Oamenii de ştiinţă au descoperit că sunetele relaxante ale unui
minuet de Wolfgang Amadeus Mozart au stimulat capacitatea copiilor şi a
oamenilor în vârstă de a se concentra la o sarcină şi de a ignora
informaţiile în plus.
În schimb, muzica disonantă are efectul contrariu, arată cercetarea
realizată de Nobuo Masataka de la Universitatea Kyoto din Japonia şi
de Leonard Perlovsky de la Universitatea Harvard. Rezultatele acestui
studiu sugerează că muzica, artă despre care mulţi cercetători cred că
este un produs secundar al evoluţiei, a jucat de fapt un rol activ în
dezvoltarea oamenilor.
Cercetarea publicată în jurnalul Scientific Reports descrie un
experiment în care cercetătorii au apelat la 25 de băieţi (în vârstă de 8
sau 9 ani) şi la 25 de persoane înaintate în vârstă (ce aveau între 65
şi 75 de ani). Toţi participanţii la studiu au realizat o variantă
modificată a testului Stroop, în care un cuvânt ce descrie o culoare
este scris cu o culoare diferită (de exemplu, cuvântul „roşu” este scris
cu litere verzi). Pe măsură ce o serie de cuvinte era afişată pe
ecranul unui computer, participanţilor li s-a cerut să spună cât pot de
repede cu ce culoare sunt scrise literele, ignorând culoarea descrisă de
cuvânt.
Participanţii au efectuat testul de trei ori: o dată când în fundal se
auzea un minuet compus de Mozart, altă dată când ascultau o variantă
modificată a fragmentului muzical ce conţinea numeroase pauze disonante
şi în cel de-al treilea caz, în linişte.
Rezultatele erau la fel şi în cazul copiilor, şi în cel al persoanelor în vârstă. Timpii
de reacţie erau semnificativ mai rapizi atunci când ascultau Mozart
faţă de atunci când rezolvau sarcina în tăcere, iar numărul greşelilor
erau totodată mai mici atunci când minuetul lui Mozart se auzea în
fundal. În schimb, atunci când se auzea fragmentul de muzică
disonantă, timpii de reacţie erau mai lenţi, iar rata greşelilor mult
mai mare.
Această cercetare i-a făcut pe Masataka şi Perlovsky să concluzioneaze că muzica
consonantă – adică muzica ce produce o senzaţie plăcută de stabilitate
şi întregime – ar putea avea „o funcţie cognitivă importantă: eliminarea
interferenţelor cognitive”.
Cercetătorii argumentează că această valoare concretă explică de
ce oamenii au evoluat treptat astfel încât să prefere muzica consonantă
în dauna celei disonante. Cu toate acestea, cercetătorii
afirmă că şi muzica disonantă are anumite beneficii, printre care este
posibil să se numere acceptarea situaţiilor dificile precum moartea unei
persoane apropiate.
Noua cercetare augmentează un studiu realizat anul trecut de aceeaşi
echipă de cercetători în care se arată că muzica lui Mozart ne ajută să
gestionăm disonanţa cognitivă – acel disconfort pe care îl simţim atunci
când realizăm că două credinţe la care aderăm se contrazic.
Împreună, cele două studii sugerează că muzică ne ajută să vedem o
situaţie complexă şi confuză într-un mod mai clar, ajutându-ne să o
gestionăm mai eficient, o ablitatea care „facilitează evoluţia umană”,
scriu Masataka şi Perlovsky.
„Muzica a evoluat pentru a ne ajuta să depăşim stresul ce apare atunci
când avem cogniţii contradictorii, astfel încât să nu eliminăm
cunoştinţele, ci să le acumulăm, permiţând astfel evoluţia culturii
umane”, concluzionează cei doi cercetători.
sursa:descopera.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu