Afectiuni renale fara simptome

Cele mai multe dintre bolile de rinichi nu sunt insotite de simptome evidente, de aceea intelegerea semnelor subtile ale acestora este importanta pentru depistarea lor.
Rinichii au rolul de a regla cantitatea de lichid din organism si elibereaza trei hormoni importanti: eritropietina, renina si calcitrolul. Eritropietina stimuleaza productia de celule rosii din maduva osoasa, renina regleaza tensiunea arteriala si calcitroulul, forma activa a vitaminei D care ajuta la mentinerea normala a valorilor calciului si a echilibrului chimic din organism.
Primele semnale de avertizare ale afectiunilor renale sunt foarte subtile, iar multi oameni nici nu stiu ca au o problema.

Posibile semne

Pentru ca bolile renale sa fie diagnosticate la timp se va acorda atentie oricareia dintre urmatoarele manifestari:
- nevoia frecventa de a urina;
- urina spumoasa, neobisnuit de decolorata sau inchisa la culoare, si prezenta sangelui in urina;
- umflarea anormala a membrelor inferioare;
- anemie si oboseala;
- ameteli;
- greata;
- alterarea gustului;
- respiratie urat mirositoare;
- scurtarea respiratiei;
- dureri de spate sau in partile laterale, langa sold.

Posibile afectiuni renale

- Litiaza renala acuta - este caracterizata de scaderea brusca a functiei renale, declansata de un accident care lezeaza rinichiul, o pierdere brusca de sange sau o substanta toxica din compozitia unui medicament. Afectiunea poate duce la pierderea permanenta a functiei renale daca nu este tratata imediat. Totusi, in cazul in care rinichii nu sunt grav deteriorati, insuficienta renala poate fi tratata.

- Insuficienta renala cronica - este pierderea treptata a functiei renale si este cea mai comuna forma a bolilor de rinichi. Daca este lasata netratata, aceasta poate duce la insuficienta renala permanenta care se poate solda cu un atac de cord sau accident vascular cerebral. In fazele de debut ale bolii nu apar manifestari evidente. Pe masura ce afectiunea progreseaza, pot sa apara urmatoarele simptome: oboseala, piele uscata si mancarimi ale pielii, greata, umflarea si amorteli ale membrelor, probleme de concentrare, inchiderea la culoare a pielii sau crampe musculare. Alte complicatii includ: anemia, slabiciunea oaselor, leziuni ale nervilor si boli cardiovasculare.

- Nefropatie in stadiu final - afectiunea presupune pierderea totala a functiei renale, prejudiciul fiind permanent si ireversibil. Printre putinele solutii de tratament se numara dializa sau transplantul de rinichi. Daca este depistata precoce, progresia bolii poate fi incetinita.

Investigatii

- In mod normal, proteina si albumina nu sunt filtrate prin rinichi. Prin urmare, prezenta acestora in urina indica o deteriorare timpurie a functiei renale. Se recomanda ca cei cu boli de rinichi sa urmeze o dieta saraca in proteine cu un aport de sare scazut pentru a se mentine sub control tensiunea arteriala. Se vor evita alimentele prajite si mancarurile condimentate.
- Pentru ca 2/3 din bolile de rinichi sunt cauzate de hipertensiunea arteriala si de diabetul zaharat controlul tensiunii arteriale si a nivelului de glucoza din sange au un rol important in pastrarea sanatatii rinichilor. In cazul hipertensiunii arteriale si a diabetului zaharat, este esentiala analiza regulata a urinei pentru a se depista prezenta albuminei.
Prin urmare, pentru ca afectiunile renale sa fie tratate corect iar consecintele lor sa fie minime, este indicat ca acestea sa fie depistate in stadiile incipiente.

sursa:sfatulmedicului.ro

Prevenirea infectiilor de tract urinar

Infectiile de tract urinar sunt cauzate de bacterii si sunt pana la de 10 ori mai frecvente la femei decat la barbati. Peste 50% dintre femei vor suferi de cel putin o infectie urinara in timpul vietii lor si de cele mai multe ori va fi necesar sa apeleze la consultul medical si instituti tratamentul cu antibiotice. La aproximativ 30-40% dintre pacientii care au suferit de infectii de tract urinar, acestea reapar, intrucat se pare ca tratamentele utilizate actioneaza, intr-o prima faza dar efectul lor nu este de durata. Infectiile de tract urinar pot sa reapara atunci cand o femeie este infectata din nou cu alt tip de bacterii.

Semne si simptome

Principalele manifestari ale infectiilor urinare sunt:
- durere sau senzatie de arsura in timpul urinarii
- nevoia de a urina mai des ca de obicei
- necesitatea imperioasa de a urina
- sange sau puroi prezente in urina
- crampe sau dureri in abdomenul inferior
- frisoane sau febra
- miros puternic de urina
- durere in timpul actului sexual
- greata, varsaturi si stare generala de rau.

Cauze

Factorii de risc includ:
- un partener sexual nou sau mai multi parteneri sexuali
- contact sexual frecvent sau intens
- diabet
- sarcina
- prezenta bacteriei E coli
- infectia diagnosticata cu stafilococi saprofiti
- utilizarea de produse iritante
- utilizarea de contraceptive iritante, cum ar fi diafragmele si spermicidele
- folosirea pilulelor contraceptive
- utilizarea antibioticelor puternice
- un blocaj la nivelul tractului urinar (din cauze benigne sau maligne)
- un istoric de infectii de tract urinar, care au aparut la o perioada de mai putin de sase luni.

Simptomele infectiilor urinare pot sa includa urinare dureroasa si frecventa, febra, frisoane, dureri abdominale si de spate si mancarime. Din fericire, exista masuri practice care pot fi luate pentru evitarea acestor infectii.

Modalitati de prevenire

De cele mai multe ori, in cazul celor mai multe dintre persoane, infectiile vezicii urinare sunt provocate de bacteria E Coli. Simptomele specifice infectiilor de tract urinar includ durere la urinat, urinare frecventa, urina tulbure, de culoare rosiatica sau urina urat mirositoare, dureri abdominale si febra. Femeile sunt predispuse mai degraba decat barbatii la infectii ale tractului urinar. Din fericire, infectiile vezicii urinare sunt usor de tratat cu antibiotice. Se va consuma multa apa si se va merge la toaleta imediat ce apare senzatia de urinare pentru a se diminua posibilitatea aparitiei unei infectii urinare. Infectiile vezicii urinare nu reprezinta o problema atunci cand sunt tratate in mod corespunzator. Exista catiVa pasi simpli care trebuie urmati pentru a trata o infectie a vezicii urinare. Infectiile vezicii urinare nu sunt provocate doar de E Coli ci si de alte bacterii cum ar fi stafilococii saprofiti sau proteus mirabilis (care poate determina aparitia de pietre la rinichi).
Deseori bacteriile care circula de la colon la vezica spre uretra, declanseaza adesea infecti de tract urinar. Simptomele pot varia de la usoare la grave si includ dureri la urinare, senzatie de arsura in cazul urinarii, urinari dese scazute cantitativ, urina tulbure de culoare sangerie si urat mirositoare, febra.

Cistita se poate vindeca de la sine, dar adesea medicii prescriu antibiotice. Daca sunt tratate, nu rezulta complicatii, dar daca sunt ingnorate, infectia se poate raspandi la rinichi (pielonefrite).

Infectiile renale pot fi cauzate de aceeasi bacterie care provoaca infectiile vezicii urinare sau de catre unele dintre bacteriile prezente in sistemul circulator care provin de la alta infectie din organism. Uneori, infectiile renale rezulta in urma unei infectii netratate sau a unei infectii incorect tratate a vezicii urinare. O persoana cu o infectie la rinichi ar putea avea aceleasi simptome ca cea care are o infectie a vezicii urinare, dureri severe de spate si abdominale, febra mare (care depaseste 39 C) si dureaza mai mult de cateva zile, frisoane, varsaturi, piele inrosita si umeda, oboseala. Veste buna este ca tratamentul prompt si tintit cu antibiotice ajuta la tratarea infectiei. Simptomele infectiilor renale pot fi severe mai ales la persoanele in varsta care pot suferi inclusiv confuzie mentala.

Categorii de risc

- Infectii de tract urinar - Potrivit specialistilor, infectiile de tract urinar se manifesta mai frecvent la femei. Se considera ca aproximativ 20% dintre acestea au suferit sau vor suferi o infectie de tract urinar pe parcursul vietii lor si dintre acestea la aproximativ 80%, infectia se va repeta in mai putin de un an. Barbatii pot suferi de infectii de tract urinar dar acestea sunt deseori legate de obstructii cauzate de prostata marita.

De ce femeile sunt predispuse la infectiile urinare? Motivul este anatomia femeii. Femeile au uretra mai scurta ceea ce inseamna ca bacteriile ajung mai usor in uretra. In plus, la femeile insarcinate modificarile hormonale sunt cele care contribuie la o incidenta mai mare a infectiilor de tract urinar. Femeile care folosesc diafragma, au un risc mai crescut decat alte femei de a suferi de infectii de tract urinar. Indiferent de sex, orice persoana care foloseste un cateter urinar o perioada indelungata de timp, al carui sistem imunitar a inregistrat modificari sau are pietre la rinichi ce poate bloca fluxul urinar are un risc major de a manifesta cistita si alte tipuri de infectii de tract urinar.

- Infectii ale rinichilor - Persoanele in varsta si cele cu un sistem imunitar slabit sunt deosebit de sensibile la aparitia pielonefritei, cum sunt si cele care sufera de infectii recurente de tract urinar sau istoric de tract urinar obstructionat, cum ar fi pietrele la rinichi.. Majoritatea persoanelor care sufera de infectii de tract urinar care urmeaza tratament prompt nu vor manifesta pielonefrite.

Profilaxie

1. Masuri de aparare impotriva infectiilor vezicii urinare
Vestea buna este ca pot fi facute modificari destul de simple si eficiente in stilul de viata care sa previna aparitia infectiilor fungice. Incercati urmatoarele sfaturi simple pentru a evita infectiile de tract urinar:

- Beti suc de afine si de merisor care lupta impotriva infectiilor vezicii urinare. La fel de bune sunt unele dintre sucurile de citrice. Vitamina C din sucurile de citrice poate combate infectiile de tract urinar in acelasi mod ca si sucurile de afine si merisor. Un efect benefic il are si folosirea de acidofilus sau de iaurturi cu bacterii probiotice care contribuie inclusiv la refacerea echilibrului microflorei tractului gastro-intestinal.

- Consumati cat mai multe lichide. Consumul unei cantitati importante de apa, va stimula urinarea si va ajuta la eliminarea bacteriilor din organism. In acest mod va trebui sa mergeti cat mai des la baie, mai ales daca aveti tendinta sa asteptati.

- Mergeti la baie atunci cand trebuie. Faceti un efort si mergeti la toaleta de fiecare data cand apare senzatia de urinat, fara sa mai amanati.

- Practicati sexul protejat. Urinarea inainte si dupa actul sexual poate ajuta la indepartarea bacteriilor si va reduce drastic posibilitatea de a avea o infectie urinara. Unii medici prescriu o singura pastila de antibiotic ce urmeaza sa fie luata imediat dupa actul sexual si golirea vezicii urinare a femeii care manifesta cistita in mod frecvent.

- Feriti-va de anumite metode contraceptive. Folosirea diafragmei sau a spermicidelor care contin nonoxynol-9 ar putea predispune la dezvoltarea de infectii urinare. Daca suferiti de infectii frecvente de tract urinar, solicitati medicului sa va recomanda alte tipuri de contraceptive. De asemenea, utilizarea anumitor tipuri de contraceptive orale, pe termen lung ar putea favoriza aparitia aceste infectii micotice si determina multiplicarea candidozei.

- Acordati atentie regulilor de igiena. Femeile ar trebui sa se stearga intotdeauna dupa folosirea toaletei din fata in spate pentru a evita transferul bacteriilor de la colon la uretra. Daca sunteti predispuse la infectii urinare faceti mai degraba dusuri decat bai si spalati usor zona vaginala si anala, la suprafata, cu un sapun delicat. Evitati spray-urile feminine de igiena si spalaturile interne. Incercati sa nu va spalati cu apa foarte fierbinte.

2. Masuri de aparare impotriva infectiilor renale

Aplicarea masurilor de baza pentru tratamentul infectiilor urinare, de indata ce apar primele simptome, este cel mai bun mod de a evita pielonefrita. In cazul in care manifestarile specifice infectiilor nu sunt tratate, apar complicatii, inclusiv infectiile renale.

In plus, in cazul acestoara apar febra crescuta, durerile de spate (in zona rinichilor), urinarea in timpul noptii, greata, varsaturi.

Infectiile fungice vaginale

Candidoza este o infectie cauzata de candida albicans. Desi aceasta este prezenta in mod normal in organism, in cazul in care se produce un dezechilibru, ciuperca se multiplica rapid si provoaca simptome ale candidozei vaginale. O infectie vaginala ce se dezvolta in interiorul vaginului si in jurul deschiderii vaginale, candida albicans incepe sa se multiplice rapid. Infectia provoaca mancarime intensa, iritatie in zona vaginala si in exteriorul acesteia, secretii albicioase, durere si roseata si dureri in timpul urinarii. Toate aceste simptome se accentueaza in timpul si dupa contactul sexual. De asemenea, vulva ar putea fi rosie si umflata. Este indicat si recomandat sa se consulte medicul imediat cum apare suspiciunea de infectie. Femeile care sufera de infectii vaginale fungice repetate, le pot trata intr-un mod satisfacator cu creme si medicamente eliberate fara prescriptie medicala.

Categorii de risc

Majoritatea femeilor ar putea dezvolta cel putin o data candidoza vaginala la varsta adulta. Gravidele care au un sistem imunitar slabit sau persoanele de sex feminin care sufera de afectiuni cronice precum diabetul zaharat, au un risc crescut de a manifesta candidoza. De asemenea, un risc crescut de a manifesta candidoza genitala il inregistreaza persoanele de sex feminin care folosesc antibiotice cu spectru larg sau corticosteroizi, intrucat acestea pot distruge bacteriile bune si permit candidei albicans sa se multiplice. Pentru evitarea acestui fenomen, multi medici recomanda ca tratamentul cu antibiotice sau corticosteroizi sa fie insotit de medicamente antimicotice sau probiotice.

Masuri naturale de aparare impotriva infectiilor vaginale

Exista mai multe masuri care pot fi luate pentru a preveni o reaparitie a candidozei vaginale. In primul rand trebuie sa pastrati zona vaginala curata si uscata - folositi sapun fara parfum, nu utilizati spray-uri si nu faceti spalaturi intime. Chiar si in urma folosirii unui simplu detergent parfumat de rufe pot ramane reziduuri pe lenjerie care ar putea irita zona vaginala si ar putea stimula supraproductia de candida albicans. Evitati purtarea de haine stranse si optati pentru lenjeria de corp din bumbac, mai degraba decat din nailon.
Dresurile pot mentine umiditatea si ar fi indicat sa nu se poarte daca doriti sa preveniti aparitia infectiilor fungice. Modificarile din timpul sarcinii, inclusiv cele hormonale pot declansa deseori infectii fungice, de aceea in timpul sarcinii trebuie sa se acorde o importanta speciala, pastrarii uscate a zonei vaginale.
Este recomandat sa se solicite sfatul medicului ca tratamentul cu antibiotice sa fie insotit de medicamente antifungice care sa previna aparitia infectiilor fungice. Dupa inot sau dupa exercitii fizice, schimbati cat mai repede hainele umede si uscati bine zona vaginala. In cazul in care episoadele de candida albicans sunt frevente, iar simptomele sunt destul de intense, ar putea fi necesar ca si partenerul sa urmeze tratament.

sursa:sfatulmedicului.ro