Carbohidratii in alimentatia copilului

Carbohidratii fac parte dintr-o multime de alimente pe care le mancam zilnic. In ciuda sfaturilor de a renunta la ei, acestia au un rol esential in sanatatea copiilor. Si nu sunt toti daunatori pentru sanatate. Atata timp cat nivelul carbohidratilor simpli este scazut, iar alegerile alimentare se concentreaza mai mult pe carbohidrati complecsi, micutul tau are numai de beneficiat.


Afla ce rol au carbohidratii in alimentatia celui mic si cand sunt periculosi pentru sanatate!

Tipuri de carbohidrati

Exista 2 tipuri majore de carbohidrati care se regasesc in alimente:
-Carbohidrati simpli - sunt numiti si zaharuri simple, se gasesc in majoritatea produselor rafinate industrial, dar si in alte alimente hranitoare ca laptele si fructele;
 -Carbohidrati complecsi - sunt considerate alimentele cu amidon; printre acestea se numara produsele cu cereale - paine si produse din cereale integrale, porumb, orez; la fel ca si in cazul celor simpli, unele alegeri sunt mai sanatoase ca altele - este de preferat sa alegi produse cat mai naturale, nerafinate industrial.

Ce fel de carbohidratii trebuie sa manance copiii?
Multe alimente care fac parte din meniul uzual al copiilor contin atat carbohidrati complecsi, cat si simpli. Corpul transforma carbohidratii in zaharuri simple, care sunt absorbiti in vasele de sange. Ei devin principala sursa de energie zilnica a copiilor.

Copiii de peste 2 ani au nevoie de o dieta echilibrata si sanatoasa formata in proportie de 60% din alimente hranitoare bogate in carbohidrati complecsi (orez, cereale integrale, cuscus, paine, cereale pentru micul dejun, banane etc.). Acestia sunt sursele cele mai indicate in meniul micutilor. Pe langa zaharuri, ele contin vitamine si minerale care-i ajuta sa creasca sanatosi.

Alimentele bogate in carbohidrati simpli sub forma zaharurilor simple, rafinate (bomboane, produse de patiserie, pizza, fast-food, dulciuri, snacks-uri, chips-uri etc.) contin putine elemente nutritive si sunt asociate cu afectiuni grave ca obezitate, diabet sau chiar carii dentare. Acestea trebuie diminuate din alimentatia prichindeilor si inlocuite cu alimente sanatoase.

Ce alimente bogate in carbohidrati dai copilului?
Fructe si legume
Pe langa carbohidrati simpli, fructele si legumele contin si vitamine si minerale care ajuta la cresterea si dezvoltarea copilului. Printre cele mai indicate fructe se numara bananele, ciresele, citricele, fructele de padure, merele, piersicile, perele si pepenele. Dintre legume morcovii, broccoli, salata verde, porumbul, mazarea si ardeiul gras sunt cele mai recomandate.

Lactate

Acestea sunt bogate in carbohidrati simpli, dar sunt si sursa nutritiva pentru micuti. Alege produsele cu un continut scazut de grasimi: lapte, iaurt, inghetata, branza, crema de branza etc. Acestea ofera energie, dar si un surplus considerabil de calciu pentru sanatatea oaselor si danturii.
 
Gustari
Gustarile zilnice sunt cele mai bogate surse de carbohidrati la copii. Acestea sunt alimentele pe care micutii le ciugulesc intre mese. Si nu intotdeauna alegerile sunt cele mai bune. Dulciurile, produsele de patiserie sau alte produse care contin zahar rafinat nu sunt sanatoase si ofera energie pe termen scurt. Copiii trebuie sa consume gustari care contin zahar in cantitati moderate. Este bine ca bomboanele, dulciurile, prajiturile si bauturile acidulate din comert sa fie consumate cat mai rar. Cele mai indicate gustari sunt fructele si legumele.


sursa:copilul.ro

Cum sa cresti un viitor intelectual

Daca vrei sa cresti un copil intelectual, nu este indicat sa astepti pana cand va creste mare si va pune prima oara piciorul in gradinita, scoala sau facultate, pentru a incepe. Un copil intelectual incepe sa se formeze inca din fasa, cand este un bebelus, daca tu, care esti primul lui mentor in explorarea lumii inconjuratoare si dezvoltarea inteligentei si intelectului, ai grija sa ii insufli pasiunea pentru cultura si cunoastere.

Iata cateva activitati esentiale prin care reusesti sa stimulezi dezvoltarea creierului copilului inca de cand este bebelus, dar si mai tarziu, cand creste, pentru a-i incuraja dezvoltarea cognitiva sau a inteligentei!

Comunica constant cu el, satisfa-i curiozitatile si provoaca-l la discutii!

Comunicarea este una dintre metodele principale prin care copilul cunoaste lucrurile inconjuratoare, reuseste sa isi exprime dorinte, nevoi si are acces la cunoastere si cultura.

Vorbeste tot timpul cu micutul tau, inca de cand este bebelus, iar dupa ce creste, asigura-te ca il stimulezi sa se lanseze in discutii interesante, care sa-i puna la lucru imaginatia, creativitatea si gandirea.

Raspunde-i mereu la intrebari, oricat de jenante, inconfortabile sau caraghioase ar fi ele si nu ezita sa ii satisfaci curiozitatile. Are multe de invatat din aceste experiente si ii influenteaza dezvoltarea intelectuala!

Citeste-i de mic si cultiva-i pasiunea pentru carti!

Incepe sa ii citesti copilului inca de dinainte de a sti sa vorbeasca! Este important sa il apropii pe micut de lumea minunata a cartilor, inca de la varsta de bebelus. Daca faci din lectura un obicei zilnic si o introduci in rutina lui obisnuita, ii vei deschide mai usor apetitul pentru cunoastere si invatare.

Citeste-i cat mai mult, invata-l sa citeasca, vorbeste-i despre carti si ajuta-l sa inteleaga cat este de minunat universul acestora si cat de multe are de invatat din ele!

Cand este mai maricel, mergi cu el la librarii, explorati cartile de acolo, si faceti cat mai multe vizite si la biblioteca.

Incurajeaza-i talentele si pasiunile!

Incurajeaza copilul sa-si urmeze intotdeauna pasiunile, indiferent de ce natura sunt ele sau daca sunt temporare. Micutul tau isi va schimba "cariera" sau "ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare" foarte frecvent. O data va spune ca vrea sa fie doctor, alta data va vrea sa devina fotbalist sau cantaret si asa mai departe. Chiar daca stii ca sunt pasiuni temporare si ca nu va dura mult pana cand va dori sa devina actor, incurajeaza-l mereu sa exploreze domeniul care pare sa ii atraga atentia la momentul respectiv.

In momentul in care observi ca investeste mai mult timp decat oricand intr-o anumita pasiune si ca este mereu dornic sa afle lucruri noi despre ea, poti incepe sa te interesezi despre cursuri, carti si alte metode prin care sa ii aprofundezi cunostintele in domeniu si sa ii cultivi hobby-ul sau talentul.

Ajuta-l sa isi dezvolte dexteritatea sau indemanarea!

Si dezvoltarea dexteritatii contribuie la cresterea unui copil intelectual. Este recomandat sa ajuti copilul sa-si dezvolte abilitatile fine motorii prin activitati care implica folosirea manutelor - puzzle-uri, seturi de constructie, modelarea plastilinei, scrisul etc.

Cu cat micutul invata sa manuiasca mai cu dibacie manutele, va invata sa scrie mai repede, un act esential in procesul invatarii si cunoasterii, dar si un pas inainte spre cresterea unui intelectual.

Fii un exemplu de urmat pentru el!

Copilul, cu cat este mai mic, cu atat imita mai multe dintre gesturile si actiunile tale si ale celor din jurul lui! Tot ceea ce faci pe langa el va fi preluat si in comportamentul lui. Asadar, daca ai preocupari intelectuale frecvente (mergi la teatru, citesti foarte mult etc.), si micutul tau va deveni interesat de ele.

Ofera-i spatiu creativ si permite-i sa se exprime liber!

Stimuleaza imaginatia si creativitatea micutului, oferindu-i libertate de exprimare. Lasa-l sa deseneze ce doreste, sa inventeze lucruri numai de el stiute sau intelese, sa vina cu idei noi, sa picteze vrute si nevrute si incurajeaza-l mereu oferindu-i instrumentele necesare pentru a pune aceste porniri creative in aplicare.

sursa:copilul.ro

Cum incurajezi dezvoltarea sociala si emotionala a copilului mic

Dezvoltarea sociala si emotionala a copilului mic este esentiala pentru modul in care va creste si va evolua ca persoana. Daca abilitatile motorii si cresterea micutului se dezvolta in mod firesc sau natural, cea emotionala sau sociala necesita ajutorul parintilor, care trebuie sa dea dovada de foarte multa rabdare si de ceva timp. Un copil care detine fraiele unor abilitati socio-emotionale esentiale va creste si se va dezvolta intr-un adolescent si apoi intr-un matur responsabil si implinit!

Iata cum se dezvolta copilul mic din punct de vedere socio-emotional si ce poti face tu, ca parinte, pentru a incuraja invatarea si deprinderea principalelor abilitati emotionale si sociale, care ajuta la implinirea lui, ca persoana!

Cum incurajezi dezvoltarea socio-emotionala a copilului?

Evolutia sociala si emotionala se influenteaza una pe cealalta si se dezvolta adesea "la pachet". Multe dintre jocurile si activitatile care sunt recomandate pentru stimularea dezvoltarii sociale a copilului isi aduc o contributie substantiala si in planul emotional al micutului si invers.

Tu, ca parinte, ai un rol esential in felul in care evolueaza si se prezinta un copil la maturitate. Inca de mic este important sa introduci in rutina lui zilnica jocuri, jucarii si activitati care sa il ajute sa-si insuseasca principalele aptitutidini socio-emotionale.

Intalniri de joaca

Intalnirile de joaca si integrarea micutului in grupuri de copii, inca de la varste fragede, reprezinta o metoda simpla si eficienta prin care il ajuti pe copil sa-si dezvolte principalele aptitudini sociale.

Aceste intalniri si interactiuni cu micuti de varsta lui, care au interese comune cu el, iti ofera "materialul de lucru" necesar pentru a-l educa pe copil din punct de vedere social.

Te poti folosi foarte usor de experientele prin care trece, dar si de puterea exemplului. Copilul va intelege mai bine ca a-ti astepta randul sau a nu il intrerupe pe celelalt cand vorbeste sunt reguli sociale esentiale in interactiunile cu ceilalti daca este pus in fata unei astfel de situatii si le simte pe pielea lui.

Ai ocazia sa il inveti pe micut cum sa se joace frumos cu alti copii si sa ii creezi oportunitati pentru a fi generos si a imparti jucariile cu ceilalti sau a face schimb intre ele. Nu va fi usor si iti va trebui ceva rabdare si timp, dar pana la urma micutul va invata sa socializeze.

Interactiuni cu persoane de toate varstele

Chiar daca e mic, nu inseamna ca trebuie sa petreaca timp si sa interactioneze doar cu copii de varsta lui.

Este recomandat sa incurajezi comunicarea si interactiunile copilului si cu alte persoane, inclusiv adulti. Are multe de invatat din aceste "ciocniri" sociale si sunt eficiente pentru o dezvoltare emotionala echilibrata.

Joc si joaca

Jocurile si jucariile reprezinta cel mai simplu si eficient mijloc de a-l ajuta pe copil sa-si insuseasca principalele aptitudini sociale si emotionale. In plus, sunt si pe intelesul copilului, lucru care face ca eforturile tale de a-l face sa priceapa anumite lucruri se diminueaza considerabil.

Printre cele mai recomandate astfel de activitati pentru dezvoltarea emotionala a copilului se numara jocurile de rol, jucariile de plus, jocurile de societate etc.

Jocurile de rol sunt cele mai recomandate in acest sens, deoarece il pot pune pe copil intr-o multime de situatii imaginare din care copilul poate invata sa socializeze cu ceilalti.

Stimularea imaginatiei si a creativitatii

Activitatile si jocurile care au rolul de a-i pune la lucru imaginatia si creativitatea contribuie din plin la dezvoltarea emotionala.

Incurajeaza copilul sa se joace cu instrumente muzicale, sa picteze si sa deseneze, sa modeleze plastilina, sa faca puzzle-uri simple, sa inventeze povesti, sa puna in scena teatru de papusi, sa organizeze concursuri, sa se joace cu cuburi de constructie sau sa faca crafturi etc. Toate acestea il ajuta sa devina mai creativ si sa-si dezvolte imaginatia.

Modele pozitive de viata

Fii un model de viata demn de urmat pentru el. Nu uita ca micutul are tendinta de a imita gesturile, vorbele si faptele oamenilor in jurul carora traieste si creste. Cum tu esti mereu in preajma lui, este important sa te comporti cu el si in fata lui exact asa cum ai vrea ca el sa se poarte cand va creste.

Comunica adecvat cu toti cei din jurul tau si ai grija cum te comporti in interactiunile cu ceilalti. Sunt lectii pentru dezvoltarea lui sociala pe care copilul le retine imediat si le va pune in practica mai tarziu.

De asemenea, comunica deschis cu el. Foloseste expresii si termeni care descriu emotiile si trairile tale, astfel incat sa il ajuti pe el sa si le identifice si sa le asocieze cu stari, comportamente, grimase, gesturi.

Recunosterea sau identificarea emotiilor

O tehnica importanta pentru dezvoltarea socio-emotionala a copilului este aceea de a initia tot felul de joculete prin care copilul sa identifice emotii, trairi si sentimente. Nu doar ca invata care sunt acestea, dar, in timp, reuseste sa si le identifice singur si sa le recunoasca si la cei din jurul lui.

Ce presupun dezvoltarea sociala si cea emotionala?

Dezvoltarea sociala este diferita de cea emotionala, dar se influenteaza una pe cealalta. Dezvoltarea emotionala are un rol esential in fiecare etapa a implinirii sociale a copilului.

Dezvoltarea sociala se refera la achizitionarea si deprinderea principalelor abilitati sau aptitudini de relationare cu ceilalti, indiferent ca sunt adulti sau copii. Este vorba despre insusirea acelor mijloace sau instrumente prin care se poate lega o relatie de prietenie, amicitie sau se poate intreprinde o interactiune cu o persoana - increderea, recunoasterea rolurilor, dialogul etc.

Dezvoltarea emotionala, pe de alta parte, se refera si vizeaza formarea conceptului de sine a celui mic prin capacitatea de a reusi sa se perceapa ca o persoana unica, individuala, si de a recunoaste emotii, sentimente, trairi.

O dezvoltare emotionala echilibrata a copilului il ajuta sa identifice rapid sentimente si emotii, sa le exprime si sa le faca fata corespunzator in anumite situatii. In plus, il ajuta sa perceapa si sa identifice trairile prin care trec cei cu care interactioneaza si sa gestioneze situatia si dialogul in functie de acestea.

sursa:copilul.ro

5 printese din povesti, modele de urmat pentru fetita ta

Exista printese, din povestile clasice pentru copii, care au mai multe de oferit decat un aspect fizic impecabil si servesc drept exemplu de urmat pentru micuta ta!

Belle (Frumoasa si Bestia)

Dincolo de frumusetea acaparanta a lui Belle, sufletul cald si iubitor ii este cel mai frumos atu.

Sa vezi sufletul omului, dincolo de aspectul lui fizic, asa cum printesa a vazut in "Bestie", este o calitate esentiala pe care micuta ta o poate invata, mai ales intr-o epoca in care se pune atat de mult accent pe aspectul fizic si mai putin pe alte calitati ale unui om.

Jasmine - Alladin

Frumoasa, frumoasa, dar si independenta si determinata. Aceasta e lectia de viata pe care printesa Jasmine o "preda" tuturor fetitelor.

Desi i s-a oferit totul pe tava si a avut parte de tot ce a fost mai bun, Jasmine tot a vrut sa isi ia viata in propriile maini si sa demonstreze ca poate mai mult, ca are potential, si ca nu este doar o fata rasfatata si bogata si atat.

Aurora (Frumoasa din Padurea Adormita)

Un suflet cald si prietenos, Aurora este printesa care serveste drept exemplu de bunatate si gingasie. Mereu dornica sa sara in ajutorul tuturor si sa-si imparta dragostea si afectiunea cu cei dragi (animalele), ea devine o personalitate exemplara pentru fiica ta.

Las-o pe micuta ta sa admire aventurile frumoasei printese, discutand totodata pe marginea calitatilor pozitive pe care le are aceasta printesa de poveste. Sunt lectii binevenite in dezvoltarea copilului tau!

Raspunzel (Tangled)

Adorabila Raspunzel este un exemplu puternic de incredere in sine si determinare.

Cu discernamant propriu si cu increderea ca nimic nu ii poate sta in cale daca isi propune ceva, printesa este un exemplu de vointa si putere, care ar trebui sa domine personalitatea oricarei fetite. Este stapana asupra propriei vieti si asupra deciziilor pe care le ia si isi croieste drumul pe care si-l doreste in viata, ceea ce este o calitate importanta pe care o poate prelua, treptat, si fetita ta.

Alba ca Zapada

Modestia si curajul care caracterizeaza aceasta printesa clasica a povestilor pentru copii sunt coplesitoare. Satula de faradelegile si rautatea mamei vitrege, Alba ca Zapada decide, impinsa de curaj si incredere, sa isi continue viata dincolo de portile vitrege ale castelului, in speranta ca astfel isi va gasi fericirea.

Desi se trage dintr-o familie instarita si este de vita nobila, Alba ca Zapada nu se sfieste sa munceasca cot la cot cu cei 7 pitici pe care-i intalneste in cale si care o gazduiesc in casa lor.

Schimbarile sunt de bun augur in viata oricarei persoane, iar miscarile pe care frumoasa cu fata alba ca zapada si parul negru ca abanosul le-a facut s-au dovedit a fi benefice, deoarece in acest fel si-a cunoscut printul si a trait fericita pana la adanci batraneti.

sursa:copilul.ro

Jocul si miscarea sunt necesitati de baza

Pentru dezvoltarea fizica si psihica sunt necesare lumina, aerul curat, soarele, buna dispozitie. Astfel se dezvolta conformatia corporata optima, calirea organismului, corespunzatoare cresterii armonioase a copilului, echilibrul psihic si fizic, autocontrolul.
Simultan trebuie deprinse regulile de igiena, intelegand rolul lor.
Respiratia corecta participa substantial la armonizarea corpului.
Exercitiile fizice  le solicita copiilor forta si indemanarea. Treptat ei au energie mai multa si tind sa exagereze, sarind de la inaltimi mari sau ridicand greutati necorespunzatoare fortei lor.

Evident, ei vor fi supravegheati cu atentie pentru evitarea accidentelor.
Chiar daca sunt zile mai racoroase, sportul trebuie practicat, dupa ce copiii vor fi imbracati adecvat.
Nu trebuie practicate numai anumite exercitii de forta pentru anumite grupe de muschi pentru ca astfel copilasul nu va avea o dezvoltare armonioasa.
Niciodata nu trebuie sa uitam proverbul "Minte sanatoasa in corp sanatos", daca dorim sa avem copii energici si veseli, atunci trebuie sa-i obisnuim de mici sa practice sportul.

sursa:sfatulmedicului.ro

Complexul Oedip la copii

Complexul Oedip este in fiecare dintre noi. Copiii se nasc cu el, dar depinde de mai multi factori daca acesta reuseste sa capete proportii si sa devina o problema.

Cum recunosti complexul Oedip la copii, la ce varsta incepe sa se manifeste si mai ales cum procedezi in cazuri socante in care copilul isi manifesta ura exagerata fata de un parinte si dragostea nepotrivita fata de altul?

Complexul Oedip este o etapa normala in dezvoltarea copilului, legata de relatia cu parintii care sunt persoanele cele mai semnificative din viata lui. Sigur ca afectiunea copilului fata de parinti se manifesta in diferite moduri de-a lungul perioadelor copilariei.

Manifestarile complexului Oedip la fiecare varsta

Initial, copiii sunt atasati de mama, care este prima persoana si primul obiect al iubirii, cea care satisface nevoile fundamentale de foame, ingrijire si iubire.

Mai apoi, pe la 2-3 ani, apare si relatia directa cu tatal, astfel incat copiii incep sa relationeze si cu sexul masculin. Tot in jurul acestei varste, copiii sunt foarte atenti si impresionati de dragostea dintre parintii lor, "invata" ca iubirea este intre un barbat si o femeie.

Acum ei incep sa se joace "de-a mama si tata" si dezvolta o afectiunea speciala pentru parintele de sex opus, caracterizata prin manifestari de diferite feluri si intensitati pe care adultii le remarca uneori:

• baiatul ii spune mamei ca o iubeste si o cere de sotie;

• fetita se imbraca cochet pentru a fi admirata de tatal sau;

• baietelul vrea sa doarma cu mama in pat profitand de absenta tatalui;

• ba chiar uneori apar si exprimari care socheaza cum ar fi "vreau sa plece mama ca sa ma casatoresc cu tine si sa avem copii" etc.

Aceste manifestari, ca si perioada dintre 3 si 6 ani au fost denumite Complexul Oedip dupa tragedia antica "Oedip Rege".

Cum trebuie sa "gestioneze" parintii aceasta etapa?

Cel mai important este ca aceste dorinte de a fi impreuna cu parintele de sex opus si de a-l elimina pe cel de acelasi sex sunt inconstiente si ca in acelasi timp copilul isi iubeste ambii parinti si nu le doreste raul.

Parintele de acelasi sex se va constitui in modelul copilului atunci cand el isi va da seama ca dorintele sale nu pot fi realizate (pentru ca mama este sotia tatalui si tatal este sotul mamei) si ca atare va "trebui" sa fie ca mama atunci cand va fi mare pentru a-si gasi un partener.

Astfel, copilul este ajutat sa iasa din aceasta dorinta infantila si sa invete treptat sa relationeze cu sexul opus.

Copiii au manifestari diferite de afectiune fata de fetele si baietii cu care sunt colegi de gradinita si scoala si fata de prietenii lor. La varste mai mari, copiii isi amintesc de "prima iubire" de la gradinita si povestesc zambind.

Parintii trebuie sa inteleaga ce se intampla cu copilul si sa nu le ia ca pe semne de anormalitate pentru ca este modul lui de a se manifesta la respectiva varsta. Ei trebuie insa sa ii vorbeasca celui mic despre diferenta dintre copii si adulti, despre relatiile pe care copiii le au cu parintii lor si cele pe care le vor avea cu viitorii lor parteneri. In acest mod, ii ajuta sa creasca si sa se dezvolte din punct de vedere afectiv.

Interdictia incestului este fundamentala in societatea umana si baza constituirii familiei, garantul sanatatii psihice, iar adultii le pot vorbi copiilor despre ce inseamna sa fii din aceeasi familie, ruda de sange, cat si faptul ca dragostea si casatoria sunt cu persoane straine de familie. "Cand vei fi mare, vei cunoaste o fata pe care o vei iubi si cu care te vei casatori. Mama va ramane sotia tatalui si tu vei avea sotia ta."

sursa:copilul.ro

Probleme cu somnul

Iata o scurta introducere in ceea ce se doreste a fi "igiena" somnului. Asa cum si pentru alte activitati sunt respectate o serie de reguli si obiceiuri si pentru inducerea somnului pot exista o serie de astfel de indicatii.

Intr-o prima faza incercati sa coborati ora de culcare astfel incat copilul sa nu mai adoarma la ora 00.00, ora destul de tarzie pentru un copil asa mic. Totodata ar fi de dorit sa ii creeati micutei un obicei legat de somn. Pe cat posibil respectati cam acelasi program si cam pe la aceleasi ore pentru a-i imprima micutei acest program zilnic de culcare. Necesarul zilnic de somn variaza in functie de varsta si totodata si in functie de copil, asa ca evaluand un astfel de necesar programati ora de culcare in asa fel incat sa nu fie nici prea devreme pentru ea, dar nici atat de tarziu. Pentru a-i anunta culcarea este de dorit sa o imbracati pe micuta in pijamale numai inainte de a se baga in pat si nu cu ceva timp inainte; iar perioadele de somn scurt, poate in fata televizorului, sa fie evitate. Trebuie evitate astfel de momente de somn scurt pentru a nu rupe din necesarul de somn de indeplinit in somnul de noapte. Totodata inainte de culcare trebuie evitate orice fel de substante care pot indeparta somnul.

Daca asa cum banuiti o problema ce poate interfera cu somnul este dependenta de biberon va recomand oricat de greu ar fi pentru inceput sa incercati sa o dezobisnuiti de a mai adormi cu el. Chiar daca experienta cu plansul indelungat al fetitei v-a lipsit de o astfel de speranta, este important sa mai incercati acest lucru. Poate ca o sa observati aceleasi manifestari din partea ei, plans accentuat, insa este importanta o atitudine ferma si constanta din partea dvs. Imbracati renuntarea la biberon intr-o povestioara frumoasa pe care o spuneti fetitei pentru a alina "suferinta" ei, insa nu ii oferiti imediat biberonul daca nu se opreste din plans.

In ceea ce priveste dorinta fetitei de a dormi cu dvs. va recomand de asemenea sa renuntati si la acest obicei. In cazul in care fetita se trezeste pe timpul noptii, indiferent de motiv, duceti-o inapoi in camera sa, linistiti-o sau asteptati ca ea sa adoarma si ulterior reveniti in dormitorul dvs. Nu permiteti copilului sa ramana peste noapte in dormitorul dvs. si mentineti aceeasi atitudine ferma si constanta si in privinta acestui fapt. Puteti incerca varianta usilor intredeschise intre camera fetitei si a dvs, metoda interfonului, puteti apela la lumina de veghe din camera fetitei daca apar o serie de temeri sau la ajutorul jucarelelor sale, dar trasati o linie clara pentru copil in ceea ce priveste dormitul. Aceeasi regula trebuie sa se aplice si in ceea ce priveste somnul de zi, care intotdeauna se va desfasura in camera copilului si in absenta parintilor.

Pentru ca spuneti ca probleme cu somnul au existat inca de la nastere va recomand sa mergeti cu fetita la un medic specialist pentru un consult pentru a elimina orice cauza de natura organica.

sursa:sfatulmedicului.ro

Copilul care musca, cauze si solutii

Copilul tau trece prin perioada in care musca orice ii iese in cale, inclusiv alti copii? Muscatul la copii este un comportament agresiv care nu trebuie tolerat. Totusi, etapa in care copiii musca este oarecum fireasca si face parte dintr-o copilarie normala. Daca ai ajuns la capatul puterii si intelegerii in ceea ce priveste prostul obicei de a musca al copilului tau, noi te invatam cativa pasi esentiali prin care sa il dezveti!

Copiii si muscatul, cauze

Copiii descopera ce este muscatul atunci cand le apare dantura, cam in jurul varstei de 1 an. Cei mai multi copii invata sa muste atunci cand se joaca cu parintii lor si ii musca in joaca. De la o simpla joaca pana la un obicei inacceptabil este o limita foarte subtire.

Parintii ii lasa sa ii muste adesea, ba chiar se amuza la acest comportament parandu-li-se dragut atunci cand sunt foarte mici. Prin urmare, copii cred ca acesta este un joc nevinovat si ca nu fac nimic rau. Ulterior, copiii incep sa-si muste parintii pentru a le atrage atentia.

Pe masura de cresc, copii apeleaza la muscat atunci cand sunt frustrati si doresc ceva de la parinti sau de la alt copil. Atunci cand copii nu au dezvoltat foarte bine limbajul si nu pot exprima verbal ceea ce doresc, muscatul devine o forma primitiva de comunicare.

Abia dupa varsta de 2 – 3 ani copiii devin constienti de ceea ce fac si musca in mod voit exprimandu-si astfel furia in incercarea de a intimida alte persoane.

Cum faci ca muscatul sa nu devina un obicei nociv in copilarie?

Trebuie sa tai raul din radacina, spun specialistii! Cel mai bun moment de a inceta acest comportament la copii este de atunci de cand incepe. Chiar daca ti se pare o joaca de bebelus cand acesta incepe sa te muste "in joaca" trebuie sa il impiedici sa faca acest lucru. Nicidecum nu trebuie sa reactionezi ca si cand ar fi amuzant acest lucru, pentru ca ii dai senzatia ca este o actiune inofensiva, de joaca, pe care o va aplica si cu ceilalti copii. Muscatul nu trebuie tratat niciodata ca un joc!

Niciodata nu face pe placul copilului ca urmare a muscaturilor pe care ti le aplica! Nu ceda acestei presiuni care poate lua o amploare greu de stapanit!

Este necesar sa te asiguri ca si educatoarele sau bona lui respecta aceasta dorinta a ta si ca nu-i permite acest comportament indiferent de situatie!

Cum dezveti copilul care musca? Solutii!

Stabileste regula "Niciodata nu muscam oamenii!"

Copilul nu va accepta pur si simplu aceasta regula, de aceea este necesar sa o justifici suficient de bine. Spune-i ca muscatul doare si ii raneste pe cei din jur; acestia plang si sunt tristi si ca el stie cat de neplacut este sa te simti astfel!

Sugereaza-i copilului un comportament alternativ!

Adesea, copilul musca cand doreste ceva. Spune-i ca atunci cand doreste ceva, cel mai bine este sa vina la tine si sa iti ceara acel lucru sau sa iti arate ceea ce are nevoie.

Daca micutul tau musca adesea cand este suparat sau furios, atunci spune-i sa vina la tine si sa vorbeasca despre acest lucru inainte de a musca pe cineva pentru ca tu il vei ajuta sa ii treaca supararea.

Daca este la varsta in care adora sa mestece aproape orice (fie pentru ca incep sa ii dea dintii, ca descopera ca dintii sunt pentru mestecat etc.) da-i jucarii speciale pentru dintisorii pe care sa le rontaie cat vrea. Nu trebuie sa ii spui ca nu are voie sa muste absolut nimic, ci doar ca nu are voie sa muste persoane!

Opreste copilul din muscat cu un "Nu" ferm!

Daca ai scapat din vedere copilul, iar el a apucat sa isi infiga dintisorii in alt copil ori in mana sau piciorul tau, intrerupe-l imediat din aceasta actiune si cu un "Nu" hotarat! Foloseste un ton destul de grav, neprietenos si priveste-l direct in ochi cand ii spui acest lucru! Daca observi ca are tendinta de a musca pe cineva, opreste-l in timp util, folosind acelasi imperativ!

Este important ca pana il dezveti de acest obicei sa il supraveghezi cu atentie, mai ales cand este in preajma altor copii!

Ofera-i un moment de pauza dupa ce musca!

Daca l-ai prins muscand pe cineva si l-ai convins sa inceteze acest comportament, lasa-l cateva minute sa se calmeze. Trimite-l intr-o alta camera sau intr-un loc unde sa nu fie distras de nimic! Este si o forma punitiva, dar ii lasi si timp sa se gandeasca la ce a facut! Daca metoda aceasta nu functioneaza si nu inceteaza sa muste, atunci apeleaza la restrictie in ceea ce priveste folosirea jucariei favorite sau accesului la desene.

Niciodata nu il musca si tu doar pentru ca el a muscat la randul lui!

Nu incerca sa ii demonstrezi cum este sa fii muscat sau doar pentru ca si el a facut asta! Copilul tau se va supara si se va intrista si va intelege doar ca daca esti mai mare atunci ai voie sa musti, ceea ce nu este in regula! Daca copilul tau are tendinta de a fi temperamental si usor agresiv, evita pedepse care implica contactul fizic.

Nici muscaturile din dragoste oferite de parinti copiilor pentru ca "le sunt atat de dragi" nu trebuie sa devina o dovada de afectiune! Copiii nu vor putea face diferenta inre o muscatura usoara, din dragoste pentru cineva, si una dureroasa care provoaca rani!

Lauda-l atunci cand nu musca!

Lauda-l si recompnseaza-l cu vorbe dulci atunci cand stii ca parca ar fi vrut sa muste, dar s-a abtinut! Daca are tendinta de a musca copii, atunci roaga-l frumos sa nu muste copiii prietenilor inainte de a ajunge intr-o vizita. Daca reuseste sa nu faca acest gest, lauda-l pentru faptul ca s-a comportat frumos!

sursa:copilul.ro

Ticurile nervoase la copii

Atunci cand un copil incepe sa isi roada foarte des unghiile, sa clipeasca continuu sau sa se balbaie, parintii intra adesea in panica, iar singura lor reactie este aceea de a-i certa sau de a le spune sa nu mai faca asta.

Din ce motive? Ce se intampla daca fac in continuare aceste gesturi si cum le pot dauna? Ticurile nervoase trebuie mai intai de toate analizate si apoi "tratate"!

Ticurile nervoase sunt actiuni (cotractii ale unor muschi) repetitive, involuntare, regasite in general la nivelul fetei si al extremitatilor. Acestea nu au niciun rol eficient in dezvoltarea copilului, dar spun foarte multe despre micutul tau. Ticurile nervoase se dezvoltta in general in perioada copilariei, iar in timp ce unele dintre ele sunt pasagere si dispar dupa un timp relativ scurt, altele devin o adevarata problema permanenta, putand afecta viata la maturitate.

Cand apar si cum se manifesta?

In general, ticurile nervoase apar in prima decada a vietii, cam pe la varsta de 2-3 ani si pot fi temporare sau de lunga durata in functie de implicatiile pe care le au asupra micutilor. Exista mai multe manifestari ale ticurilor nervoase la nivel fizic si comportamental. Cele mai frecvente la copii sunt:

• la nivelul fetei: clipitul in exces, dilatarea narilor, ridicarea sau miscarea sprancenelor, muscarea buzelor;

• lovituri incontrolabile ale mainilor si picioarelor;

• balbaiala;

• miscarea involuntara a capului;

• rosul unghiilor;

• tusea;

• scrasnitul dintilor;

• intinderea gatului.

Care sunt factorii care duc la aparitia lor?

In timp ce cauzele exacte au fost greu de identificat de catre specialisti, exista totusi cativa factori notabili care contribuie la declansarea lor:

• Stresul este unul dintre principalii factori care determina aparitia acestor ticuri. Desi este greu de inteles pentru unii parinti faptul ca micutii sunt stresati, acestia au si ei tot soiul de nelinisti si framantari, ceea ce ii face sa devina anxiosi. Iar daca nu se pot manifesta verbal, spunand ceea ce ii "doare", micutii dezvolta aceste ticuri nervoase, care-i ajuta sa se descarce in astfel de momente si sa se elibereze de tensiuni.

• Deficiente alimentare - s-a constatat ca un deficit de magneziu din alimentatie ar putea conduce la aparitia acestor actiuni involuntare.

• Predispozitii genetice - exista, se pare, o vulnerabilitate de ordin ereditar, care ar explica aparitia acestora pe baza unor antecedente psihice din familie.

• Climatul familial si educativ - acesti factori pot influenta declansarea ticurilor, deoarece micutii predispusi la aparitia lor sunt extrem de sensibili si hiperemotivi. Eventualele conflicte aparute in sanul familiei (parinti care se cearta, un eventual divort, lipsa unui parinte, favoritisme pentru unul dintre copii atunci cand sunt mai multi frati etc), o educatie prea severa (expectante prea mari ale parintilor, impunerea unor reguli severe in educatie).

• Oboseala, suprastimulare si excitabilitatea maxima - sunt factori care declanseaza aparitia ticurilor si chiar le maresc frecventa si intensitatea.

Cum il poti ajuta?

Tocmai din cauza acestor factori, greu de dedus cu exactitate si extrem de interpretabili, este bine sa analizezi cu atentie ticurile prichindelului tau inainte de a intra in panica si de a lua masuri. Il poti ajuta in acest fel mai mult decat iti imaginezi! Inarmeaza-te cu rabdare si treci la analiza detaliata a micutului tau:

• Vezi ce s-a schimbat in viata copilului tau, ce ar fi putut determina aparitia acestor ticuri, pe baza factorilor descrisi mai sus. Uneori este mai bine sa ii intrebi si pe cei din jur, acestia fiind mult mai obiectivi si vazand cu alti ochi situatia. Daca exista o tensiune psihica care genereaza aparitia lor, nu va scapa de ele decat de-ndata ce acel factor de stres este indepartat.

• Nu te infuria si nu reactiona nervos: de obicei, micutii nu sunt constienti atunci cand fac aceste gesturi, ele fiind automatizate, iar daca tu te vei mania si vei tipa la el, nu vei face decat sa accentuezi si mai mult aceste ticuri si sa le dezvolti.

• Observa cu atentie, pe parcursul aparitiei mai multor reprize in care apar ticurile: momentele in care apar, frecventa si intensitatea lor - vezi ce anume ii genereaza starea de anxietate care ii provoaca aceste reactii.

• Un stil de viata echilibrat: o alimentatie corecta (bogata in magneziu si zinc), dar si odihna, contribuie la reducerea frecventei acestor gesturi involuntare ale copiilor, prin diminuarea stresului.

• Pot exista si remedii de ordin medicamentos, precum prescrierea de neuroleptice: haloperidol, pimozide, risperidona, olanzapina, clonidina. Trebuie mentionat ca astfel de medicamente suprima aparitia ticurilor nervoase, dar odata cu intreruperea tratamentului, acestea pot reveni.

• Daca ticurile copilului devin deranjante si invadeaza din ce in ce mai mult viata copilului, atunci se impune vizita la psiholog si terapia de specialitate.
  
  
  
  
  sursa:copilul.ro

De ce se comporta copilul tau asa?

Unele comportamente ale copiilor sunt usor de inteles si au o explicatie logica in vizunea parintilor, insa altele sunt greu de descifrat si par sa contravina oricaror explicatii date pana si de cei mai experimentati psihologi. Noi te ajutam sa intelegi mai bine comportamentul micutului!

Impulsivitatea, parte din dezvoltarea normala

Copiii mici sunt asociati de unii psihologi cu "oamenii pesterilor" sau cu cei primitivi. Ei scuipa, arunca, isi baga mana in gura, isi imprastie mancarea pe tot corpul, fac ca toate alea cand sunt furiosi, se tavalesc pe jos si tipa ca niste mici animalute.

Specialistii sustin ca acestia folosesc doar partea dreapta a creierului, care se ocupa cu impulsivitate, emotii si comunicare nonverbala. Partea stanga are rolul de a controla impulsurile. Partea stanga a creierului este ignorata atunci cand ne suparam, iar emisfera dreapta intra in actiune. Toti oamenii trec prin asta, iar copiii cu atat mai mult. Devenim agitati, furiosi, mai putin rabdatori si irationali.

Sentimentul de curiozitate si dorinta de explorare

Copiii nu stiu ca este rusinos sa iti bagi degetelul in nas, sa te uiti in pantaloni de fata cu alte persoane sau sa te joci cu organele genitale in public. Ei nu cunosc sentimentul de rusine, nu au un superego in interiorul lor care sa le spuna ca nu trebuie sa faca X sau Y. In schimb, sunt dominati la varste mici de 2-4 ani de o curioziate fara margini si de dorinta de explorare.

Acestea il determina sa faca cele mai amuzante si de neinteles lucruri pentru parinti. Copiii mici adora sa fie in centrul atentiei si nu conteaza daca aceasta consta in cearta, imbratisari sau critica. Atat timp cat sunt bagati in seama sunt multumiti si pentru ea sunt in stare sa faca orice. Ei nu se gandesc la consecinte pe termen lung, ci la efectul imediat.

SEXplorarea sau constientizarea propriului corp

Atingerile in zone intime sunt vazute de parinti ca fiind rusinoase, insa ele sunt normale la varste fragede si fac parte din procesul de constientizare a propriului corp. Nu trebuie sa te ingrijorezi, insa trebuie sa il ajuti sa inteleaga ca trebuie sa faca aceste lucruri in privat si nu in public. Este important sa il inveti cand anume sunt aceste atingeri in regula si in ce momente, ca de exemplu, atunci cand e la baie, la medic sau in privat si nu atunci cand sunt oameni de fata sau in vizita.

Ei sunt fascinati de conceptul de identic si diferit cand vine vorba de cele 2 sexe si sunt curiosi sa descopere cat mai repede. Specialistii sustin ca cei mici sunt ca niste cercetatori sau oameni de stiinta. Ei vor intotdeauna sa fie primii care fac sau descopera un lucru. Sunt dornici de actiune si interactiune. Vor sa atinga, sa vada, sa miroasa si sa analizeze pe toate partile toate obiectele care le cad in mana.

Vor sa analizeze toate proprietatile lor si este modul lor de a observa si explora lumea. Copilul mic este surescitat la maxim de 2 dorinte mari pe care le are: incantarea si bucuria de a explora mediul inconjurator si nevoia de independenta. Drept pentru care se poarta uneori nepotrivit si poate fi usor confuz in ideea de a le dobandi cat mai repede.

El vrea sa arate ca poate sa se imbrace singur sau sa manance fara ajutor, dar pe de alta parte isi dau seama ca tot mai are nevoie de ajutorul lui mami in multe lucruri. Ei sunt prinsi intre gandirea ca pot face multe lucruri pe cont propriu si in acelasi timp de dependenta de mami sau de tati.

Atunci cand micutul tau se comporta nepotrivit si iti vine sa urli la el sau sa il pedepsesti adu-ti mereu aminte ca nu o face din rautate si ca tu este cea responsabila cu "civilizarea" lui.

• vorbeste mereu cu el si explica-i cum trebuie sa se poarte si ce comportament sa adopte in fiecare situatie (in public, in privat);

• incurajeaza comportamentele potrivite si aplica disciplina pozitiva;

• fii un exemplu pentru el, pentru ca asa are foarte multe de invatat; 

• copiii adora sa imite ce vad in jurul lor.

sursa:copilul.ro

Top obiceiuri urate la copii, explicatii si solutii

Copiii mici sunt predispusi la a avea obiceiuri destul de urate: isi baga degetul in nas, mananca de pe jos sau uita sa se stearga la fundulet dupa ce folosesc toaleta. Aceastea sunt comune la varsta prescolara, dar nu sunt imposibil de corectat! Iata cateva strategii de succes!

Se scobeste in nas
 Nu este placut sa vezi cum micutul tau "sapa" in nasuc cu degetelele si scoate mucus pe care mai apoi il baga in gura si il papa. Poate ca inghititul lui nu ii va face rau prichindelului, insa scobitul in nas cu siguranta. Daca acest gest este realizat foarte des atunci membranele nazale (care se gasesc in narile copilului) se subtiaza si se lezeaza. In acest caz ele devin o sursa sigura de infectie. Cea mai buna masura pe care o poti lua este sa ii distragi atentia. Nu rezolvi nimic daca il certi sau il pedepsesti. De cate ori il vezi ca se pregateste sa bage degetelul in nas da-i repede o jucarie sau o ocupatie pentru a-si tine manutele ocupate.

Nu se sterge la fundulet dupa folosirea toaletei

La un moment dat va veni timpul sa lasi copilul sa se ocupe singur de igiena intima dupa folosirea toaletei. Si vei constata ca uneori nu se va sterge cum trebuie la fundulet si se va murdari pe maini si pe picioare de caca. Nu numai ca se mazgaleste pe tot corpul, dar exista si riscul infectiilor urinare la fetite.Cel mai bine este sa il mai asisti in acest proces pana cand observi ca intelege si reuseste sa faca toata treaba singurel. Chiar si atunci cand pare ca a invatat este bine sa il mai verifici o perioada. Chiar si la 5-6 ani copilul mai poate avea astfel de scapari, asa ca nu te speria.

Stranuta sau tuseste fara sa puna mana la gura

I-ai explicat de foarte multe ori ca atunci cand tuseste sau stranuta trebuie sa isi acopere gurita, dar parca ai vorbit cu peretii. Din pacate, acestora le ia mai mult pana cand adauga in comportamentul lor astfel de reguli. De aceea trebuie sa ii explici de mai multe ori de ce trebuie sa faca asta si sa ii si reamintesti sa puna mana la gurita de fiecare data cand uita. Este important sa fii un model pentru el. Trebuie sa ai grija sa aplici aceste reguli si in cazul tau. Micutul tau va observa comportamentul si te va imita!

Uita mereu sa se spele pe maini dupa ce merge la baie
 Spalatul pe manute il salveaza de la numeroase boli si afectiuni cauzate de infectia cu virusuri si bacterii. Nerespectarea regulilor de igiena poate determina aparitia hepatitei de tip A, o boala care afecteaza ficatul. Urmareste-l cu atentie de fiecare data cand foloseste baia si daca vezi ca uita sa foloseasca chiuveta, intoarce-l din drum. Indruma-l mereu sa faca asta, dar pe un ton bland. Spune-i mereu cat de important este sa spele pe manute inainte de masa sau cand foloseste baita.
 

Isi roade unghiile

Pe langa faptul ca este un obicei tare urat si inestetic, este si periculos. Micutul isi roade cuticulele, acestea incep sa sangereze si se infecteaza. Sub unghiutele copiilor intra pamant, nisip si alte tipuri de murdarie care pot fi inghitite in urma acestui obicei.

Astfel se expune riscului infectiei cu paraziti, virusuri si bacterii extrem de nocive. La fel ca in cazul scobitului in nas sau suptului degetelului este bine sa ii distragi de fiecare data atentia. Nu uita sa ii si spui ce pericole il pasc daca nu inceteaza.

Mananca de pe jos

Bagarea in gurita a alimentelor de pe jos presupune foarte multe riscuri la care se expune copilul: infectii cu paraziti, salmonella sau alte microorganisme vii care pot da nastere unor boli grave. Este important sa te impui de fiecare data si sa ii spui NU cand face asta!

Explica-i de ce nu are voie sa faca asta si ce se intampla in acest caz. Foloseste-te de situatii in care a fost bolnav si adu-i aminte cum s-a simtit. Trebuie sa ii impui cu multa rabdare si perseverenta aceasta regula! Este un obicei periculos care trebuie taiat din radacina!

sursa:copilul.ro

Legume furisate in meniu pentru copii mofturosi la mancare

Legumele isi fac cu greu loc printre poftele copiilor si, desi sunt alimente esentiale pentru sanatatea lor, sunt si foarte greu de introdus in meniul lor. Din pacate, micutii mofturosi nu au o inclinatie naturala spre legume, asa cum au spre gustul de dulce, al deserturilor, insa este foarte important sa se gaseasca solutii pentru a-i convinge pe prichindei ca legumele pot fi la fel de gustoase.

Legumele, o parte obligatorie a alimentatiei zilnice a copilului

Legumele sunt una dintre categoriile de alimente care nu trebuie sa lipseasca din meniul zilnic al micutului tau, deoarece contribuie la cresterea si dezvoltarea lui armonioase.

Modul lor de gatire face diferenta intre felul in care sunt apreciate de copii, dar si in aportul de nutrienti si beneficii pentru organism. Chiar daca micutul tau ar manca toata ziua numai cartofi prajiti, care sunt tot o leguma, acestia nu sunt la fel de sanatosi precum cartofii copti sau fierti.

Problema este ca micutii nu apreciaza foarte mult metodele sanatoase de gatire a legumelor (fiert, copt, abur, gratar) sau mai degraba gustul acestora. Foarte putini copii mici adora gustul de broccoli fiert, conopida sau varza facuta la aburi si alte tipuri de legume gatite in acest mod.

Chiar daca sunt foarte sanatoase si recomandate in nutritia piticilor, te vei putea trezi cu o multime de refuzuri din partea prichindelului tau.

Iata cateva metode de a furisa legumele sanatoase in meniul copilului tau, de a-i deschide apetitul pentru aceste alimente, dar si de a-i demonstra ca acestea se pot dovedi nu doar sanatoase, ci si foarte gustoase.

Moduri eficiente de a ascunde legumele in meniul copilului

Furisate sau nu, legumele trebuie sa faca parte din meniul zilnic al copilului. Este important nu doar sa il pacalesti pe micut si sa le ascunzi in diverse preparate, ci si sa il ajuti sa descopere retete delicioase si gustoase cu legume, astfel incat sa fie constient ca acestea sunt importante si ca are nevoie de ele in fiecare zi.

Piureuri amuzante

 Copilul se imprieteneste cu gustul piureului si al legumelor gatite in acest fel, inca de la varsta de bebelus, cand incepe diversificarea alimentatiei. Printre primele alimente solide care sunt introduse in meniul copilului sunt piureurile de legume sau fructe.

Pe masura ce copilul creste, piureurile pot face parte cu brio din meniul micutului tau, daca ai grija sa le faci cat mai colorate si gustoase.

Copiilor nu le plac mancarurile, cu atat mai mult piureurile, inchise la culoare - broccoli, spanac, urzici, dovlecel etc. Verdele inchis, gri-ul, maroniul si alte culori asemanatoare nu sunt printre culorile lor preferate cand vine vorba de alimentatie. Este important ca acestea sa fie deschise la culoare sau intr-o cromatica calda - portocaliu, galben, rosu etc. Iar daca vrei sa manance si broccoli, varza, conopida, sparanghel si alte alimente nu foarte aratoase, atunci ascunde-le in aceste retete, dar in cantitati mai mici, astfel incat sa nu schimbe culoarea preparatului, si doar putin gustul preparatului.

Sosuri gustoase

Piureurile de legume se pot transforma, prin adaugarea de condimente si prin fierberea lor, si in niste sosuri delicioase pentru diverse tipuri de preparate.

Acestea pot fi folosite cu succes in garnisirea sandvisurilor micutilor, a fripturilor, a pastelor si a altor retete preferate ale copilului tau.

Salate colorate

Salatele sunt preparate foarte sanatoase si reprezinta cea mai buna modalitate ca micutul tau sa consume legume proaspete, negatite termic. Cele mai multe substante nutritive sunt furnizate micutului prin intermediul legumelor crude, de aceea, salatele sunt esentiale in meniul oricarui copil.

Cu siguranta, micutul tau are cateva legume sau alimente preferate. Pornind de la acestea, creeaza salate pe baza lor, ascunzand printre ele si alte tipuri de legume, taiate cat mai marunt sau adaugate sub forma de sosuri. Important este sa iasa in evidenta, atat la aspect, cat si la gust, alimentele lui preferate, iar legumele pe care ai incercat sa le ascunzi, sa fie prezente doar subtil.

Retete pe placul copilului

Probabil ca pastele, pizza, cartofii prajiti si hamburgerii sunt printre mancarurile preferate ale micutului tau, asemenea oricarui alt copil.

Oricat de nesanatos sunt preparate in fast-food-uri si alte restaurante, nu inseamna ca trebuie eliminate complet din meniul copilului. Ele pot fi adaptate si transformate in preparate sanatoase si hranitoare pentru cel mic.

Pastele pot fi servite alaturi de o multime de legume colorate si gustoase, garnisite cu sosuri savuroase.

Pizza, care de obicei are o multime de ingrediente nesanatoase (pline de grasimi, sare si conservanti nocivi) se poate transforma intr-un preparat sanatos, daca ingredientele de deasupra ei sunt legume - ciuperci, ardei, rosii, porumb, masline etc., si sunt acoperite cu un strat subtire de branza proaspata, plus un sos de legume facut in casa. Daca toate acestea sunt asezate frumos pe o lipie delicioasa sau un blat special facut din cereale integrale, pizza se transforma intr-unul dintre cele mai sanatoase si hranitoare preparate pentru cel mic.

Si hamburgerii pot fi transformati in alimente sanatoase, daca sunt facuti in casa. Fa chiar tu amestecul de carne si condimente, cumpara chifle din cereale integrale, umple hamburgerul cu multe legume peste burger - ardei, rosie, castravete, salata verde si adauga, in loc de maioneza si sosuri grase, putin sos facut in casa din legume proaspete.

Nici cartofii prajiti nu ar trebui sa dispara complet din meniul copilului. Si acestia pot fi gatiti foarte sanatos. In ziua de astazi, exista o multime de aparate electrocasnice si tigai care folosesc minimum de ulei in prepararea lor. Principala problema cu cartofii prajiti este grasimea in exces pe care o furnizeaza organismului. Daca aceasta nu mai este o problema, cartofii prajiti pot fi mancati fara probleme de micutul tau.

Alimente decorate creativ in farfurie

Cu cat legumele din farfurie sunt aranjate mai frumos in farfurie, iar modelele sunt amuzante si colorate, cu atat micutul va fi mai dornic sa savureze preparatele, indiferent ca acolo se afla si broccoli, varza sau conopida.

Decorarea speciala a alimentelor din farfurie este un alt secret pentru "ascunderea" legumelor in alimentatia prichindelului.

sursa:copilul.ro

6 bauturi calde recomandate copiilor in sezonul rece

Bauturile calde sunt nemaipomenite pentru dezmortirea corpului copilului atunci cand vine aproape inghetat de afara, infruntand gerul iernii pentru cateva momente de plimbare sau joaca. Cacaua cu lapte este bautura calda clasica pentru micutii care abia asteapta sa-si incalzeaza corpul infrigurat. Insa mai exista si alte bauturi caldute de gustul carora micutul se poate bucura intreaga iarna!

Cacao cu lapte

Bautura clasica a micutilor pentru zilele geroase de iarna poate fi una dintre cele mai sanatoase. Atat lapticul, cat si cacaua, au efecte benefice pentru sanatate si ajuta micutul sa se relaxeze si sa se incalzeasca.

Nu o indulci cu zahar. Foloseste alternative naturale, precum miere, sirop de artar, melasa etc., iar bautura va fi 100% sanatoasa. Totusi, nu exgagera cu indulcitorii.

O poti aroma si condimenta dupa bunul plac al copilului. El poate prefera scortisoara sau bucatelele rase de ciocolata sau bombonelele sfaramitate si colorate pe deasupra, care sa completeze bautura.

Ciocolata calda

Ciocolata cu lapte este asemanatoare bauturii cu cacao si exista o multime de sortimente si metode de a o prepara pentru cei mici.

Exista tipuri care se pot face cu apa si altele care se prepara cu lapte. Poti incerca chiar sa topesti ciocolata bruta, peste care sa adaugi lapte si sa o faci ceva mai groasa decat una obisnuita. Micutul va fi incantat.

Daca optezi pentru prafurile special create pentru aceasta bautura, opteaza intotdeauna pentru sortimentele pentru copii, care sunt adesea fortificate cu vitamine si minerale esentiale.

Cicolata cu lapte poate fi "imbracata" in multe arome si gusturi si se pot adauga o multime de bunataturi pentru copii in ea - ciocolata rasa, scortisoara, bezele, unt de arahide, migdale si alte bunataturi care-i sunt pe plac micutului tau.

Desi ciocolata calda este facuta cel mai adesea cu aroma de cacao, poti opta si pentru sortimente din ciocolata alba. Si acestea pot fi asortate cu o multime de bunataturi pe care copilul le va adora. Le poti alterna mereu, pentru ca prichindelul tau sa nu se plictiseasca niciodata!

Ceai

Ceaiul este, probabil, cea mai consumata bautura pentru incalzirea organismului iarna. Este natural, sanatos si ajuta organismul sa combata efectele neplacute ale frigului.

Si micutii se pot bucura de efectele ceaiului, insa trebuie ca intotdeauna ele sa fie din fructe sau arome pe placul lui.

Evita plantele medicinale, care pot fi periculoase, si ofera-i micutului ceaiuri pe baza de fructe, pe care sa le asortezi cu lamaie si miere. Daca micutul doreste, poti adauga si bucatele de fructe uscate sau coaja rasa de portocala sau lamaie in ele.

Compot

Compoturile sunt unele dintre cele mai sanatoase bauturi calde. Se fac din fructe proaspete si sunt pline de vitamine si minerale esentiale pentru copii.

Sunt si practice, deoarece se fac usor si se pot prepara din orice fel de fruct. Alege fructul preferat al copilului si fierbe-l bucatele in apa, adauga miere sau alte alternative sanatoase ale zahar si serveste compotul cat mai cald micutului (dar niciodata fierbinte). Aromeaza-l cu vanilie, scortisoara, nucsoara, sau coji de potocala sau lamaie, in functie de preferintele micutului.

Cidru cald de mere

Cidrul este o bautura foarte sanatoasa, iar daca micutului tau ii place, nu ezita sa i-o servesti si iarna, chiar daca trebuie sa il incalzesti. Poti prepara o bautura calda delicioasa pentru cel mic din cidru, zahar brun, scortisoara si coji de portocale.

Lapte cald

Poate ca micutul tau nu are pofta nici de ciocolata calda si nici de cacao cu lapte. Incearca sa ii oferi o canuta de lapte caldut, fara nicio aroma. Uneori e suficient pentru a-l ajuta pe micut sa se simta mai confortabil dupa ce a stat mult timp afara, in ger. Este si foarte hranitor, iar daca micutul vrea poti pune si ceva scortisoara, miere, nucsoara, coji de portocale, dar fara cacao sau ciocolata.

Acestea sunt cele mai recomandate bauturi calde pentru cei mici in sezonul rece! Toate sunt sanatoase si delicioase si le ofera si substante nutritive importante, de care organismul are nevoie pentru a infrunta bolile care ameninta iarna sanatatea copilului.

sursa:copilul.ro

De ce are copilul preferinta pentru o culoare?

Preferinta pentru o anumita culoare - in haine, mancare, creioane colorate etc. - este normala in dezvoltarea copilului prescolar. Culorile sunt un univers fascinant pentru micutul tau, iar una dintre ele ar putea deveni metoda lui de a face fata necunoscutului si de a dobandi un pic de control asupra unei lumi destul de confuze pentru el.

Cu fiecare zi care trece, copilul tau se confrunta cu experiente noi. Ia contact cu lucruri si activitati care i se pot parea grele, infricosatoare si chiar nocive pentru el. Micutul este bombardat zilnic de informatii si experiente carora trebuie sa le faca fata. Si pentru asta, copilul isi gaseste diverse mecanisme de aparare care sa il ajute sa le traverseze cu succes.

Copilul de varsta prescolara are tendinta de a crea "reguli de viata" proprii, inflexibile. Ele nu par sa aiba niciun sens pentru adulti. Comportamentul acesta incepe sa se formeze de pe la 2 anisori, dar este cu adevarat pus in practica abia intre 2 si 3 ani, poate si mai tarziu.

Pentru a intelege mai bine, specialistii te supun unui exercitiu imaginar. Sa zicem ca te trezesti la un moment dat in Roma, Italia. Probabil ca te sperii ingrozitor, nu stii pe unde sa o apuci, iar atunci cand descoperi un traseu util pentru a ajunge la restaurant sau la ambasada, il folosesti mereu pe acelasi. Chiar daca exista rute mai scurte, tu folosesti zilnic acelasi traseu, pentru ca este singurul pe care il stii si iti ofera siguranta si confort. Acelasi lucru se intampla si cu copiii mici. Odata ce descopera o "ruta" sau un model de a depasi anumite situatii noi, il folosesc doar pe acela. In acest caz este vorba despre o culoare preferata.

Copilul si-a ales culoarea, mecanismul lui de a rezolva toate situatiile tensionate sau evenimentele neasteptate. Insa de aici si pana ca aceasta metoda sa poata functiona este cale lunga.
Aceste modele alese de copii nu sunt intotdeauna practice pentru tine, ca parinte. Nu intotdeauna poti gasi alimente sau bauturi rosii, verzi sau mov cu care sa ii satisfaci dorintele. Si chiar daca gasesti, apare pericolul deficientelor sau carentelor nutritionale din cauza evitarii unor alimente sau bauturi. Iar atunci cand nu poti furniza micutului ceea ce doreste, incep crizele de isterie.

Ce faci cand nu ii poti oferi lucruri in culoarea preferata?

Daca te afli in situatia in care nu poti satisface cererile copilului si ai parte de un mic scandal este important sa ii arati ca intelegi si respecti dorinta lui. Incearca sa ai o atitudine blanda, dar si o voce emotionanta si sa ii arati ca iei in serios suferinta lui.

In masura in care copilul isi da seama ca se simte inteles, va deveni mai calm si mai deschis la explicatii si alte sugestii. De exemplu, daca micutul tau vrea numai lucruri galbene, iar tu vrei sa il faci sa manance broccoli, ii poti propune o idee. Spune-i ca stii ca broccoli este verde, dar ca il poate papa intr-un bol galben si cu lingurita in aceeasi culoare. Te poti folosi de astfel de trucuri pentru a o scoate la capat cu micutul.

Daca aceste trucuri nu functioneaza, atunci fii ferma si impune-te. Stai linistita, pentru ca aceasta atitudine nu dureaza la nesfarsit. Pe masura ce copilul creste si se dezvolta, acest mecanism de aparare incepe sa fie inlocuit cu alte solutii, mai practice si mai utile, in rezolvarea problemelor cu care se confrunta.
sursa:copilul.ro

Dependenta copilului de un parinte, cum o recunosti si ce faci?

Dependenta copilului de parinte, in special de mama, este fireasca in copilaria timpurie, pana in jurul varstei de 3 ani, cand ar trebui sa fie incurajata independenta sau autonomia lui in multe dintre activitatile pe care le intreprinde. Este ingrijorator daca dupa aceasta varsta micutul refuza sa faca singur lucruri elementare ca spalat, imbracat, mancat, jucat etc.Cristina Calarasanu, psiholog specializat in "Terapie Psihanalitica Familiala" ne-a ajutat sa identificam cand este dependenta o problema pentru copil si a evidentiat cateva masuri care trebuie luate pentru a descuraja acest comportament nociv in dezvoltarea lui!

Cum recunosti dependenta copilului de parinte?

Inainte de 3 ani, nevoile copilului sunt adresate direct mamei si doar ea este cea care poate sa le anticipeze si sa le satisfaca.

Pe masura ce copilul dobandeste o autonomie (merge singur, vorbeste, se joaca), aceasta dependenta ar trebui sa se diminueze. Insa nu se intampla intotdeauna asa.

La unii copii, dependenta se poate pastra pana la varstele scolaritatii si se recunoaste usor prin faptul ca acestia nu mananca, nu dorm si nu se imbraca singuri, nu merg singuri nicaieri etc. Ei sunt dependenti 100% de sfaturile si ajutorul unui parinte. Nu reusesc sa intreprinda nimic de unii singuri si nu iau initiativa.

De ce devine copilul dependent de mama?

Copilul devine dependent de mama atunci cand nu este pregatit emotional sa faca fata procesului de separare, nu si-a format inca capacitatea de a ramane singur. Este vorba de capacitatea interioara de a accepta ca nu are nevoie in permanenta de prezenta fizica a mamei si ca poate sta in compania altor oameni atunci cand ea lipseste, sustine psihologul.

Copilul este foarte speriat de faptul ca o va pierde pe mama sa. Specialistul sustine ca aceasta traire de pierdere poarta numele de angoasa de abandon si apare in momentul in care copilul este nevoit sa plece de langa mama sa. Are impresia ca este parasit, ca mama va disparea din peisaj pentru totdeauna. Aceasta angoasa poate aparea daca in experientele timpurii ale copilului, cand era bebelus, au existat despartiri sau separari temporare de mama.

Dependenta de parinte apare si atunci cand mama nu este pregatita sa ofere autonomie copilului. Este foarte speriata, foarte ingrijorata, crede ca i s-ar putea intampla ceva copilului ei si ca nimeni nu poate avea grija de el precum are ea.

Ce masuri trebuie sa iei?

Este important de stiut ca autonomizarea copilului nu se poate face brusc, deoarece poate produce o mare suferinta. Este un proces treptat care trebuie incurajat in special prin:

• crearea unui sentiment de siguranta si incredere copilului in momentul in care te desprinzi de el pentru a fi lasat sa faca diverse activitati de unul singur (copilul trebuie sa stie ca este in siguranta si ca nu i se intampla nimic rau in acele momente);

• incurajarea timpurie a initiativei si participarii in activitati si jocuri alaturi de alti copii sau alte persoane, sau in activitati pe care copilul le poate face de unul singur;

• incurajarea copilului in a invata si deprinde de mic obiceiuri legate de ingrijirea sa proprie si de mediul din jurul sau (de a se imbraca, spala, manca, de a strange jucariile, de a ajuta la anumite treburi usoare etc);

• impunerea limitelor si stabilirea regulilor (se traseaza si se impune de mic care activitati se petrec impreuna, care se petrec individual, fiecare unde doarme si cu cine, cu cine sta copilul etc).
• sursa:copilul.ro

Varsta intrebarilor

Varsta prescolara este si cea a manifestarii curiozitatii la copii. Este o etapa a copilariei in care va fi dornic sa inspecteze si cele mai ascunse cotloane ale casei, iar intrebarile curg fara oprire. De ce, cine, ce, cum sunt doar cateva dintre cele mai frecvente intrebari ale copilului. Parintii sunt adesea exasperati de sirul interminabil al lor, dar trebuie sa stie ca intrebarile micutului au un rol esential si ajuta la dezvoltarea lui intelectuala.

Setea de cunoastere la copilul mic

La varsta de 3 ani, copilul are deja dezvoltata o mare parte a limbajului. El poate lega propozitii coerente si stapaneste o multime de cuvinte.

 De asemenea, dezvoltarea psihica si motorie permit copilului sa fie avid dupa cunoastere si dupa acumularea de informatii noi.

Pe masura ce creste, copilul acumuleaza o multime de informatii din modul in care interactioneaza cu ceilalti si din joaca.

 Varsta prescolara este caracterizata prin curiozitate. Este dornic sa afle cat mai multe si face acest lucru explorand mediul inconjurator. Ei iti vor atrage continuu atentia cu privire la tot ce iese in cale din dorinta de a sti cat mai multe.

Este important sa raspunzi solicitarilor lui si sa ii stimulezi dorinta de cunoastere, pentru ca in primii ani de viata copilul acumuleaza cele mai multe informatii, chiar mai multe decat in scoala. In plus, il va ajuta in etapa scolara sa fie motivat spre invatare.

Curiozitatea si varsta lui "de ce", "cum" "ce"Odata cu implinirea a 3 ani de viata majoritatea copiilor incep sa adreseze parintilor interminabilele "de ce" - uri. Desi nu este deloc usor de mentinut calmul in aceste situatii, parintii trebuie sa aiba in vedere ca - prin raspunsuri rabdatoare la intrebari de genul:

"de ce?", "ce este?", "cine este?", etc., isi vor ajuta copilul in formarea sigurantei de sine si a echilibrului interior si in dezvoltarea capacitatilor de cunoastere si de comunicare.

Toate intrebarile lor au ca origine curiozitatea, care se manifesta printr-o explozie de cuvinte, adica prin intrebari.

Copiii de 3 ani sunt curiosi in legatura cu lucrurile care ii atrag. Satisfacerea curiozitatii lor ajuta copilul sa se dezvolte, sa se imbogateasca cu noi cunostinte si sa reflecteze asupra unor lucruri. Parintii sunt cele mai la-ndemana surse pe care le pot intreba cu privire la ceea ce le atrage atentia.

Cum reactionezi la intrebarile copilului?

Desi intrebarile micutului tau pot parea uneori enervante si cicalitoare, poate chiar nelalocul lor, este important sa iti pastrezi calmul si sa fii dispusa sa ii raspunzi. Nu conteaza ca intreaba "de ce cade apa din cer", "cum lumineaza soarele", "de ce prajitura e dulce" etc. Pentru el toate au o semnificatie si o utilitate.

• raspunde-i sincer copilului la fiecare intrebare folosind un vocabular adecvat;

• foloseste-te de exemple si scenarii familiare lui atunci cand ii raspunzi la intrebari;

• permite-i sa exploreze lucruri si locatii noi in loc sa ii raspunzi verbal la o intrebare, va invata mai usor daca se confrunta cu ele;

• jocurile si cartile sunt un mijloc esential de satisfacere a curiozitatii la copil;

• incurajeaza-l continuu sa puna intrebari, chiar daca sunt nenumarate si intotocheate; numai asa poate acumula informatii noi si se poate dezvolta din punct de vedere cognitiv;

• incurajeaza-l sa gaseasca singur raspunsuri la intrebari; cel putin intreaba-l care crede el ca ar fi raspunsul; ii da mai multa incredere in el si il ajuta sa gaseasca mai usor solutii la unele probleme.
  
  
  sursa:copilul.ro

Imaginatia

In aceasta perioada deja apar deosebiri individuale intre copii din punctul de vedere al imaginatiei. Daca unii par ca au o imaginatie interminabila si foarte colorata, altii se rezuma la una saraca, fara extensii fanteziste, abia stapanind terenul realitatilor imediate si apropiate.

Primii dintre acestia creaza povestiri, inventii, etc. si pot manifesta o inclinatie pentru minciuna. Aici apare din nou discordanta dintre modalitatea de percepere a adultilor si cea a copiilor. Desi din punctul de vedere al parintilor ceea ce relateaza copilul este o minciuna, acesta din urma pur si simplu nu poate face diferenta intre fantezie si realitate si aparenta si adevar. El simte nevoia de a fi adevarat tot ce-si imagineaza.

Acest comportament al "minciunilor", insa, este trecator si - in mod normal -dispare de indata ce copilul ajunge sa constientizeze diferentele mai sus amintite.

Sursa: Copilul.ro

Incapatanarea

Desi, la modul general, termenul de "incapatanare" are o valenta negativa, aici are sensul de perseverare sau incercare, necesare pentru consolidarea vointei, etapa importanta in dezvoltarea personalitatii copilului.

Acum acesta se manifesta prin reactii negative in cazul mancarii, somnului, mentinerea curateniei corporale, etc. Toate acestea sunt rezultatul unei incercari ale copilului de a-si impune punctul de vedere, de afirmare a personalitatii.

Unii autori sunt de parere ca in aceste momente copilul incearca sa vada daca mai este iubit de parinti sau de cei care-l inconjoara.

Este in stransa legatura cu tendinta de a spune "nu" si poate imbraca forme variate, pornind de la atitudini amuzante pana la forme de incapatanare suparatoare pentru adulti.

Copilul are nevoie ca toate lucrurile din jurul lui sa se desfasoare sub o uniformitate perfecta: imbracarea, masa, culoarea hainelor, asezarea obiectelor in camera lui, etc. trebuie sa pastreze aceeasi ordine.

In aceasta perioada copilul  testeaza "corectitudinea" celor din jur. Mai mult decat atat, toate acestea ii inspira siguranta, confort sufletesc si caldura. 

Sursa: Copilul.ro