Anemia prin deficit de vitamina B12

Generalitati

Anemia prin deficit de vitamina B12 reprezinta o afectiune hematologica care apare in momentul in care nu exista suficienta vitamina in corp. Vitamina B12 (denumita si cobalamina) ajuta la sinteza de eritrocite (globule rosii). Eritrocitele transporta in corp oxigenul la celule si indeparteaza rezidurile. Fara o cantitate corespunzatoare de vitamina B12, organismul nu va sintetiza suficiente eritrocite si astfel celulelor nu li se va furniza oxigenul necesar.

Cauze

Anemia prin deficit de vitamina B12 apare de obicei cand organismul nu poate absoarbe aceasta vitamina din alimente. Aceasta se poate intampla daca este prezenta anemia pernicioasa. In cazul anemiei pernicioase organismul distruge celulele de la nivelul stomacului care sunt responsabile de absorbtia vitaminei B12:

- pacientul a suferit o interventie chirurgicala pentru indepartarea unei portiuni a stomacului sau a ultimului segment al intestinului subtire (ileon)
- sunt prezente afectiuni digestive, ca si sprue (denumita si boala celiaca), boala Crohn, infectii bacteriene si parazitare ale intestinului subtire
- consum cronic de medicamente pentru stomac si pentru ulcer, ca de exemplu omeprazol (Prilosec) si lansoprazol (Prevacid)
- mai rar se dezvolta in cazul unei diete cu aport inadecvat de vitamina B12. Persoanele cu risc sunt reprezentate de vegetarieni, varstnici care nu au o alimentatie variata si de persoanele cu alcoolism cronic.

Simptome

In cazul formelor usoare de anemie prin deficit de vitamina B12, s-ar putea sa nu apara simptome sau acestea sa treaca neobservate. Unele persoane considera aceasta afectiune a fi doar rezultatul inaintarii in varsta. Simptomele apar in timp,de-a lungul anilor pe masura ce cantitatea de vitamina B12 absorbita de organism se diminueaza si depozitele de vitamina B12 sunt epuizate. Daca anemia se agraveaza pot fi prezente urmatoarele simptome:

- stare generala alterata
- oboseala
- fotofobie
- aspect palid
- sensibilitate dureroasa, rosiata sau sangerare la nivelul limbii
- pierderea gustului si apetitului alimentar cu scadere in greutate
- diaree sau constipatie
- tahicardie sau dureri precordiale
- expir diminuat
- concentratia redusa de vitamina B12 cauzeaza afectarea creierului si a celulelor nervoase. Simptomele determinate de aceasta cauza pot fi primele observate. Acestea pot cuprinde:
- paralizii sau parestezii (furnicaturi) la nivelul degetelor de la maini si de la picioare
- tulburari de echilibru si coordonare
- neglijenta
- depresie
- confuzie
- dificultati de gandire si concentrare
- judecata deteriorata si control slab al impulsurilor
- diminuarea sensibilitatii vibratile
- tinitus (tiuituri in urechi)
- dementa, declin al statusului mental care devine suficient de grava ca sa interfere cu activitatea zilnica.

Investigatii

Daca este suspectata anemia prin deficit de vitamina B12, medicul va efectua un examen obiectiv complet si o anamneza detaliata in legatura cu antecedentele medicale personale si cu simptomele prezente. Se vor efectua diferite analize sanguine, ca de exemplu:

- hemoleucograma - acest test furnizeaza informatii importante despre tipul si numarul de celule sanguine. Prezenta unui numar scazut de eritrocite reprezinta un semn de anemie. Anemia prin deficit de vitamina B12 determina sinteza unor eritrocite de dimensiuni mai mari decat in mod normal, denumite si macrocite (adica "celule mari") sau celule mari imature (anemie megaloblastica)
- testul cu homocisteina si acid metil malonic. Nivelul acestei substante in sange creste pe masura ce nivelul de vitamina B12 diminueaza. Aceste teste pot fi mai sigure pentru diagnosticul deficitului de vitamina, decat pentru testarea concentratiei de vitamina B12
- testul cu vitamina B12 – utilizat pentru a masura nivelul acestei vitamine in sange. Totusi, multe persoane cu acest tip de anemie au un nivel normal de vitamina B12 in sange in momentul testarii
- testul cu acid folic – acidul folic reprezinta alt tip de vitamina B12. Unele persoane prezinta asociat anemiei cu deficit de vitamina B12 si anemie cu deficit de acid folic, ambele afectiuni cauzand simptome similare
- testul cu lactat dehidrogenaza – lactat dehidrogenaza reprezinta o enzima intalnita in mod normal in cantitati reduse in diferite tesuturi ale corpului, inclusiv in sange. Un nivel sanguin crescut de LDH coroborat cu rezultatele altor investigatii ajuta in sustinerea diagnosticului de anemie prin deficit de vitamina B12
- teste pentru detectarea prezentei diferitelor tipuri de anticorpi ajuta in diagnosticul anemiei pernicioase
- testul Schilling este un test urinar care poate fi utilizat pentru diferentierea anemiei pernicioase de alte cauze de anemie. Totusi, aceste teste sunt rareori efectuate deoarece este dificil de manipulat si de folosit o substanta radioactiva.
- prezenta anemiei pernicioase poate creste riscul de a dezvolta cancer de stomac. Daca este prezenta anemia pernicioasa, trebuie consultat medicul fiind necesar screening-ul pentru cancerul de stomac.

Tratament - Generalitati

Anemia cu deficit de vitamina B12 este tratata prin tratament substitutiv cu doze crescute de vitamina B12. Dupa ce nivelul de vitamina B12 revine la normal, organismul va sintetiza mai multe eritrocite si simptomele vor disparea. Totusi, majoritatea persoanelor necesita tratamentul suplimentar pentru tot restul vietii pentru a preveni recidiva bolii. Se recomanda aceasta deoarece cauza cea mai frecventa de deficit de vitamina B12 este reprezentata de absorbtia redusa de la nivelul intestinului. Daca se opreste tratamentul substitutiv concentratia de vitamina B12 va scadea din nou.

La inceput se incepe cu doze mari de vitamina B12 (100-1000 mcg). Dozele sunt in mod obisnuit administrate zilnic sau saptamanal si apoi o doza la trei luni. Uneori medicul recomanda utilizarea unor doze mari (1000-2000 de mcg zilnic). Majoritatea persoanelor prezinta o ameliorare a simptomelor din primele zile ale inceperii tratamentului. Daca alta afectiune interfereaza cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12, medicul va trata afectiunea asociata concomitent cu deficitul de vitamina B12. De exemplu o enterita bacteriana (infectie bacteriana a intestinului) poate fi tratata cu antibiotice. Deseori anemia cu deficit de vitamina B12 este diagnosticata doar in formele moderate sau severe, deoarece anemia are un debut insidios (lent, treptat) si simptomele pot fi subtile. Formele grave de anemie, pot necesita transfuzii de sange. Varstnicilor carora li s-au administrat transfuzii sanguine trebuie sa li se acorde o ingrijire speciala pentru a evita insuficienta cardiaca si edemul pulmonar.

Tratamentul poate sa nu amelioreze complet simptomele datorate afectarii creierului si celulelor nervoase.
Medicul va verifica cantitatea de vitamina B12 dupa cateva luni pentru a se asigura ca tratamentul este eficient. Trebuie administrat tratamentul medicamentos sau injectabil conform sfatului medicului pentru a se asigura ca afectiunea nu reapare. Majoritatea oamenilor au nevoie sa-si administreze tratamentul medicamentos sau injectabil pentru tot restul vietii.

O alta forma de tratament este reprezentata de vitamina B12 sub forma de spray nasal (Nascobal). Totusi, spray-ul nazal este mai scump decat fiolele sau tabletele si nu este folosit in mod obisnuit. Pentru imbunatatirea starii de sanatate se poate recurge la o dieta variata, care sa cuprinda carne, lapte, branza si oua, care reprezinta o sursa buna de vitamina B12. De asemenea se recomanda consumul de alimente care contin acid folic, un alt tip de vitamina B. Acestea cuprind vegetalele cu frunze verzi, citricele si cerealele integrale.
Nu se recomanda consumul de alcool pe durata tratamentului deficitului de vitamina B12. Alcoolul interfera cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12.

De retinut!

Forma standard de tratament pentru anemia cu deficit de vitamina B12 este reprezentata de fiole de vitamina B12 administrate injectabil intramuscular. Pentru multe persoane insa, tratamentul medicamentos in doza crescuta poate fi la fel de eficient ca si tratamentul injectabil. Tabletele sunt mai ieftine si mai confortabil de administrat. Daca s-a administrat tratament injectabil anterior, pacientul poate cere medicului sa-i schimbe tratamentul injectabil cu cel oral. Vor fi necesare teste de urmarire pentru a se asigura ca organismul absoarbe vitaminele din tablete.

Tratament ambulatoriu

In cazul anemiei cu deficit de vitamina B12 se pot lua cateva masuri pentru a imbunatati starea de sanatate:

- se recomanda o dieta variata care furnizeaza o cantitate suficienta de vitamina B12 pentru nevoile organismului. Daca nu se consuma nici un aliment de origine animala (incluzand carne, lapte, branza si oua) se poate prelua vitamina B12 consumand alimente imbogatite cu aceasta vitamina sau prin administrarea tabletelor ce contin vitamina
- se recomanda consumul de alimente care contin acid folic (folati), alt tip de vitamina B12. Este importanta instituirea dietei in mod particular dupa inceperea tratamentului pentru anemia cu deficit de vitamina B12. Alimentele care contin acid folic cuprind vegetalele cu frunze verzi, citricele si cerealele integrale
- evitarea consumului de alcool in timpul tratamentului pentru deficitul de vitamina B12. Alcoolul interfereaza cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12.

Daca se descopera un nivel sanguin scazut de fier, sunt necesare administrarea de suplimente ce contin fier.
Daca s-a administrat tratament injectabil sa se consulte medicul daca se poate substitui cu tratamentul medicamentos. Pentru multe persoane tratamentul medicamentos cu doze mari de vitamina B12 (1000 – 2000 mcg/zi) poate fi la fel de eficient ca si tratamentul parenteral. Tabletele sunt mai ieftine si mai confortabil de administrat. Va fi necesara efectuarea de teste pentru a se asigura ca organismul absoarbe vitamina continuta in tablete.

Daca se recomanda tratamentul injectabil, pacientul poate invata sa-si faca singur. Medicul poate instrui pacientul cum sa depoziteze tabletele si unde sa-si administreze injectiile. Daca pacientul nu este dispus sa-si faca singur injectiile, un membru al familiei poate invata sa efectueze injectiile. Este necesara administrarea tratamentului injectabil sau medicamentos conform sfatului medicului pentru a evita recidiva deficientei. Majoritatea bolnavilor necesita administrarea tratamentului medicamentos si a celui injectabil pentru tot restul vietii.

 

sursa:sfatulmedicului.ro

Scorbutul - deficitul de vitamina C

Scorbutul este afectiunea cauzata de existenta unui nivel scazut de vitamina C (acid ascorbic) in organism. Denumirea provine din latina, fiind o afectiune cunoscuta inca din timpurile antice grecesti si egiptene. Scorbutul este frecvent asociat cu povestiri despre marinarii din secolele al 16-lea si al 18-lea care navigau in curse lungi, vreme indelungata, fara sa ofere organismului suficienta vitamina C, fapt ce a dus la deteriorarea starii lor de sanatate. In prezent, cazurile de scorbut sunt destul de rare.

Pacientii cu aceasta afectiune nu sintetizeaza vitamina C (necesara pentru producerea de colagen si absorbtia fierului) in mod natural, motiv pentru care trebuie sa asimileze aceasta vitamina din surse externe (cum ar fi citricele).
Orice persoana trebuie sa consume fructe sau legume care contin sau sunt imbogatite cu vitamina C, pentru a evita deficitul acestei vitamine, cunoscut sub numele de scorbut.

Persoane cu predispozitie la scorbut

Multe persoane au decedat din cauza acestei afectiuni, pana cand aceasta a fost descoperita de specialisti si s-a demonstrat ca poate fi vindecata in mod eficient si chiar prevenita prin consumul de vitamina C din lamai, portocale, dar si alte alimente. Scorbutul este o afectiune destul de rara in societatea moderna, intrucat majoritatea oamenilor au acces la fructe si legume proaspete bogate in vitamina C, pe tot parcursul anului. Cu toate acestea, exista o serie de oameni predispusi la aceasta boala:
→ persoanele cu malnutritie cronica (subnutriti) sau cei care mananca mai putin de 2 portii de fructe/legume pe zi
- alcoolici
- varstnici
- barbati care locuiesc singuri
- copii
- persoane care urmeaza constant diete pentru slabit sau nu mananca sanatos
- persoane care sufera de tulburari psihice (iluzii sau teama de anumite alimente, tentative de sinucidere prin autoinfometare, tulburari de alimentatie)
→ persoanele cu afectiuni medicale care impiedica asimilarea sau absorbtia de vitamina C
- pacienti dializati
- pacientii cu boala Crohn sau alte boli inflamatorii intestinale
- sindrom de malabsorbtie
- dispepsie severa
→ Tarile slab dezvoltate, din lumea a treia, sau populatiile care se hranesc in mod special cu cereale, fara a avea acces la fructe sau legume proaspete.

Cauze

Principala cauza a scorbutului este aportul insuficient de vitamina C (acid ascorbic). Acest lucru se poate intampla din cauza comoditatii, ignorantei, anorexiei, dietelor restrictive (impuse de alergii, capricii alimentare, etc.), a dificultatii de a asimila sau ingera anumite alimente pe cale orala.

Simptome

Simptomele scorbutului se dezvolta, in general, dupa cel putin 3 luni de deficit sever sau total de vitamina C. Initial, bolnavii se plang de slabiciune, oboseala, apatie, dureri de membre (mai ales de picioare). Netratat, scorbutul poate determina complicatii si manifestari severe.
Primele semne ale prezentei scorbutului sunt diminuarea apetitului, scaderea in greutate, diareea, respiratia sacadata, febra, iritabilitate, sensibilitate, umflaturi si disconfort la nivelul picioarelor, sangerari (hemoragii) si chiar paralizie.

Pe masura ce boala progreseaza, pacientul se confrunta cu sangerari ale gingiilor, hemoragii si pete la nivelul pielii si mucoaselor, sensibilitatea dintilor, sangerari ale ochilor, proptosis al globului ocular, dureri de articulatii, vindecarea lenta a plagilor, hiperkeratoza, sindrom sica (boala autoimuna care afecteaza tesutul conjunctiv), crampe musculare, paloare, par fragil si despicat. La sugari, scorbutul se manifesta prin anxietate si iritabilitate, iar in cazuri destul de rare se manifesta hemoragie subperiostala.

Manifestari cutanate - papule perifolicular hiperkeratoice, de regula, la nivelul gambelor. Acestea apar ca niste pete asemanatoare unor vanatai albastrui-rosiatice, in jurul foliculilor de par. Firele centrale de par sunt rasucite si se rup cu usurinta. Petele se pot uni, formand o suprafata mare de purpura palpabila sau echimoze (vanatai).

Probleme ale cavitatii bucale - gingiile se inflameaza si devin foarte sensibile. Orice frecare usoara poate provoca sangerarea lor. Deseori acest lucru se intampla in bolile dentare ca urmare a igienei orale deficitare.

Tulburari musculo-scheletale - se pot declansa hemoragii la nivelul articulatiilor provocand disconfort si dureri majore. Articulatiile se pot inflama si pot deveni sensibile, iar durerea poate fi atat de grava incat bolnavii nu se pot deplasa.

Boli de ochi - pacientii cu scorbut se pot confrunta cu sindromul ochiului uscat, iritare, sensibilitate la lumina, vedere incetosata. De asemenea, pot aparea si hemoragii ale conjunctivei si ale nervului optic.

Diagnosticare

Initial, medicii vor face examinari fizice pentru a depista simptomele descrise mai sus. Valorile vitaminei C se pot afla prin teste de laborator care analizeaza nivelurile serice de acid ascorbic (sau a concentratiei de acid ascorbic in globulele albe din sange). Uneori se recomanda teste radiologice pentru a se descoperi modul in care scorbutul a afectat deja organismul.

Tratament si prevenire

Tratamentul presupune administrarea pe cale orala a suplimentelor cu vitamina C. Doza pentru adulti este de 800-1000 mg/zi, timp de cel putin o saptamana, apoi 400 mg/zi pana la recuperarea completa. In cazul copiilor se recomanda 150-300 mg/zi timp de o luna. De obicei, ameliorarea simptomelor se observa in primele 24 de ore de la inceperea tratamentului. Scorbutul nu lasa urmari grave, cu exceptia pierderii dintilor.

Prevenirea scorbutului se face usor, prin asigurarea aportului zilinic de vitamina C (30-60 mg/zi) - 5 portii de fructe si legume pe zi sunt suficiente pentru mentinerea vitaminei C in limite normale.
Alimente cu un continut bogat in vitamina C:
- portocale;
- lamai;
- coacaze negre;
- guava;
- kiwi;
- papaya;
- rosii;
- capsuni;
- cartofi;
- morcovi;
- ardei gras;
- broccoli;
- cartofi;
- varza;
- spanac;
- stridii;
- ficat.

sursa:sfatulmedicului.ro