Deshidratarea - cauze, simptome, tratament

Deshidratarea apare atunci cand o persoana pierde destul de multe lichide, astfel incat corpul nu mai are suficiente fluide pentru a isi indeplini functiile normale. Daca fluidele pierdute nu sunt inlocuite poate interveni deshidratarea.Cauzele frecvente ale deshidratarii includ diareea, varsaturile, febra sau transpiratia excesiva. Daca o persoana nu bea suficiente lichide atunci cand vremea este calda sau cand face exercitii fizice, se poate deshidrata. Oricine poate suferi de deshidratare dar mai ales copiii mici, adultii in varsta si persoanele cu boli cronice sunt cele mai expuse riscului.

Care sunt cauzele deshidratarii?

Cauzele imediate de deshidratare includ lichide insuficiente pentru organism, pierderea unei cantitati prea mari de apa sau o combinatie dintre cele doua. Uneori este dificil pentru o persoana sa bea prea multa apa: fie din cauza faptului ca este ocupata, ca nu dispune de facilitati in acest sens sau de puterea de a bea, ori se afla intr-o zona fara apa potabila. Alte cauze ale deshidratarii includ:

• diareea
• varsaturile
• transpiratia
• diabetul
• urinarea frecventa
• arsuri - cand au loc arsuri ale pielii, apa se inflitreaza in pielea deteriorata si organismul isi pierde fluidele.

Semne si simptome de deshidratare

Simptomele de deshidratare debuteaza cu senzatia accentuata de sete si progreseaza cu alte manifestari specifice lipsei de apa. Manifestarile initiale de deshidratare usoara la adulti apar atunci cand organismul pierde aproximativ 2% din totalul fluidelor.
Iata cateva dintre majoritatea simptomele usoare de deshidratare (dar nu singurele):

• sete
• pierderea apetitului alimentar
• piele uscata
• piele fierbinte
• urina inchisa la culoare
• uscaciune a gurii
• oboseala sau slabiciune
• frisoane
• ameteli.

Daca deshidratarea se accentueaza si pierderea de lichide ajunge la 5% se pot experimenta urmatoarele efecte ale deshidratarii:

• accelerarea ritmului cardiac si al respiratiei
• diminuarea transpiratiei
• micsorarea cantitatii de urina
• cresterea temperaturii corpului
• oboseala extrema
• crampe musculare
• dureri de cap
• greata
• furnicaturi la nivelul membrelor.

Cand lichidul pierdut din organism ajunge la 10%, este nevoie de ajutor imediat. Aceasta lipsa de lichide poate fi de multe ori fatala. Printre simptomele deshidratarii severe se numara:

• spasme musculare
• varsaturi
• puls slab
• piele lipsita de elasticitate
• vedere incetosata
• confuzie
• dificultati de respiratie
• convulsii
• dureri abdominale si toracice
• pierderea constiintei.

Toate acestea nu sunt insa singurele simptome de deshidratare severa care se pot manifesta, ci sunt doar cele mai frecvent intalnite. Acestea vor fi diferite de la o persoana la alta, intrucat organismul este o retea complexa de sisteme si corpul fiecarei persoane este diferit. Atunci cand aceste sisteme sunt perturbate de pierderea de lichide vor aparea si mai multe manifestari si pot fi prezente si raspunsuri neobisnuite sau neasteptate in functie de persoana in cauza.

Tratamente si medicamente

Singurul tratament eficient pentru deshidratare este sa se inlocuiasca lichidele si electrolitii pierduti. Tratamentul potrivit pentru deshidratare depinde de varsta, severitatea deshidratarii si de cauza acesteia.
1.Tratarea deshidratarii la copiii bolnavi - Medicul va poate oferi sugestii specifice pentru tratarea deshidratarii copilului dumneavoastra, dar exista si recomandari generale care includ:
- folosirea de solutii de rehidratare orala - se va face exceptie daca medicul va recomanda altceva, dar in general, copiilor care au varsaturi, diaree sau febra li se vor administra solutii de rehidratare orala. Acestea contin apa si saruri in proportii specifice, atat pentru refacerea lichidelor, cat si a electrolitilor si usureaza procesul digestiei.
Produsele de rehidratare orala sunt disponibile in cele mai multe dintre farmacii. Indicat ar fi ca persoana care pierde fluide sa bea aceste solutii de rehidratare orala cat mai repede, astfel incat situatia sa nu se agraveze. In situatii de urgenta, in care solutia pre-formulata nu este accesibila, puteti prepara propria solutie de rehidratare orala prin amestecarea a 1/2 lingurita de sare, 6 lingurite de zahar cu aproximativ 1 litru de apa potabila.
Asigurati-va ca masurile sunt exacte, intrucat cantitatea incorecta poate face solutia mai putin eficienta sau chiar daunatoare. Oricare ar fi alternativa, copilul trebuie sa bea suficiente solutii de rehidratare orala, in functie de varsta si gradul deshidratarii. Important este ca lichidele sa fie administrate incet, pana cand urina copilului devine deschisa la culoare.
Daca micutul dumneavoastra sufera de varsaturi incercati sa-i oferiti cantitati mici de solutie la intervale constante de timp - o lingura la cateva minute, de exemplu. In cazul in care copilul varsa din nou, asteptati 30-60 de minute si reincercati din nou. Indicat ar fi ca lichidele sa aiba temperatura camerei.
- continuati sa alaptati - nu opriti alaptarea daca micutul dumneavoastra este bolnav, dar incercati sa-i oferiti copilului si solutii de rehidratare orala. In cazul in care copilul bea lapte formula, inlocuiti-l cu unul fara lactoza pana cand diareea dispare. Nu diluati laptele formula decat daca medicul va indica acest lucru. De asemenea, medicul va poate recomanda sa inlocuiti o masa (la 12-24 de ore) cu o solutie de rehidratare orala.
- evitati consumul anumitor alimente si bauturi - cel mai bun lichid pentru un copil deshidratat, bolnav, este solutia de rehidratare orala (nu apa potabila intrucat aceasta nu furnizeaza electrolitii esentiali). Inclusiv bauturile pentru sportiv, chiar daca ajuta la refacerea electrolitilor, acestea inlocuiesc electrolitii pierduti prin transpiratie nu varsaturi sau diaree. Evitati sa-i oferiti copilului lapte, sucuri, bauturi care contin cafeina, gelatine, etc., ce pot agrava simptomele si nu amelioreaza deshidratarea.
2. Tratamentul deshidratarii la adultii bolnavi - Cei mai multi dintre adultii care sufera de deshidratare moderata pana la severa cauzata de diaree, varsaturi si febra pot imbuntatati starea lor generala prin consumul suplimentar de apa potabila. Apa este cea mai buna alegere intrucat alte lichide cum ar fi sucurile de fructe, bauturile carbogazoase sau cafeaua pot inrautati diareea.
3. Tratarea deshidratarii la sportivii de toate varstele - Pentru rehidratare, apa rece este cea mai buna. Bauturile pentru sportivi care contin electroliti si o solutie de carbohidrati pot fi de ajutor. Nu este nevoie sa se adauge sare: prea multa sare poate duce la deshidratare hipernatremica.
4. Tratarea deshidratarii severe - Copiii si adultii grav deshidratati ar trebui sa fie tratati de urgenta pentru a primi saruri si fluide, intravenos, mai degraba decat pe cale orala. Hidratarea intravenoasa ofera corpului apa si substantele nutritive esentiale mult mai rapid decat o fac solutiile orale - fapt esential cand viata unei persoane se afla in pericol.

sursa:sfatulmedicului.ro

Exista diferente in nutritie?

n ceea ce priveste diferentele dintre laptele uman primit prin suptul la san si cel recoltat si administrat ulterior sugarului, cercetarile au demonstrat ca pe parcursul depozitarii si manipularii laptelui recoltat se pot pierde unele din componentele sistemului imun, precum si unele vitamine si grasimi.

In ciuda pierderilor mentionate mai sus, laptele uman recoltat este mult mai benefic copilul dumneavoastra decat formulele industriale. Ca in cazul oricarui alt produs alimentar, laptele uman recoltat este mai bun daca se administreaza cat mai proaspat, urmeaza  ca si valoare cel refrigerat si apoi cel inghetat, inclusiv acesta din urma fiind superior formulei de lapte.

Pentru a compensa pierderea unor componente ca urmare a depozitarii, precum si modificarile compozitiei laptelui care apar in functie de varsta copilului si mometul din zi in care fost recoltat, se recomanda sa se incerce administrarea de lapte proaspat recoltat cat de des posibil.

Cand un sugar se hraneste la san poate sa induca o crestere a raspunsului imun. Exista un sistem de feedback prin care sanii unei mame preiau semnale de la nivelul gurii copilului pentru a identifica germenii la care acesta a fost expus. De cate ori este preluat un astfel de semnal, mama incepe sa produca anticorpi specifici respectivilor germeni pentru a-si ajuta copilul sa reziste unei eventuale imbolnaviri. Deci daca sugarul poate fi pus direct la san sau daca poate macar sa atinga sanul cu gura, donatoarea laptelui va suferi o amplificare a raspunsului imun.

Totodata, mamele pot sa produca anticorpi ca urmare a expunerii directe la un germene, deci daca exista o raceala sau o afectiune infectioasa minora in familie puteti sa imbunatatiti statusul imunitar al copilului oferindu-i lapte proaspat recoltat.

Desi laptele uman recoltat si administrat intr-un biberon de sticla nu este perfect identic cu cel supt direct la san, administrarea acestuia se apropie cel mai mult de modelul natural. Alimentatia la san este considerata alegerea principala pentru orice sugar iar cea cu lapte recoltat de la mama reprezinta a doua optiune, foarte apropiata de prima.

Administrarea de lapte din bancile de lapte uman recoltat ar fi o a treia optiune (desi nu este o metoda foarte raspandita), iar administrarea de formula de lapte vine la mare distanta pe locul patru.

Sursa: Copilul.ro

Cantitatile recomandate de Acid Folic si Vitamina B 12

Folatul sau substanta sintetica similara, acidul folic, este recomandat pentru sanatatea creierului. Dar se pare ca acest amplificator al creierului poate masca deficientele de vitamina B-12, determinand declinul functiei mentale si grave probleme neurologice.

Numeroase studii au demonstrat ca administrarea unor cantitati crescute de folat, pana la 800 micrograme (mcg) pe zi, impiedica declinul functiei cognitive, diminua probabil riscul de aparitie a bolii Alzheimer si chiar imbunatateste memoria si viteza de procesare a informatiei.
Folatul este de asemenea important la gravide pentru dezvoltarea fatului, de aceea se recomanda ca gravidele sa consume pe perioada sarcinii suplimente de acid folic.

Vitamina B-12 joaca un rol esential in formarea hematiilor, in metabolismul celular si in functionarea neuronilor (celule nervoase). Daca apar deficiente ale acesteia, simptomele includ senzatii de furnicaturi persistente la nivelul membrelor superioare si inferioare, confuzie si pierderi ale memoriei.

In prezent se estimeaza ca aproximativ 15% dintre adulti au deficienta de vitamina B-12. Deficienta poate fi determinata de modificarile tractului digestiv datorate inaintarii in varsta, care impiedica absorbtia digestiva a vitaminei B-12 din alimente. Vegetarienii, care evita consumul oricaror produse de origine animala si persoanele care au diverse afectiuni digestive precum boala celiaca sau boala Crohn au de asemenea un risc crescut de a dezvolta deficit de vitamina B 12.

Pe cand acidul folic aduce numeroase beneficii in organism, exista temeri privind modul in care acesta reactioneaza cu vitamina B-12 in organism. Se presupune ca aportul crescut de acid folic poate corecta anemia dar nu si deterioararea neurologica si cognitiva care apar de obicei in cazul deficientei de vitamina B-12. Fara simptomele anemiei, deficitul de vitamina B-12 poate sa nu fie suspectat si deteriorarea neurologica poate continua nestingherita.

Pentru a studia relatia dintre folat si vitamina B-12 si modul in care acestea influenteaza sanatatea sistemului nervos sunt necesare studii suplimentare. Pana atunci insa, principalul scop este asigurarea unui aport adecvat din fiecare dintre cele doua substante. Majoritatea varstnicilor pot face acest lucru prin administrarea unor suplimente de multivitamine care contin 100% din necesarul zilnic recomandat atat din folat cat si din vitamina B-12.

Doza recomandata de acid folic este de 400 mcg pe zi iar de vitamina B-12 este de 2,4 mcg pe zi.
O dieta sanatoasa care include portii zilnice de paine si produse fainoase fortificate cu acid folic alaturi de o mare varietate de alimente naturale proaspete precum fructele, legumele, fasolea si nucile pot creste aportul zilnic de folat sau acid folic pana la niveluri inalte care aduc un beneficiu evident asupra sanatatii creierului.

sursa:sfatulmedicului.ro

Anemia prin deficit de vitamina B12

Generalitati

Anemia prin deficit de vitamina B12 reprezinta o afectiune hematologica care apare in momentul in care nu exista suficienta vitamina in corp. Vitamina B12 (denumita si cobalamina) ajuta la sinteza de eritrocite (globule rosii). Eritrocitele transporta in corp oxigenul la celule si indeparteaza rezidurile. Fara o cantitate corespunzatoare de vitamina B12, organismul nu va sintetiza suficiente eritrocite si astfel celulelor nu li se va furniza oxigenul necesar.

Cauze

Anemia prin deficit de vitamina B12 apare de obicei cand organismul nu poate absoarbe aceasta vitamina din alimente. Aceasta se poate intampla daca este prezenta anemia pernicioasa. In cazul anemiei pernicioase organismul distruge celulele de la nivelul stomacului care sunt responsabile de absorbtia vitaminei B12:

- pacientul a suferit o interventie chirurgicala pentru indepartarea unei portiuni a stomacului sau a ultimului segment al intestinului subtire (ileon)
- sunt prezente afectiuni digestive, ca si sprue (denumita si boala celiaca), boala Crohn, infectii bacteriene si parazitare ale intestinului subtire
- consum cronic de medicamente pentru stomac si pentru ulcer, ca de exemplu omeprazol (Prilosec) si lansoprazol (Prevacid)
- mai rar se dezvolta in cazul unei diete cu aport inadecvat de vitamina B12. Persoanele cu risc sunt reprezentate de vegetarieni, varstnici care nu au o alimentatie variata si de persoanele cu alcoolism cronic.

Simptome

In cazul formelor usoare de anemie prin deficit de vitamina B12, s-ar putea sa nu apara simptome sau acestea sa treaca neobservate. Unele persoane considera aceasta afectiune a fi doar rezultatul inaintarii in varsta. Simptomele apar in timp,de-a lungul anilor pe masura ce cantitatea de vitamina B12 absorbita de organism se diminueaza si depozitele de vitamina B12 sunt epuizate. Daca anemia se agraveaza pot fi prezente urmatoarele simptome:

- stare generala alterata
- oboseala
- fotofobie
- aspect palid
- sensibilitate dureroasa, rosiata sau sangerare la nivelul limbii
- pierderea gustului si apetitului alimentar cu scadere in greutate
- diaree sau constipatie
- tahicardie sau dureri precordiale
- expir diminuat
- concentratia redusa de vitamina B12 cauzeaza afectarea creierului si a celulelor nervoase. Simptomele determinate de aceasta cauza pot fi primele observate. Acestea pot cuprinde:
- paralizii sau parestezii (furnicaturi) la nivelul degetelor de la maini si de la picioare
- tulburari de echilibru si coordonare
- neglijenta
- depresie
- confuzie
- dificultati de gandire si concentrare
- judecata deteriorata si control slab al impulsurilor
- diminuarea sensibilitatii vibratile
- tinitus (tiuituri in urechi)
- dementa, declin al statusului mental care devine suficient de grava ca sa interfere cu activitatea zilnica.

Investigatii

Daca este suspectata anemia prin deficit de vitamina B12, medicul va efectua un examen obiectiv complet si o anamneza detaliata in legatura cu antecedentele medicale personale si cu simptomele prezente. Se vor efectua diferite analize sanguine, ca de exemplu:

- hemoleucograma - acest test furnizeaza informatii importante despre tipul si numarul de celule sanguine. Prezenta unui numar scazut de eritrocite reprezinta un semn de anemie. Anemia prin deficit de vitamina B12 determina sinteza unor eritrocite de dimensiuni mai mari decat in mod normal, denumite si macrocite (adica "celule mari") sau celule mari imature (anemie megaloblastica)
- testul cu homocisteina si acid metil malonic. Nivelul acestei substante in sange creste pe masura ce nivelul de vitamina B12 diminueaza. Aceste teste pot fi mai sigure pentru diagnosticul deficitului de vitamina, decat pentru testarea concentratiei de vitamina B12
- testul cu vitamina B12 – utilizat pentru a masura nivelul acestei vitamine in sange. Totusi, multe persoane cu acest tip de anemie au un nivel normal de vitamina B12 in sange in momentul testarii
- testul cu acid folic – acidul folic reprezinta alt tip de vitamina B12. Unele persoane prezinta asociat anemiei cu deficit de vitamina B12 si anemie cu deficit de acid folic, ambele afectiuni cauzand simptome similare
- testul cu lactat dehidrogenaza – lactat dehidrogenaza reprezinta o enzima intalnita in mod normal in cantitati reduse in diferite tesuturi ale corpului, inclusiv in sange. Un nivel sanguin crescut de LDH coroborat cu rezultatele altor investigatii ajuta in sustinerea diagnosticului de anemie prin deficit de vitamina B12
- teste pentru detectarea prezentei diferitelor tipuri de anticorpi ajuta in diagnosticul anemiei pernicioase
- testul Schilling este un test urinar care poate fi utilizat pentru diferentierea anemiei pernicioase de alte cauze de anemie. Totusi, aceste teste sunt rareori efectuate deoarece este dificil de manipulat si de folosit o substanta radioactiva.
- prezenta anemiei pernicioase poate creste riscul de a dezvolta cancer de stomac. Daca este prezenta anemia pernicioasa, trebuie consultat medicul fiind necesar screening-ul pentru cancerul de stomac.

Tratament - Generalitati

Anemia cu deficit de vitamina B12 este tratata prin tratament substitutiv cu doze crescute de vitamina B12. Dupa ce nivelul de vitamina B12 revine la normal, organismul va sintetiza mai multe eritrocite si simptomele vor disparea. Totusi, majoritatea persoanelor necesita tratamentul suplimentar pentru tot restul vietii pentru a preveni recidiva bolii. Se recomanda aceasta deoarece cauza cea mai frecventa de deficit de vitamina B12 este reprezentata de absorbtia redusa de la nivelul intestinului. Daca se opreste tratamentul substitutiv concentratia de vitamina B12 va scadea din nou.

La inceput se incepe cu doze mari de vitamina B12 (100-1000 mcg). Dozele sunt in mod obisnuit administrate zilnic sau saptamanal si apoi o doza la trei luni. Uneori medicul recomanda utilizarea unor doze mari (1000-2000 de mcg zilnic). Majoritatea persoanelor prezinta o ameliorare a simptomelor din primele zile ale inceperii tratamentului. Daca alta afectiune interfereaza cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12, medicul va trata afectiunea asociata concomitent cu deficitul de vitamina B12. De exemplu o enterita bacteriana (infectie bacteriana a intestinului) poate fi tratata cu antibiotice. Deseori anemia cu deficit de vitamina B12 este diagnosticata doar in formele moderate sau severe, deoarece anemia are un debut insidios (lent, treptat) si simptomele pot fi subtile. Formele grave de anemie, pot necesita transfuzii de sange. Varstnicilor carora li s-au administrat transfuzii sanguine trebuie sa li se acorde o ingrijire speciala pentru a evita insuficienta cardiaca si edemul pulmonar.

Tratamentul poate sa nu amelioreze complet simptomele datorate afectarii creierului si celulelor nervoase.
Medicul va verifica cantitatea de vitamina B12 dupa cateva luni pentru a se asigura ca tratamentul este eficient. Trebuie administrat tratamentul medicamentos sau injectabil conform sfatului medicului pentru a se asigura ca afectiunea nu reapare. Majoritatea oamenilor au nevoie sa-si administreze tratamentul medicamentos sau injectabil pentru tot restul vietii.

O alta forma de tratament este reprezentata de vitamina B12 sub forma de spray nasal (Nascobal). Totusi, spray-ul nazal este mai scump decat fiolele sau tabletele si nu este folosit in mod obisnuit. Pentru imbunatatirea starii de sanatate se poate recurge la o dieta variata, care sa cuprinda carne, lapte, branza si oua, care reprezinta o sursa buna de vitamina B12. De asemenea se recomanda consumul de alimente care contin acid folic, un alt tip de vitamina B. Acestea cuprind vegetalele cu frunze verzi, citricele si cerealele integrale.
Nu se recomanda consumul de alcool pe durata tratamentului deficitului de vitamina B12. Alcoolul interfera cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12.

De retinut!

Forma standard de tratament pentru anemia cu deficit de vitamina B12 este reprezentata de fiole de vitamina B12 administrate injectabil intramuscular. Pentru multe persoane insa, tratamentul medicamentos in doza crescuta poate fi la fel de eficient ca si tratamentul injectabil. Tabletele sunt mai ieftine si mai confortabil de administrat. Daca s-a administrat tratament injectabil anterior, pacientul poate cere medicului sa-i schimbe tratamentul injectabil cu cel oral. Vor fi necesare teste de urmarire pentru a se asigura ca organismul absoarbe vitaminele din tablete.

Tratament ambulatoriu

In cazul anemiei cu deficit de vitamina B12 se pot lua cateva masuri pentru a imbunatati starea de sanatate:

- se recomanda o dieta variata care furnizeaza o cantitate suficienta de vitamina B12 pentru nevoile organismului. Daca nu se consuma nici un aliment de origine animala (incluzand carne, lapte, branza si oua) se poate prelua vitamina B12 consumand alimente imbogatite cu aceasta vitamina sau prin administrarea tabletelor ce contin vitamina
- se recomanda consumul de alimente care contin acid folic (folati), alt tip de vitamina B12. Este importanta instituirea dietei in mod particular dupa inceperea tratamentului pentru anemia cu deficit de vitamina B12. Alimentele care contin acid folic cuprind vegetalele cu frunze verzi, citricele si cerealele integrale
- evitarea consumului de alcool in timpul tratamentului pentru deficitul de vitamina B12. Alcoolul interfereaza cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12.

Daca se descopera un nivel sanguin scazut de fier, sunt necesare administrarea de suplimente ce contin fier.
Daca s-a administrat tratament injectabil sa se consulte medicul daca se poate substitui cu tratamentul medicamentos. Pentru multe persoane tratamentul medicamentos cu doze mari de vitamina B12 (1000 – 2000 mcg/zi) poate fi la fel de eficient ca si tratamentul parenteral. Tabletele sunt mai ieftine si mai confortabil de administrat. Va fi necesara efectuarea de teste pentru a se asigura ca organismul absoarbe vitamina continuta in tablete.

Daca se recomanda tratamentul injectabil, pacientul poate invata sa-si faca singur. Medicul poate instrui pacientul cum sa depoziteze tabletele si unde sa-si administreze injectiile. Daca pacientul nu este dispus sa-si faca singur injectiile, un membru al familiei poate invata sa efectueze injectiile. Este necesara administrarea tratamentului injectabil sau medicamentos conform sfatului medicului pentru a evita recidiva deficientei. Majoritatea bolnavilor necesita administrarea tratamentului medicamentos si a celui injectabil pentru tot restul vietii.

 

sursa:sfatulmedicului.ro

Interactiunea alimentelor cu medicamentele

Daca trebuie sa luati medicamente este necesar sa consultati medicul pentru a evita interactiunile nedorite si uneori periculoase dintre alimente si medicamente.

Grapefruit-ul

Fruct al plantei citrus paradisi, fam. Rutacee, originar din Asia. Acest citric este bogat in vitamina C (40 mg%), potasiu (230 mg%), continand si compusi de tip glucarat, care pot avea actiune de prevenire a cancerului de san. Grapefruit-ul contine limonoizi, care inhiba formarea tumorilor. Grapefruit-ul roz - rosu contine licopen (care se gaseste si in rosii, caise, portocale rosii), un puternic antioxidant cu actiune de prevenire a cancerului de prostata. Pulpa de fruct este bogata in fibre alimentare solubile si insolubile cu efect de scadere a indexului glicemic, de stabilizare a glicemiei si de reducere a colesterolului sanguin.

Atentie!
Acest efect este caracteristic numai consumului de pulpa de fruct, nu si consumului de suc de grapefruit.

Efectul se datoreaza pectinelor care se gasesc in pulpa (marul este de asemenea o sursa buna de pectine cu efect hipo colesterolemiat, inhiband aparitia aterosclerozei si maladiilor cardio si cerebrovasculare). Numeroase diete de slabit bazate pe consumul de grepefruit pe termen scurt determina scaderea in greutate, insa pe termen lung si la un consum important determina efecte adverse, inducand acidoza metabolica periculoasa pentru sanatate. Componentul naringenina, din fructul de grapefruit, incetineste cateva din procesele metabolice normale de detoxifiere care au loc in intestine si ficat, blocand actiunea de descompunere si eliminare a acestor medicamente precum si a altor toxine. De aceea atunci cand se prescriu astfel de remedii pacientul trebuie sa nu fi consumat cu trei zile inainte grapefruit, pentru stabilirea corecta a dozei de medicament.

Va prezentam cateva interactiuni periculoase dintre medicamente si consumul de grapefruit:
- medicamente anxiolitice: Xanax (benzodiazepine), buspirone;
- medicamente antidepresive: Zoloft (inhibitori selectivi ai reutilizarii serotoninei);
- antialergice, antihistaminice: Allegra (cetirizine);
- antivirale: Saquinavir mesylate (inhibitor de proteaze);
- antiaritmice cardiace: Cardarone (amiodarone), Quinidina;
- maladii cardiace, accident vascular cerebral, anticoagulante: Coumadin (warfarina), anisindiona, dicumarol;
- imunosupresoare: Cydosporina;
- epilepsie: Tegretol (carbamazepine);
- cancer: Tamoxifen, Vincristine, vinblastine, infosfamide, etoposide, cyclofosfamide;
- tuse, raceala: Dextromethorphan;
- sida-hiv: Viracept (nelfinavir, inhibitor de proteaze), Norvir (ritonavir inhibitor de proteaze);
- antihipertrofice prostatice: Proscar (finasteride dudasteride, duagen);
- maladii cardiace, hipertensiune arteriala, blocanti ai canalelor de calciu: Adalat (nifidipine, inhibitor ai canalelor de calciu), Plendil (felodipine), Verapamil (inhibitor al canalelor de calciu);
- disfunctii erectile: Viagra (sildenafilcitrat), Cialis (tadalafil, inhibitor selectiv al fosfodiesterazei din corpul cavernos PDE5);
- hipercolesterolemie: Zocor, Crestor, Lipitor (statine inhiba biosinteza LDL-colesterol, ApoB si a fractiunilor non HDL);
- astm si emfizem: Wellbutrin (teofilina, aminofilina, bronhodilatatori xantinici);
- antialgice: Codeina (narcotic);
- antibiotice: Eritromicina, Claritromicina, Itraconazol (antifungic);
- hormoni: estradiol;
- stimulenti: cafeina, efedrina;
- anticonceptionale.

De aceea este necesar de a fi studiate si cunoscute interactiunile specifice: aliment - medicament, medicament - medicament, medicament - aditivi E-uri, aliment - alergii, precum si unele dispozitii mostenite genetic in scopul prevenirii efectelor adverse ale acestor asocieri, efecte uneori extrem de severe, putand culmina cu decesul. De aceea grapefruit-ul a fost interzis in spitalele vestice.

Produsele lactate si bauturile alcoolice

Branzeturile fermentate, vinul, berea
Asocierea medicamentelor antidepresive (inhibitori ai monoaminooxidazele - IMAO) cu branzeturile fermentate (cascaval, telemea, burduf, camembert, roquefort), vinul (in special cel rosu) si berea pot declansa crize severe de hipertensiune arteriala datorita unor amine biogene (tiramina, histamina) care determina eliberarea de catecolamine (noradrenalina, adrenalina).

Laptele si produsele lactate (iaurt, branza)
Acestea nu trebuie consumate cand se administreaza antibiotice (in special tetraciclinele), deoarece ionii de calciu, magneziul si fierul (aluminiu) continute in lapte impidica absorbtia tetraciclinelor din tractusul digestiv. Suplimentele alimentare cu fier si medicamentele antiacide blocheaza de asemenea absorbtia tetraciclinelor daca sunt luate concomitent. In aceste cazuri se recomanda administrarea tetraciclinelor la intervale de timp de 2-3 ore de la consumul laptelui, produselor lactate, suplimentelor cu fier sau medicamentelor antiacide.

Alcoolul
Creste toxicitatea medicamentelor utilizate in tratamentul maladiilor cardiace, hepatice, neurologice. Alcoolul nu trebuie consumat nici cand se administreaza paracetamol. Pe de alta parte alcoolul inactiveaza unele medicamente cum sunt penicilinele (penicilina G, V, amoxacilina, ampicilina, oxacilina). Nu afecteaza insa activitatea tetraciclinei, gentamicinei, kanamicinei, cloramfenicolului.
Este interzisa asocierea medicamentelor sedative (somnifere, tranchilizante, antiepileptice, antidepresive) cu alcoolul.

Alimente cu un continut ridicat de vitamina K

Alimente care contin cantitati mari de vitamina K (urzicile, spanacul, patrunjelul, cruciferele-varza, salata, algele marine) nu vor fi consumate de cei care utilizeaza tratamente cu medicamente anticoagulante, salicilati, aspirina si mai ales cei care au in antecendente un accident vascular cerebral sau infarct de miocard. Se vor evita si suplimentele alimentare cu actiune antiplachetara obtinute din Gingko biloba, alge marine (laminarina), ulei de peste (omega 3 cu lant lung DHA-EPA) Suferinzii de hiperaciditate gastrica nu vor consuma fructe acide (citrice, cirese), bauturi carbogazoase, sucuri acide sau alte alimente acide in timpul tratamentului cu medicamente antiacide. Aciditatea acestora va reduce efectele medicamentelor, scazand puterea de neurtalizare a acidului clohidric gastric.

Preparate din carne

Carnea de ton
Consumul carnii de ton poate provoca manifestari alergice in cazul celor care urmeaza un tratament cu izoniazida, administrat impotriva tuberculozei.

Carnea la gratar
Carnea pregatita la gratar, pe carbuni, genereaza hidrocarburi policiclice aromate (PAH), cancerigene si care cresc activitatea unei enzime. Prin inductia si cresterea activitatii acestei enzime unele medicamente sunt metabolizate si se elimina mai rapid, scazand astfel eficacitatea unor antiasmatice (aminofilina, teofilina, zileuton), a unor analgezice (fenacetina, paracetamol), anxeolitice-sedative (diazepam), antiaritmice (haloperidor, clopazina), inhibitoare virale utilizate in tratamentul HIV-SIDA (ritonavir) si a unor antiemetice utilizate in combaterea vomismentelor provocate de chimioterapia cancerului (ondansetron).
Efecte asemanatoare apar si la fumatorii activi sau pasivi (tigara contine PAH si alte noxe puternice) sau la cei care traiesc si lucreaza in medii poluate chimic. La suferinzii de astm se poate declansa criza severa de dispnee, cu risc ridicat.

Plante medicinale

Sunatoarea nu trebuie folosita de cei care urmeaza tratamente cu medicamente tonicardice, antiasmatice, antiulceroase, imunodepresive, contraceptive orale, medicamente anti-SIDA (ritonavir). Sunatoarea scade efectul acestor medicamente. Dupa stomparea consumului de sunatoare, efectul medicamentelor enumerate creste uneori periculos de mult. In timpul utilizarii sunatoarei si a derivatelor sale nu se va expune corpul la soare, putandu-se declansa arsuri solare severe datorita factorilor fotoactivatori.

Sarea, zaharurile si cafeina

Sarea de bucatarie nu trebuie consumata in tratamentele cu medicamente cortizonice, deoarece creste riscul de retentie hidrosalina, cu aparitia edemelor si hipertensiunii arteriale, cu afectarea cordului. Sarea scade eficienta satinelor si antihipertensivelor.

Zaharurile (zahar, glucoza, miere) si alimentele dulci nu trebuie asociate cu medicamentele pe baza de cortizon, deoarece creste riscul de aparitie a diabetului zaharat.

Cafeina (cafeaua, guarana) este diuretica si stimulant psihomotor si nu trebuie asociata cu diureticile. Asocierea cafeinei cu medicamente deprimante ale sistemului nervos (somnifere, anxiolitice, benzodiazepine) are efect antagonic asupra acestora, reducandu-le actiunea sedativa. Aceste asocieri vor fi evitate pentru a nu agrava starea de sanatate a suferinzilor.

Aditivi alimentari, arome artificiale si interactiunea lor cu medicamentele

In conditiile actuale cand alimentele sunt inalt procesate si au profiluri nutritionale dezechilibrate si valoare biologica scazuta trebuie luata in considerare si interactiunea aditivilor alimentari de sinteza si a aromelor natural-identice (artificiale), utilizate din plin la fabricarea hranei, cu sistemele de detoxifiere ale organismului.

Interactiuni dintre aditivii alimentari (E-uri) si metabolismul uman

ADITIV ALIMENTAR	EFECTE ADVERSE
E 102 Tartrazina - colorant galben azoic artificial	- provoaca alergii la persoanele alergice la salicilati (aspirine) sau la astmatici; - in combinatie cu benzoatii E 210-215 induce sindromul ADHD; - afecteaza perceptia si comportamentul, produce stari de confuzie; - interfera cu metabolismul zincului si cu enzimele digestive; - creste incidenta aparitiei unor tumori tiroidiene.
E 102 Carmin - colorant, rosu, natural	- componenta majora a colorantului este acidul carminic, aluminiul este asociat cu maladia Alzheimer; - in functie de sensibilitatea individuala poate provoca alergii, rinite, astm, eruptii cutanate.
E 132 Indigotina - colorant, albastru, artificial	- in combinatie cu nitritul de sodiu (E 250) poate provoca, la animale, leziuni ale materialului genetic - cromozomi; - poate induce persoanelor sensibile greata, voma,hipertensiune arteriala, tumori cerebrale
E 150 Caramel - colorant maro natural sau artificial, poate fi obtinut si din organisme modificate genetic (OMG)	- poate provoca distensii intestinale, hiperactivitate, incetini cresterea; - induce la persoanele sensibile hipertrofia rinichilor; - interactioneaza cu vitaminele B distrugandu-le; - afecteaza structura cromozomilor.
E 161g Cantaxantina -colorant rosu-portocaliu, artificial sau natural	- poate determina orbire prin depunere pe retina.
E173, 517, 520, 521, 522, 523 Aluminiul si compusii acestuia : colorant, argintiu, mineral	- asociat cu maladiile Alzheimer si Parkinson; - este neurotoxic; - este asociat cu osteoporoza.
E 210 - 219 Benzoati - conservant, artificial sau natural	- exacerbeaza alergiile, eczemele, astmul; - trebuie evitat de suferinzii de boli neurologice, de cei care urmeaza tratamente cu medicamente antiastmatice steroidiene; - creste riscul de cancer; - parabenii se utilizeaza si in produsele cosmetice.
E 220-228 Sulfitii - conservant artificial	- interfera si incetineste asimilarea vitaminei B1; - produce astmul de sulfit; - persoanele suferinde de maladii cardiovasculare, afectiuni renale, hepatice, bronsita, conjunctivita, emfizem vor evita consumul alimentelor ce contin sulfiti.
E 249, 250, 251, 252 Nitriti - Nitrati - conservanti artificiali	- pot forma nitrozamine asociate cu cresterea riscului de cancer; - pot forma compusi stabili cu hemoglobina reducand capacitatea acesteia de a transporta oxigenul; - extrem de periculosi pentru sugari si copii; - pot declansa hipertensiune arteriala precoce, urticarie, alergii; - perturba metabolismul iodului inducand afectiuni ale glandei tiroida
E 320 - 321 BHA-BHT - antioxidanti artificiali	- poate provoca alergii, stari de somnolenta; - are efecte estrogenice; - creste riscul de cancer.
E 338, 339, 340 Acid fosforic - Fosfati - acidifianti- antioxidanti naturali	- incetinesc asimilarea calciului marind riscul de osteoporoza sau depunerilor patologice de calciu (osteofite).
E 621 Glutamat monosodic - potentiator de gust si aroma natural sau artificial	- stimuleaza puternic apetitu! putand induce adictivate (dependenta de alimentele care ii contin); - este neurotoxic putand creste riscul de contractare a maladiilor Alzheimer, Parkinson, Huntington; - poate induce modificari de ritm cardiac, cefalee, astm, greata, respiratie dificila.
E 951 Aspartam - edulcorant intens si potentiator de aroma	- interzis suferinzilor de fenilcetonurie; - efecte adverse posibile in functie de sensibilitatea individuala; oboseala, ameteli, halucinatii, iritabilitate, dureri de cap, anxietate, palpitatii, pierderea memoriei, spasme musculare, cresterea riscului de aparitie a cancerelor cerebrale.
E 1201 - 1202 Polivinil pirolidine - agenti de limpezire	- pot avea efecte nefrotoxice si cancerigene.
E 1520 Propilen glicol - agent de umectare	- neurotoxic, cardiotoxic

Aditivii alimentari pot interactiona intre ei si in acelasi timp cu componentele matricei alimentare, inclusiv cu diferiti contaminanti si, in final, si cu medicamentele utilizate in tratamente, ceea ce complica enorm atat evaluarea, cat si siguransa lor pentru sanatatea consumatorului.

Interactiuni medicament - aliment
Agenti antiinfectiosi, antibacterieni

DENUMIRE MEDICAMENT	GRUPA MEDICAMENT	EFECTE NUTRITIONALE
Penicilina	B-lactamati	Poate determina aparitia colitelor pseudomembranoase (Clostridium difncile), unele produse pot aduce cantitati mari de sodiu sau potasiu.
Eritromicina	Macrolide	Poate induce distres gastrointestinal, stomatita, anorexie, diaree, gust viciat, creste efectul sedativ al alcoolului.
Trimetoprim	Sulfonamide	Interfera cu metabolismul folatilor, induce anorexie, reactii alergice, colite pseudomembranoase, stomatite.
Cefalexin	Cefalosporine	Determina aparitia stomatitei, diaree, colita pseudomembranoasa
Ciprofloxacin	Fluoroquinolona	Leaga in forme neabsorbabile calciul, zincul, magneziu, fierul, inhiba metabolismul cafeinei crescand stimularea sistemului central nervos, colita pseudomembranoasa.
Tetraciclina	Agent antibiotic	Poate induce anorexie, inhiba absorbtia magneziului, zincului, fierului, reduce productia vitaminei K de catre flora colonica, induce deficienta a vitaminelor B, in combinatie cu vitamina A poate determina aparitia hipertensiunii intracraniene.
Metronidazol	Agent antiprotozoare	Anorexie, distres gastrointestinal, stomatite, reactii de tip disulfiram daca se consuma alcool
Gentamicina	Antibiotic aminoglicozidic	Poate fi ototoxic si nefrotoxic si de aceea se recomanda cresterea hidratarii prin consum de apa.
Izoniazide	Agent antituberculos	Induce deficiente ale vitaminelor B6 si B3, care determina aparitia neuropatiilor periferice si pelagra, descreste absorbtia caldului si fosforului, afecteaza metabolismul vitaminei D.
Etambutol	Agent antituberculos	Descreste absorbtia zincului si cuprului, descreste excretia acidului uric inducand hiperuricemie si atac de guta
Amfotericina B	Agent antifungic	Anorexie, pierdere in greutate, pierderea potasiului, magneziului, calciului.
Amprenavir	Agent anti-retroviral	Aport mare de vitamina E, se vor evita suplimentele alimentare cu vitamina E.

sursa:sfatulmedicului.ro

Grasimile benefice si nocive din alimente

Cele mai multe dintre alimente contin mai multe tipuri de grasimi. Dintre acestea, unele sunt benefice pentru sanatate, comparativ cu altele. Totusi, nu este necesar sa se elimine complet, toate grasimile dintr-o dieta.
Unele dintre ele influenteaza in mod pozitiv, iar altele in mod negativ starea de sanatate a unei persoane. Ideal ar fi, sa se consume cu moderatie produse alimentare care contin tipuri sanatoase de grasimi.

Adevaruri despre grasimile alimentare

Exista numeroase tipuri de grasimi. Organismul unei persoane produce propria grasime ca urmare a excesului de calorii. Unele grasimi alimentare provin din alimentele de natura animala iar altele sunt de origine vegetala. Grasimile alimentare fac parte din grupa de macronutrienti care furnizeaza energie corpului unei persoane, alaturi de proteine si carbohidrati. Grasimea este esentiala pentru sanatate intrucat este necesara desfasurarii normale a unora dintre functiile organismului. De exemplu, unele vitamine au nevoie de grasimi ca sa fie absorbite si sa se dizolve, pentru a oferi nutrienti corpului.

Totusi, exista si un aspect negativ care priveste consumul de grasimi. Atentia privind utilizarea anumitor grasimi alimentare deriva din faptul ca dintre acestea, unele (colesterolul, de exemplu) pot contribui la aparitia bolilor cardiovasculare si a diabetului de tip 2. Grasimile dietetice joaca un rol important si in declansarea altor boli, cum ar fi obezitatea si cancerul. Au existat si exista si in prezent cercetari care au ca subiect beneficiile si efectele negative posibile ale grasimilor alimentare (sau a acizilor grasi). Tot mai multe studii sugereaza ca ar trebui sa se prefere consumul grasimilor sanatoase in defavoarea celor nesanatoase.

Grasimile dietetice rele sau nocive pentru sanatate

Cele doua tipuri principale de grasimi dietetice potential nocive sunt:
1. Grasimile saturate - acestea sunt un tip de grasimi care provin in mod principal din produse de origine animala. Grasimile saturate cresc nivelul total al colesterolului din sange si al lipoporteinelor cu densitate mica (LDL), cele care pot declansa aparitia bolilor cardiovasculare dar si a diabetului de tip 2.

2. Grasimile trans - unele dintre aceste grasimi se gasesc in mod natural in anumite alimente de provenienta animala, iar altele sunt obtinute prin procesare, prin hidrogenarea partiala a grasimilor nesaturate. In urma acestui proces, sunt create grasimi care sunt mai usor de utilizat pentru gatit si sunt mai rezistente decat sunt uleiurile obtinute in mod natural (rancezesc mai greu). Aceste grasimi trans sunt numite grasimi trans industriale sau sintetice. Cercetatorii au demonstrat ca grasimile trans sintetice determina cresterea colesterolului rau sau LDL si duc la scaderea lipoproteinelor cu densitate mare (HDL). Unul dintre rezultate ar fi cresterea riscului dezvoltarii de boli cardiovasculare.
Majoritatea grasimilor care au un procent ridicat de grasimi saturate sau grasimi trans se solidifica la temperatura camerei. Din aceasta cauza, de obicei, sunt denumite grasimi solide. Acestea includ grasimea de vita, porc, margarina, untura si untul.

Grasimile dietetice sanatoase

Cele doua tipuri principale de grasimi dietetice sanatoase pentru organism sunt:
1. Grasimile monosaturate - acestea sunt un tip de grasimi care pot fi gasite intr-o varietate de alimente si uleiuri. Studiile au demonstrat ca folosirea de alimente bogate in grasimi mononesaturate imbunatatesc nivelul colesterolului din sange care poate reduce riscul bolilor de inima. Cercetarile au aratat ca grasimile mononesaturate pot echilibra nivelul de insulina din sange si tin sub control valorile zaharului (fenomene care au o importanta majora in mod special pentru persoanele care sufera de diabet de tip 2).
2. Grasimile polinesaturate - acestea sunt un tip de grasimi care se afla mai ales in componenta produselor alimentare vegetale si a celor care au la baza anumite uleiuri. Exista dovezi care demonstreaza ca folosirea alimentelor bogate in grasimi polinesaturate imbunatatesc nivelul de colesterol din sange, fapt ce diminueaza sansele dezvoltarii bolilor cardiovasculare cat si a diabetului de tip 2. Printre grasimile polinesaturate se enumera acizii grasi omega-3 (care se gasesc in anumite tipuri de peste gras), care au rol benefic pentru sanatatea inimi si ajuta la scaderea nivelului tensiunii arteriale. Alimentele care sunt alcatuite in mare parte din grasimi mononesaturate si polinesaturate sunt lichide la temperatura camerei: ulei de masline, ulei de arahide, ulei de porumb, ulei de sofranel.

Despre colesterol

Colesterolul nu este o grasime. Mai degraba are o consistenta ceroasa, asemanatoare cu grasimea. Organismul unei persoane produce in mod natural anumite cantitati de colesterol. De asemenea, corpul absoarbe colesterolul existent in unele din alimentele consumate; din alimente de origine animala: carne si oua. Colesterolul este vital deoarece printre alte functii importante pe care le are, acesta contribuie la construirea celulelor corpului si produce anumite tipuri de hormoni. Totusi, in mod natural, corpul elibereaza suficient colesterol pentru satisfacerea nevoilor sale, nu are nevoie de colesterol suplimentar. Colesterolul excesiv din dieta unei persoane poate creste nivelul de LDL, colesterolul rau sau nesanatos, crescand implicit riscul declansarii bolilor de inima si a accidentelor vasculare cerebrale. Cele mai multe dintre alimentele care contin grasimi saturate, contin colesterol. Deci, renuntarea la aceste alimente va contribui nu doar la scaderea nivelului de grasimi saturate ci si a colesterolului. Exceptie de la acest lucru fac uleiurile tropicale care sunt bogate in grasimi saturate dar nu contin colesterol.

Recomandari privind consumul de grasimi dietetice

Deoarece unele grasimi alimentare pot fi potential benefice iar altele potential daunatoare pentru sanatatea unei persoane, fiecare individ ar trebui sa stie care sunt recomandarile nutritionistilor cu privire la aportul de grasimi alimentare. Multe dintre alimente contin diferite tipuri de grasimi alimentare, in procente variate. De exemplu, unele contin atat grasimi nesaturate dar si grasimi saturate. Si uleiul de canola are un nivel ridicat de grasimi mononesaturate, dar contine si cantitati mici de grasimi saturate si polinesaturate.

Recomandari privind consumul de grasimi dietetice si colesterol
Tip de grasimi	Recomandari	Principalele surse alimentare
Grasimi totale	Sunt incluse toate tipurile de grasimi alimentare. Limita totala a aportului de grasimi nu trebuie sa depaseasca 20-30% din caloriile consumate zilnic. Raportat la o dieta care contine 2000 de calorii pe zi, acest lucru inseamna 44-47 de grame de grasimi totale pe zi.	Alimente de origine animala si vegetala
Grasimi mononesaturate	Nu poate fi indicata o cantitate exacta, iar orientativ se recomanda ca aceste grasimi sa reprezinte o pondere cat mai mare din consumul zilnic de grasimi totale.	Ulei de masline, de canola, arahide, avocado, nuci si seminte, grasimi din carne de pasare.
Grasimi polinesaturate	Nu poate fi indicata o cantitate exacta, iar orientativ se recomanda ca aceste grasimi sa reprezinte o pondere cat mai mare din consumul zilnic de grasimi totale.	Uleiuri vegetale (sofran, porumb, floarea soarelui, soia, de bumbac, arahide), grasimea continuta de carnea de pasare, nuci si seminte.
Acizi grasi omega-3	Nu poate fi indicata o cantitate exacta, iar orientativ se recomanda ca aceste grasimi sa reprezinte o pondere cat mai mare din consumul zilnic de grasimi totale.	Peste gras de apa rece (somon, macrou, hering), seminte ulei de in si nuci.
Grasimi saturate	Grasimile saturate nu trebuie sa depaseasca 10% din totalul de calorii consumate zilnic (desi recomandat ar fi 7%, pentru a reduce riscul bolilor de inima). La dieta cu 2000 de calorii pe zi, acest lucru inseamna 15 grame de grasimi. Aportul de grasimi saturate nu trebuie sa depaseasca nivelul maxim de grasimi recomandat zilnic.	Branza, pizza, deserturi pe baza de cereale, produse de origine animala (preparate din pui, carnati, hot dog, bacon, etc.), untura, unt, ulei de palmier si alte uleiuri tropicale
Grasimi trans	Cu cat se consuma mai putine grasimi trans, cu atat mai bine. Trebuie evitate mai ales grasimile trans din sursele prelucrate. Este dificil sa se elimine din alimentatie toate grasimile trans, din cauza prezentei lor in carne si lactate. Specialistii recomanda ca aceste grasimi sa nu depaseasca 1% din totalul zilnic de calorii (nu mai mult de 2 grame)	Margarina, snackuri si deserturi preparate de genul prajiturilor si a unor tipuri de biscuiti.
Colesterol	Mai putin de 300 mg pe zi. Mai putin de 200 mg pe zi, daca exista risc crescut de boli cardiovasculare.	Oua, preparate din carne de pui, carne de vita, hamburger, fructe de mare, produse lactate, untura, unt.

Dieta cu un continut redus de grasimi

Ar fi o strategie buna sa se elimine toate grasimile din dieta unei persoane? Nu neaparat. In primul rand, corpul are nevoie de unele grasimi (grasimile sanatoase) sa functioneze normal. Cei care vor elimina toate grasimile din dieta lor, risca sa nu obtina suficiente cantitati de grasimi necesare pentru dizolvarea vitaminelor liposolubile si acizilor grasi esentiali. De asemenea, in incercarea de a elimina grasimile din dieta, o persoana ar putea sa le compenseze printr-un supliment de alimente prelucrate cu un nivel scazut de grasimi sau fara grasimi cum ar fi: fructe, legume si cereale integrale. In loc de a exclude total grasimile din dieta, o optiune mai buna ar fi sa se consume cu moderatie grasimi sanatoase.
Sfaturi pentru alegerea celor mai bune tipuri de grasimi alimentare
Cum putem avea o dieta echilibrata Stiind ca anumite tipuri de grasimi alimentare sunt sanatoase si altele nesanatoase si cantitatile recomandate?

In primul rand se va pune accentul pe reducerea consumului de alimente bogate in grasimi saturate, grasimi trans si colesterol. Apoi se vor alege produsele alimentare care includ grasimi mononesaturate si polinesaturate. Totusi, nu trebuie sa se faca excese nici in cazul grasimilor sanatoase. Toate grasimile, inclusiv cele sanatoase sunt bogate in calorii.

Iata cateva sfaturi, de care s-ar putea tine cont:
- se va citi eticheta produselor alimentare si a ingredientelor si se vor evita produsele cu ulei vegetal partial hidrogenat;
- se va folosi ulei de masline in sosuri si salate si ulei de canola pentru prajit;
- se vor presara seminte de floarea soarelui, nuci, migdale peste salate, decat bacon sau sunca grasa;
- se vor prefera nucile, arahidele nesarate, migdale si fisticul decat chipsurile sau biscuitii prelucrati;
- s-ar putea incerca unul de arahide sau alte tipuri de und nehidrogenat, care vor fi intinse pe legume, fructe sau paine din cereale integrale;
- branza din sandwichuri ar putea fi inlocuita cu felii de avocado;
- ar trebui sa se consume mai degraba peste (somon, macrou) decat carne, de doua ori pe saptamana, dar si fructe de mare (intre 100-150 grame pe portie).

sursa:sfatulmedicului.ro

Aditivii periculosi din alimente

O dieta care contine prea multe alimente procesate poate provoca multiple probleme in diverse parti ale organismului. Alimentele procesate nu contin prea multi nutrienti, intrucat fie nu contin prea multe vitamine si minerale, ori acestea au fost pierdute in procesul de prelucrare.In al doilea rand, pentru a se satura, oamenii au tendinta de a manca prea multe alimente, cum ar fi chipsurile, prajiturile, alimentele semipreparate si sosuri. In general, senzatia de satietate nu intervine dupa consumul de alimente integrale, fructe si legume cu fibre, asa ca multe persoane au tendinta de a manca in continuare, dar cel mai infricosator aspect, din punctul de vedere al alimentelor procesate, este ca acestea sunt consumate in proportii mai mari.

Aditivii alimentari care trebuie evitati

Aditivii alimentari au multiple roluri si chiar daca multi oameni nu le acorda atentie, acestia pot avea multe efecte negative asupra sanatatii.

1. Colorantii alimentari - Specialistii considera ca multi dintre colorantii alimentari ar trebui interzisi sau cel putin ar trebui ca produsele care contin coloranti alimentari ca aiba o eticheta de avertizare pentru a le permite parintilor sa cunoasca efectele acestora. S-a dovedit stiintific faptul ca, la copii colorantii alimentari provoaca hiperactivitate si chiar ADHD. In ultimii 50 de ani, utilizarea colorantilor alimentari a crescut de cinci ori.

2. Bisfenol A sau BPA - Un nou studiu a descoperit ca este periculoasa folosirea de hormoni sintetici, in special bisfenol A sau BPA care este un conservant alimentar. Organice sau nu, 92% dintre produsele alimentare conservate contin BPA.

3. Ftalatii - Sunt un alt tip de hormoni sintetici care se regasesc in compozitia alimentelor conservate. Acestia sunt substante chimice asociate cu tulburarile endocrine la animale si cum s-a dovedit in unele studii, si la oameni. In testele pe animalele din laborator, s-a demonstrat ca acestea provoaca prejudicii aparatului reproductiv dar si tulburari neurologice. Acestea s-au gasit atat in produsele de ingrijire personala cat si in conserve.

4. Uleiul de palmier - Uleiul de palmier are un efect grav asupra corpului unei persoane deoarece este un tip de ulei care contribuie la cresterea grasimilor saturate. In plus, uleiul de palmier are un impact negativ asupra mediului. Specialistii au constatat ca principala amenintare care sta in calea supravietuirii animalelor salbatice pe cale de disparitie este taierea si arderea padurilor tropicale si implicit utilizarea palmierilor pentru obtinerea uleiului.

5. Grasimi trans ascunse - Pe etichetele multor alimente procesate este mentionat ca acestea nu contin grasimi trans cand de fapt acestea contin chiar si peste 49 grame per portie. Chiar daca aceasta cantitate poate sa para nesemnificativa, grasimile trans nu trebuie sa depaseasca 2% din totalul grasimilor consumate intr-o zi.

6. Glutamat monosodic - MSG - Substanta este legata de aparitia dezechilibrelor hormonale, crestere in greutate, leziuni cerebrale, obezitate si dureri de cap. Glutamatul monosodic se gaseste in compozitia unui numar destul de mare de alimente.

7. Plumb - Aproximativ 85% dintre bauturile comercializate pentru copii contin niveluri periculoase de plumb. Este recomandat sa se stoarca fructe si legume organice pentru a obtine un suc natural si pentru a se evita cantitatile de plumb nocive pentru organism.

Pericolele aditivilor alimentari

Deseori este suficient sa cititi eticheta unui aliment pentru a identifica ingredientele artificiale, conservantii sau alte denumiri de substante. Totusi, chiar daca la fata locului stiu ca acestea nu sunt optiuni sanatoase, majoritatea oamenilor le achizitioneaza si nu exclud aceste produse din regimul lor alimentar. Oamenii au facut conservantii pentru ca mancarea si cosmeticele sa aiba o durata cat mai lunga de viata, pentru a pastra aroma si culoarea. De secole oamenii au folosit saruri, otet, ierburi, fierberea si refrigerarea pentru a pastra in mod natural produsele alimentare, dar in ultimii 50 de ani utilizarea conservantilor a devenit o metoda comuna.Cei mai des intalniti aditivi chimici din industria alimentara din prezent sunt benzoatii, nitritii, sulfitii si sorbatii. Acesti aditivi distrug si previn aparitia mucegaiului si fermentilor (drojdiei) care se dezvolta pe produsele alimentare. Dioxidul de sulf este cel mai frecvent intalnit conservant peparat de catre om. Acesta actioneaza ca un agent de albire pentru produsele alimentare. Exista in prezent peste 300 de aditivi alimentari care sunt folositi. Nu este un lucru neobisnuit pentru un aditiv alimentar care initial a fost considerat sigur pentru consum sa se descopere mai tarziu ca este toxic. Unele studii au confirmat faptul ca anumiti aditivi sunt sursa durerilor de cap, greata, slabiciune si dificultati de respiratie. Noi cercetari au demostrat ca amestecul de aditivi si anumite alimente pot deteriora celulele nervoase umane. Adevarul este ca oamenii nu inteleg care este efectul pe termen lung pe care aditivii il pot avea asupra sanatatii lor, intrucat aditivii sunt o inventie relativ noua. Mai mult decat atat, probabil ca bunicii nostri au mancat alimente ecologice. Pentru moment, este important ca oamenii sa aleaga sa nu cumpere produse alimentare care contin aditivi, intrucat comercializarea celor care au aditivi in compozitie nu va fi interzisa pana cand nu vor exista suficiente date obtinute in urma cercetarilor pentru a se determina efectele exacte pe care acestea le au asupra organismului.

sursa:sfatulmedicului.ro

Sarcina dupa varsta de 35 de ani

Pe masura inaintarii in varsta, femeile se confrunta cu scaderea fertilitatii. In plus complicatii ce pot aparea in timpul sarcinii sunt mult mai frecvente in randul femeilor in varsta de 35 ani.

Scaderea fertilitatii odata cu varsta se poate datora urmatoarelor:
- o scadere a numarului si calitatii ovulelor ce urmeaza a fi fecundate;
- o scadere a numarului spermatozoizilor;
- o scadere a frecventei actului sexual;
- prezenta altor afectiuni medicale si ginecologice, ca endometrioza, ce pot interfera cu sarcina.

Riscurile unei sarcini dupa 35 ani

Desi exista o varietate de tehnici utilizate pentru mentinerea unei sarcini sanatoase in cazul femeilor peste 35 ani, la aceasta grupa de varsta apar complicatii mult mai grave decat in cazul femeilor sanatoase. Daca ai hotarat sa faci un copil la varsta mai avansata, este foarte important sa cunosti riscurile ce apar si sa imbunatatesti sansele de a avea o sarcina si un copil sanatos.

Riscul de afectiuni congenitale
Riscul de a naste un copil cu probleme creste pe masura ce varsta mamei este mai avansata. Acest lucru se datoreaza probabil unei diviziuni anormale a ovulului, numit nondisjunctie. Varsta de la care o femeie este considerata cu risc de a naste un copil cu anomalii cromozomiale este de 35 ani. Aproximativ 1 din 1400 de copii nascuti de mame cu varsta de 20 ani au avut sindrom Down, in comparatie cu 1 la 100 de copii cu sindrom Down in randul mamelor cu varsta de 40 ani.

Riscul de avort
Studiile arata ca riscul de avort (pierderea sarcinii inainte de 20 de saptamani de gestatie) este de 12% pana la 15% pentru femeile in jur de 20 ani, crescand pana la 25% in cazul femeilor cu varsta in jur de 40 ani. Riscul crescut de anomalii cromozomiale contribuie la cresterea riscului de avort in cazul femeilor cu varsta avansata.

Alte probleme
La aceasta grupa de varsta sunt mai frecvente afectiunile cronice precum diabetul zaharat sau hipertensiunea arteriala. Se recomanda echilibrarea acestor afectiuni inainte de a ramane insarcinata intrucat reprezinta un risc atat pentru mama cat si pentru copil. Monitorizarea atenta a acestor afectiuni inainte de a ramane insarcinata, cat si pe toata perioada sarcinii, va scadea riscul asociat acestor afectiuni. Hipertensiunea arteriala si diabetul pot aparea pentru prima data in timpul sarcinii, iar femeile peste 30 de ani sunt supuse unui risc mai mare de a le dezvolta. Daca ai peste 35 ani si esti insarcinata, este foarte important sa beneficiezi de evaluare si tratament adecvat prenatal pentru reducerea riscurilor.

Moartea neonatala (nasterea unui copil care a murit inainte de nastere) este mult mai frecventa la femeile de peste 35 ani. De asemenea femeile mai in varsta sunt mai susceptibile de a avea copii cu greutate mica la nastere (mai putin de 2500 grame).
Operatia cezariana este de asemenea mai frecventa in randul femeilor care au primul copil la peste 35 ani.

Recomandari in cazul sarcinii dupa 35 ani

O stare de sanatate adecvata inainte si pe perioada sarcinii va reduce riscul complicatiilor. Iata cateva recomandari generale.

1. A se consuma suficient acid folic in dieta Recomandarile generale in cazul femeilor insarcinate constau in administrarea zilnica de suplimente ce contin 0,4 mg de acid folic, asociind la aceasta consumul de mancare bogata in acid folic. Acidul folic este continut in legume verzi, fasole uscata, ficat si unele citrice.

2. A se limita consumul zilnic de cafea O ceasca de cafea contine aproximativ 150 mg cofeina, in timp ce aceeasi ceasca de ceai negru numai 80 mg de cofeina. Un pahar de bautura carbogazoasa cofeinizata contine circa 30-60mg de cofeina. Ciocolata contine de asemenea cofeina, cantitatea de cofeina continuta intr-un baton de ciocolata reprezinta circa un sfert dint-o cana de cafea.

3. Se recomanda mentinerea unei diete echilibrate, sanatoase si consumul de alimente diverse pentru a asigura toti nutrientii necesari.
Este recomandat consumul de alimente bogate in fibre si amidon. De asemenea, trebuie asigurata cantitatea adecvata de vitamine si minerale: se recomanda consumul de cel putin patru portii de produse lactate si alimente bogate in calciu pe zi, cel putin o portie de alimente bogate in vitamina C si acid folic.

4. Exercitiul fizic trebuie practicat regulat A se evalua programul de exercitii fizice zilnice impreuna cu medicul specialist. In general se accepta continuarea programelor normale de exercitii fizice, cu exceptia cazurilor in care e nevoie de limitarea eforturilor prea mari, la indicatia medicului specialist.

5. Se interzice consumul de alcool pe perioada sarcinii si de medicamente
Acestea din urma putoate fi administrate doar la indicatia medicului specialist. Se interzice fumatul in sarcina.

6. Se recomanda evaluare si ingrijire precoce a pacientei insarcinate Primele opt saptamani de sarcina sunt cele mai importante in dezvoltarea fatului. Consultul si ingrijirea precoce pot creste sansele de a avea un copil sanatos.
Consultul medical regulat este foarte important pentru prevenirea si depistarea oricaror afectiuni ce ar putea aparea pe parcursul sarcinii. Acesta include si instruirea pacientei in legatura cu sarcina si nasterea, precum si asigurarea suportului emotional.

Investigatii la gravidele peste 35 ani

Intrucat pacientele de peste 35 ani sunt mai susceptibile de a dezvolta probleme in timpul sarcinii, se recomanda efectuarea urmatoarelor teste. Aceste teste ajuta la depistarea afectiunilor inainte, in timpul si dupa sarcina. Unele dintre ele necesita sfat genetic adecvat, incluzand o discutie detaliata in legatura cu riscurile sau beneficiile efectuarii acestor proceduri. Pacienta va fi cea care va decide daca va efectua sau nu testarea. Se recomanda consultul medicului specialist pentru a decide care dintre aceste teste sunt adecvate sau nu.

Ultrasonografia (ecografia fetala): o procedura prin care se vizualizeaza imaginea copilului utilizand sunete de inalta frecventa. Ultrasonografia se foloseste devreme in sarcina pentru a stabili viabilitatea (modul de implantare al copilului la nivelul uterului si daca are batai ale inimii), prezenta de unul sau mai multi fetusi sau pentru a determina data conceptiei sau varsta gestationala a fatului. In ultimele luni de sarcina aceasta metoda se foloseste pentru a monitoriza evolutia sarcinii, pentru a evalua pozitia placentei si cantitatea de lichid amniotic din jurul copilului.

Triplul test: un examen sanguin ce consta din masurarea substantelor din proba de sange pentru a depista probleme in dezvoltarea creierului fetal, coloanei vertebrale si a altor tesuturi ale sistemului nervos (tubul neural), ca de exemplu spina bifida sau anencefalia. Defectele de dezvoltare ale tubului neural survin la aproximativ 1-2 din 1000 de nasteri. Triplul test poate detecta aproximativ 75-80% dintre defectele deschise ale tubului neural.
Triplul test mai poate depista o serie de afectiuni genetice precum sindromul Down, o anomalie cromozoniala. Triplul test poate detecta aproximativ 75% dintre cazurile cu sindrom Down la femeile sub 35 ani si peste 80% dintre aceste cazuri la femeile peste 35 ani. Triplul test se poate efectua intre saptamanile 15 si 20 de sarcina.

Screeningul din primul trimestru de sarcina: un nou test efectuat intre saptamanile10-14 de sarcina evidentiaza prezenta a doi markeri in asociere cu efectuarea unei ultrasonografii pentru masurarea grosimii partii posterioare a regiunii cervicale a fatului. Acesta depisteaza anomaliile cromozomiale, ca sindromul Down. Acuratetea acestuia este asemanatoare cu cea a triplului test, insa rezultatele pot fi obtinute mult mai devreme in timpul sarcinii.

Amniocenteza: aceasta este o procedura prin care se recolteaza o cantitate mica de lichid amniotic de la nivelul sacului ce inconjoara fatul, testandu-se astfel diverse defecte de nastere. Desi nu detecteaza toate defectele de nastere, amniocenteza poate fi utilizata pentru detectarea siclemiei, fibrozei chistice, distrofiei musculare, boala Tay-Sachs sau sindromul Down, in cazul parintilor cu risc crescut. Amniocenteza mai poate detecta o serie de defecte ale tubului neural (de exemplu daca creierul sau coloana cervicala fetala nu se dezvolta normal) ca spina bifida sau anencefalia. Intrucat in timpul amniocentezei se efectueaza si ultrasonografie, aceasta din urma poate detecta anumite defecte care nu apar la amniocenteza ca: palatoschizis (palat despicat sau gura de lup), cheiloschizis (buza despicata sau buza de iepure), piciorul in maciuca sau defecte congenitale de cord. Exista o serie de afectiuni ce nu pot fi detectate nici prin amniocenteaza, nici prin ultrasonografie.

Recoltarea de celule de la nivelul vilozitarilor corionice: este un test prin care se recolteaza niste celule (denumite vilozitati corionice) de la nivelul placentei, in locul in care aceasta se ataseaza de peretele uterin. Vilozitatile corionice sunt parti din placenta care se formeaza in momentul fertilizarii ovulului, deci prezinta aceleasi gene ca si fatul. In cazul in care mama prezinta anumiti factori de risc, poate efectua acest test pentru depistarea defectelor congenitale, in primele luni de sarcina. Efectuarea testului necesita in prealabil sfat genetic adecvat, incluzand o discutie detaliata in legatura cu riscurile si beneficiile acestei proceduri.

sursa:sfatulmecicului.ro

Sarcina multipla: gemeni, tripleti

O sarcina cu doi sau mai multi fetusi este numita sarcina multipla. Fetusii pot fi monozigoti sau heterozigoti.
Gemenii sau tripletii monozigoti provin din acelasi ou rezultat din fecundarea unui ovul de un spermatozoid. Din motive necunoscute ovulul fecundat se imparte in doi sau mai multi embrioni in timpul primei faze de dezvoltare. Gemenii monozigoti impart o placenta (organ vascular spongios, angrenat la uter, prin care se realizeaza schimbul de substante dintre organismul mamei si al embrionului in perioada sarcinii) unica. De obicei ei cresc in interiorul a doi saci amniotici distincti in uter. Rareori gemenii monozigoti impart acelasi sac amniotic (membrana in interiorul uterului in care se gaseste fatul si lichidul amniotic).

Gemenii monozigoti:
- sunt de acelasi sex si au aceeasi grupa sangvina
- nu arata intotdeauna exact la fel; unul poate sa fie dreptaci in timp ce celalat poate sa fie stangaci
- sarcinile gemelare monozigote apar la intamplare nefiind legate de varsta, rasa sau istoricul familial de astfel de sarcini.

Gemenii sau tripletii heterozigoti apar cand doua sau mai multe ovule sunt fecundate de spermatozoizi diferiti. Gemenii heterozigoti au placente si saci amniotici diferiti.

Gemenii heterozigoti:
- pot sa nu fie de acelasi sex si pot avea grupe sangvine diferite
- pot sa nu semene unul cu celalat prezentand culori diferite ale parului si a ochilor sau pot sa semene unul cu celalalt, precum fratii din sarcini succesive
- tind sa apara in familii cu istoric familial de astfel de sarcini.
Copii conceputi in urma unui tratament pentru infertilitate sunt de cele mai multe ori gemeni heterozigoti si nu monozigoti.

Cauze

Tratamentul infertilitatii. Odata cu aplicarea tratamentului infertilitatii, din 1980 si pana astazi, s-a observat ca s-a dublat rata nasterilor gemelare, iar procentul de sarcini din care au rezultat tripleti sau mai multi, s-a marit aproape de 5 ori. Utilizarea tehnicilor de reproducere asistata si a medicamentelor pentru tratamentul infertilitatii cresc probabilitatea sarcinilor multiple.
Medicamentele utilizate in tratamentul infertilitatii stimuleaza eliberarea mai multor ovule din ovar, de unde probabilitatea crescuta de sarcina multipla.
Tehnicile de reproducere asistata se refera la transferul direct de embrioni (faza initiala de dezvoltare a unui organism animal sau uman, de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor) in uter pentru a creste probabilitatea de a ramane insarcinata. Per total 25-30 % din sarcinile obtinute in acest mod sunt gemelare, 5% sunt sarcini trigemelare si mai putin de 1% sunt sarcini cu patru sau mai multi feti.

Alte cauze. Anumiti factori de risc cresc probabilitatea unei sarcini multiple:
- varsta peste 30 de ani a mamei: este un astfel de factor, iar cand aceasta depaseste 40 de ani frecvent apar gemeni heterozigoti
- rasa: gemenii sunt mai frecvent intalniti la mamele cu ascendenta africana, in special la cele cu varste cuprinse intre 35 si 45 de ani; sunt mai rar intalniti la asiatici
- antecedente personale fiziologice: daca o femeie a avut deja o sarcina multipla heterozigota se dubleaza sansele ca o astfel de sarcina sa reapara.
- istoric familial: daca la o femeie exista istoric familial de sarcina multipla heterozigota atunci sansele unei viitoare sarcini multiple sunt crescute (riscul de sarcina multipla nu creste in cazul in care exista istoric familial la tata)
- sincronizarea: sarcinile multiple apar mai fecvent la primul ciclu menstrual aparut dupa stoparea consumului de contraceptive orale.

Complicatii

Sarcina multipla creste atat riscurile mamei cat si ale produsului de conceptie de a dezvolta probleme pe parcursul gestatiei.
Cu fiecare fat aditional creste riscul de avort, nastere prematura, diabet zaharat gestational, preeclampsie, dezlipire prematura de placenta, placenta praevia (placenta jos inserata), infectii de tract urinar, anemie, nastere prin operatie cezariana, embolism pulmonar (ocluzia brusca a vaselor pulmonare cu emboli: trombi, lichid amniotic etc.) si de hemoragii mari dupa nastere.
In sarcinile multiple fetusii prezinta risc mare de a dezvolta anomalii congenitale (defecte prezente la nastere) si genetice. Pentru ca de obicei sunt nascuti prematur, copiii proveniti din sarcinile multiple au de asemenea o rata crescuta a problemelor de sanatate si dupa nastere.

Simptome

Femeile care prezinta o sarcina multipla pot avea aceleasi simptome ca si femeile insarcinate cu un singur fat, insa simptomele pot aparea mai devreme si pot fi mai accentuate.
O sarcina multipla poate produce:
- greturi si varsaturi matinale excesive in primul trimestru
- crestere in greutate
- dureri de spate
- uter de dimensiuni mai mari decat cel normal pentru varsta gestationala
- mai multe miscari fetale decat este de asteptat in timpul celui de-al doilea trimestru si ulterior.

Tardiv in evolutia sarcinii apar mai frecvent:
- varice
- constipatie
- hemoroizi
- dureri de spate
- respiratie dificila (cauzata de augmentarea presiunii in plamani datorita compresiunii exercitate de uterul gravid asupra diafragmului - muschiul care desparte cavitatea toracica de cea abdominala)
- indigestie (cauzata de presiunea exercitata de uterul marit de volum asupra stomacului)
- cresterea circumferintei abdominale
- preeclampsie (deficienta severa a circulatiei sangvine si a tensiunii arteriale care afecteaza atat mama cat si fatul)
- nastere prematura.

Investigatii

In trecut femeile gravide nu stiau ca poarta sarcina gemelara pana la sfarsitul gestatiei sau pana la nastere. De la descoperirea unor examinari mai performante, sarcinile multiple sunt diagnosticate in timpul primului sau celui de-al doilea trimestru.

Investigatii utilizate in diagnosticarea sarcinii multiple- gonadotrofina corionica umana (hCG): este hormonul de sarcina produs de placenta incepand din perioada timpurie a gestatiei; sangele sau urina sunt testate pentru descoperirea acestui hormon; un nivel crescut al gonadotrofinei corionice este un semn posibil de sarcina multipla
- ecografia fetala: poate indica prezenta a mai mult de un fetus in uter; in cazul unei sarcini multiple se efectueaza numeroase ecografii in timpul gestatiei, pentru a monitoriza cresterea fetala si lichidul amniotic
- alfa-fetoproteina (AFP): este o substanta produsa de catre fetus; testul de sange pentru acest marker se efectueaza in al doilea trimestru de sarcina pentru a investiga eventualele anomalii congenitale; un nivel crescut poate fi sugestiv de asemenea, pentru diagnosticul unei sarcini multiple; valori ridicate ale acestui marker obliga la efectuarea unei ecografii de control.
Incepand cu aproximativ a 18-a saptamana de de gestatie, un medic experimentat poate decela clinic bataile cordurilor fetale dintr-o sarcina multipla si palpatoric poate simti mai mult de un fetus.
Investigatii utilizate in diagnosticarea anomaliilor genetice si congenitale
Fetusii din sarcinile multiple prezinta un risc crescut de a dezvolta anomalii genetice si congenitale.
Biopsia de placenta utilizeaza un fragment placentar, obtinut cu ajutorul unui tub subtire trecut prin vagin si cervix (col uterin, partea inferioara a uterului) pana in uter. Biopsia si testarea genetica a fragmentului obtinut se realizeaza intre saptamanile 10-13 de gestatie. Ulterior procedura este mai dificil de realizat.
Amniocenteza utilizeaza un volum redus de lichid amniotic (lichidul din amnios in care pluteste fatul) obtinut printr-o punctie transabdominala. Amniocenteza si testele genetice ale lichidului astfel prelevat se realizeaza ideal intre saptamanile 15 si 18 de gestatie. Amniocenteza mai este utilizata uneori in ultimul trimestru de sarcina pentru a se vedea daca plamanii fetali sunt suficient maturati pentru a face fata respiratiei dupa nastere.

Biopsia de placenta si amniocenteza, prezinta un risc mic de a provoca un avort atunci cand sunt utilizate in investigarea unei sarcini multiple (in investigarea unei sarcini unice biopsia de placenta are un risc de complicatii mai mare decat in investigarea unei sarcini multiple). Pentru a lua decizii legate de tratarea sau continuarea unei sarcini, este necesar ca informatiile date de biopsia de placenta, atunci cand s-a optat pentru acest procedeu diagnostic, sa parvina cat mai rapid medicului.

Investigatii utilizate pentru monitorizarea mamei si a fatului
- tensiunea arteriala este monitorizata pe parcursul sarcinii cu ocazia fiecarui consult medical, pentru a decela precoce preeclampsia
- testele de laborator, ca de exemplu nivelul fierului din sange (sideremia), numarul de hematii (globule rosii), hemoglobina, sunt utilizate pentru decelarea anemiei feriprive (anemie aparuta datorita lipsei de fier); anemia este o problema frecventa la femeile cu sarcina multipla pentru ca fetusii consuma o cantitate mare din rezervele de fier ale mamei
- examenul sumar de urina si urocultura (proba de laborator prin care se cerceteaza cultura microbiana din urina) sunt utilizate pentru decelarea infectiilor urinare ale femeii gravide
-ecografia transvaginala este utilizata pentru masurarea lungimii colului uterin: un col uterin scurt creste riscul de nastere prematura
- monitorizarea batailor cordului fetal este utilizata inainte sau in timpul travaliului, pentru a asigura siguranta produsului de conceptie.

Tratament

Tratament - Generalitati
Este important ca in timpul sarcinii, viitoarea mama sa fie mai precauta decat de obicei. Intr-o sarcina multipla este foarte importanta o dieta echilibrata, continand calorii de buna calitate, bogata in calciu, fier si acid folic.
Este de asteptat ca, cresterea in greutate in tipul unei sarcini multiple sa fie mai mare decat intr-o sarcina unica. Fiecare fetus inseamna pentru viitoarea mama o crestere in greutate in plus in timpul sarcinii. Pentru o femeie care in momentul in care ramane insarcinata are greutatea ideala corespunzatoare taliei, este de asteptat ca in timpul sarcinii sa cresca in greutate orientativ in modul urmator:
- intr-o sarcina unica cu 11,3-15,9 kg
- intr-o sarcina gemelara cu 15,9-20,4 kg
- intr-o sarcina trigemelara cu 20,4-22,7 kg
- intr-o sarcina cu patru gemeni este de asteptat o crestere in greutate de 22,7-25 kg.
Desigur ca aceste intervale de greutate se modifica daca la inceputul sarcinii femeia gravida este supra - sau subponderala.

Conduita in sarcina multigemelaraCand este vorba de trei sau mai multi feti intr-o sarcina multipla, riscul acestora de a deceda intrauterin sau de a suferi alterari irevesibile este direct proportional cu numarul lor.
Daca este vorba de o sarcina multipla multigemelara (trei sau mai multi feti) rezultata in urma aplicarii unui tratament de fertilizare se poate apela la un procedeu de reducere a numarului de feti din uter, ceea ce creste probabilitatea ca fetii ramasi sa supravietuiasca si sa fie sanatosi si scade riscurile pentru femeia gravida. Acest procedeu comporta riscurile sale, cel mai important fiind cel de provocare a unui avort. Decizia de a apela la acest procedeu este una dificila si traumatica din punct de vedere psihologic. Ea ar trebui luata impreuna cu medicul obstetrician, avandu-se in vedere raportul risc beneficiu. Consilierea psihologica este importanta si ar trebui luata in considerare atunci cand se impune.

Decizia de a apela la o tehnica de reducere a numarului de feti din uter intr-o sarcina multipla, ar trebui sa tina cont de faptul ca in acest tip de sarcina exista un risc crescut de nastere prematura. Se recomanda un set de masuri pentru a evita aparitia acestei complicatii ca de exemplu: evitarea anumitor activitati, evitarea contactelor sexuale, odihna la pat, monitorizarea frecventa a functiilor vitale fetale, internarea in spital pentru tratament cu corticoizi pentru a grabi dezvoltarea plamanilor fetali.

Tratamentul tocolitic (medicamente care provoaca relaxarea uterina si impiedica contractiile muschilor netezi din peretii uterini) poate fi de asemenea util in evitarea unei nasteri premature. Tratamentul tocolitic comporta si riscuri ca de exemplu edemul pulmonar, de aceea urmarirea gravidei este foarte importanta. Aparitia edemului pulmonar este mai frecventa in cazul tratamentului tocolitic la gravidele cu sarcina multipla.
Nu exista dovezi ca repausul la pat sau evitarea unor eforturi fizice usoare ca cele cerute de activitatile casnice obisnuite ar preveni nasterea prematura. Totusi aceste norme sunt uneori recomandate. Consultarea medicului este necesara pentru a stabili daca o astfel de conduita este benefica pentru evolutia sarcinii.

Tratament ambulator (la domiciliu)O sarcina multipla poate provoca greturi matinale mai accentuate in timpul primelor luni de sarcina. Aceste simptome se pot trata acasa atata timp cat nu provoaca stari de deshidratare sau de denutritie a mamei.
Semnele de travaliu includ:
- crampe similare cu cele care apar la ciclul menstrual
- crampe abdominale, acompaniate uneori de diaree
- contractii ale uterului la fiecare 10 minute sau mai putin
- senzatie de presiune la nivel lombar (regiunea salelor)
- cresterea volumului secretiilor vaginale.
Cand apar simptome sugestive pentru debutul travaliului trebuie contactat medicul. De asemenea consultul medical si prezentarea la spital se impune atunci cand "se rupe apa" sau apar sangerari vaginale.
Intr-o sarcina multipla se recomanda:
- aport caloric adecvat si aport corespunzator de calciu, fier si acid folic (face parte din grupul de vitamine B si are un rol important in sinteza ADN; carenta in acid folic duce la anemie megaloblastica)
- evitarea consumului de alcool, a fumatului, a unor medicamente, produse chimice si cosmetice, a expunerii la raze X (radiografii, tomografii etc.), evitarea consumului abuziv de cofeina (cafea), a expunerii la temperaturi extreme, a consumului de alimente contaminate
- reducerea eforturilor fizice (multi medicii recomanda intr-o sarcina multipla sistarea dupa saptamana 24 a activitatilor fizice istovitoare); ar trebui consultat medicul in privinta unor activitati ca inotul sau chiar mersul pe jos
- odihna, in special incepand cu saptamana 24 de sarcina; desi studiile au aratat ca repausul strict la pat nu previne nasterea prematura, este recomandat repausul la pat atunci cand exista risc pentru un travaliu inainte de termen
- modificarea activitatilor zilnice pentru a asigura buna evolutie a sarcinii si complianta la sfaturile medicului legate de reducerea eforturilor fizice
- consulturi medicale periodice pentru urmarirea sarcinii: la doua saptamani incepand din saptamana 20 si saptamanal din saptamana 30.

Alimentatia la san poate fi o provocare pentru mama intr-o sarcina multipla dusa la bun sfarsit, dar satisfactiile sunt pe masura.
In procesul de crestere a copiilor se va urmari tipul de personalitate a fiecaruia si pe baza aceasta, treptat, vor fi ajutati sa-si contureze propriile individualitati. In tot acest proces trebuie investita multa rabdare si trebuie petrecut cat mai mult timp cu fiecare dintre copii.
Sarcina multipla creste riscul de moarte intrauterina a fetilor cat si riscul de deces post partum a nou-nascutilor. Cand apar astfel de evenimente tragice, suportul familial, al prietenilor si consilierea pot avea un rol esential in usurarea suferintei parintilor.

sursa:sfatulmedicului.ro