Personalitatea prescolarului

Varsta prescolara este asociata cu schimbarile majore in aptitudinile sociale ale copiilor, majoritatea expertilor concluzionand ca, la sfarsitul prescolaritatii, copilul si-a format deja o personalitate stabila. Capatand o mai mare independenta fata de parinti, prescolarii pornesc pe drumul transformarii intr-o persoana complet functionala in societatea umana. Pe masura ce incearca sa se acomodeze la societate, copilul poate trece printr-o serie de stari psihologice mai putin pozitive - iritabilitate, egoism, negativism, etc, iar personalitatea finala a copilului va fi determinata si de reactia parintilor si a educatorilor in fata acestor manifestarilor negative. La fel ca adultii, prescolarii demonstreaza personalitati diferite si trasaturi de caracter care ii diferentiaza intre ceilalti copii. Fiecare prescolar se dezvolta urmand propriul ritm si are propriile preferinte, puncte forte, dar si slabiciuni. Cu conditia ca parintii sa le ofere reguli si o rutina constante si sa le arate ca sunt iubiti si ocrotiti, prescolarii vor evolua sanatos si fericiti.

Teoreticienii au dezvoltat mai multe sisteme care sa explice dezvoltarea personalitatii in perioada prescolara:
• Potrivit lui Erikson, copilul mic capata autonomie sau autodirectionare, urmand ca la varsta prescolara sa dezvolte spirit de initiativa.
• O alta directie in acest domeniu de cercetare afirma ca personalitatea se dezvolta ca parte a conditionarii (invatare fie prin asociere, fie prin recompensa si pedeapsa) si observarii (invatare prin imitatie).
• Psihologii cognitivisti afirma ca personalitate este in parte conturata de atitudinile si prejudecatile exprimate de catre adultii din jurul copilului.
• Se speculeaza si ca personalitatea se naste din identificarea la gen si rolurile pe care societatea le atribuie fiecarui sex.
Putem doar concluziona ca niciuna dintre aceste perspective nu poate explica procesul prin care se contureaza personalitatea si ca cel mai probabil imbinarea dintre influentele genetice si sociale determina trasaturile finale ale personalitatii.

Toti parintii isi doresc ce e mai bun pentru copiii lor si spera ca le-au "mostenit" doar calitatile. De multe ori insa prescolarul demonstreaza un comportament mai putin pozitiv - fie este foarte timid, fie este agresiv. Parintii copiilor foarte timizi trebuie sa le asigure acestora un mediu in care sa se simta destul de comfortabil si in siguranta pentru a se manifesta. Aratati-le sprijinul in permanenta, vorbiti-le cu calm si fiti alaturi de ei intotdeauna. Comportamentul agresiv la copii este de obicei generat de frustrare; de cele mai multe ori parintii uita ca un copil violent trebuie linistit cu afectiune, nu tot cu agresiune. Parintii acestor copii trebuie sa le redea increderea in sine, aratandu-le compasiune si intelegere pentru problemele pe care le pot avea. La aceasta varsta multi prescolari pot avea tendinta de a-si dori perfectiunea, lucru ce ii duce la concluzia ca nu sunt in stare sa faca nimic bine. In acest caz parintii trebuie sa coboare putin nivelul asteptarilor si sa ii invete pe ceimici ca nu este nicio problema daca nu reusesc sa obtina perfectiunea in toate. Puteti chiar folosi exemple practice, de oameni foarte buni intr-un domeniu, dar care au greselile lor. In perioada prescolara copiii sunt ajutati cel mai mult de interactiunea cu copiii de aceeasi varsta. Din acest motiv parintii trebuie sa le ofere oportunitatea de a se juca si a-si exersa aptitudinile comunicative intr-un grup de copii.

Copilul hipersensibil, tematorDe cele mai multe ori acesti copii au un comportament ce demonstreaza precautie si teama, ceea ce le limiteaza puterea de explorare si exprimare. Prescolarul mic cu personalitate de tip hipersensibil este foarte timid in relatiile cu copii de aceeasi varsta si adultii in aceeasi masura. Mai tarziu, poate avea atacuri de panica si stari schimbatoare. Un pericol pentru aceasta tipologie este depresia. In general, prescolarul hipersensibil este orientat spre atentia pentru detalii, este foarte receptiv la tot ceea ce il inconjoara si poate fi coplesit de evenimentele incarcate emotional. Copilul hipersensibil se remarca prin reactiile exagerate la atingere, zgomote puternice; aromele, sunetele si experientele tactile ce sunt placute pentru un copil il pot irita pe prescolarul hipersensibil. Acesti copii nu au simt de orientare - se ratacesc cu usurinta si de obicei nu au aptitudini sportive.

Parintii acestor copii le pot agrava comportamentul avand o reactie fie prea protectoare si ingaduitoare, fie prea punitiva si intruziva. Cea mai buna abordare in educatia acestui tip de personalitate este empatia, oferirea unor limite blande dar ferme, precum si incurajarea experientelor si explorarilor noi.

Copilul apatic si visatorCopiii cu acest tip de personalitate se arata foarte putin interesati ce ceea ce se petrece in jurul lor si, in vreme ce alti copii de aceeasi varsta alearga si tipa, acest copil sta linistit la locul sau. Parte apozitiva a acestei tipologii este imaginatia foarte bogata si marea capacitate de independenta, calitati care pot fi foarte apreciate si utile la maturitate. Spre deosebire de copiii hipersensibili, copiii apatici si visatori au nevoie de stimuli foarte puternici pentru a reactiona - sunet puternic si prelung, atingere puternica, etc. Prescolarii apatici pot avea probleme cu activitatile ce necesita coordonarea miscarilor - legarea sireturilor, desenarea, urcarea pe o scara, mersul prin spatii inguste fara a agata si rasturna obiectele din jur. Alte probleme pot aparea in cadrul dezvoltarii limbajului si a comunicarii verbale.

Pentru parintii acestor copii exista riscul de a renunta, tocmai deoarece este nevoie de stimuli puternici pentru a le capta atentia si implicarea emotionala. Calitatile parintilor trebuie sa fie energia, rabdarea si perseverenta.

Copilul sfidator, incapatanat si obraznicPrescolarul cu acest tip de personalitate are un comportament predominant negativ, fiind incapatant si vrand sa aiba controlul tot timpul. De multe ori face exact opusul a ceea ce i se cere. Prefera repetitia si schimbarile lente, are tendinta de a fi perfectionist si impulsiv. Deseori are un comportament exuberant. Atunci cand prescolarul este temperat de catre parinti sau educatori, perfectionismul si curajul pot fi atuuri de valoare ale acestei tipologii.

Pentru parinti este tentant sa aiba un comportament agresiv si intruziv in fata acestui copil, insa astfel doar vor intensifica reactiile sfidatoare ale copilului. Un comportament empatic, linistit si intr-o oarecare masura permisiv poate spori flexibilitatea copilului incapatanat.

Copilul neatentPrescolarul neatent nu reuseste sa stea locului sau sa acorde atentie unui lucru. Nelinistit, acest copil trece de la un lucru la altul, de la o activitate la alta, fiind deseori diagnosticat in mod gresit cu Deficit de Atentie (ADHD). Lipsa atentiei si nelinistea se datoreaza insa unor caracteristici fizice - fie ca este vorba de modul in care proceseaza ceea ce vad sau aud, fie ca este vorba de modalitatea in care isi misca corpul, sau felul in care corpul reactioneaza la stimuli.

Paritii trebuie sa aiba grija sa nu se concentreze asupra partii negative a comportamentului acestor copii, impunand restrictii aspre si certandu-i tot timpul, in loc sa-i ajute sa faca fata dificultatilor cu care se confrunta. Parintii si educatorii trebuie sa ii invete pe acesti copii sa isi utilizeze "punctele lor forte" pentru a compensa. Odata ce invata sa se concentreze asupra unui lucru, calitatile acestor copii vor iesi la iveala.

Copilul activ, cu tendinta de agresivitateAcesti copii sunt foarte impulsivi si predispusi la reactii fizice in fata situatiilor de zi cu zi. Adesea prescolarul intai actioneaza, in loc sa gandeasca. Copilul cu acest tip de personalitate devine foarte usor frustrat si agresiv, recurgand cu usurinta la lovituri pentru a obtine ce doreste. Calitatile lui sunt entuziasmul si creativitatea.

Parintii pot agrava comportamentul copilului activ alternand intre "parinti de treaba" si nervi. Acesti copii au nevoie insa de un cadru familial armonios si plin de afectiune, cu reguli care sunt respectate de catre toti membrii familiei. Parintii trebuie sa fie de acord in privinta educatiei oferite si sa faca un "front comun" in fata copilului. Este important ca prescolarul activ sa fie incurajat sa-si foloseasca imaginatia si sa caute alte mijloace de exprimare, in afara de agresivitate.

sursa:romedic.ro