Desenele animate sunt dăunătoare pentru copii

“Toby şi Grover tăiau fructe în verandă, când a căzut acoperişul casei peste Grover. Toby fiind orb a luat ochiul lui Grover, l-a pus într-un aparat de stors suc, a turnat lichidul în pahar, a pus două cuburi de ghiaţă şi a băut sîngele lui Grover”.
Astfel arată o secvenţă dintr-un desen animat la care se uită mulţi copii.
Acasă la gradiniţă ori la şcoală imaginaţia copiilor de astăzi sunt puternic influenţate de conţinutul desenelor animate, în special a celor cu mesaj violent direct. Când un desen animat este preferatul puştanilor ei învaţă să-şi lovească prietenii sau să vorbească urât exact ca în filmuleţ imitând eroii principali.
Psihologii afirmă că desenele animate trebuie selectate. Copilul nu face diferenţă între real şi imaginar, deacea pot aparea vise urâte, izolare socială, agresivitate, copilul se alintă deseori şi îşi închipuie că este eroul său din film şi fiind supărat pe voi poate încerca să vă pedepsească, un exemplu ar fi bătaia cu fraţii mai mici, lacrimile sau capriciile, refuzul de a mânca ce se propune etc.
Mulţi părinţi lasă copiii în faţa ecranelor pentru ore întregi considerând că desene animate multe nu strică. Dar ei nu cunosc că posturile de desene animate difuzează în medie 20 de acte de violenţă pe oră de emisie faţă de 14 prezente la posturile generaliste şi cele informative.
Pentru a evita dauna desenelor animate, specialiştii recomandă ocuparea timpului liber al piticilor pentru a minimaliza vizionarea lor. E bine să propuneţi copilului anumite jocuri distractive cum ar fi “de v-aţi ascunselea”, sau jocuri logice de tipul Loto, puzzle sau altele.
Este constructiv să schimb vizionarea desenelor animate cu colorarea sau desenul, să înconjuraţi copilul cu cărţi şi jucării. O alternativă atunci când sunteţi ocupati şi nu-l puteţi supraveghea este de a alege un desen animat pe care d-tră îl consideraţi educativ sau interesant.

Silvia Fisarevschi

Copilul capricios: cum să procedăm?

Dacă aveți copii, atunci nu o dată v-ați gândit cum să luptați corect cu capriciile lor. Un adult hotărât, care știe ce vrea și ce are de făcut, îl face pe copil să se simtă în siguranță, de aceea îl ascultă, chiar dacă, la început, s-ar putea să-i pună răbdarea la încercare.
În acest articol vom vorbi despre capriciile copiilor noștri.
Orice copil, chiar și cel mai ascultător, uneori este capricios. Comportamentul copilului nu depinde de vârsta lui.
Capriciile nu au o etapă de trecere, de aceea nu putem depista, când copilul va începe să facă mofturi. Dacă vorbim despre capriciile copiilor, atunci le putem compara cu calamitățile naturale.

Copilul capricios : cum procedăm?

În limba franceză cuvântul «capriciu» înseamnă bizarerie, moft.
Capriciile sunt un fel de exprimare a plictiselii și a supărării, ele sunt însoțite de urlete și lacrimi. Când copilul face mofturi, el începe să dea din picioare, să sară, să se tăvălească pe jos, să arunce lucrurile și să fie agresiv cu cei din jur.
Astfel de comportament poate apărea oriunde și poate dura mult timp. Uneori copiii sunt imposibili. Și cât mai supărat este copilul, atât mai intensive sunt capriciile lui.

Principiul educării unui copil este acela al ,,mâinii de fier în mănușa de catifea”. Dacă noi ca adulți permitem lucrurilor să ia o direcție greșită atunci nu avem mai multă minte decât copilul din față. Când este capricios, copilul nu este nici prea răsfățat, nici prost crescut. Dar trebuie ca noi să îi putem spune „nu”. El ne testează limitele pentru a se defini ca individ.

Trebuie să ținem minte că copilul este o ființă care ne aduce doar bucurie. Copilul nu va fi atât de capricios, dacă va simți mai multă mângîiere, flexibilitate și fiabilitate față de el.
Însă, caracterul capricios deriva, de obicei, dintr-o permisivitate mult prea mare din partea părinților, dintr-o protecție exagerată, din dorința de a nu face copilul să plângă și din faptul că i s-au făcut toate poftele. Dacă nu se impun rapid și conctructiv reguli, copilul va avea probleme la grădiniță și școală. Va fi aceptat mai greu de colegi pentru că va fi egocentric și arogant, educatoarele și învățătoarele îl vor suporta greu, nu va învăța bine, nu va suporta remărcile negative referitoare la comportamentul său. Trebuie să fim înțelepți și să dăruim dragostea noastră atunci când copilul nu plânge.

Și totuși, cum procedăm dacă copilul este capricios?

1) Nu încercați să-l apărați în fața oricăror probleme apărute (fiți lângă el, arătați-i acest lucru, dar lăsați-l pe el să depășească problema prin propriile forțe).

2) Lăsați-l să se joace singur ,creând astfel îndependența copilului.

3) Fiți indiferenți față de capriciile copilului. Trebuie să fiți calmi și binevoitori.

4) Stabiliți reguli simple pe care le puteți aplica, reguli care să fi înțelese de copil și nu cedați la primele lacrimi, urlete sau tăvăliri pe jos.

De reținut: A lăsa copilul să facă orice este o greșală gravă. El devine răsfățat, nerespectuos, răutăcios, agresiv, distrugător și încăpăținat.
A nu-i permite să facă nimic este la fel de grav numai că efectele sunt altele: devine timid, dezorientat, frustat, temător, nesigur pe el.

Cristina Boico

Dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale copilului

Ştim cu toţii că fiecare copil este inteligent şi talentat în felul său. Din primele zile de la apariţia unui copil trebuie să conştientizăm că fiinţa nou-născută este Om, şi trebuie de ţinut cont de acest fapt. - Chiar şi Denis Diderot a declarat: "Omul este aşa, cum l-a creat Dumnezeu, iar Dumnezeu nu a creat nimic greşit."
Dezvoltarea intelectuală este imposibilă fără comunicare. Este vorba de comunicarea cu cei, de la care se poate de învăţat ceva. Educarea unui copil inteligent este posibilă numai într-un mediu inteligent. Dezvoltarea intelectuală este determinată, în mare parte, de capacităţile părinţilor sau a persoanelor ce se ocupă de educarea copilului. Datorită unei educaţii adecvate se poate asigura că copilul dvs. Îşi va demonstra aptitudinile intelectuale la un nivel foarte înalt.
Copiii care, în mod constant, comunică cu adulţii îşi manifestă:
• iniţiativa - dorinţa de a atrage atenţia adulţilor prin acţiunile lor;
• încredere, afectivitate, şi deschiderea în procesul comunicării;
• insistenţă - necesită participarea adulţilor la activităţile lor;
• sensibilitate la aprecierea din partea adulţilor şi schimbări comportamentale în dependenţă de atitudinea adulţilor faţă de propria persoană;
• exprimarea dragostei şi afectivităţii;
• dezvoltarea vocabularului.
Oamenii de ştiinţă menţionează că, în viaţă, dezvoltarea copilului din punct de vedere emoţional şi intelectual sunt reciproc dependente. Pentru ca un copil să se dezvolte în mod normal, începând cu o vârstă timpurie ar trebui să se acorde atenţie la discuţiile pe teme "adulte", în ciuda concepţiilor general acceptate referitor la faptul că aceste teme reprezintă un grad de complexitate prea înalt pentru copil. Este important ca copilul să înţeleagă, că nu există nici un subiect, abordarea căruia este « prea devreme » doar din motiv că copilul este încă mic. Niciodată nu spuneţi unui copil: "vei creşte şi vei înţelege."
Dezvoltarea trebuie să fie în mod necesar multilaterală. Prin urmare, un rol important în educaţie i se atribuie jocului creativ. Savanţii care au efectuat diverse cercetări în domeniul fiziologiei creierului au demonstrat că mărirea numărului de lecţii de muzică şi a orelor de pictura ajută copiii în procesul de învăţare a ştiinţelor exacte şi a limbilor străine.
Un alt factor important în dezvoltarea intelectuală a copiilor este implicarea acestora la discuţii pe diverse teme. Este necesară deprinderea copilului de a-şi forma şi expune părerea proprie referitor la viziunea asupra lumii şi evenimentele ce se petrec în ea, în acest mod el va fi capabil să-şi apere poziţiile stabilite. Întotdeauna trebuie să încurajaţi copilul pentru că şi-a manifestat părerea proprie şi pentru spiritul de iniţiativă.
De asemenea, un aspect important pentru dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale copilului este abilitatea de a conştientiza propriile greşeli şi formarea concluziile corespunzătoare, care vor ajuta să-şi planifice acţiunile în viitor. Astfel, poate fi asigurat succesul său în viaţă.

 sursa:http://totul.md/ro