Tratamente externe cu cimbru

Pentru ca dezinteresul medicilor face mai multe victime decat boala in sine, pentru ca medicamentele sunt foarte scumpe si cu prea putine beneficii, ba unele dintre ele creaza dependenta si au efecte secundare dintre cele mai nebanuite si dramatice, la omul de azi se observa o intoarcere spre natura, spre ceea ce poate oferi natura cu bunatate si darnicie, pentru alinarea suferintelor si chiar vindecarea unor boli deosebit de grave.
Deja multi romani stiu ca cimbrul nu este numai o planta puternic aromata care se gaseste in mai toate bucatariile, ci si o planta cu virtuti terapeutice cunoscute inca din antichitate cand se spunea ca este mai ales repezit, infierbantat si aprins, ca stimuleaza fluxul diuretic si ciclul lunar, accelereaza avorturile, iar la o nastere normala grabeste iesirea pruncului din trupul mamei. Bautura preparata din el curata partile interne ale organismului.
Intern, cimbrul si preparatele sale, mai ales tinctura, se folosesc ca remedii in caz de crampe abdominale, tuse convulsiva, astm bronsic, infectii renale. De asemenea, si extern, cimbrul se foloseste, cu rezultate deosebite, in tratarea si chiar vindecarea diferitor boli.
Impotriva sinuzitei, care se manifesta, mai ales, in perioadele reci ale anului, se fac inhalatii acasa, de preferinta seara, ca sa nu se mai iasa din casa. Intr-un vas mai mare, cratita sau oala, pune la fiert doi litri de apa. Cand clocoteste, inchide aragazul si adauga cimbru, acopera vasul si lasa cateva minute sa se infuzeze. Apoi, acopera-ti capul cu un prosop mai mare sau un cearsaf si respira aburul emanat din infuzie.

Procedura ar trebui sa dureze cam 15-20 de minute, daca suporti, dar nu mai mult. Ar fi bine ca vasul sa fie asezat pe un resou sau in el sa pui un fierbator mic, pentru a avea o cantitate de abur egala, pe toata perioada procedurii.
In caz de reumatism, de un real folos sunt cataplasmele calde cu cimbru puse direct pe zona afectata. Astfel, circulatia sangelui din zona afectata se intensifica, se reduce rigiditatea articulara si sensibilitatea la frig, cimbrul avand certe calitati calmante si antialgice. In acelasi timp cu tratamentul extern, se recomanda si una, doua cani de ceai de cimbru pe zi.

Pentru prevenirea infectarii leziunilor de pe piele, rani, ulcere, arsuri, furuncule care au spart, se fac spalaturi cu infizie concentrate din cimbru. Se toarne 300 ml de apa fiarta peste doua linguri de planta uscata si maruntita, se lasa la infuzat si se foloseste cand lichidul are temperatura corpului.

In acelasi scop poate fi folosita si tinctura de cimbru care are un puternic effect antibiotic si cicatrizant. Tinctura se poate prepara acasa si poate fi folosita timp de doi ani de la data cand a fost culeasa planta.

Cimbrul proaspat cules se pune intr-o sticla cu gura larga sau un borcan. Se toarna alcool alimentar, vodca sau tuica facuta in gospodarie, atat cat sa acopere planta si se lasa la macerat timp de 20 de zile. Se strecoara si se pastreaza in sticle mici, inchise la culoare, departe de lumina si caldura. Pentru a-i mari efectul extern si a grabi vindecarea, se recomanda si intern cate o lingurita de tinctura, diluata intr-un pahar de apa, de trei, patru ori pe zi.

Cu uleiul de cimbru, care se gaseste, gata preparat, la plafaruri sau la magazinele de produse naturiste, se face masaj in caz de paralizie, apoplexie, scleroza in placi, atrofie musculara, reumatism, entorse.

sursa:ziare.com