Din pacate exista si la ora actuala multi oameni care pastreaza o
sumbra perceptie asupra bolilor psihice sau le atribuie acestora cauze
absolut imaginare fara nici o legatura cu realitatea. In pofida acestor
aspecte este evident ca progresul medicinei a oferit si va oferi si in
continuare raspunsurile asteptate pentru toate intrebarile care se pun
la ora actuala. Asa cum nimeni nu mai crede in prezent ca o boala infectioasa ca hepatita, pneumonia, meningita, gripa
nu este decat rezultatul confruntarii organismului cu agentul patologic
- microbul sau virusul - tot asa in cazul tulburarilor mintale exista o
cauza care va trebui precizata de catre medicul perfectionat in acest
domeniu. Recurgerea la explicatii si "tratamente" empirice
(deochiuri, descantece, vraji, leacuri) sau interpretarea ca patologica a
unor evenimente cotidiene cu impact psihologic prin care trec
majoritatea persoanelor (insuccese scolare, profesionale si
sentimentale, esecuri sexuale, conflicte familiale) nu pot ajuta pe cel
in suferinta, ci ii prelungesc si eventual complica afectiunea, in lipsa
diagnosticarii si tratamentului medical adecvat.
Consult de specialitate
Ne
vom adresa psihiatrului mai ales atunci cand constatam o scadere a
principalelor functii psihice: atentia, memoria, capacitatea de a judeca
si crea, scaderea randamentului si calitatii activitatii. Alte
tulburari pentru care cel in cauza poate fi directionat catre psihiatru
sau psiholog sunt cele legate de starea afectiva (dispozitie): tristetea
prelungita, gandurile cu caracter sumbru permanent, lipsa de elan dar
si veselia exagerata, nemotivata, sunt situatii in care ajutorul
psihiatrului se impune. Tot in aceasta categorie intra starile
de neliniste fara motiv si teama de obiecte sau fiinte inofensive, ca si
nervozitatea excesiva. Starile de oboseala
exagerata adeseori insotite de tulburari importante ale somnului si
capacitatii de munca sau concentrare vor face de asemenea obiectul
consultului psihiatric. Scaderea vointei, lipsa autocontrolului, dependenta de alcool sau alte droguri, tulburarile de comportament grave, starile de agitatie, fuga, vor determina adresarea la medicul specialist. Tulburarile de sexualitate atat ale barbatului (impotenta, ejacularea precoce, etc.) cat si ale femeii (dispareunia - contact sexual dureros, frigiditatea, anorgania) pot beneficia cel mai adesea consultul medicului psihiatru. Nu
in ultimul rand pot beneficia de ajutor psihiatric bolnavii cu ticuri,
cei care se balbaie, copiii enuretici - lipsa de control a mictiunii, sau cei cu somnambulism.
Unele boli cum ar fi ulcerul gastric si duodenal, cardiopatia ischemica, hipertiroidia, spasmofilia, HTA, obezitatea
au o importanta latura etiologica psihologica si pot primi in
majoritatea cazurilor cel putin o completare (daca nu chiar un
tratament) din partea medicului psihiatru.
Simptome
Aceste
simptome si semne nu semnifica totdeauna o boala, iar atunci cand sunt
semnele unei boli, aceasta nu este totdeauna o boala psihica. Unele
simptome care sunt atribuite in mod comun unei afectiuni psihice nu au
intotdeauna legatura cu aceasta; medicul specialist este in masura sa
discearna in acest sens, atribuindu-le adevarata valoare. Exista
numeroase semne ce par a avea o semnificatie medicala organica sau
somatica si pentru care pacientii se adreseaza cabinetelor de medicina
interna, chirurgie, endocrinologie, cardiologie, neurologie, etc. in
scopul diagnosticarii si tratamentului adecvat, simptomatologia
respectiva avand de fapt o conotatie psihiatrica si tradand existenta
unei tulburari/afectiuni de natura psihica.
Anxietatea
Anxietatea
este o stare afectiva dominata de neliniste, de teama, fara un obiect
precis. Este teama de ceva imprecizabil, resimtita global in unitatea
somatopsihica, fara sa poate fi insa localizata sau precizata. Tratata
ca o teama si neliniste permanenta, imprecisa si vaga, anxietatea pare
sa fie o evaluare nefavorabila a viitorului, o lipsa de incredere fata
de posibilitatile proprii de a raspunde problemelor pe care le ridica
viata de zi cu zi. In forma ei benigna anxietatea se manifesta ca o
simpla neliniste, iar in forme grave apare sub aspectul crizelor de
anxietate sau atacului de panica. Manifestarile
anxietatii, pe care de obicei pacientul le recunoaste ca fiind psihice
sunt: tensiunea emotionala, teama, timiditatea, frica de intuneric,
subestimarea de sine, unele esecuri sexuale si nelinistea inexplicabila.
In afara de acestea exista unele simptome somatice care pot fi de asemenea repercusiuni ale anxietatii: palpitatii, tahicardie,
ameteli, slabiciune, pierderea cunostintei, vasodilatatie cutanata,
lipotimii, cefalee pulsatila, migrene, greata, varsaturi si altele.
Astenia
Astenia
este una din tulburarile psihice uzuale pentru care este solicitata o
consultatie medicala de profil. Manifestarile asteniei sunt exprimate
prin oboseala, senzatie de neputinta, lipsa de putere, etc. Astenia nu
se identifica cu oboseala aparuta in urma unui efort fizic sau
intelectual indelungat sau dupa o perioada de incordare psihologica
prelungita. In acest caz, in general prin acordarea orelor necesare de
somn si odihna, va reveni starea anterioara de confort fizic si
intelectual.
Astenia apare ca o diminuare a resurselor
energetice care par a nu se mai reface si care nu poate fi explicata
prin sustinerea unui efort intelelctual sau fizic intens. Mai poate fi
descrisa si ca lipsa de putere, de forta, de forma, imposibilitatea de a
face fata solicitarilor, lipsa de elan, de chef, si chiar o epuizare a
resurselor fizice sau psihice la eforturi minime. In acest
context si starea emotionala este modificata in sensul iritabilitatii,
indispozitiei, nesigurantei. Performantele psihice sunt din ce in ce mai
reduse, activitatea fizica si psihica uzuala pare o povara. Aspectul
general al celui ce sufera de astenie sugereaza prin intreaga fiinta
epuizarea: paliditate, lentoare in miscari, vorbire lenta si monotona,
lipsa de vivacitate si de energie. Desi este un simptom psihic,
astenia poate aparea si in cazul unor boli somatice: boli infectioase
cronice, boli interne, intoxicatii cronice, parazitoze, boli
neurologice, infectii virale, tulburari endocrine, metabolice si
nutritionale, etc. In domeniul bolilor psihice astenia este
aproape nelipsita din tablourile simptomatologice obisnuite. Se
intalneste in primul rand in nevroze, in alte boli psihice datorate unei
cauze organice, in starile ce se succed unei psihoze, in toxicomanii, in cele mai multe din tulburarile legate de involutie. Este la indemnana oricui evitarea aparitiei surmenajului,
a starilor de oboseala indelungata printr-un program rational de viata
si munca in care sa fi evitate "noptile pierdute", abuzurile toxice
(cafea, tutun, alcool, medicamente), o alimentatie completa in care sa
predomine produsele naturale cu o suplimentare in perioadele de
suprasolicitare a aportului de proteine (lapte, carne, peste, ou) si
glucide (fructe, miere, dulciuri). Dupa perioadele de incordare
indelungata sau suprasolicitare, concediile de odihna vor fi planificate
si organizate in asa mod incat sa nu constituie un nou efort, ci sa
reprezinte un prilej de refacere, recreere si tonificare, in care
factorii naturali sa joace un rol esential.
Agitatia
Agitatia
este definita in psihiatrie ca acte motorii fara finalitate, exprimand
de regula o stare afectiva sau o traire deliranta. Starile de agitatie
sunt deosebit de impresionante si traumatizante pentru anturaj, care
adesea asista neputincios la miscarile necoordonate si lipsite de scop
ale subiectului agitat, primejdioase pentru persoana agitata, pentru
bunurile sale materiale cat si pentru anturajul acesteia. Pot
aparea brusc si neasteptat la o persoana fara antecedente psihice, in
urma unui traumatism fizic sau psihic major, ca si la persoane cu
antecedente pshiatrice (epilepsii, psihoze, etilism cronic, demente). Agitatia
isterica sau "criza de nervi" se caracterizeaza prin faptul ca poate
aparea intr-o situatie conflictuala, are un caracter teatral, de
spectacol (are loc numai cu "audienta"), este insotita de lesinuri,
paralizii, sufocari ale subiectului agitat (90% din cazuri sunt femei). Starile
de agitatie constituie urgente psihiatrice, necesitand spitalizarea si
interventia rapida a medicului. Spitalizarea bolnavului agitat se face
cu dificultate, datorita greutatilor legate de transportul bolnavului,
de lipsa lui de cooperare; totusi anturajul va evita brutalizarea si
imobilizarea prin forta a bolnavului pana la venirea medicul.
Cefaleea
Cefaleea este
un simptom banal, care poate sa apara in numeroase tulburari, dintre
cele mai diferite si care poate avea o diversitate de manifestari, mai
ales in ceea ce priveste durata, intensitatea si localizarea. Poate sa
apara ca o simpla apasare in zona fruntii, senzatie de "presiune pe cap"
sau ca durere pe o portiune a capului, durere cu caracter pulsatil,
durere localizata in zona occipitala sau temporala, etc. Poate dura de
la cateva minute la cateva zile. Cauzele care provoaca durerea
de cap se inscriu intr-un registru variat; dintre acesta, cele mai des
intalnite sunt migrenele - cefalee care cuprinde numai jumatate de cap,
apare si dispare brusc, este insotita de senzatie de varsatura si
fotofobie, are caracter familial, cauze oftalmologice, neurologice,
vasculare, metabolice, endocrine, toxice si infectioase. Dintre circumstantele in care apare in psihiatrie durerea de cap, enumeram: nevrozele,
sindroamele psihoorganice cronice, epilepsiile, intoxicatiile,
depresiile, patologia involutiva si vasculara. Aparitia cefaleei si mai
ales persistenta ei va indruma pacientul la medicul generalist si dupa
caz, pentru diagnosticare si tratament de specialitate la medicul
psihiatru. Printre masurile care vor fi luate sunt: intreruperea
substantelor toxice (tutunul mai ales), corectarea somnului, un regim
alimentar usor, fara alcool, plimbari in aer liber. Aparitia unor dureri
de cap cu caracter repetitiv la persoanele purtatoare de ochelari, si
nu numai, impune verificarea acestora cu eventuala lor schimbare sau
consult oftalmologic pentru stabilirea dioptriilor.
Confuzia
Confuzia
are in psihiatrie sensul de scadere a vigilitatii, cu perturbarea grava
a capacitatii de memorare si orientare. Sunt incetinite perceptiile, ca
si capacitatea de judecata si sinteza la care se poate adauga prezenta
halucinatiilor. Bolnavul confuz pare sa fie rupt de realitatea
care-l inconjoara, priveste inexpresiv in departare, in gol, gesturile
sunt incetinite, lipsite de indemanare, vorbirea este incoerentea, iar
comportamentul lipsit de logica, poate sa ia aspectul unei agitatii
dezordonate. Bolnavul cu confuzie mintala nu stie nici unde se
afla si nici nu se mai poate orienta in timp. Confuzia mintala este un
simptom grav, care impune interventia de urgenta a medicului psihiatru;
bolnavul confuz va fi transportat in cel mai scurt timp la spitalul de
psihiatrie pentru a primi tratament si ingrijire de specialitate. Confuzia
mintala poate sa apara in boli ca: alcoolismul cronic, intoxicatiile
medicamentoase, stari febrile, tulburari metabolice, traumatisme
cranio-cerebrale, meningo-encefalite, accidente vasculare cerebrale, afectiuni endocrine.
Depresia
Depresia
este definita ca o prabusire a dispozitiei si a tonusului afectiv. Este
insotita de actualizarea amintirilor neplacute si triste, de o viziune
amenintatoare a viitorului, de lentoare psiho-motorie, manifestata atat
pe plan ideativ cat si in gesturi si miscari. De asemenea, depresia este
caracterizata printr-o scadere a vitalitatii, astenie, lipsa de vigoare
fizica, insomnii, scaderea poftei de mancare, scadere in greutate, tulburari sexuale. Se
poate manifesta cu intensitati diferite, de la forme usoare, in care
simptomele relatate anterior sunt putin marcate, pana la forme grave, in
care depresia este insotita de idei sau tentative de sinucidere. Poate
se apara in circumstante diferite in reactii secundare unor
psihotraume, in nevroze, in tulburarile involutive, in bolile cu
determinare endogena sau secundara unor procese organice. Este
un simptom foarte frecvent in psihiatrie, este recomandabil sa se
recurga la ajutorul medicului psihiatru de cate ori apare o modificare
de durata a dispozitiei anterioare atunci cand se ivesc tulburari de
somn, mai ales catre sfarsitul somnului sau cand survin acuze somatice
carora ceilalti medici specialisti nu le deceleaza nici un corespondent
lezional. Existenta unor antecedente personale sau familiale va necesita
adresarea de urgenta, atunci cand apar semnele depresiei la cabinetul
de psihiatrie. Ca si in cazul anxietatii, starile depresive se
pot manifesta prin semne care nu par la prima vedere sa tina de o stare
depresiva si care nu ar necesita o interventie din partea psihiatrului:
dureri de cap cronice resimtite ca o presiune cerebrala sau senzatia de
arsura la cap, nevralgii ale fetei sau in regiunea lombara, o presiune
precordiala, tahicardie, senzatie de sufocare si de nod in gat, uscarea
gurii, balonari,constipatie,
perturbari ale ritmului somnului, crize de transpiratie nocturna,
astenie matinala, dureri abdominale, mictiuni frecvente, dureri difuze
in organele uro-genitale si caderea parului.
Insomnia
Insomniile
sunt tulburari ale somnului care il diminueza atat pe plan cantitativ
cat si calitativ. Intreruperea temporara si periodica a vigilitatii
constituie o perioada de refacere fiziologica a capacitatii de
functionare optima a psihismului. Nevoia de somn are o componenta
ereditara, care nu se modifica si una dobandita, variabila in functie de
obisnuintele individule, de preocuparile de moment, de dispozitie si
varsta. Durata somnului scade cu varsta, media ei fiind pentru
un adult de 7-8 ore, dar exista si persoane care, desi nu depasesc 6 ore
de somn, desfasoara o activitate normala, fara sa resimta oboseala.
Ritmul somnului depinde mai mult de obisnuinte decat de reglarea
biologica, indivizii putand sa se imparta in doua mari categorii:
subiectii "de noapte" si subiectii "de zi" in functie de perioada zilei
preferata pentru somn. Trecerea de la o stare de veghe la starea
de somn (adormirea) se face pe neobservate si fara nici un efort in mod
normal, fiind insa pentru cei cu insomnii o perioada lunga si
chinuitoare. Poate sa ia aspectul insomniei de adormire atunci cand
apare la inceputul somnului sau de readormire atunci cand subiectul se
trezeste dupa numai cateva ore de somn. Insomnia provoaca o
scurtare a duratei totale de somn, insotita de senzata neplacuta de
oboseala si nu atat de rar pe cat s-ar crede de tulburari digestive si
scaderi ponderale. Circumstantele in care pot sa apara insomnii sunt
urmatoarele: anumite etape ale existentei (adolescenta, climacteriul
feminin sau masculin), surmenajul fizic sau afectiv, boli acute in curs
de evolutie si episoadele de depresie majora. Desi se afirma ca
persoanele in varsta dorm mai putin decat tinerii exista studii
contradictorii care admit ca in general dupa varsta de 60 ani femeile
depasesc barbatii in ceea ce priveste durata odihnei la pat si somnul. Surmenajul
fizic rezultat prin supradozarea efortului profesional, agravat de
supradozarea asa-ziselor distractii ca si excesele alimentare, impiedica
instalarea somnului. Surmenajul afectiv rezultat din conflictele
ocazionale cu membrii familiei, colegii de munca, schimbarile bruste de
mediu, excesivele responsabilitati, incarca, in cursul activitatii
dirune subiectul cu stimuli emotionali puternici, care nu pot fi
descarcati cu usurinta in perioada premergatoare somnului. Lipsa
destinderii obisnuite dinaintea adormirii, datorata trairilor
emotionale intense, generate de stari conflictuale vii, de evenimente
fericite sau nefericite, mai mult sau mai putin violente sau intense
impiedica instalarea somnului. Bolile acute insotite de
sindroame dureroase sau jena respiratorie, nevrozele, bolile organice
cronice, toxicomaniile minore sau medicamentoase fac de asemenea
dificila instalarea somnului. Pentru prevenirea insomniei se
impun urmatoarele masuri: psihoigiena existentei zilnice, cu pastrarea
unui program cat mai ordonat, evitarea muncii in asalt, a surmenajului
si suprasolicitarii, existanta unei perioade de relaxare inainte de
adormire. Nu se va recurge din proprie initiativa la medicatie
inductoare de somn - automedicatie, stiut fiind ca fiecare insomnie are
particularitatile ei, pentru care numai medicul poate stabili hipnoticul
indicat. Folosirea unui somnifer fara indicatia medicului poate agrava
in timp senzatia de oboseala, iar medicatia trebuie administrata doar in
momentul intreruperii activitatii si pregatirii pentru somn.
Delirul
Delirul reprezinta
o tulburare psihica grava, manifestata in domeniul gandirii, care isi
pierde coordonatele insertiei in realitate, ancorandu-se in imaginar si
ilogic. Gandirea bolnavului este deliranta si plina de contradictii pe
care acesta pare sa nu le ia in seama, abunda in interpretari si
deductii lipsite de logica, modifica comportamentul bolnavului si
activitatea acestuia, facandu-le insuficiente sau chiar periculoase
pentru ceilalti. Ideile delirante au o tematica fie de
depreciere a persoanei bolnavului: urmarire, prejudiciu, pedepsire,
otravire, influentare, ruinare, gelozie, etc. fie de exagerare a
calitatilor bolnavului: marire, grandoare, inventie. Subiectul se vede
transpus in una din aceste situatii care nu au de obicei nimic comun cu
realitatea. Aceste tulburari de gandire se pot asocia cu deformari ale
perceptiei realitatii - halucinatii.
Halucinatia
Halucinatiile
sunt perceptii fara obiect, adica formarea unor imagini mintale care nu
isi afla corespondent in realitate. Ele pot fi vizuale, auditive,
olfactive sau tactile. Aparitia delirului insotit sau nu de halucinaii
este o situatie in care psihiatrul va fi consultat de urgenta. Sub
presiunea ideilor patologice si a halucinatiilor, bolnavul delirant isi
poate pune in pericol viata sa sau pe a celorlalti. Exista
uneori pericolul ca unele idei de persecutie sa fie luate drept
realitate si de catre familie, ajungandu-se deseori, fara o verificare a
realitatii acestora, la conflicte grave si nejustificate la locul de
munca sau in familie, in locul unui tratament corespunzator.
Fobia
Fobiile
sunt reprezentate prin temeri nejustificate fata de obiecte, animale,
evenimente, situatii, care prin ele insele nu constituie un pericol real
sau au o probabilitate infima de a se produce.
Bolnavul are o
senzatie intensa de spaima in prezenta obiectului sau a situatiei de
care se teme, stare insotita de manifestari vegetative: transpiratii,
palpitatii, sufocari, ameteli, tulburari de vedere, etc. care dispar
brusc o data cu indepartarea cauzei generatoare. Fobiile pot sa apara ca
singur fenomen patologic sau pot insoti si alte tulburari psihice. Ele
isi au cauza in unele obiceiuri gresite (erori de educatie oferite de
parinti copiilor de varste mici) sau pot sa apara ca urmare a unor
situatii de grea incercare prin care a trecut bolnavul (boli grave,
accidente, traumatisme psihice, catastrofe, etc.) O fobie
foartea raspandita in epoca noastra este fobia la anumite boli:
canerofobie, fobie legata de boli cu transmitere sexuala (SIDA), etc.
Fenomene
asemanatoare fobiilor si uneori asociate cu ele sunt obsesiile, idei
care se impun gandirii, tulburandu-i desfasurarea normala. Aceste idei
se refera de obicei la actiuni absurde, pe care subiectul are impresia
ca le-ar putea face, actiuni care contravin intru totul personalitatii
si comportamentului obisnuit al bolnavului. Aceste idei nu se
transforma niciodata in acte, dar paraziteaza gandirea si activitatea,
sunt resimtite ca fiind neplacute, genereaza neliniste si teama
bolnavului. Acestea il fac pe subiect, cu trecerea timpului, sa se teama
ca nu va mai fi stapan pe actiunile si gandurile sale si ca are o boala
psihica foarte grava. Desi foarte chinuitoare pentru bolnav, atat
fobiile cat si ideile obsesive nu prezinta pericolul ideilor delirante
si halucinatiilor. Aparitia unor astfel de fenomene trebuie sa indrepte
bolnavul catre medic ce va recomanda tratamentul medicamentos sau
psihoterapeutic potrivit.
Tulburarea de memorie
Tulburarile
de memorie se pot referi la memoria imediata (evenimente si fapte
recente) sau la memoria de lunga durata (intamplari din trecutul mai
indepartat). Acestea din urma sunt mult mai rare si chiar bolnavul
sesizeaza mai greu prezenta lor. Tulburarile de memorie apar cel
mai adesea in surmenaj, neuroastenie, intoxicatii cu alcool, cafea sau
nicotina, in starile depresive. In toate aceste circumstante tulburarile
de memorie au un caracter trecator, ameliorandu-se o data cu boala sau
cu abaterea de la regulile de igiena mintala care le-a generat. Exista
si afectiuni ca: ateroscreloza cerebrala, traumatismele
cranio-cerebrale, intoxicatiile cronice cu alcool, bolile organice
cerebrale ale oamenilor in varsta, in care tulburarile de memorie sunt
stabile, desi de cele mai multe ori au un caracter progresiv, adica se
agraveaza o data cu trecerea timpului. In aceste afectiuni tulburarile
de memorie pot avea consecinte grave pentru bolnav si apropiatii lui. Desi
tulburarile de memorie nu inseamna o stare de boala, totusi memoria
necesita masuri de igiena mintala si trebuie antrenata si dezvoltata;
invatarea logica fiind cea care fereste memoria de suprasolicitare si
efort. Masurile de igiena mintala se refera la evitarea
suprasolicitarii memoriei, un ritm normal de somn-veghe, o alimentatie
corecta si completa, evitarea abuzului de medicamente si substante cu
efect psihostimulant. Relaxarea psihica si odihna au un caracter
binefacator asupra memoriei.
Tulburarea dinamicii sexuale
Tulburarile dinamicii sexuale - cele mai frecvente sunt impotenta la barbat si frigiditatea la
femei. Acestea se pot manifesta la orice varsta si cel mai adesea in
afara oricaror cauze organice. Psihotraumele, anxietatea, oboseala,
abuzurile si excesele, alte boli psihice sunt cauzele cele mai frecvente
ale acestor tulburari. O nota particulara o au tulburarile
sexuale din perioada adolescentei, mai ales la tinerii la care factorii
principali sunt constituiti de hiperemotivitate, timiditate si lipsa de
experienta. In aceeasi sfera, practicarea masturbarii excesive de catre
adolescenti poate influenta in mod negativ sexualitatea ulterioara, desi
ea nu reprezinta in sine o cauza de boala. Abstinenta nu reprezinta o
cauza de boala psihica. Desigur si aplicarea unor masuri de
igiena mintala va armoniza viata sexuala evitandu-i tulburarile.
Relatiile sexuale dublate de afectivitate, evitarea abuzului de alcool
si medicamente un regim de viata rational, mentinerea igienii locale
sunt conditiile minime pentru igiena sexuala.
sursa:sfatulmedicului.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu