Boli ale plamanilor si respiratorii

Plamanii sunt parti ale sistemului respirator, localizati in interiorul cutiei toracice, deasupra diafragmului. Sunt organe complexe, de consistenta spongioasa cu tesut elastic, care au rolul de a inspira si expira dioxidul de carbon. In timpul respiratiei, oxigenul intra in organism, fiind distribuit la nivelul plamanilor prin sistemul numit arbore bronsic, format din bronhii si bronhiole - ramuri care descresc in diametru. Arborele bronsic transporta oxigenul in alveole pulmonare, de unde oxigenul este transportat in sistemul circulator, iar dioxidul de carbon este transportat din sange la nivelul plamanilor pentru a fi expirat. Aportul de oxigen si alimentarea tesuturilor cu sange este necesara pentru functionarea tuturor celulelor din corp. Eliminarea dioxidului de carbon este importanta pentru mentinerea unui pH optim al sangelui, caracteristica a echilibrului acido-bazic a sistemelor organismului.

Avand in vedere ca aerul pe care il respiram contine multe substante din mediul inconjurator (polen, praf, bacterii, fum, virusuri, substante chimice volatile, etc.), plamanii trebuie sa isi mentina activ sistemul de aparare impotriva acestori invadadori cu potential toxic. Acest ansamblu de sustinere al plamanilor include celule ale sistemului imunitar si secretie de mucus care va elimina aceste componente nedorite din plamani.

Despre bolile pulmonare

Exista trei tipuri principale de boli pulmonare:

1. Boli ale cailor respiratorii (boli pulmonare obstructive) - pot provoca ingustarea sau blocarea cailor respiratorii. Includ: astmul, emfizemul si bronsita cronica. Pacientii care sufera de boli ale cailor respiratorii prezinta dificultati de respiratie.

2. Boli care afecteaza tesutul pulmonar - deterioreaza tesutul pulmonar. Pot cauza cicatrici sau inflamarea tesutului pulmonar care aduce plamanii in imposibilitatea de a se dilata suficient ("boli pulomare restrictive"). De asemenea, plamanilor li se diminueaza functia de a inspira oxigen (oxigenarea) si de a expira dioxidul de carbon. Fibroza pulmonara si sarcoidoza sunt astfel de boli ale tesutului pulmonar. Pacientii cu aceste afectiuni au sentimentul ca nu au suficient aer, ca "poarta un pulover prea strans pe gat" care nu le permite sa inspire adanc.

3. Boli ale circulatiei pulmonare - acestea afecteaza vasele de sange ale plamanilor. Sunt cauzate de coagulare, cicatrici sau inflamarea vaselor de sange. Una dintre consecintele acestor afectiuni este reducerea capacitatii plamanilor de la transporta oxigenul si de a elibera dioxidul de carbon. Deseori, aceste boli pot afecta si functia cardiaca. Majoritatea bolilor pulmonare, implica de fapt o combinatie a acestori tipuri de afectiuni.

Afectiuni comune

Astmul
Este o boala pulmonara cronica, cauzata de inflamarea bronhiilor si a brohiolelor, dar si episoadele (crize) de obstructie a cailor respiratorii. Pacientii cu astm sunt sensibili la o varietate de substante. Crizele de astm pot fi declansate de fumul de tigara, de particule de praf din aer, mucegai, alergeni, exercitii fizice, aer rece si alti factori. In timpul unei crize, mucoasele cailor respiratorii se inflameaza iar muschii din jurul bronhiilor se contracta, conducand la ingustarea cailor respiratorii. Secretia de mucus poate inhiba si mai mult fluxul de aer, iar respiratia se va ingreuna, va fi suieratoare si dificila. Cele mai multe dintre aceste crize, nu determina afectarea permanenta a plamanilor, dar este necesar consultul medical imediat. Lipsa de oxigen si eliminarea insuficienta a dioxidului de carbon pot pune viata in pericol.
Conform American Lung Association, astmul este cea mai frecventa boala cronica, manifesata inca din copilarie.

Boala pulmonara obstructiva cronica sau bronhopneumopatia obstructiva cronica
Este un termen utilizat atat pentru emfizem cat si pentru bronsita cronica. In cauzul bronsitei cronice, caile aeriene se inflameaza si are loc ingustarea ireversibila si progresiva a bronhiilor; functia respiratorie va fi de asemenea diminuata progresiv. In caz de emfizem, alveolele pulmonare sunt distruse lent. In ambele situatii, creste dificultatea pacientului de a expira si de a obtine suficient oxigen. Fumatul cauzeaza aproximativ 90% dintre decesele asociate cu BPOC.

Azbestoza
Este o boala cronica care se declanseaza ca urmare a expunerii prelungite la o cantitate mare de azbest (material utilizat pe cale larga in constructii) si se caracterizeaza prin existenta fibrozei intestitiala si a particulelor de azbest. Fibrele de azbest patrund in caile respiratorii provoaca iritarea acestora si inflameaza si cicatrizeaza tesutul pulmonar. In cazul azbestozei avansate, plamanii se micsoreaza, devin rigizi si capata aspectul unui fagure de miere.

Fibroza pulmonara
Eeste o boala pulmonara intestitiala caracterizata prin deteriorarea si cicatrizarea tesuturilor dintre alevolele pulmonare si rigidizarea plamanilor. Cauzele fibrozei sunt:
- profesionale sau de mediu (includ expunerea repetata la particule mici si substante anorganice: azbest, carbune, beriliu, siliciu);
- expunerea repetata la fan mucegait, excremente de animale, praf de cereale (ce provoaca intr-o prima faza hipersensibilitate pulmonara si in cele din urma fibroza pulmonara);
- chimice (utilizarea de medicamente toxice pentru plamani);
- tratament anterior care implica radiatii;
- sarcoidoza;
- scleroza sistemica si alte tulburari autoimune;
- cauze idiopatice.

Infectii
Acestea nu numai ca pot degrada sanatatea plamanilor prin dezvoltarea pleurei - membrana in jurul plamanilor - dar, pot afecta intreg organismul. Acestea sunt acute sau cronice si pot fi cauzate de bacterii, virusuri si uneori de ciuperci.
Pneumonia este o inflamatie a plamanilor cauzata de infectia cu virusi, bacterii sau alte organisme. De obicei, aceasta este declansata atunci cand sistemul imunitar al unei persoane este slabit, cel mai adesea de infectii virale simple ale tractului respirator superior sau chiar de gripa. Astfel de infectii nu provoaca direct pneumonie, ci afecteaza stratul de mucoasa, cu rol de protectie, incurajand dezvoltarea bacteriilor.
Gripa este o infectie respiratorie cauzata de un virus, care se transmite prin aer sau prin contact direct. Majoritatea cazurilor apar in timpul epidemiilor (mai ales in lunile de iarna, ale fiecarui an). O epidemie de mare amploare poarta numele de pandemie. Infectia primara presupune infectarea celulelor ciliate epiteliale ale tractului respirator superior. Aceste celule se vor necroza, rezultand infectii respiratorii acute, care se manifesta prin: febra, frisoane, dureri musculare si dureri de cap.
Tuberculoza si mycobacteriile non-tuberculoase sunt infectiile cronice care apar frecvent in randul pacientiilor cu sistemul imunitar comporomis (cum sunt pacientii cu HIV / SIDA). Infectiile cauzate de mycobacterii se dezvolta lent si pot fi sistemice sau limitate la nivelul plamanilor.

Cancerul pulmonar
Consta in cresterea necontrolata de celule maligne la nivelul plamanilor. Exista doua tipuri de cancer pulmonar: cu celule mici si cu celule non-mici; pot exista si alte tipuri de cancer la plamani, dar sunt considerate metastatice, intucat celulele canceroase nu provin din tesutul pulmonar. Numarul de decese cauzate de cancer pulmonar a crescut in ultimii ani in randul femeilor si a scazut la barbati. Factorii de risc pentru acest tip de cancer sunt fumatul si expunerea la fum. Cancerul se instaleaza la tesuturile plamanilor, atunci cand celulele de la nivelul plamanilor incep sa se inmulteasca intr-un ritm rapid si necontrolat. Se poate declansa oriunde in plamani si poate afecta orice parte a sistemului respirator. Majoritatea tipurilor de cancer pulmonar debuteaza in mucoasa bronhiilor.

Mezoteliom malign
Este o forma rara de cancer care apare adesea la nivelul pleurei sau a abdomenului (peritoneu). Cancerul de mezoteliom este o afectiune potrivit careia celulele de mezotelium devin anormale si se divid fara control sau ordine. Ele pot invada si deteriora tesuturile si organele invecinate. Celulele precanceroase se pot imprastia si in alte zone ale corpului. Principala cauza a acestui tip de cancer este expunerea la azbest - un mineral natural intalnit in industria constructiilor.

Hipertensiunea pulmonara
Este o afectiune caracterizata prin ingustarea vaselor sangvine din plamani si cresterea tensiunii arteriale. Aceasta boala poate co-exista cu altele si poate agrava alte boli pulmonare. Una din cele mai grave consecinte ale hipertensiunii arteriale este insuficienta cardiaca.

Embolismul pulmonar
Presupune existenta un cheag de sange, care provine, de obicei, de la venele de la picioare sau pelvis si se deplaseaza catre plamani unde se blocheaza. Aceasta afectiuni se manifesta prin durere la nivelul pieptului, dificultate de respiratie acute si tuse. Aceasta boala poate reprezenta un pericol major pentru viata pacientului si necesita interventie medicala prompta.

Displazia bronhopulmonara
Aceasta afectiuni se apare mai ales la copiii prematuri, care au fost supusi unui tratament indelungat cu oxigen si/sau ventilatie mecanica, dar si la cei care au suferit de pneumonie. Principalele simptome sunt inflamatia cailor respiratorii si dezoltarea anormala a acestora.

Sindromul de detresa respiratorie la nou-nascut
Se poate dezvolta la copiii nascuti cu 6 saptamani mai devreme decat data normala pentru nastere. Plamanii nu sunt suficient de dezvoltati pentru a fi capabili sa produca o cantitate suficienta de surfactant necesara pentru buna functionare a plamanilor (un amestec de substante care acopera suprafata interna a alveolelor pulmonare). Astfel, nou-nascutii cu aceasta afectiune nu sunt capabili sa respire normal. Acest sindrom poate sa apara la cateva ore de la nasterea prematura.

Sindromul de detresa respiratorie a adultului
Debuteaza prin dificultati severe de respiratie din cauza inflamatiei pulmonare si umplerea plamanilor cu lichid. Este o afectiune, deseori fatala, care poate fi cauzata de mai multe tipuri de boli pulmonare, inclusiv infectii virale sau bacteriene grave, sepsis, traume, transfuzii multiple, supradoze de droguri sau inhalarea de substante, cum ar fi apa sarata sau fum.

Fibroza chistica (mucoviscidoza)
Este o boala ereditara a glandelor exocrine care, de obicei, apare in timpul copilariei, si care afecteaza pancreasul, sistemul respirator si glandele sudoripare. Se caracterizeaza prin productia anormala de mucus vascos la nivelul glandelor afectate. De obicei, fibroza chistica este consecinta infectiilor respiratorii cronice si a deteriorarii functiei pancreasului. Boala afecteaza pancreasul, care produce enzimele necesare descompunerii alimentelor din timpul digestiei, dar si glandele sudoripare.

Deficitul de alfa-1 antitripsina
Este deficitul mostenit al unei proteine care ofera protectie plamanilor; fara aceasta protectie, plamanii se deterioreaza progresiv si pacientul este supus unui risc semnificativ de a dezvolta emfizem si afectiuni hepatice.

Exista si alte boli care nu afecteaza plamanii in mod direct, dar afecteaza capacitatea de a respira corect. Aceste boli intrinseci se pot localiza la nivelul cavitatii toracice, a muschilor, nervilor si inimii. Printre aceste afectiuni se regasesc: boli neuromusculare (distrofia musculara, poliomielita, miastenia gravis, sindromul Guillain-Barre si scleroza laterala amiotrofica) si tulburari care au ca rezultat anomalii ale coloanei vertebrale care restricitoneaza expansiunea plamanilor.

Semne si simptome

Semnele si simpotmele asociate bolilor pulmonare variaza de la o persoana la alta si se modifica in timp.
In cazul afectiunilor cronice, manifestarile apar treptat dar se inrautatesc progresiv. Simptomele pot fi de la usoare pana la severe in cazul bolilor acute; fara ingrijirea medicala prompta, unele simptome pot pune in pericol viata pacientului.
Printre simptomele comune se afla: tusea persistenta, dispneea, respiratie suieratoare, expectoratie cu sange.
Pacientii cu boli pulmonare obstructive, cum ar fi BPOC, pot avea dificultati de respiratie. Lipsa oxigenului determina cianozarea pielii; de-a lungul timpului, deficitul de oxigen poate conduce la diverse deformari ale degetelor sau unghiilor.

Analize si investigatii

Scopul investigatiilor este de a diagnostica tipul bolii pulmonare, de a determina cauza acesteia si de a evalua gravitatea ei. Prin intermediul analizelor medicale, medicii vor stabili care este nivelul de oxigen si dioxid de carbon. Se va testa si monitoriza functia pulmonara prin intermediul radiografiilor toracice sau a tomografiei computerizate.

- Analiza gazelor sanguine arteriale - presupune recoltarea unei proble de sange arterial pentru evaluarea pH-ului sanguin, oxigenului si dioxidului de carbon.
- Analize complete de sange - pentru depistarea anemiei.
- Teste pentru detectarea fibrozei chistice (urmaresc testarea privind mutatia genei CF, testul transpiratiei, al tripsinei imunoreactiva, taburet tripsina) - pentru a depista mutatiile genetice care provoaca fibroza chistica si pentru a stabili cu exactitate diagnosticul.
- Alfa-1 antitripsina - pentru a determina daca pacinetul are sau nu deficit de AAT.
- Cultura din sputa - pentru diagnosticarea infectiilor pulmonare cauzate de bacterii.
- Frotiu pentru detectarea directa de acid-bacili (AFB), cu rol in depistarea a diferite infectii (tuberculoza si mycobacterii non-tuberculoase).
- Culturi de sange - pentru diagnosticarea unor bacterii (eventual infectii cu ciuperci), care se raspandesc prin sange.
- Teste pentru depistarea gripei.
- Biopsia de plamani - evaluarea tesutului pulmonar pentru a se stabili daca este sau nu prezent cancerul.
- Examenul citologic al sputei - pentru evaluarea celulelor pulmonare, in vederea descoperirii unor modificari anormale sau a cancerului.
- Teste legate de maturitatea fetala a plamanilor - utilizate pentru stabilirea nivelului de maturitate pulmonara al unui fetus (poate include teste ale lecitinei si sfingomielinei, fosfatidiglicero, etc.). Aceste teste pot fi realizate pentru determinarea varstei de gestatie, inainte de cezariana sau atunci cand o femeie insarcinata are simptome de nastere prematura.
- Analize pentru detectarea supradozelor de medicamente, care ar putea determina scaderea capacitatii de respiratie sau sindromul de detresa respiratorie.

Teste pentru evaluarea functiei pulmonare
- Spirometria - masoara cantitatea de aer si nivelul expiratiei unei persoane, eliberat printr-un instrument special intr-un anumit interval de timp. Este efectuat pentru a se stabili starea cailor respiratorii: daca sunt ingustate sau obstructionate.
- Masurarea fluxului de aer cu un aparat special denumit peakflow meter - masoara debitul de aer expirat din plamani. Acesta poate fi folosit la domiciliu de catra pacientii cu astm, in scopul monitorizarii starii de sanatate.
- Capacitatea pulmonara totala - se refera la cantitatea de aer pe care o persoana o poate expira in urma unei inspiratii maxime, si la volumul de aer care ramane in plamani la sfarsitul unei astfel de expiratii. Testul se face in scopul evaluarii elasticitatii plamanilor, a miscarii cutiei toracice si puterea muschilor implicati in procesul respiratiei.
- Masurarea capacitatii de difuziune - masoara transferul de oxigen din alveolele pulmonare la sange prin evaluarea modului in care monoxidul de carbon este absorbit cand este inhalata o cantitate mica din acesta.

Investigatii imagistice
- Radiografie torace - analizeaza structura pulmonara si cavitatea toracica;
- Tomografie computerizata (CT) - ofera o imagine mai detaliata a structurii pulmonare;
- Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) - permite vizualizaea in mod detaliat a organelor si a vaselor sangvine de la nivelul pieptului;
- Ultrasunete - investigatia se foloseste in scopul detectarii lichidului intre membranele pleurale;
- Scanarea pulmonara nucleara - cu ajutorul acesteia se detecteaze embolia pulmonara si se poate evalua eficacitatea tratamentului pentru cancer pulmonar;
- Scanarea prin intermediul tomografiei cu emisie de pozitroni (PET) - tehnica folosita pentru depistarea si diagnosticarea cancerului pulmonar.

Alte teste
- Electrocardiograma (EKG, ECG) - umareste ritmul cardiac pentru a determina daca afectiunea pulmonara este cauzata si agravata de o boala cardiovasculara;
- Investigatii privind calitatea somnului - acestea se vor efectua doar in centrele speciale care abordeaza tulburarile de somn, pentru a se stabili daca respiratia unei persoane este normala in timpul somnului.

Tratament

Principalele obiective ale tratamentului in boala pulmonara:
- prevenirea bolii;
- administrarea unui tratament corect si tintit in cazul infectiilor;
- prevenirea transmiterii bolilor;
- ameliorarea inflamatiei;
- stoparea progresarii afectiunii pulmonare;
- ameliorarea simptomelor;
- minimizarea efectelor secundare asociate unor tratamente;
- asigurarea ueni cantitati suficiente de oxigen.

Majoritatea bolilor pulmonare pot fi prevenite prin renuntarea la fumat, testarea privind nivelul de radon, minimizarea expunerii la diverse particule (azbest, carbune, beriliu, siliciu, mucegaiuri, poluare, substante chimice si chiar medicamente). Persoanele cu sistemul imunitar compromis, care manifesta boli pulmonare, cele foarte tinere sau in varsta, trebuie sa discute cu medicul de familie despre vaccinul gripal sau pneumococica pentru scaderea riscului de gripa sau pneumonie.

In fiecare an, se dezvolta noi terapii pentru bolile pulmonare, iar tratamentul pacientul este imbunatatit si schimbat, in functie de afectiune. Pacientii ar trebui sa discute periodic cu medicii curanti despre tratamentele specifice.

Prevenire

Exista o serie de masuri care pot fi luate pentru a va mentine sanatatea si rezistenta plamanilor:
- Daca nu fumati, nu va apucati de fumat!
- Daca sunteti fumator sau consumator de tutun, renuntati! Fumatul creste riscul aparitiei bolilor de plamani, inclusiv cancer pulmonar. Nu este niciodata prea tarziu sa renuntati.
- Invatati-va copiii care sunt pericolele fumatului si a expunerii la fumul de tigara. Fiti un model pentru acestia!
- Evitati fumatul pasiv. Respiratia fumului de tigara creste riscul aparitiei acelorasi afectiuni ca si fumatul activ. Nu permiteti fumatul in locuinta, in masina sau la locul de munca.
- Spalati-va pe maini in mod corespunzator si acoperiti-va gura cu o batista de unica folosinta atunci cand tusiti si stranutati - acest lucru nu doar previne gripa si raceala, ci si alte boli infectioase pulmonare.
- Incercati sa utilizati hota in timp ce gatiti si evitati produsele de ingrijire care contin aerosoli.
- Practicati cat mai multe exercitii fizice; acestea sunt benefice pentru intreg organismul, inclusiv pentru plamani, care au nevoie de oxigen.
- Daca suferiti de vreo boala pulmonara cronica (astm, BPOC), discutati cu medicul curant privind strategiile prin care sa tineti simptomele sub control si sa evitati crizele.
- Acordati atentie sanatatii pulmonare si la locul de munca.
Evitati inhalarea fumului toxic de la produse chimice, solventi si vopsele. Purtati o masca de protectie atunci cand lucrati cu substante chimice sau in conditii nesigure de munca.

sursa:sfatulmedicului.ro

Mierea, intrebuintari medicinale

Ca medicament, mierea are o istorie foarte lunga. Egiptenii antici foloseau mierea ca fluid pentru imbalsamare si ca pansament pentru rani. In prezent, foarte multi oameni apeleaza la miere pentru proprietatile sale antibacteriene si antiinflamatorii. Unii practicieni de medicina alternativa considera mierea una dintre cele mai bune remedii naturale pentru o gama larga de afectiuni.
Cu toate acestea, din punct de vedere stiintific, beneficiile mierii pentru sanatate nu au fost inca dovedite - cu exceptia proprietatilor sale de accelerare a vindecarii ranilor si de calmare a tusei.

Beneficiile mierii

- Consumul de miere poate avea un efect pozitiv in reducerea factorilor de risc pentru bolile de inima. Concret, se pare ca mierea reduce valorile proteinei C reactive si poate avea un efect minor asupra glucozei din sange, a insulinei, precum si asupra nivelurilor de lipide, mai ales in cazul persoanelor hiperglicemice.
- Mierea poate contribui la diminuarea edemelor. Prin urmare, poate fi util sa aplicati miere pe zona leziunilor cutanate meningococice aflate in stadii incipiente. In plus, rapoartele stiintifice sustin ca mierea este eficace in tratamentul gangrenei, reducand numarul amputatiilor in cazul septicemiilor meningococice. Atunci cand este aplicata pe arsuri, mierea poate reduce marimea cicatricelor.
- Unele studii de laborator sugereaza ca mierea are potentialul de a ameliora si a estompa simptomele care se manifesta la persoanele alergice la polen. Parerile sunt impartite: chiar daca exista alergeni in miere, este posibil ca acestia sa nu aiba niciun efect, deoarece alergenii sunt distrusi de acizii din stomac. De aceea nu se va declansa niciun raspuns imunologic. Totusi, sunt necesare studii mai ample in aceasta directie.
- Mierea poate fi utilizata pentru tratarea infectiilor care pot sa apara in cazul a diverse tipuri de leziuni. Acestea includ arsuri, ulcere venoase ale picioarelor, ulcere ale picioarelor de etiologie mixta, abcese, furuncule, sinusuri pilonidale, rani infectate cauzate de operatii la nivelul membrelor inferioare si infectii neonatale postoperatorii.
In multe dintre aceste cazuri, mierea a fost folosita pentru a vindeca ranile pacientilor care nu au raspuns pozitiv la tratamentele conventionale cu antibiotice si antiseptice.
Mierea hidrateaza pielea si permite regenerarea si cresterea celulelor pielii, la suprafata plagii, prevenind deformarea pielii.
- Mierea de albine si diabetul. Chiar daca mierea este naturala, nu este mai buna decat zaharul alb sau brun, pentru persoanele cu diabet zaharat. De fapt, o lingurita de miere are mai multe glucide si calorii decat o lingurita de zahar alb sau brun.
Mierea contine minerale si vitamine care in cazul ei au proprietati antioxidante - cu cat este mai inchisa la culoare, cu atat este mai mare si concentratia de antioxidanti. Cu toate acestea, daca suferiti de diabet zaharat, trebuie sa fiti atenti la consumul de carbohidrati si calorii.
- Siropul pe baza de miere de hrisca este folosit pentru a usura simptomele de raceala. Expertii sustin ca acest sirop reduce inflamatia membranelor si calmeaza tusea - argumente sustinute de mai multe studii. Daca suferiti de raceala, aportul de sirop pe baza de miere va ajuta la lupta impotriva infectiilor.
sursa:sfatulmedicului.ro

Ce dezvaluie picioarele despre sanatate?

In urma unui simplu consult la medic, pot fi depistate o serie de probleme de sanatate, doar prin observarea picioarelor unei persoane. Pot fi detectate boli, de la diabet, la deficiente nutritive, doar prin simpla examinare fizica a picioarelor.
Fiecare dintre picioare contine un sfert din totalul oaselor corpului: 33 de articulatii, 100 de tendoane, muschi si ligamente, nervi si vase de sange care ajung pana la inima, coloana vertebrala sau creier. Problemele de sanatate nerezolvate ale picioarelor pot avea consecinte neasteptate. Durerea netratata duce deseori la evitarea miscarilor picioarelor si crestere in greutate.

- Picioare reci - In cazul in care degetele picioarelor dumneavoastra sunt intotdeauna reci, unul dintre motive ar putea fi fluxul scazut de sange. Circulatia precara a sangelui ar putea fi determinata de fumat, hipertensiune arteriala sau boli cardiovasculare. O alta cauza a membrelor inferioare reci ar putea fi lezarea nervilor picioarelor, ca urmare a gestionarii neadecvate a diabetului zaharat. Alti posibili factori declansatori ar putea fi hipotiroidismul si anemia.
- Dureri ale picioarelor - Cand va dor picioarele dupa o zi lunga in care nu prea v-ati odihnit, vinovati ar putea fi pantofii dumneavoastra. Aproximativ 8 femei din 10 declara ca pantofii pe care ii poarta le ranesc picioarele.
Durerea care nu are o cauza evidenta poate proveni de la o fractura de stres, fisurarea minora a unui os. Unele din posibilele cauze ar putea fi exercitiile fizice prea intense si in special sporturile cu impact puternic, cum ar fi baschetul sau alergearea pe distante mari de timp. Oasele slabite de osteoporoza cresc riscul aparitiei fracturilor de orice fel.
- Degete de la picioare de culoare rosie, alba sau albastra - Boala Raynaud poate determina modificarea culorii degetelor picioarelor in alb, albastru si apoi rosu, iar in cele din urma, degetele vor reveni la culoarea lor naturala. Cauza este ingustarea brusca a arterelor, proces care poarta denumirea de vasospasm.
Stresul sau schimbarile de temperatura pot declansa vasospasmele, care de obicei nu determina si alte probleme de sanatate. Boala Raynaud mai poate fi asociata cu artrita reumatoida, sindromul Sjogren sau tulburarile tiroidei.
- Dureri de calcai - Cel mai frecvent, durerile de calcai sunt provocate de fasceita plantara, inflamatia ligamentului care este atasat la osul calcaiului. Durerea poate fi mai ascutita dimineata, la trezire si atunci cand se pune presiune asupra piciorului.
Arita, exercitile fizice excesive, tendinita si pantofii nepotroviti pot declansa durerile de calcai. Printre cauzele mai putin frevente se numara pintenul osos localizat in partea inferioara a calcaiului, infectile osoase, tumorile sau prezenta unei fracturi.
- Tararea piciorului - Uneori, primul semn al unei probleme a membrelor inferioare este modificarea mersului. Tararea usoara a piciorului ar putea fi rezultatul pierderii lente a senzatiilor normale a picioarelor, ca urmare a deteriorarii nervilor periferici.
Aproximativ 30% dintre aceste cazuri sunt urmarea diabetului zaharat necontrolat. Leziunile nervilor ar putea fi cauzate de infectii, deficit de vitamine si alcoolism. In multe situatii nu se cunoaste cauza exacta a lezarii nervilor.
- Degete de la picioare bombate - Unele persoane pot avea atat degetele mainilor, cat si ale picioarelor, bombate. Unghiile acestora vor fi mai rotunjite in partea de sus si mai inguste spre baza.
Bolile pulmonare sunt cele mai frecvente cauze ale acestui tip de degete, dar vinovate ar putea fi si bolile cardiovasculare, hepatice, digestive sau chiar anumite infectii. Uneori, aceasta forma a degetelor si unghiilor este mostenita fara a fi provocata de vreo boala.
- Umflarea picioarelor - Acesta este, de obicei, un inconveninent temporar cauzat de statul prelungit in picioare sau de un zbor lung, mai ales daca sunteti insarcinata. Totusi, situatia poate sa apara si ca semn al unei conditii medicale grave. Cauza ar putea fi circulatia sanguina slaba, o problema a sistemului limfatic sau prezenta unui cheag de sange.
O tulburare renala sau a tiroidei poate provoca, de asemenea, umflarea picioarelor. Daca aveti edem persistent la nivelul picioarelor, consultati medicul.
- Senzatie de arsura la nivelul picioarelor - Senzatia de arsura la nivelul picioarelor este frecvent intalnita in randul diabeticilor care au nervii periferici lezati. Totusi, manifestarea poate fi si semnul unui deficit de vitamina B, al bolii denumite picior de atlet, al conditiilor renale cronice, circulatiei deficitare a membrelor inferioare (caracteristica bolilor arteriale periferice) sau a hipotiroidismului.
- Rani care nu se vindeca - Ranile prezente pe membrele inferioare care nu se vindeca, ar putea fi un semn de avertizare major al prezentei diabetului zaharat. Diabetul zaharat poate diminua senzatiile din zona membrelor inferioare, poate afecta circulatia sanguina si poate incetini vindecarea normala a ranilor, astfel incat chiar si o zgarietura s-ar putea transforma intr-o rana neplacuta.
In plus, ranile persoanelor diabetice sunt predispuse la infectii. Diabeticii ar trebui sa se spele si sa isi usuce picioarele si sa isi verifice pielea in fiecare zi. Vindecarea lenta a ranilor poate fi cauzata si de o circulatie sanguina deficitara, ca urmare a altor conditii, cum ar fi boala arteriala periferica.
- Durere a degetului mare - Guta este una dintre cauzele comune ale durerii bruste care apare la degetul mare, alaturi de roseata si inflamatia acestuia.
Osteoartrita este o alta conditie vinovata de aceleasi simptome. Daca articulatia este rigida poate fi vorba despre hallux rigidus, o complicatie a artritei ca urmare a dezvoltarii unui pinten osos. Totusi, durerea degetului mare ar putea fi si un simptom specific sportivilor, in special a celor ale caror exercitii fizice se desfasoara pe suprafete dure. Aceasta ar putea fi provocata de o accidentare a ligamentelor din jurul articulatiei.

sursa:sfatulmedicului.ro

Primavara aceasta, fara astenie!

Oboseala, lipsa de vitalitate si slabiciunea, durerile de cap pe care foarte multi le resimt primavara sunt fiziologice si cauzate de efortul de adaptare pe care il face organismul pentru a se adapta la noile conditii de mediu.

Schimbarile hormonale pot fi de vina

Exista mai multe teorii care incearca sa explice aparitia asteniei de primavara. Cele mai noi pun astenia pe seama hormonilor. Exista teoria ca beta-endorfine din plasma sanguina, hormoni care induc starea de bine si au actiune calmanta se diminueaza in timpul iernii, iar efectele se vad primavara. Pe de alta parte, un alt hormon, sercretat de galanda pituitara, care simuleaza melanocitele (MSH), depinde de expunerea la lumina. Iar primavara, creste expunerea la lumina, iar hormonul care stimuleaza celulele responsabile de sinteza melaninei, substanta care ne protejeaza pielea de expunerea la soare, determina in organism si alte schimbari care explica astenia. Este vorba despre faptul ca, in concentratii mari, acest hormon scade pofta de mancare si, de aici, mai putina vitalitate si senzatia de oboseala.

Stresul accentueaza simptomele

Cei mai afectati de astenia de primavara sunt bolnavii cronici, al caror organism face un efort suplimentar de adaptare la noile conditii de clima si persoanele stresate. Cei din urma pot ajunge cu usurinta la epuizate fizica si psihica precum si la tulburari emotionale si de personalitate manifestate prin iritabilitate, panica si anxietate. Dar toate aceste probleme pot fi atenuate prin cateva masuri simple: alimentatie bogata in vitamine si minerale, peste 7 ore de somn in fiecare noapte, mai multa miscare in aer liber, deoarece stimuleaza productia de endorfine care induc o stare de bine organismului si utilizarea de suplimente alimentare care sa refaca echilibrul nutritional al organsimului.

Asa faci fata asteniei

Vitaminele si mineralele din surse naturale sunt asimilate mai rapid si intr-o proportie mai mare de catre organism. Motivul este ca fructele si legumele contin aminoacizi, bioflavonoide, enzime, care, in general, nu sunt reproduse in suplimentele cu multivitamine alimentare, dar care faciliteaza absorbtia. Produsul Alive! (fara fier), 30 de tablete, de la Secom asociaza peste 130 de nutrienti esentiali din surse naturale, care mentin un nivel optim de sanatate si energie. In compozitia Alive! (fara fier) sunt 29 vitamine si minerale, 37 de extracte vegetale, 12 enzime digestive, 10 acizi grasi Omega 3/6/9, 12 extracte din ciuperci medicinale, 16 antioxidanti si 18 aminoacizi. Nutrientii din Alive! (fara fier) se absorb in circuitul sanguin in mai putin de 20 de minute, adica de 5 ori mai repede decat in cazul altor produse similare. Alive! (fara fier) contine cele mai eficiente ingrediente: minerale cu aminoacizi, extracte din fructe si din legume procesate astfel incat sa-si mentina calitatile, extracte organice din ciuperci medicinale chinezesti si japoneze, toate ingredientele fiind testate in laborator pentru asigurarea puritatii si eficientei. Alive! (fara fier) contribuie la functionarea normala a sistemului imunitar, la mentinerea performantelor intelectuale si la reducerea oboselii si extenuarii. De asemenea, Alive! (fara fier) sustine procesul de diviziune si de diferentiere celulara normala, ajuta la mentinerea concentratiilor normale de glucoza din sange precum si a celor de calciu si de fosfor, contribuind si la absorbtia si la utilizarea normala a acestora in organism.

Alive! (fara fier) de la Secom ajuta la formarea normala a globulelor rosii (hematopoieza) si a hemoglobinei si la transportul normal al oxigenului in corp. 

sursa:sfatulmedicului.ro

Intarirea legaturii dintre mama si copil prin citit

La aceasta varsta cititul nu este privit neaparat ca si metoda strict educativa, ci este si o metoda buna de a interactiona cu parintii. Cititul unei povesti, seara la culcare, sau cititul stand in poala bunicilor sau a tatalui, intareste legaturile dintre copii si familie. Copilul se simte in siguranta si din acest motiv este si atent la ceea ce i se citeste.

Stabilirea unui ritual

Cititul regulat, se poate transforma intr-o rutina placuta, relaxanta si nu in ultimul rand educativa.
Cititul seara la culcare este un ritual prezent in multe familii si se mentine ani de zile pana ce copilul invata sa citeasca si chiar si dupa aceea.

Parintii trebuie sa gaseasca timp pentru citit si in cursul zilei, ori de cate ori este posibil. Cititul sau reproducerea unei povesti in timpul mesei este utila atunci cand exista probleme de alimentatie (distrag atentia si calmeaza copilul), cand acesta refuza sa se imbaieze sau atunci cand nu mai are rabdare si devine irascibil sau hiperkinetic (in masina, in oras, la coada sau la medic).

Alegerea cartii potrivite

Preferintele copiilor legate de alegerea unei carti difera de la o varsta la alta, astfel ca la varste mici acestia prefera cartile mari, cu imagini colorate, preferabil cu animale, cartile care pot fi folosite si la baie (impermeabile) sau cartile cu pagini groase, lucioase. Incepand cu varsta de 2 ani copilul asculta cu atentie povestile citite de parinti si incepe sa inteleaga si rimele in special daca acestea sunt amuzante.

Cartile ar trebui folosite ca metoda de informare si educare, insa in ultimii ani televizorul si internetul au preluat conducerea detasata in acest domeniu.

Exercitiul si din nou exercitiul

Gusturile copiilor sunt discutabile si greu de inteles la varste atat de mici, de aceea nu trebuie sa-i mire pe parinti faptul ca micutul doreste sa auda seara de seara aceeasi poveste. Uneori, acesta doreste sa i se citeasca doar anumite parti (in special finalul) si pune o multitudine de intrebari care se repeta in fiecare zi. Acest lucru pune la incercare rabdarea parintilor care incearca sa schimbe povestea sau cartea cu o alta.

Acest fapt nu trebuie sa-i ingrijoreze pe parinti, pentru ca repetarea stimuleaza memoria. Dupa cateva seri, copilul va putea reproduce mai mult sau mai putin exact povestea, lucru extrem de imbucurator pentru cititor.
De multe ori repetarea indelungata a unei poezii sau povesti sunt legate de memoria de lunga durata, copilul putand recita si peste ani de zile pasajul sau strofa preferata.

Cititul si distractia

Cititul nu trebuie sa devina un proces mecanic, deoarece devine plictisitor si obositor. Acesta trebuie sa capteze permanent atentia copilului. Exista mai multe metode de a realiza acest lucru. Mama trebuie sa renunte la inhibitii si sa transforme cititul intr-un proces distractiv. Imitarea personajelor despre care aceasta citeste (prin adoptarea unei mimici corespunzatoare, prin sunete, tonalitati si voci diferite), face cititul mult mai interesant.

Dupa varsta de 2 ani cititul poate sa devina un proces de reciprocitate, astfel ca micutul trebuie sa fie introdus in actiunea povestii, sa fie intrebat despre personaje sau despre actiunea in sine. Pe langa stimularea atentiei, acest lucru ajuta si la dezvoltarea corespunzatoare a limbajului.

Cu cat copilul este lasat sa se implice mai mult in activitatile cu scop educativ cu atat va dori sa invete mai mult si se vor obtine rezultate mai bune in timp mai scurt.

Cititul si preferintele particulare

Alegerea cartilor trebuie sa tina cont si de preferintele si personalitatea copilului. Sunt recomandate carti legate de activitatile preferate ale acestora. De exemplu copiii carora le plac animalele pot rasfoi o carte despre animale sau Zoo, iar parintii ii pot citi despre felul in care acestea traiesc.

De la o anumita varsta gusturile pentru carti difera si in functie de sex. Fetitele prefera cartile cu povesti si imagini despre printese sau animale, in timp ce baietii le prefera pe cele cu masini, trenuri si animale. Nu trebuie insa sa ne surprinda faptul ca o fetita care imbraca rochite roz si care se joaca cu papusi va savura o carte despre dinozauri sau masini.

Lectura si librariile

Atractia pentru citit sau savurarea unei excursii la librarie este o caracteristica a varstelor mai mari (de obicei peste 4 ani). Unii copii sunt mai atrasi de carti si de citit decat altii. Librariile cu carti pentru copii sunt o adevarata atractie pentru unii copii, mai ales daca au fost educati in acest scop.

Casetele si CD-urile cu povesti

Azi exista o diversitate mare de carti si povestiri transpuse intr-o varianta audio. Atunci cand parintii nu gasesc timpul sau rabdarea necesara pentru citirea unei povesti, pot sa apeleze la astfel de metode.

Orice metoda are insa si dezavantajele ei. Benzile audio nu pot stabili o interactiune intre mama si copil care de multe ori se simte izolat si singur. Este recomandat ca ritualul citirii unei povesti seara inainte de culcare sa nu fie inlocuit cu o astfel de metoda.

Inregistrarea unei povesti spuse de mama sau de bunica este insa o metoda care aduce beneficii din ambele parti, in sensul ca economiseste timp parintilor si totodata copilul aude o voce cunoscuta linistitoare.

Cartile ca recompensa

Nu este indicat ca cititul sau cartile sa fie promise ca recompensa pentru indeplinirea unor activitati pe care copilul trebuie sa le duca la bun sfarsit in mod normal (mancatul la ore fixe, imbaiere, somnul de dupa masa).

Orice activitatea considerata ca o metoda de pedepsire sau dimpotriva ca si recompensa, nu este o experienta pozitiva. Cititul poate deveni de asemenea o activitate neplacuta si stresanta si va fi evitata intotdeauna de copil.

Literele si cuvintele

Dezvoltarea unui limbaj si vocabular bogat necesita multa rabdare si mult exercitiu. Acest lucru nu trebuie sa devina insa o activitate care se desfasoara doar in anumite conditii impuse de educatori sau parinti.

Mediul inconjurator este un izvor nesecat de informatii utile pentru copilul mic. Invatarea unor litere sau scrierea unor cuvinte scurte este mult mai usoara atunci cand procesul de invatare este unul distractiv. O plimbare in oras cu mama poate sa fie si educativa. Observarea si explicarea unor desene, litere sau cuvinte care se gasesc pretutindeni (panouri, blocuri, masini, etc), este ideala pentru invatare.

Corelarea unor obiecte sau imagini cu denumirea scrisa a acestora usureaza reproducerea scrisa a acestora, mai ales daca exercitiul se repeta de cateva ori. De exemplu, chiar daca copilul nu stie cum se scrie cuvantul "cal", corelarea repetata a cuvantului cu imaginea animalului, va avea ca efect reproducerea scrisa a acestui cuvant.

Nu de putine ori copilul invata sa-si scrie numele, inainte de a invata toate literele sau scrierea altor cuvinte.

sursa:sfatulmedicului.ro

Mituri despre sanatate pe timp de iarna

In sezonul rece, din cauza frecventei mai mari cu care sunt raspandite virusurile si bacteriile care declanseaza raceala si gripa sau a stresului provocat de pregatirile intense pentru sarbatori, oamenii au tendinta sa se ingrijoreze mai mult cu privire la starea generala de sanatate. Este oare nevoie ca oamenii sa se streseze mai mult, din acest punct de vedere? Expertii sustin ca exista numeroase mituri legate de sanatatea pe timp de iarna, care produc un stres inutil.

Puteti raci mai usor daca stati in aer liber

Este o fraza veche care ati auzit-o probabil de nenumarate ori. Este total neadevarat, deoarece racelile si gripele sunt cauzate de virusuri si bacterii care se transmit mai usor pentru ca majoritatea oamenilor petrec mai mult timp in interior pe timp de iarna.

Asadar, este chiar indicat sa iesit cat mai mult in aer liber pentru a evita contactul cu persoanele deja bolnave.

Depresia este mai severa in timpul lunilor de iarna

Cerul este gri, mohorat si vremea este rece, iar stresul este mai mare pentru cei care doresc ca sarbatorile sa fie perfecte. Pare firesc ca oamenii sa fie mai obositi si mai deprimati. Contrar credintei populare, depresia majora nu este mai accentuata in lunile de iarna, fata de restul anului. Unele persoane pot experimenta insa depresie sezoniera. In orice caz, daca suferiti de depresie, anxietate, nivel redus de energie sau depresie sezoniera, puteti apela la terapia prin lumina care are un impact benefic major in reducerea acestor simptome.

Nu ar trebui sa faceti exercitii fizice in exterior

Total neadevarat. Chiar daca vremea rece si intemperiile va descurajeaza sa mai faceti exercitii fizice in aer liber, miscarea pe timp de iarna, chiar si afara, poate fi benefica. Important este ca atunci cand faceti exercitii in aer liber sa va imbracati adecvat si sa faceti miscarile de incalziere inainte de a incepe programul de exercitii. Printre putinii oameni care ar trebui sa fie atenti la aceasta fraza sunt cei care au un istoric de boli de inima. Efortul fizic brusc si intens pe vreme rece poate reprezenta un efort cardiovascular marit. Oricine sufera de boli de inima sau are o sensibilitate cardiovasculara ar trebui sa discute cu medicul inainte de a incepe orice fel de exercitii fizice.

Trebuie sa dormiti mai mult in timpul iernii

Zilele devin mai scurte si si senzatia de somnolenta este mai accentuata in timpul iernii, dar asta nu inseamna ca organismul are nevoie de mai mult somn. Nu este nimic in neregula sa mergeti mai devreme la culcare, dar feriti-va sa dormiti prea mult. Cu cat veti dormi mai mult cu atat va persista senzatia de somnolenta.

Nu aveti nevoie de protectie solara

Gresit. Soarele si razele ultraviolete sunt prezente pe tot parcursul anului. Trebuie sa folositi creme cu protectie solara cu SPF 30 care sa actioneze si in cazul razelor UVA si al celor UVB. Cele mai bune dintre creme sunt cele care contin zinc sau titaniu.

Pielea uscata este doar o neplacere

Mancarimile de la nivelul pielii, descuamarea acesteia pot fi consecintele aerului rece si uscat. Daca nu tratati pielea uscata, aceasta poate deveni un mediu propice pentru dezvoltarea infectiilor. Este foarte important sa va hidratati pielea, atunci cand devine uscata si sunt prezente fisuri mici. Dupa dus sau inainte de culcare utilizati creme hidrante pe toate zonele corpului predispuse la uscare.

sursa:sfatulmedicului.ro

Amigdalele la copilul de 5 ani

Amigdalele sunt situate in fundul gatului, fiind alcatuite din tesut limfatic, care se inflameaza cu usurinta si se hipertrofiaza (cresc in dimensiuni) in cursul unor infectii acute orofaringiene.

Amidalectomia – operatia de extirpare a amigdalelor se recomanda la copii cu varste peste 5 ani, in urmatoarele situatii:

infectia amigdaliana recurenta (peste 5-7 episoade pe an)

amigdalita cronica, minim 6 luni care persista in ciuda tratamentului

amigdale foarte hipertrofiate, care determina simptome obstructive (disfagie, disconfort respirator)

ganglioni limfatici cervicali anterior hipertrofiati cronic, mai mari de 2 cm si/sau durerosi, care persista minim 6 luni in ciuda tratamentului

abces periamigdalian si alte complicatii.

Contraindicatiile amigdalectomiei sunt:

nu se efectueaza in timpul unei infectii acute

nu se efectueaza daca exista malformatii velofaringiene: palat scurt, lueta bifida, despicaturi palatine etc.

boli hematologice: anemii si discrazii sanguine.

Nu va pot sfatui sa efectuati sau nu interventia, deoarece numai un consult ORL coroborat cu istoricul medical al copilului, pot stabili indicatia de amigdalectomie.

sursa:Alina Pop-Began
- Medic rezident -Anestezie si Terapie Intensiva- Detalii specialist