantitate considerabila de caldura - suficient pentru a va simti ca si cum temperatura ar fi de 30 de grade.
Incepeti cu un strat subtire de material sintetic, cum ar fi polipropilena care absoarbe transpiratia de pe corp. Evitati bumbacul care isi va pastra umezeala atunci cand transpirati.
Apoi incercati sa folositi un articol de imbracaminte din fleece (lana) pentru izolare, pentru a nu permite frigului sa patrunda. Deasupra puteti sa adaugati o haina cu un strat impermeabil la exterior, prin care sa patrunda aerul. O jacheta sau o vesta groasa ar putea duce la supraincalzire.
O persoana cu o greutate redusa va avea nevoie de o jacheta mai groasa comparativ unei persoane care prezinta cateva kilograme in plus.
Daca este foarte frig sau daca aveti astm, acoperiti-va gura cu o masca sau o esarfa pentru a nu permite aerul rece sa patrunda cu usurinta la nivelul cailor respiratorii.

Consumati multe lichide
Beti apa sau alte bauturi recomandate sportivilor, inainte, in timpul si dupa antrenament, chiar daca nu va este sete. Puteti sa va deshidratati la frig, la fel ca si la caldura, din cauza transpiratiei, respiratiei alerte si a cresterii cantitatii de urina.

Atentie la vantul rece
Vantul poate patrunde prin hainele dvs si sa indeparteze stratul izolator de aer cald care inconjoara corpul dvs. Miscarile rapide, cum ar fi cele presupuse de schi, alergare, patinaj, creaza, de asemenea, curenti reci de aer care inconjoara corpul dvs. Cand temperatura este sub -10 grade si nu bate vantul, daca veti schia cu 30 km pe ora temperatura va scadea cu 10 grade (-20 grade celsius). Daca temperatura este sub -15 grade preferabil ar fi sa alegeti o activitate fizica pe care sa o puteti desfasura in interior.

Alte sfaturi utile

Protejati-va extremitatile.
Cand este frig, circulatia sanguina devine mai lenta, lasand extremitatile (manile si picioarele) vulnerabile la degeraturi. Purtati o pereche de manusi din lana sau captusite cu lana. Puteti sa va cumparati ghete cu o jumatate de numar mai mari decat numarul dvs. pentru a permite purtarea unor sosete groase, termice sau a inca unei perechi normale de sosete. Si nu uitati sa purtati fes sau macar o bentita: 30-40% din caldura corpului se pierde la nivelul capului.

Alegeti corect
Daca este intuneric afara, purtati haine reflectorizante. Pentru a va mentine cat mai bine stabilitatea pe gheata, alegeti incaltaminte cu talpa potrivita deplasarii prin zapada mare, pentru prevenirea caderilor. Purtati casca daca practicati schi, snowboarding sau snowmobil.
Amintiti-va si de protectia solara. Arsurile solare sunt posibile si pe timp de iarna, cu atat mai mult daca faceti exercitii fizice in zapada sau la altitudini mari intr-o zi insorita de iarna. Aplicati pe fata o crema care sa va protezeze de razele UVA si UVB si care sa contina un factor de protectie solara de cel putin 15 sau chiar mai mare. Folositi un balsam de buze care sa va protejeze de vant si incercati sa va aparati ochii de lumina orbitoare a soarelui prin purtarea de ochelari de protectie cu lentile inchise la culoare.

Semnele de degeraturi si hipotermie
Degeraturile sunt cel mai frecvent localizate la degetele de la maini, picioare si fata.
Primele simptome, de avertizare, sunt: paloarea, amorteala, pierderea senzatiilor sau o usoara usturime. In cazul in care presupuneti ca ar fi vorba despre degeraturi, incercati sa va incalziti treptat si nu frecati zonele afectate. Daca banuiti ca suferiti de hipotermie, caracterizata prin frisoane, pierderea coordonarii si oboseala, mergeti imediat la medic. Pentru a preveni aceste probleme incalziti-va mainile si picoarele la cel mult 20-30 de minute si daca puteti, indreptati-va spre casa.

sursa:sfatulmedicului.ro

Cum ne putem proteja de virozele respiratorii

Infectiile virale afecteaza, de obicei, tractul respirator superior sau inferior. Desi aceste infectii pot fi clasificate in functie de virusul care le cauzeaza, acestea sunt, in general, clasificate in functie de conditia in care sunt implicate (de exemplu raceala, bronsiolita, crup). In general, agentii patogeni specifici provoaca frecvent manifestarile clinice specifice (de exemplu, virusul scincial respirator cauzeaza, de obicei, bronsiolita), totusi acestia pot provoca mai multe tipuri de sindorame respiratorii virale. Severitatea bolii virale variaza foarte mult: forma grava a bolii este mai des intalnita la persoanele in varsta si copii. Morbiditatea poate fi rezultatul direct al infectiilor virale sau poate fi indirecta, in cazul agravarii conditiilor care stau la baza manifestarilor cardiopulmonare sau a supraifectiei bacteriene de la nivelul plamanilor, sinuzitelor paranazale sau ale urechii medii.

Infectiile cu adenovirus

Adenovirusurile sunt virusuri ADN care sunt dobandite prin contactul cu diverse secretii (inclusiv cu cele de pe degetele persoanelor infectate) de la o persoana infectata sau prin contactul cu un obiect contaminat (de exemplu, prosop, instrument). Infectia poate fi preluata atat din aer cat si din apa (in timpul inotului). Infectiile virale asimptomatice respiratorii pot dura luni sau chiar ani de zile.

Semne si simptome
Simptomele comune pentru cele mai multe dintre infectiile cu adenovirus includ:
- febra
- secretii nazale
- dureri in gat
- ochi inlacrimati
- tuse severa
- inflamarea ganglionilor limfatici
- dureri de cap
- senzatie de neliniste
- tuse neproductiva (crup)
- varsaturi
- sensibilitate abdominala.

Tratamentul infectiilor cu adenovirus
Infectiile cu adenovirus seamana in multe privinte cu infectiile bacteriene. Antibioticele nu se folosesc in tratarea infectiilor virale. Totusi in aceste situatii se poate folosi medicatia alternativa care poate implica utilizarea de macrolide, tetracicline sau clindamicina, mai ales in cazul pacientilor la care nu se poate administra penicilina. Ribavirina intravenoasa este un potential tratament pentru adenovirus. Pentru ca bacteriile sa fie distruse, se vor folosi doze mari de penicilina, intravenos, tip de doua pana la sase saptamani, urmate de administrarea pe cale orala a acesteia timp de sase-doisprezece luni. Tratamentul de sustinere include repaus la pat, antipiretice si analgezice.

Raceala - infectiile tractului respirator superior, coriza

Aproximativ 50% dintre toate racelile sunt cauzate de unul dintre cele 100 de serotipuri de rinovirusuri. Coronavirusurile stau la baza unora dintre focarele si infectii provocate de gripa, parainfluenza, enterovirus, edenovirus, virusul respirator sincitial si metapneumovirus care pot declansa inclusiv raceala, mai ales la pacientii care experimenteaza reinfectarea. Infectiile cu rinovirus apar cel mai frecvent toamna si primavara, fiind mai putin frecvente in timpul iernii.

Rinovirusurile sunt cel mai des raspandite prin contact direct de la o persoana la alta, desi pot fi contactate si prin respiratia particulelor de aerosoli. Principalii inhibitori al infectiei sunt anticorpii neutralizati specifici din secretii si ser, indusi de expunerea anterioara la acelasi virus sau la altul asemanator. Susceptibilitatea la raceala nu este afectata de temperaturile scazute, de starea generala de sanatate si nutritia bolnavului sau de prezenta altor anomalii ale tractului respirator superior.

Semne si simptome

Dupa o perioada de incubatie de 24-72 de ore, simptomele debuteaza cu disconfort la nivelul gatului, urmate de stranut, rinoree, obstructie nazala si stare generala de rau. Temperatura este de obicei normala in mod special atunci cand agentul patogen este rinovirus sau coronavirus. Secretiile nazale sunt apoase si abundente, in primele zile, iar apoi devin purulente. Secretiile mucopurulente nu indica o suprainfectie bacteriana. Tusea este de obicei usoara, dar dureaza cel putin doua saptamani. Cele mai multe dintre simptomele unei raceli necomplicate se trateaza in termen de 10 zile. Printre complicatiile racelii sunt astmul si bronsita cronica. Sputa purulenta sau simptomele caracteristice intalnite in alte afectiuni ale tractului respirator inferior nu sunt intalnite in cazul infectiei cu rinovirus. Sinuzitele purulente si otita medie pot fi rezultatul infectiilor virale sau a infectiilor bacteriene secundare.

Tratament

Tratamentul va fi simptomatic, intrucat nu exista tratament specific. Ar putea fi recomandate antipiretice si analgezice care ar diminua febra sau durerile din gat. Decongestionantele nazale pot reduce obstructia nazala. Decongestionantele topice sunt mai eficiente decat cele orale, dar utilizarea acestora mai putin de 3-5 zile poate determina reaparitia congestiei. Rinoreea poate fi ameliorata prin administrarea medicamentelor care fac parte din prima generatie de antihistaminice sau bromura de ipratropiu (intranazal). Totusi aceste medicamente ar trebui sa fie evitate de persoanele in varsta si de cele cu hipertrofie benigna de prostata sau glaucom. Antihistaminicele de prima generatie provoaca frecvent sedare, dar cele din a doua generatie sunt ineficiente in tratarea racelilor. Antihistaminicele si decongestionantele nu sunt recomandate copiilor cu varsta sub 4 ani. De asemenea, inclusiv zincul, echinaceea dar si vitamina C au fost considerate a fi utile in terapiile pentru tratarea racelilor, dar nu s-a dovedit in mod clar eficienta niciunuia.

Prevenire

Nu exista vaccinuri. Vaccinurile polivalente bacteriene, citricele, vitaminele, lumina ultravioleta, aerosolii cu glicol si alte cai populare de atac nu previn aparitia racelilor comune. Spalarea mainlor si utilizarea dezinfectantilor in cazul unui mediu contaminat pot diminua gradul de raspandire al infectiei. Antibioticele nu se vor administra cu exceptia cazului in care exista dovezi clare de infectie bacteriana secundara. La pacientii cu boli pulmonare cronice se vor administra atibiotice cu cat mai putine efecte adverse.

Gripa

Gripa este o infectie respiratorie virala care cauzeaza febra, coriza, tuse, dureri de cap si stare generala de rau. Mortalitatea este posibila in timpul epidemiilor sezoniere, in special in randul pacientilor cu risc crescut (de exemplu cei care sunt institutionalizat, sufera de insuficienta cardioresporatorie, femeile insarcinate in ultimul trimestru de sarcina, copii foarte mici). In timpul pandemiilor gripa poate fi periculoasa chiar si pentru persoanele sanatoase. Diagnosticul se stabileste clinic si depinde de manifestarile epidemiologice locale. Morbiditatea si mortalitatea la acesti pacienti se poate pune pe seama agravarii bolii sau conditiei subiacente, sindromului de detresa respiratorie acuta, pneumoniei virale primara sau pneumoniei bacteriana secundara.

Semne si simptome
Perioada de incubatie variaza intre 1-4 zile, cu o medie de aproximativ 48 de ore. In cazurile usoare, multe dintre simptome sunt asemanatoare cu cele ale unei raceli comune (durere de gat, rinoree). De asemenea, poate sa apara inclusiv conjunctivita usoara. Gripa obisnuita la adulti este caracterizata prin debutul brusc al frisoanelor, febra, tuse si dureri generalizate (in special in zona spatelui si a picioarelor). Durerile de cap sunt accentuate si deseori sunt insotite de fotofobie si dureri retrobulbare.

Complicatii

In cazul pneumoniei poate fi intalnita tusea accentuata, sputa cu sange, dispnee si raluri. Prezenta penumoniei bacteriene secundare este sugerata de persistenta sau recurenta febrei si a tusei dupa boala primara care pare a fi vindecata. Dupa o gripa de tip A sau B rareori se pot manifesta encefalita, miocardita, mioglobinuria si insuficienta renala.

Tratamentul simptomatic

Acesta implica uneori medicamente antivirale, odihna, hidratare si antipiretice. Se va evita administrarea aspirinei la pacientii cu varsta sub 18 ani. Complicatiile infectiilor bacteriene necesita antibioticele adecvate. In cazul gripei se recomanda: medicamente antivirale in termen de 1-2 zile de la debutul simptomelor pana la scaderea febrei, in functie de severitatea simptomelor si pana la reintoarcerea activitatii normale.

Tratamentul cu medicamente antivirale este recomandat in cazul pacientilor care se incadreaza in categoriile de risc crescut si care dezvolta simptome asemanatoare cu ale gripei. In acest caz tratamentul precoce poate preveni complicatiile. Inhibitorii de neuraminidaza interfera cu eliberarea virisului gripal in celulele infectate si pot opri raspandirea infectiei.

Infectia cu virusurile paragripale

Virusurile paragripale includ virusurile care provoaca diverse boli respiratorii care variaza de la raceli la cele asemanatoare cu gripa sau pneumonia. Crupul este una dintre manifestarile cele mai severe si des intalnite. Diagnosticul se va stabili in urma examenului clinic. Tratamentul va fi de sustinere. Virusurile paragripale provoaca infectii repetate, dar in cazul reinfectarii se va manifesta o forma mai usoara a bolii. Astfel la adultii imunocompetenti, majoritatea infectiilor sunt asimptomatice sau usoare. Cel mai frecvent, boala implica, la copii, tractul respirator superior, fiind sau nu prezenta febra usoara.

Simptomele

Acestea variaza in functie de tipul de infectie. Simptomele asemanatoare cu cele ale racelii implica prezenta secretiilor nazale si tusea usoara. Manifestarile respiratorii prezente la copii mici care sufera de bronsiolita sau au un sistem imunitar slabit pot pune viata acestora in pericol.

In general, simptomele includ:
- dureri in piept
- tuse
- crup
- febra
- secretii nazale
- scurtarea respiratiei
- dureri in gat
- nas infundat
- respiratie suieratoare

Tratament

Nu exista nici un tratament specific pentru infectiile virale. Tratamentele specifice vor fi aplicate doar in cazul simptomelor de crup si bronsiolita.

Virusul sincitial respirator si infectiile umane cu metapneumovirus

Virusul sincitial respirator si metapneumovirus provoaca infectii sezoniere ale tractului respirator inferior, intalnite in mod special in randul sugarilor si al copiilor mici. Boala poate varia in intensitate: poate fi asimptomatica, usoara sau severa determinand aparitia bronsiolitei sau a pneumoniei. Desi diagnosticul se poate pune clinic, inclusiv analizele de laborator pot fi utile in acest sens. Tratamentul este de sustinere.

Simptome si semne
Cel mai des se manifesta bronsiolita si pneumonia. Aceste boli debuteaza cu simptome prezente la nivelul tractului respirator superior si febra, progresand in cateva zile cu dispnee, tuse si respiratie suieratoare. Apneea poate fi un simptom initial de virus sincitial respirator la sugari. La adultii sanatosi si la copii mai mari, boala este de obicei usoara si poate avea forma unei raceli afebrile. Cu toate acestea la varstnici sau persoanele cu imunitatea compromisa sau care sufera de boli cardiovasculare se poate manifesta o forma severa a bolii. Se pare ca afectiunile declansate de virusul sincitial respirator si cele care rezulta in urma infectiilor umane cu metapneumovirus sunt similare.

Tratament
Tratament de sustinere. Medicul ar putea recomanda medicamente eliberate fara prescriptie medicala: acetaminofen sau ibuprofen pentru scaderea febrei. Antibioticul poate fi prescris daca exista vreo complicatie bacteriana cum ar fi pneumonia bacteriana. In caz contrar este necesar consumul de fluide, evitarea deshidratarii si odihna.

Asistenta medicala spitaliceasca
Uneori poate fi necesara internarea intr-o unitate spitaliceasca, in cazurile severe ale afectiunilor pentru administrarea de fluide pe cale intravenoasa si de oxigen umidificat. Sugarii si copiii internati pot fi cuplati la aparate de ventilatie mecanica pentru a li se usura respiratia. In unele cazuri severe se pot utiliza nebulizatoare cu rol bronhodilatator pentru a se ameliora respiratia suieratoare sau weezingul.

Coronavirusurile si sindromul respirator acut sever

Infectiile cu coronavirusuri la oameni cauzeaza cele mai multe dintre simptomele de raceala obisnuite. Sindromul respirator acut sever (SRAS) este o infectie grava care ar putea pune in pericol viata bolnavilor, fiind declansat de un virus necunoscut din familia coronaviridae (cunoscuta ca fiind a doua principala cauza care a declansat racelile comune). Acest virus a fost numit coronavirus asociat cu SRAS. SRAS initial se manifesta asemanator cu gripa, dar afectiunea poate progresa spre pneumonie, insuficienta respiratorie si in unele cazuri chiar deces. Rata mortalitatii asociata cu SRAS este mai mare decat cea a gripei comune sau alte infectii ale tractului respirator.

Cauze
SRAS este cauzata de unul din virusurle familiei coronavirusurilor (din aceeasi familie care poate provoca raceala comuna). Cand o persoana care are SRAS stranuta sau tuseste picaturile infectate vor fi prezente in aer. Virusul SRAS poate fi contactat prin respiratia sau atingerea acelor particule. Virusul supravietuieste pe maini sau tesuturi precum si pe alte suprafete pana la 6 ore sub forma acestor picaturi si pana la 3 ore dupa ce picaturile s-au uscat.

Simptome
Simptomele apar, de obicei dupa 2-10 zile dupa ce o persoana intra in contact cu virusul. Persoanele cu simptomele de boala acuta sunt contagioase. Nu se cunoaste insa daca acestea sunt contagioase inainte sau dupa aparitia simptomelor. Cele mai des intalnite manifestari sunt:
- tusea care debuteza la 2-3 zile dupa alte simptome
- dificultatile de respiratie
- febra mai mare de 38 C
- frisoane si tremuraturi
- dureri de cap
- dureri musculare

Printre simptomele mai putin comune se enumera:
- tuse productiva
- diaree
- ameteli
- greata si varsaturi
- rinoree
- durere in gat

La unele persoane simptomele pulmonare se pot inrautati dupa a doua saptamana de boala, chiar si dupa ce febra s-a oprit.

Tratament
Persoanele care presupun ca ar putea avea SRAS ar trebui sa consulte medicul urgent. Iar in cazul in care specialistul considera ca aceasta boala ar putea fi prezenta le va izola in spital. Tratamentul poate include:
- antibiotice pentru tratarea bacteriilor care cauzeaza pneumonie
- medicamente antivirale
- doze mari de steroizi care vor reduce inflamatia la nivelul plamanilor
- oxigen si sustinerea respiratiei cu ajutorul unor mecanisme (respiratie mecanica).

sursa:sfatulmedicului.ro

Despre sanatatea pielii si dermatomicoze

Dermatomicozele sunt afectiuni ale pielii cauzate de fungi (ciuperci parazite). Foarte multi dintre noi suntem familiarizati deja cu infectiile bacteriene sau virale, dar poate nu realizam ca exista un set complet diferit de boli, tot de natura infectioasa, care sunt determinate de microorganisme particulare, numite generic “fungi”. Foarte multe dintre aceste micoze sunt localizate la nivelul pielii sau mucoaselor. Fungii implicati in patogeneza umana sunt organisme microcelulare foarte similare celor din regnul vegetal. Infectiile fungice ale pielii sunt numite de catre specialisti “tinea”. Localizarea majoritatii infectiilor este superficiala, in straturile de suprafata ale tegumentului, ale firului de par sau ale unghiilor. Unele infectii fungice sunt complexe si nu se localizeaza doar la nivelul pielii sau doar la o anumita anexa, ci pot sa afecteze combinat pielea, unghiile si parul. Infectiile fungice profunde sunt cele mai periculoase deoarece in aceste cazuri agentul patogen se poate extinde si poate invada vasele sangvine, sau organele interne. Cele mai frecvente infectii fungice cu localizarea tegumentara sunt reprezentate de tinea pedis, tinea cruris, candidoze.

Tinea pedis

Tinea pedis, cunoscuta si sub denumirea, mai putin stiintifica, de “infectia fungica a piciorului”, este o infectie fungica localizata, dupa cum ii spune si numele, la nivelul piciorului. Ea se manifesta local prin aparitia descuamarilor straturilor tegumentare, mancarimi (prurit), senzatie de arsura, iar uneori pot aparea chiar si vezicule. Ciuperca piciorului este o infectie frecventa si este favorizata de mediul local produs de soseta sau incaltaminte la nivelul piciorului, anume umed si cald. Ciuperca se poate gasi si in piscine, in cabine de dus sau in vestiare si la dusurile folosite in comun, iar transmiterea ei este favorizata de nepurtarea slapilor la dus sau in astfel de locuri publice. Apare mai frecvent in timpul anotimpurilor calde, in special in timpul verilor, si in climatul cald si umed. Transmiterea ei poate fi prevenita printr-o igiena adecvata si poate fi tratata farmaceutic, in prezent existand numeroase produse adresate combaterii ei. Desi localizarea ei predilecta este piciorul, in anumite cazuri ea se poate extinde si in alte parti, inclusiv la nivelul plicilor inghinale.
Cauze
Tinea pedis este o micoza, deci este cauzata de o ciuperca. Aceasta ciuperca traieste la suprafata tegumentului si poate fi dermatofita, de fermentatie sau non-dermatofita. Specialistii apreciza ca exista cel putin patru tipuri distincte de ciuperci incriminate in aparitia infectiei fungice a piciorului, dintre care cea mai frecventa este Trichophyton rubrum.

Simptomatologie
Simptomele variaza foarte mult, de la pacient la pacient. Uneori tinea pedis se manifesta doar prin prurit local, in timp ce in alte cauri pot aparea vezicule, crapaturi profunde ale tegumentului, riscul de extindere in profunzime a infectiei fiind foarte ridicat. Infectia fungica se poate complica cu o infectie bacteriana, ceea ce face vindecare mult mai anevoioasa, iar simptomele, mai intense.

Cele mai comune simptome ale tinea pedis includ:
- Descuamarea si exfolierea puternica a pielii piciorului;
- Roseata locala, aparitia veziculelor, fisurarea tegumentului;
- Prurit foarte intens, senzatie de arsura permanenta. Extinderea infectiei fungice este o complicatie ce poate afecta in special pacientii imunodeprimati. Denumirea infectiei se schimba, in functie de noua localizare, astfel putandu-se vorbi de tinea cruris (infectia regiunii inghinale), tinea corporis (infectie extinsa la nivelul membrelor si trunchiului).
Variante de tinea pedis
Specialistii au identificat mai multe variante de tinea pedis, acestea fiind prezentate in continuare:
- Tinea pedis interdigitala: numita si infectia fungica in panza de paianjen, aceasta varianta este cea mai frecvent diagnosticata. Ea este localizata de obicei intre degetul 4 si 5 (ultimele doua degete mici). Se caracterizeaza in special prin prurit intens, arsura locala si prin capacitatea infectiei de a se extinde si la nivelul talpii piciorului;
- Tinea pedis in mocasin: se localizeaza, dupa cum ii spune si numele, la talpa piciorului si se poate extinde pe laturi, imitand forma unui mocasin. Poate debuta ca o infectie minora, dar daca aceasta este ignorata, extensia se poate produce relativ rapid. Pe masura ce evolueaza, pielea devine din ce in ce mai crapata, senzatia de uscaciune tegumentara este foarte pronuntata, iar pruritul devine foarte intens;
- Tinea pedis veziculara: este cea mai rara varianta de tinea pedis. Ea debuteaza de obicei printr-o vezicula plina cu lichid, cel mai adesea aceasta vezicula dezvoltandu-se pe partile laterale ale piciorului. Localizari mai putin obisnuite sunt: interdigital, la nivelul calcaielor, sau pe fata anterioara a piciorului.

Diagnostic
Diagnosticul acestei infectii poate fi stabilit si de catre medicul de familie, deoarece aspectul este destul de specific. Daca exista complicatii, pacientul poate fi trimis la un specialist dermatolog, care poate prelua cu incredere cazul. Trebuie precizat ca nu toate senzatiile pruriginoase localizate la nivelul piciorului sunt tinea pedis. Diagnosticul se stabileste dupa investigarea atenta a leziunilor. Daca exista dubii se pot realiza investigatii mai specifice, care sa diferentieze tinea pedis de psoriazis sau eczeme. Uneori medicul poate recolta si un fragment tisular pentru biopsie, care va fi apoi investigat microscopic.

Tratament
In prezent exista numeroase preparate destinate tratarii corecte si curative a ciupercii piciorului. Acestea sunt grupate in clasa medicamentelor antifungice, majoritatea avand, pentru aceasta afectiune, aplicare locala. Cazurile grave pot necesita si tratament antifungic oral, iar daca leziunile s-au suprainfectat bacterian, se va institui si un tratament antibiotic. Ca in cazul oricarui tratament dermatologic, si in cazul tratarii ciupercii piciorului, igiena este foarte importanta.

Cu cat pacientul urmeaza mai strict recomandarile specialistilor si nu se expune locurilor de unde poate contacta iar ciuperca, isi dezinfecteaza incaltamintea, isi spala lenjeria la temperaturi cat mai mari, cu atat sansele de vindecare sunt si ele mai crescute. Tratamentul farmacologic clasic poate fi completat cu tratamente alternative, sau neconventionale. Studiile au demonstrat ca preparatele continand extracte de ceapa sau usturoi sunt foarte eficiente in combaterea ciupercii. Frecarea picioarelor cu bicarbonat sodic poate fi utila deoarece astfel se modifica pH-ul mediului in care se inmulteste ciuperca.

Prevenire
Prevenirea contactarii ciupercii piciorului poate fi realizata relativ usor. Cele mai recomandate sfaturi de catre specialisti sunt:
- Spalarea lenjeriei si hainelor la temperaturi cat mai mari (cel putin 60 de grade) pentru a distruge fungii;
- Schimbarea prosoapelor si lenjeriei de pat cel putin o data pe saptamana;
- Curatarea cazii sau cabinei de dus cu un dezinfectant inainte si dupa fiecare dus;
- Stergerea temeinica a picioarelor dupa dus, acordand atentie particulara spatiilor interdigitale;
- Purtarea de slapi, papuci sau sandale in dusurile publice, sau vestiare publice;
- Evitarea folosirii la comun a prosoapelor;
- Schimbarea zilnica a sosetelor, iar in timpul verii chiar de mai multe ori pe zi, daca piciorul transpira mai mult;
- Inlocuirea talpilor incaltamintei de mai multe ori, sau spalarea incaltamintei cat mai frecvent;
- Utilizarea intotdeauna la dus a unui sapun antibacterian;
- Spalarea zilnica a picioarelor;
- Utilizarea unui prosop special pentru stergerea zonelor lezate;
- Pulverizarea unor sprayuri speciale sau unor pudre pentru incaltaminte la fiecare incaltare.

Tinea cruris

Tinea cruris este o infectie fungica dermatofitica a regiunii inghinale, care poate afecta ambele sexe, dar care este mai frecventa in cazul barbatilor. Ciuperca responsabila de aparitia acestei infectii prefera locurile calde si umede ale organismului, aceste conditii fiind gasite la nivelul plicilor, in special celor inghinale. Cel mai adesea, in aparitia acestei infectii sunt incriminate Trichophyton rubrum si T. mentagrophytes. Infectia se poate localiza si la nivelul organelor genitale sau feselor (chiar si interfesier). Afectiunea apare mai ales la pacientii imunocompromisi, fiind considerata din acest motiv o infectie oportunista. Este mai frecvent intalnita vara, in climatele calde si umede. Tinea poate sa debuteze la nivel inghinal sau poate sa se extinda aici de la nivelul piciorului. Tinea cruris apare sub forma unor pete rosiatice rotund ovalare, intens pruriginoase.

Contagiozitate
Tinea cruris este moderat contagioasa. Ea se poate transmite de la individ la individ prin contact direct sau prin obiecte contaminate (prosoape, lenjerie, imbracaminte).
Simptomatologie
Simptomele tinea cruris includ:
- Senzatie intensa de mancarime (prurit) sau arsura la nivelul plicilor inghinale sau anusului, putand fi localizata si perineal sau perianal. Zonele afectate apar rosii sau maronii, iar pielea este descuamata, crapata, foarte uscata;
- Leziunile pot avea margine indurata, sunt circulare si pot fi bilaterale. Pe masura ce infectia evolueaza, leziunile devin mai mari, insa nu urmaresc un anumit tipar. Cel mai frecvent evolutia se realizeaza catre zona interna a coapsei;
- Aparitia unor pustule sau vezicule, mai ales la nivelul marginii leziunilor.
In absenta unui tratament adecvat, aceste leziuni se pot suprainfecta atat fungic (cel mai adesea cu Candida), cat si bacterian.
Diagnostic
In cele mai multe cazuri, tinea cruris poate fi diagnosticata doar dupa efectuarea unui examen fizic. Aspectul si localizarea leziunilor sunt specifice, iar in multe situatii si istoricul medical al pacientului poate oferi date importante pentru diagnostic. Daca insa certitudinea de tinea cruris nu exista, pacientul poate fi trimis la un specialist dermatolog. Acesta ii va realiza o serie de investigatii, inclusiv biopsierea leziunii, care vor stabili natura leziunilor.
Tratament
Tratamentul tinea cruris include in principal recomandari igienice si apoi aplicarea unor preparate farmacologice. Primul pas este esential in vindecare infectiei. Zona trebuie mentinuta cat mai uscata si mai curata, iar apoi se aplica local unguente. Tinea cruris raspunde favorabil si la numeroase preparate disponibile fara reteta medicala, insa, exista si situatii cand tratamentul trebuie prescris special de catre medicul specialist. Unguentele topice care se recomanda in tinea cruris sunt cele continand clotrimazol, miconazol, econazol nitrat. Acestea sunt substante antifungice cu eficacitate dovedita in vindecarea infectiilor de acest fel. Daca infectia este insotita de o importanta reactie inflamatorie locala, se pot administra si glucocorticoizi care pot preveni extinderea iritatiei.

Specialistii recomanda ca pe toata durata tratamentului, pacientii:
- Sa spele si sa usuce temeinic (intotdeauna cu un prosop curat) zona afectata;
- Sa aplice cremele, unguente sau pudrele conform recomandarilor medicului sau farmacistului;
- Sa isi schimbe hainele, mai ales lenjeria de corp, in fiecare zi.

Tinea corporis

Tinea corporis este o infectie fungica dermatofitica, localizata in special la nivelul membrelor superioare si inferioare (cu predilectie pe zonele de piele glabra - lipsita de par). Teoretic, ea poate sa apara oriunde pe corp, sub forma unor leziuni rotunde rosiatice, pruriginoase, care pot fi caracterizate printr-un intens proces de exfoliere. Marginile apar indurate, reliefate. Simptomele acestei infectii pot fi foarte deranjante, insa afectiunea poate fi usor tratata, daca prezentarea se face la medic in timp util.

Contagiozitate
Ciuperca implicata in aceasta afectiune se poate transmite usor de la om la om, prin contact direct, dar si indirect, prin obiecte contaminate (articole de imbracaminte sau chiar si mobila). Caldura si umiditatea sunt printre cei mai importanti factori care favorizeaza transmiterea.

Simptomatologie
Tinea corporis are o gama foarte larga de simptome, cele mai usor de identificat fiind aparitia unei leziuni pruriginoase rosiatice, cu margine indurata si cu zona centrala intacta. Aceste leziuni pot fi unice sau multiple si uneori pot sa apara in valuri succesive.

Diagnostic
Aspectul si localizarile sunt destul de specifice pentru stabilirea unui diagnsotic de certitudine pentru tinea corporis dupa efectuarea unui examen general. Caracterul simptomelor si antecedentele medicale ale pacientului sau ale apropiatilor acestora sunt alte elemente care pot orienta foarte mult diagnosticul. Daca se considera a fi nevoie, pot fi recoltate fragmente de biopsie din leziuni, in vederea analizarii lor anatomopatologice si realizarii unui diagnostic corect.

Tratament
In general, tratamentul in cazul tinea corporis consta in aplicarea locala de creme sau unguente cotinand antifungice. Acestea pot fi eliberate cu sau fara prescriptie medicala, in functie de agresivitatea lor, in majoritatea cazurilor fiind recomandate:
- Clotrimazol;
- Ketoconazol;
- Miconazol;
- Tolnafat.

Tratamentul local se aplica de doua ori pe zi, timp de minim 3 saptamani. Leziunile se vindeca de obicei in primele 2 saptamani, insa terapia trebuie completata conform recomandarilor medicului, pentru a se realiza eradicarea completa a ciupercii si a se preveni astfel, recurentele. Tratamentul sistemic este indicat pacientilor cu leziuni extinse. In astfel de situatii medicamentele trebuie luate timp de aproximativ o saptamana, cel mai utilizat si eficient fiind itraconazol.

Prevenire
In vederea prevenirii tinea corporis, specialistii recomanda urmatoarele:
- Pastrarea pielii corpului cat mai curata si uscata;
- Evitarea contactului cu materiale infectate;
- Spalarea mainilor dupa contactul cu animale, sol sau plante;
- Evitarea atingerii leziunilor altor persoane (recomandare utila adresata membrilor familiei unui pacient infectat, care doresc sa il ajute sa aplice unguente in zone inacesibile). Se recomanda folosirea manusilor de unica folosinta, aruncarea lor dupa folosire si spalarea temeinica a mainilor apoi;
- Purtarea hainelor confectionate din materiale naturale;
- Practicarea unei igiene cat mai bune, mai ales daca activitatile zilnice implica un contact apropiat cu cei din jur.

Candidoza

Candidoza cutanata este determinata de infectarea cu Candida albicans. Infectia poate avea diverse grade de profunzime, si poate fi localizata sau diseminata. Daca infectia nu este tratata la timp si evolueaza, ea poate pune in pericol viata pacientului. Candidemia (prezenta fungului in sange) este o complicatie frecvent intalnita la pacientii imunodeprimati (cum este cazul pacientilor infectati cu HIV, a celor care se afla in tratament cronic cu glucocorticoizi sau cu agenti biologici care reduc activitatea sistemului imun). Candidoza are o serie foarte variata de localizari: cavitate bucala, regiune vulvo-vaginala (una din cele mai frecvente localizari), perianala, periunghiala, interdigitala.

Candidoza apare mai frecvent la pacientii obezi sau cu diabet zaharat si este favorizata de conditii locale: umezeala si temperaturi crescute. Riscul de aparitia a candidozei (cutanata sau cutaneomucoasa) este cu atat mai crescut cu cat pacientul se afla in tratament antibiotic prelungit. La nou nascuti si bebelusi, candida este responsabila de aparitia iritatiei (dermatitei) de scutec. La pacientii in varsta candida poate determina infectii unghiale.

Simptomatologie
Simptomele candidozei cutanate includ:
- Eruptie cutanata;
- Leziuni in placi ce pot supura;
- Pustule;
- Senzatie de arsura si prurit local;

Paronichia candidozica se manifesta prin:
- Durere locala;
- Tumefactie a patului unghial;
- Puroi;
- Unghie ce se separa de patul unghial;

Candidoza orala prezinta:
- Durere localizata la cavitatea bucala;
- Existenta unor placi albe cu localizare la nivelul limbii, orofaringelui si partii interne a obrajilor.

Candidoza vaginala se manifesta prin:
- Scurgere vaginala alb galbuie;
- Prurit genital;
- Senzatie de arsura;
- Eritem local la nivelul vulvei;

Diagnostic
Diagnosticarea corecta a candidozei trebuie facuta pe baza anamnezei, examenului fizic general si investigatiilor paraclinice de specialitate. Pentru identificarea candidei se pot recolta mostre de secretie sau se pot recolta colonii mucoase care vor fi apoi urmarite la microscop sau vor fi studiate microbiologic, in culturi.
Tratament
Tratametul candidozelor variaza in functie de localizarea exacta a infectiei. Localizarile cutanate, accesibile, pot fi tratate prin aplicarea locala de unguente cu antifungic. Infectiile vaginale se pot trata cu supozitoare, ovule sau pe cale sistemica. Candidoza orala poate fi trata prin clatirea gurii cu solutii speciale cu antifungic. Infectiile grave, extinse, cu implicare sistemica raspund cel mai bine la tratamentul mai agresiv cu antifungice administrate oral.

Nu se recomanda administrarea antibioticelor deoarece acestea distrug bacteriile, competitorii naturali ai candidei pentru resurse si hrana, ceea ce favorizeaza inmultirea si raspandirea candidozei si agravarea starii de fond. Cele mai recomandate antimicotice includ: nistatina, clotrimazol, fluconazol, ketoconazol. Candida poate dezvolta rezistenta la antimicotice, in principal la fluconazol. De aceea, infectiile recurente trebuie tratate mereu cu alte medicamente antifungice. Rezistenta poate sa apara in timp si la acestea.

Contagiozitate
Candidozele cutanate au o contagiozitate foarte redusa.

sursa:sfatulmedicului.ro

Reactii ale pielii cauzate de plante

Incidenta maxima a problemelor de la nivelul pielii, determinate de actiunea plantelor, se inregistreaza primavara si vara, odata cu explozia de vegetatie si iesirile tot mai dese in natura, fie pentru a ne relaxa, fie pentru a lucra in gradina.

Plantele ne pot afecta pielea in mod:
• mecanic - prin lezarea pielii de catre spinii sau perii fini de pe tulpina,
• iritativ - prin substantele chimice continute de tulpina, frunze, fructe, seminte.

De asemenea, plantele pot produce alergii, reactii fotosensibile si urticarie.Unele plante pot determina mai multe tipuri de reactii la nivelul pielii in acelasi timp. De exemplu, lalelele produc reactie alergica locala (dermatita de contact), dar si o reactie alergica sistemica (urticaria).

Tipuri de dermatita

Dermatita mecanica - se produce prin inteparea sau abraziunea pielii cu spinii sau perii fini de pe suprafata plantelor. Aceste leziuni se pot infecta cu bacterii sau fungi, necesitand tratament antimicrobian. Plante care produc leziuni mecanice: trandafirul, macesul, cactusi, agrise, bambus, ananas, etc.

Iritatia - se produce cand pielea intra in contact cu o substanta chimica iritanta prezenta in planta. Daca pielea este deja traumatizata de spinii plantelor, iritatia este intensificata. Substantele iritante prezente in plante sunt acizi, enzime proteolitice, cristale de oxalat de calciu si se gasesc in urmatoarele plante: mustar, ardei, ananas, coada soricelului, musetel, etc.

Fitofotodermatita - este o dermatita produsa de o substanta chimica prezenta in planta numita furocumarina, care este un psoralen si care, sub actiunea umezelii si a razelor UVA, determina o leziune veziculoasa, lineara, uneori buloasa, insotita de durere sau mancarime, care apoi se hiperpigmenteaza si poate dura cateva luni. Uneori petele hiperpigmentare sunt singurele manifestari ale fitofotodermatitei. Cele mai comune plante care pot determina fitofotodermatita sunt patrunjelul, morcovul, pastarnacul, telina, lime, pomelo, smochinul, mazarea, branca ursului, crucea pamantului, alge, etc. Leziunea hiperpigmentara dispare prin aplicarea locala de corticosteroid cu actiune depigmentanta, sub indrumarea unui medic dermatolog.

Dermatita alergica de contact - se produce la o persoana cu un sistem imunitar sensibilizat la anumiti alergeni. Nu orice om va avea o reactie alergica la o anumita planta, ci doar persoanele care anterior au intrat in contact cu alergenul respectiv continut in planta. Reactia apare pana la 48 de ore de la expunere si eruptia poate persista cateva saptamani. Cele mai alergene plante sunt iedera otravitoare, stejarul, crizantema, laleaua, plantele din familia Compositae (galbenele, anghinare, andive, cicoare, coada soricelului, papadie, salata, tarhon, arnica, etc). Plantele din familia Compositae contin componente chimice numite sesquiterpenlactone, care sunt sensibilizante si iritante pentru piele. Eruptia este uscata, eczematoasa. Agricultorii, florarii pot dezvolta reactii alergice severe la aceste plante.

Urticaria - se produce dupa contactul pielii cu o planta sau parti ale plantei. Perii iritanti de pe suprafata plantei faciliteaza patrunderea in piele a unor substante. Urticaria de exemplu poate fi de tip alergic sau non-alergic.
Orice persoana poate dezvolta urticarie non alergica la contactul cu anumite plante. De exemplu, perisorii de pe suprafata urzicilor contin histamina, acetilcolina si serotonina, iar la contactul pielii cu urzica se produce o urticarie locala, non alergica si senzatia de arsura locala. Aceasta reactie poate dura cateva ore.
In cazul urticariei de tip alergic, cele mai predispuse persoane de a dezvolta o astfel de reactie sunt cele cu teren atopic, care dezvolta diverse tipuri de alergii la numerosi alergeni. La acestea exista o sensibilizare anterioara la alergenul respectiv din planta, iar urticaria generalizata este insotita si de edemul buzelor, pleoapelor, laringelui. Cele mai alergene substante continute de plante sunt latexul si polenul. Usturoiul, ceapa, lalelele si crinii pot da astfel de reactii la persoanele cu teren alergic.

Metode de prevenire

Pentru a evita aparitia acestor reactii ale pielii la contactul cu vegetalele si seva lor, trebuie sa limitam expunerea corpului neprotejat.
Astfel:
- lucrul in gradina trebuie sa se faca cu echipament de protectie: manusi, cizme si salopeta;
- in cazul drumetiilor la padure sau in parc corpul sa fie protejat prin imbracaminte cu maneca lunga, pantaloni lungi, pantofi sport (nu sandale sau papuci);
- nu trebuie sa atingem plantele pe care nu le cunoastem, pentru ca acestea pot fi "otravitoare", producand reactiile descrise mai sus;
- pielea uda sau transpirata nu trebuie sa intre in contact cu iarba;
- persoanele alergice ar trebui sa evite iesirile la padure sau in zonele cu vegetatie multa si la orele pranzului cand concentratia de polen din aer este mai ridicata decat dimineata si seara. Ploaia curata aerul de alergeni, iar vantul ii rascoleste de la nivelul pomilor si solului. Concentratia de polen din aer este mai mare in zilele calde fata de zilele mai reci. Polenul se depune pe haine, piele si par, asadar, dupa o iesire in aer liber trebuie sa facem dus si sa indepartam hainele purtate afara;
- hidratarea cu cel putin 8 pahare de apa pe zi ne ajuta sa respiram mai usor, prin subtierea mucusului de la nivelul cailor respiratorii, si sa avem o pielesanatoasa;
- folosirea cremelor de protectie impotriva razelor UVA si UVB cu FPS minim 30 ne va ajuta sa reducem reactiile fotosensibile ale pielii.

Autor: Dr. Zarva Maria
Medic Specialist Medicina de Familie
Medcenter Constanta
0241.620.280
www.medcenter.ro

Ghid simplu al plantelor

Daca mergeti imediat la medic sau luati medicamente recomandate de farmacist pentru fiecare simptom minor, cum ar fi crampe stomacale, tuse sau nas infundat, veti cunoaste destul de putine informatii despre autoingrijire.Majoritatea persoanelor se pot ingriji la domiciliu daca stiu cum sa faca acest lucru. Exista o multime de plante care pot remedia chiar si afectiuni serioase.Plantele pot ameliora sau trata complet probleme digestive, precum arsuri la stomac si constipatie, afectiuni de sezon, cum ar fi congestia nazala si raceala, dureri usoare de cap, musculare si de articulatii.
In continuare sunt cateva afectiuni care pot fi tratate cu plante si suplimente din plante.

Afectiuni digestive

- Arsuri la stomac. Daca suferiti de arsuri stomacale, cretusca (Filipendula ulmaria) poate fi remediul. Se pun doua lingurite de cretusca uscata intr-un vas cu apa si se fierbe amestecul aproximativ 20 de minute. Ceaiul obtinut se bea o data pe zi. Aroma sa este asemanatoare cu cea a migdalelor.
Aceasta planta bogata in acid salicilic calmeaza inflamatia de la nivelul stomacului si isi face efectul in 1-2 zile. Pentru cei care utilizeaza inhibitori de pompa de protoni si sufera frecvent de arsuri la stomac, o ceasca de ceai de cretusca este tot ce au nevoie pentru a calma simptomele fara sa utilizeze medicamente.
- Indigestie. Adaugati 1/4 ceasca de radacina maruntita de ignam salbatic intr-un vas care contine un litru de apa. Se acopera vasul si se lasa la fiert timp de 15 minute. Luati apoi vasul de pe foc si lasati-l sa se raceasca. Turnati ceaiul intr-o forma pentru cuburi de gheata si introduceti forma in congelator. De fiecare data cand doriti sa beti un ceai de radacina de ignam salbatic, puneti un cub intr-o cana si turnati apa fierbinte. Serviti-l fierbinte.
Radacina de ignam salbatic este cunoscuta ca fiind si un bun reglator hormonal datorita proprietatilor fitoestrogenului continut de aceasta planta. Ignamul salbatic este adesea folosit pentru a trata manifestarile menopauzei. Radacinile plantei mai pot fi utilizate si pentru a echilibra nivelul hormonilor care regleaza procesul digestiei. Radacina este in acelasi timp hranitoare si are proprietati antiinflamatorii.
Nu utilizati acest remediu daca sunteti gravida sau folositi pilule contraceptive.
- Flatulenta. Feniculul este unul dintre cele mai bune remedii pentru combaterea flatulentei. Mestecati 1/2 lingurita de seminte de fenicul dupa fiecare masa.
Semintele de fenicul contin fitonutrienti care pot reduce spasmele unora dintre fibrele musculare, cum ar fi cele aflate in intestine. Acest lucru ajuta la diminuarea flatulentei. Semintele de fenicul au o aroma placuta si improspateaza respiratia.

Afectiuni de sezon

- Raceala. Atunci cand simtiti ca debuteaza simptomele de raceala luati o lingurita de extract de radacina de echinaceea la fiecare doua ore. Reduceti doza la o lingurita, la fiecare 3-4 ore, pe masura ce simptomele se amelioreaza.
Studiile cu privire la eficacitatea echinaceei in tratarea racelilor au dovedit clinic ca aceasta planta poate reduce semnificativ simptomele de raceala si gripa. Radacina plantei este utilizata de sute de ani in tratarea manifestarilor racelii. Echinaceea scurteaza in mod considerabil durata unei raceli.
- Dureri in gat. Ceaiul de nalba mare (Althaea officinalis) este folosit ca remediu pentru durerile in gat, inca de acum 500 de ani. Fierbeti o lingurita de nalba mare, uscata intr-un vas cu jumatate de litru de apa. Indulciti apoi ceaiul cu miere si serviti-l cald. Puteti amesteca in ceaiul de nalba mare putin lemn dulce, alta planta cu efect de calmare a durerilor.
Aceasta planta originara din Africa are o textura usor lipicioasa, amelioreaza durerea si are proprietati antiinflamatorii.
- Tuse. Sub forma de dropsuri, sirop, tablete masticabile sau spray, planta sidoides Pelargonium, (Geranium din Africa de Sud) calmeaza tusea.
sidoides Pelargonium - in Africa de Sud inseamna "tuse grea" - este o planta puternica ce are proprietati antivirale si antibacteriene. Exista studii clinice privind eficacitatea acestei plante in tratarea bronsitelor. Planta are puterea de a reduce semnificativ simptomele de tuse in numai 2 zile.
- Congestie nazala. Puneti trei picaturi de extract de splinuta sub limba pentru a descongestiona caile nazale.
Splinuta este deosebit de eficienta pentru tratarea congestiei nazale cauzata de alergii. Pare surprinzator, deoarece multi oameni cred ca splinuta provoaca alergii, dar nu este asa. De obicei, splinuta creste in vecinatatea ambroziilor, iar polenul de ambrozii este cel care declanseaza alergiile. Acesta este motivul pentru care multe persoane asociaza aparitia simptomelor de alergie cu splinuta.

Dureri si inflamatii

- Dureri de cap. Pentru durerile de cap, solutia este lavanda. Mai exact, uleiul esential de lavanda aplicat local, in dreptul tamplelor. Dupa aplicare, frecati usor tamplele si zona frontala a capului. Respirati adanc, relaxati-va si repetati daca este necesar.
Parfumul uleiului esential de lavanda are un efect calmant, eliberand tensiunea din muschiul scalpului si indepartand durerea. Uleiul de lavanda amelioreaza si durerile de picioare. Adaugati cateva picaturi in apa de baie pentru a diminua durerile de cap sau de picioare.
- Artrita. Pentru tratarea artritei puteti lua de 3 ori pe zi capsule de boswellia (Boswellia serrata), cunoscuta si sub numele de tamaie indiana. Aceasta rasina cleioasa s-a dovedit clinic ca are puternice efecte antiinflamatorii. Boswellia este cunoscuta pentru reducerea congestiei si a febrei. Aceasta planta mai este folosita pentru cresterea apetitului alimentar si imbunatatirea digestiei.
- Dureri de urechi. Folositi usturoi si ulei de mullen (Verbascum densiflorum) pentru ameliorarea durerilor de urechi. Puneti 3 picaturi din aceasta combinatie in urechea afectata, de 2-3 ori pe zi.
Aceasta combinatie de plante este puternica si s-a demonstrat stiintific ca poate trata intr-un mod mai eficient durerile de urechi la copii, decat antibioticele. In general, usturoiul poate ameliora orice infectie, datorita proprietatilor sale antimicrobiene si antiinflamatorii. Uleiul de mullen ajuta la eliminarea lichidului din ureche si calmeaza durerea.
Nu utilizati aceste picaturi sau orice alt fel de picaturi daca suspectati ca timpanul este perforat.

sursa:sfatulmedicului.ro

13 obiceiuri sanatoase

Exista 13 cai de a avea o viata sanatoasa si fericita. Sigur multe lucruri se pot spune, dar in cazul de fata 13 nu este un numar cu ghinion. In loc sa aduca nefericire, totusi, cele 13 obiceiuri de mai jos promit o viata viguroasa si vivace. Nu exista, desigur garantii, dar multe dintre ele au fost publicate in reviste stiintifice. Ignorarea lor poate avea repercursiuni asupra sanatatii fizice si psihice a persoanei.

Obiceiul sanatos numarul 1: micul dejun in fiecare zi

Persoanele care mananca micul dejun in fiecare zi sunt campionii sanatatii. Studiile arata ca aceste persoane au tendinta de a absorbi mai multe vitamine si minerale si mai putine grasimi si colesterol. Rezultatul este deseori un corp mai suplu, colesterol mai scazut si mai putine riscuri de supraalimentare. De asemeni, in 2003 Asociatia cardiologica americana a raportat ca persoanele care mananca de dimineata au riscuri mult mai mici de a fi obeze si a dezvolta diabet zaharat comparativ cu cei care nu servesc micul dejun. Alt studiu a aratat ca persoanele care consuma cereale la micul dejun raporteaza ca se simt mai bine fizic si mental decat persoanele care consuma rar cereale la micul dejun. Pentru copii, micul dejun pare sa determine cresterea starii de alerta, sa imbunatateasca atentia si performanta la testele standardizate. Pentru a obtine maximum de beneficii de pe urma micului dejun, se recomanda sa se consume carbohidrati, proteine si mici cantitati de grasimi. Intrucat un singur aliment nu poate oferi toate elementele nutritionale necesare, consumarea unei varietati de alimente este esentiala pentru o sanatate buna. Chiar si cu aceste argumente stiintifice, multi oameni afirma ca nu pot manca dimineata. Spun ca nu au suficient timp pentru asta si ca nu simt foame. O solutie ar fi ca aceste persoane sa ia cu ele la serviciu micul dejun si sa-l consume in prima ora, moment in care sigur le este foame si pot gasi timp.

Obiceiul sanatos numarul 2: consumul de peste

Asociatiile stiintifice de nutritie recomanda consumul a doua portii de peste pe saptamana. In afara ca este o sursa buna de proteine si contine o cantitate relativ mica de grasimi saturate, periculoase pentru sanatate, pestele contine acizi grasi omega-3 – care au fost dovediti ca reduc riscul pentru afectiuni cardiovasculare. Pestii grasi cum sunt macroul, pastravul, heringul, sardinele, tonul si somonul contin cantitati importante de acizi grasi omega-3 de doua tipuri: acidul eicosapentenoic si decosahexenoic. Alimente ca tofu, boabele de soia, rapita, nucile, semintele de in si uleiurile lor contin acid alfa-linoleic, care in organism se transforma in omega-3. Desi beneficiile acidului alfa-linoleic sunt controversate, medicii inca recomanda consumarea alimentelor care il contin ca parte a unei diete sanatoase. In plus fata de beneficiile sanatatii inimii, exista dovezi ca acizii grasi omega-3 pot ameliora functionarea unui sistem imun suprareactiv. Desi acest beneficiu este inca in studiu, se pare ca acesta este legat de faptul ca omega-3 din dieta amelioreaza alergiile, astmul, eczema, si afectiunile autoimune.

Obiceiul sanatos numarul 3: somnul suficient

Este important ca organismul sa aiba suficient timp de odihna, altfel persoana se poate simti obosita si tafnoasa. Acest lucru pare sa fie de la sine inteles, dar exista studii care arata ca multi adulti sufera de tulburari de somn sau nu se odihnesc suficient noaptea pentru a putea face fata cu succes activitatilor din cursul zilei. Somnul este vital pentru sanatate si pentru starea de bine fizica si psihica. Studiile arata ca persoanele care nu dorm suficient sunt mai expuse la a dezvolta probleme psihiatrice. In plus, deprivarea de somn poate afecta in mod negativ memoria, invatarea si gandirea logica. Lipsa de somn, poate fi, de asemeni, periculoasa. Mai mult de jumatate dintre soferi afirma ca au condus ametiti datorita lipsei de somn, arata studiile; aproximativ 1 din cinci soferi spun ca au adormit la volan in timp ce conduceau. In fiecare an soferi obositi provoaca numeroase accidente rutiere care se soldeaza cu morti, raniti si importante pagube materiale. Medicii recomanda un somn de 15-20 de minute pentru persoanele care sunt obosite dar trebuie sa conduca. Dureaza circa 30 de minute ca sa se instaleze efectul cafeinei, deci e mai bine ca soferul sa traga un pui de somn in asteptarea acestui efect. Pentru a evita capcanele unui somn insuficient, este bine ca fiecare sa se asigure ca doarme intre sapte si zece ore in fiecare noapte. Copiii au nevoie de mai mult somn, in functie de varsta lor.

Obiceiul sanatos numarul 4: realizarea unor relatii sociale

Este important ca oamenii sa aiba cat mai multe activitati alaturi de alti oameni: munca voluntara, mers la biserica, inscrierea intr-un club. Activitatile comunitare sunt importante pentru sanatatea mentala si fizica, conform unui studiu publicat recent. Psihiatrii afirma ca exista multe beneficii ale legaturilor sociale:
- Obtinerea unor informatii. Spre exemplu, o persoana poate suferi de epistaxis recurent (sangerari frecvente din nas) si episoadele de stranut dureaza mult, dar cand un prieten apropiat sau o ruda aude acest lucru, poate incuraja persoana sa consulte un medic. Daca simptomele se dovedesc a acoperi o afectiune serioasa, legatura sociala poate fi salvatoare de viata;
- Ajutor instrumental. Prietenii si familia pot oferi suport fizic in momente de nevoie. Pot ajuta la pregatirea meselor, curatenie, cumparaturi si condusul spre cabinetul medical;
- Suport emotional. Impartasirea unei probleme cu o persoana de incredere poate ajuta la eliberarea de greutatea resimtita in interior;
- Oferirea unui sens al apartinerii. Acest sentiment nu ajuta numai la crearea unei identitati a persoanei, dar ajuta si la prevenirea si depasirea anxietatii si a depresiei. Legaturile cu comunitatea ajuta la imbunatatirea functionarii mentale. Activitatile de grup pot ajuta la mentinerea unei minti active si a unui nivel normal de serotonina – neurotransmitator cerebral asociat cu dispozitia. Medicii afirma ca lipsa unor interactiuni sociale duce la scaderea nivelului de serotonina.

Obiceiul sanatos numarul 5: exercitiul fizic este benefic pentru sanatate

Toata lumea stie deja ca activitatea fizica are foarte multe beneficii, lucru greu de inteles atunci cand oamenii nu fac miscare fizica. Iata cateva avantaje ale activitatii fizice regulate:
- ajuta la controlul greutatii corporale;
- mentine sanatatea oaselor, muschilor si articulatiilor;
- reduce riscul de aparitie al unor afectiuni cum ar fi hipertensiunea arteriala si diabetul;
- promoveaza o stare de bine psihologic;
- reduce riscul de deces prin afectiuni cardiace;
- reduce riscul de moarte prematura.

Unele studii arata ca exista legaturi intre activitatea fizica regulata si reducerea riscului de aparitie a cancerului. In afara de efectele pe termen lung, miscarea corpului are si beneficii imediate. Rezultatele pe termen scurt ale exercitiilor fizice includ o mobilitate mai buna, un control mai bun al stresului, imbunatatirea dispozitiei si un nivel de energie mai bun. Scuzele pe care, de obicei, oamenii le ofera pentru faptul ca nu fac exercitiu fizic sunt exact cele care ar trebui sa ne convinga sa facem miscare. Persoanele care spun ca sunt prea obosite sau nu au timp pentru miscare nu realizeaza ca exercitiul fizic ofera omului mai multa energie si ii permite sa fie mai productiv in restul timpului.

Obiceiul sanatos numarul 6: o buna igiena dentara

Exista medici care afirma ca o curatarea cu ata dentara zilnica adauga 6,4 ani vietii unei persoane. Exista dovezi stiintifice ale legaturii intre o buna igiena dentara si starea generala de sanatate.
Gura este, pana la urma, o parte integranta a corpului. Cercetatorii suspecteaza ca bacteriile care produc placa dentara intra in circuitul sanguin. Aceste bacterii sunt intr-un fel asociate cu inflamatia asociata placilor de aterom ce blocheaza vasele de sange si determina afectiuni cardiace. Alte studii au aratat legaturi intre bacteriile orale si accidentul vascular cerebral, diabetul, nasterea prematura si greutatea mica la nastere.

Obiceiul sanatos numarul 7: realizarea unui hobby

Cuvantul hobby inseamana: „urmarirea regulata a unei ocupatii care produce in mod special relaxare”. De vreme ce sunt activitati relaxante, pasiunile sunt placute. Unele persoane gasesc bucurie in a face lucru manual, altele in privitul pasarilor, plimbarile prin parc sau jocul de carti. Aceasta bucurie poate ajuta omul sa aiba o viata mai sanatoasa si sa se recupereze mai repede de pe urma unei boli. Pe de alta parte, implicarea intr-o activitate placuta poate sa arda mai multe calorii decat privitul la televizor. Intr-un studiu pe persoane care au trecut printr-o operatie, persoanele care au fost implicate intr-un hobby inainte de operatie au avut o recuperare mai buna sase luni mai tarziu, comparativ cu persoanele care nu au practicat nici un hobby. Participantii care aveau un hobby au mai mult interes si dorinta de implicare in lucruri decat cei care nu au un hobby, astfel ei au o orientare mai activa in viata.

Obiceiul sanatos numarul 8: protejarea pielii

Pielea incepe sa imbatraneasca din momentul nasterii si cea mai buna cale de a o proteja si de a o face sa arate sanatoasa este a o proteja de soare. Soarele prezinta raze ultraviolete periculoase care determina riduri, uscaciunea pielii, si petele de batranete. Supraexpunerea poate determina arsuri solare, modificari ale texturii pielii, dilatari ale vaselor sanguine si cancer de piele. Evitarea soarelui, totusi, nu este intotdeauna ideala sau practica.

Pentru a reduce riscul probelmelor pielii, iata cateva sfaturi:
- folosirea unor creme cu protectie solara cel putin 15;
- folosirea unei palarii largi sau purtarea de haine protectoare;
- evitarea bailor de soare deliberate;
- evitarea expunerii la soare intre orele 10 am si 3 pm.

Obiceiul sanatos numarul 9: gustarile sanatoase

Medicii nutritionaisti recomanda cinci sau mai multe portii de legume si fructe pe zi sau mai mult, ca parte a unei diete sanatoase. Vegetalele pot face multe lucruri bune pentru sanatate, printre care:
- reducerea riscului de aparitia a unor cancere;
- combaterea semnelor imbatranirii;
- imbunatatirea memoriei;
- promovarea sanatatii inimii;
- imbunatatirea sistemului imunitar.

O cale de a include legumele si fructele in dieta este consumarea lor ca gustare. Cel mai bun lucru pe care il poate face o persoana pentru sanatatea sa este consumarea de fructe si legume, ele au putine calorii si multi nutrienti. Alte gustari sanatoase pot fi iaurtul degresat si nucile (cu moderatie). Cel mai bun moment pentru a lua o gustare este in momentru in care persoanei ii este foame intre mese. Dar este nevoie de atentie intrucat poftele pot fi usor confundate cu foamea, in special la persoanele care tin dieta.

Obiceiul sanatos numarul 10: consumul de apa si de produse lactate

Apa si laptele sunt lichide esentiale pentru sanatate, dar pot ajuta si la pierderea kilogramelor in plus. Corpul are nevoie de apa pentru a se mentine hidratat, iar cantitatea de apa necesara depinde de la individ la individ. Articulatiile au nevoie de apa pentru a se mentine in miscare, iar organele vitale cum ar fi inima, creierul, rinichii si ficatul pentru a functiona corect. Daca o persoana nu consuma suficienta apa, corpul trece intr-o stare de urgenta, si se agata de fiecare molecula de apa pe care o gaseste. Aceste molecule acumulate apar sub forma greutatii suplimentare. Aceasta greutate este eliberata doar cand organismul obtine suficienta apa. Calciul din produsele lactate, pe de alta parte, este cunoscut ca fiind important pentru oase si dinti puternici. Studiile au aratat ca ajuta la prevenirea hipertensiunii arteriale, a calculilor renali, afectiunilor cardiace si a cancerului de colon. In ce priveste scaderea ponderala, un pahar de lapte degresat pare sa incurajeze pierderea de grasime si mentinerea in acelasi timp a masei musculare. Consumul de produse lactate trebuie sa fie parte a unei diete de slabire echilibrate.

Obiceiul sanatos numarul 11: ceaiul

Exista evidente ca ceaiul poate ajuta la imbunatatirea memoriei, prevenirea cariilor, a cancerului si a afectiunilor cardiace. Totusi, studiile nu sunt concludente. Exista efecte benefice ale ceaiului, in mod special efectul antioxidant. Ceaiul decofeinizat si fara zahar este mai bun pentru sanatate. Acesta poate fi aromatizat cu suc de fructe, fructe, scortisoara, ghimbir si alte condimente.

Obiceiul sanatos numarul 12: plimbarea zilnica

Deja au fost mentionate beneficiile exercitiului fizic. Acum, iata un sfat cum poate fi integrata activitatea fizica in viata de fiecare zi: plimbarea. Nu este vorba de a rezerva timp pentru exercitii fizice, desi si acestea sunt importante, ci doar miscarea membrelor in timpul activitatii zilnice: mersul in timpul conversatiilor la telefon, spalatului pe dinti, urmarirea unui meci. La fiecare 20 de pasi o persoana arde o calorie. Un studiu pe 13 000 de persoane, desfasurat de-a lungul a 8 ani a aratat ca persoanele care merg zilnic 30 de minute au un risc semnificativ mai scazut de moarte prematura comparativ cu cele care merg pe jos rar.

Si exista multe oportunitati de miscare a membrelor:
- urcatul pe scari nu cu liftul;
- mersul pe jos pana la magazin;
- privitul in vitrine la mall;
- parasirea biroului si mersul pana la colegul in locul trimiterii unui e-mail;
- plimbarea impreuna cu prietenii in locul intalnirii cu acestia pentru a lua masa.

Obiceiul sanatos numarul 13: planificarea

Acesta este probabil un cuvant foarte bun pentru a ilustra cum pot fi incorporate obiceiurile sanatoase in viata de fiecare zi. Pentru majoritatea oamenilor, nici exercitiul fizic, nici protejarea pielii, nici sanatatea dintilor sau pierderea in greutate si legaturile sociale nu vin de la sine. Multe dintre aceste obiceiuri bune necesita efort pentru a fi strecurate in activitatile zilnice. Pentru a manca sanatos, de exemplu, este nevoie de timp pentru a stabili un meniu, a face o lista de cumparaturi, cumparaturi, pregatirea mancarii si impachetarea micului dejun si a pranzului.

sursa:sfatulmedicului.ro