Sindromul Down si monitorizarea prenatala

Sindromul Down (numit si trisomie 21 sau mongolism) este o afectiune congenitala in care materialul extragenetic determina anomalii de dezvoltare a copiilor si retard mental. Are o incidenta de 1 la 800 de nou nascuti.
Simptomele sindromului Down variaza larg de la copil la copil. In timp ce unii copii au nevoie de o atentie medicala deosebita, altii sunt sanatosi si duc o viata semiindependenta.
Desi sindromul Down nu poate fi prevenit, el poate fi depistat inainte de nasterea copilului. Problemele de sanatate asociate pot fi tratate si exista multe programe de ajutorare a copiilor bolnavi si a familiilor acestora.

Cauze

In mod fiziologic, in momentul conceptiei, copilul mosteneste informatii genetice de la cei 2 parinti sub forma celor 46 de cromozomi : 23 de la mama si 23 de la tata. In cele mai multe cazuri de sindrom Down, copilul mosteneste un cromozom in plus, adica in loc de 46 are 47 de cromozomi. Acest material extragenetic determina intarzierea mentala si fizica asociata cu sindromul Down.
Desi nu se stie de ce apare sindromul Down si daca exista o modalitate de prevenire a erorii cromozomiale care il determina, cercetatorii au demonstrat ca femeile in varsta de 35 de ani si peste 35 de ani au un risc semnificativ mai mare de a naste un copil cu aceasta boala. De exemplu, la 30 de ani riscul este mai mic de 1:1000 de a naste un copil cu sindrom Down, in timp ce la 35 de ani riscul este de 1:400 iar la 42 de ani de 1:60.

Simptome

Copiii cu sindrom Down au anumite trasuturi caracteristice printre care:
- profilul facial plat
- distanta intre ochi mai mare decat normal
- urechi mici, jos implantate
- gat scurt, gros cu tesut adipos (grasime) si piele in exces: de obicei, aceasta trasatura devine mai putin evidenta pe masura ce copilul creste
- un singur sant in centrul palmelor: acesta este numit pliu palmar transvers sau linia simiana
- brate si picioare scurte si indesate: unii copii pot prezenta un spatiu mai larg intre degetul mare si degetul al doilea de la picior
- macroglosie (limba de dimensiuni mai mari decat normal)
Medicul specialist poate pune diagnosticul doar printr-un examen fizic al nou nascutului.

Tonusul muscular scazut (hipotonie) si articulatiile slabite sunt de asemenea caracteristice pentru acest sindrom, copiii avand un aspect particular flasc ("floppy kids"). Desi starea lor se poate imbunatatii de-a lungul timpului, copiii cu acest sindrom achizitioneaza mai tarziu fata de copiii sanatosi anumite obiceiuri caracterstice varstei, cum ar fi de exemplu statul in picioare, mersul in 4 labe, mersul biped. La nastere, copiii cu sindrom Down sunt de marime medie, dar ei cresc cu o rata mai lenta si raman mai scunzi decat copiii normali. Pentru copiii mici, tonusul muscular scazut poate contribui la aparitia problemelor de supt si de alimentare, la fel ca si la aparitia constipatiei si a altor probleme digestive. La copiii care merg in picioare si la cei de varste mai mari, exista intarzieri in ceea ce priveste vorbitul si activitati zilnice, cum ar fi mancatul, imbracatul si obsinuita de a merge la toaleta. Sindromul Down afecteaza abilitatile cognitive ale copiilor in diverse moduri, dar cei mai multi copii au retardare mentala usoara spre moderata. Copiii bolnavi pot invata si sunt capabili sa primeasca o calificare profesionala de-a lungul vietii. Ei ating anumite tinte la varste mai inaintate decat normal. De aceea, este foarte important sa nu comparam un copil cu sindrom Down cu fratii sau surorile lui sau chiar cu alti copii bolnavi de acest sindrom.
Copiii cu sindrom Down pot avea un grad larg de abilitati si nu se poate spune de la nastere ce vor fi capabili sa faca cand vor creste.

Afectiuni medicale asociate

In timp ce unii copii cu sindrom Down nu au alte probleme de sanatate, altii pot suferi de multe alte boli care necesita ingrijiri suplimentare. De exemplu, jumatate din copii nascuti cu sindrom Down prezinta un defect cardiac congenital si sunt susceptibili sa faca hipertensiune pulmonara (presiune arteriala crescuta la nivelul plamanilor). Medicul cardiolog pediatric trebuie sa monitorizeze aceste probleme, care pot necesita tratamente medicamentoase sau chirurgicale. Aproximativ jumatate din copiii cu sindrom Down au, de asemenea, tulburari de auz si vedere. Pierderea auzului poate fi legata de lichidul secretat in urechea interna sau de probleme structurale ale urechii. Problemele de vedere includ ambliopia (ochii lenesi), scaderea acuitatii vizuale de aproape sau la departare (hipermetropia si miopia) si un risc crescut de cataracta. Evaluarile regulate facute de catre un medic specialist ORL si un oftalmolog sunt necesare pentru depistarea si tratarea acestor probleme inainte de a afecta vorbirea si abilitatea de invatare a copilului.
Alte afectiuni care se pot asocia frecvent cu sindromul Down sunt:
- afectiuni tiroidiene
- disfunctii intestinale
- convulsii
- afectiuni respiratorii
- obezitate
- susceptibilitate la infectii
- un risc crescut pentru leucemie.
Din fericire, aceste afectiuni sunt tratabile.

Diagnostic

Monitorizarea prenatala si diagnosticareaExista 2 tipuri de teste prenatale disponibile pentru depistarea sindromului Down la fetus:
- Teste de monitorizare
- Teste diagnostice
Testele de monitorizare estimeaza riscul unui fetus de a avea sindrom Down. In general, sunt neinvazive si nedureroase. Insa, datorita faptului ca nu pot da un raspuns definitiv asupra posibilitatii unui fetus de a suferi de sindrom Down, este folosit de cele mai multe ori, pentru a ajuta parintii in luarea deciziei de a face sau nu testul diagnostic.
Testele diagnostice pot releva daca fetusul are sau nu aceasta boala. Ele au o acuratete de 99% in diagnosticarea sindromului Down si a altor anomalii cromozomiale. Cu toate acestea, datorita faptului ca se fac in interiorul uterului, sunt asociate cu un risc de avort si de alte complicatii. Din acest motiv, sunt recomandate doar femeilor peste 35 de ani, care au o istorie familiala de defecte genetice sau care au un rezultat anormal la testele de monitorizare. Medicul genetician poate ajuta parintii asupra avantajelor si dezavantajelor fiecaruia dintre teste si asupra deciziei finale.

Testele de monitorizare

Testarea transluciditatii nucale - acest test este facut intre saptamanile 11 si 14 de sarcina si foloseste ecografia, pentru a masura spatiul translucid din spatele gatului fetusului. Copiii cu sindrom Down sau cu alte anomalii genetice au tendinta de a acumula lichid la acest nivel, acest spatiu vazandu-se mai mare la ecografie. Aceasta masuratoare, alaturi de varsta mamei si varsta gestationala a copilului, pot fi folosite pentru a calcula riscul copilului de a avea sindrom Down.
Aceasta testare detecteaza corect sindromul Down in aproximativ 80% din cazuri. Cand se asociaza cu un test hematologic al mamei, acuratetea este mai mare.
Triplul screening si testarea alfa-fetoproteinei plasmatice - aceste teste masoara cantitatea de diferite substante din sangele mamei si asociate cu varsta mamei, se estimeaza posibilitatea dezvoltarii sindromului Down. Se face intre saptamanile 15 si 20 de sarcina.
Ecografia detaliata - aceasta se face adesea in conjunctie cu testele sangvine si verifica daca fetusul are vreuna din trasaturile caracteristice sindromului Down.
Cu toate acestea, acuratetea testelor de monitorizare este de doar 60% si duc adesea la rezultate fals pozitive sau fals negative.

Testele diagnostice
Amniocenteza - acest test se realizeaza intre saptamanile 16 si 20 de sarcina. El implica extragerea unei mici cantitati de lichid amniotic (lichidul in care sta fetusul) printr-un ac introdus prin abdomen. Celulele sunt analizate pentru depistarea anomaliilor cromozomiale. Amniocenteza are un risc scazut de complicatii, cum ar fi debutul travaliului inainte de termen si avortul.
Biopsia vilozitatilor corionice - acest test implica recoltarea unei mici mostre de placenta, facuta de asemenea, prin introducerea unui ac prin abdomen. Avantajul acestui test consta in faptul ca, poate fi realizata mai devreme decat amniocenteza, adica intre saptamanile 8 si 12 de sarcina. Dezavantajul este ca are un risc usor mai crescut de avort sau alte complicatii.
Proba din sangele ombilical - acest test se realizeaza dupa saptamana 20 de sarcina si necesita folosirea unui ac pentru extragerea unei mici probe de sange din cordonul ombilical. Are riscuri asemanatoare amniocentezei.
Diagnosticul postnatal - dupa nastere, diagnosticul de sindrom Down poate fi pus, de obicei, prin simpla inspectie a nou nascutului. In cazul in care medicul suspecteaza un sindrom Down, pentru confirmarea diagnosticului se realizeaza cariotipul (o mostra de sange sau tesut este analizata pentru evaluarea marimii, numarului si formei cromozomilor).

De retinut!

Parintii unui copil diagnosticat cu sindrom Down se simt invalmasiti de sentimente de vina, teama si pierdere. Discutiile cu parintii acestor copii poate ajuta trecerea peste momentul de soc si de tristete.
Multi parinti releva faptul ca invatarea cator mai multe lucruri despre sindromul Down ii ajuta la alinarea unora din temeri. Expertii recomanda incadrarea copiilor cu sindrom Down in programe de ajutorare, cat mai devreme posibil dupa nasterea lor.  Terapeutii fizici, ocupationali si lingvistici si educatorii pot ajuta copiii sa dezvolte abilitati motorii si lingvistice si pot instrui parintii cum sa ii incureze pe acestia acasa. Odata ce copilul implineste varsta de 3 ani, trebuie inscris la un serviciu educational pentru copii cu dizabilitati.
Decizia asupra acestor scoli este greu de luat. Unii copii cu sindrom Down au nevoi care sunt cel mai bine intrunite in scolile speciale, in timp ce altii se dezvolta mai bine cand sunt la scoli normale alaturi de copiii sanatosi. Studiile demonstreaza ca acest tip de situatie, cunoscuta ca "incluzie", este benefica, atat pentru copiii cu sindrom Down, cat si pentru copiii sanatosi. Profesorii ii pot ajuta pe parinti in decizia privind scoala la care sa il inscrie, dar trebuie retinut faptul ca aceste decizii trebuie luate de catre parinti, care sunt cel mai bun avocat al copilului. In ziua de azi, multi copii cu sindrom Down merg la scoala si se bucura de aceleasi activitati ca si copiii sanatosi de aceeasi varsta. Cativa dintre ei merg chiar si la facultate. Multi duc o viata semiindependenta. Altii continua sa locuiasca cu parintii, dar sunt capabili sa desfasoare anumite activitati, gasindu-si astfel succesul in comunitate. 

sursa:sfatulmedicului.ro

Orarul meselor

Se da imediat ce se trezeste copilul. Daca este lasat sa astepte, se enerveaza sau se preocupa de altceva si apoi refuza sa manance.

Se da lapte simplu sau lapte fiert cu un fainos (gris, zeamil, biscuiti macinati, fulgi de porumb), cacao, cereale instant, cu cafea de malt etc. Se foloseste fainosul preferat de copii.

Laptele nu va fi indulcit prea mult; unii copii il prefera neindulcit. Daca insista sa-l primeasca cu biberonul, li se va satisface aceasta comoditate. Celor care refuza laptele, li se poate da ceai si tartine cu branza (de vaci, topita etc), unt si miere sau gemuri, eventual un ou moale. La ora 10 se pot da fructe, o tartina mica sau nu se va da nimic.

Cuprinde un piure de legume (cartofi, morcovi, spanac, mazare verde, fasole verde, conopida, dovlecei).

Spre sfarsitul anului al II-lea incepe sa aprecieze consistenta si gustul cartofilor prajiti (se evita la copiii cu tendinta la obezitate, avand o mare valoare calorica).

Zilnic, piureul va fi asociat cu carne sau un ou proaspat. Pranzul se poate incheia cu o ceasca de supa de carne strecurata si ca desert fructe, compot sau o prajitura de casa.

Pentru variatie, felul intai poate fi o ciorbita cu carne de pasare sau perisoare, felul doi legume sote, sau preparate cu sos alb.

Masa de pranz este bine sa se dea pe la ora 11,30-12. Dupa-amiaza (gustarea): lapte, iaurt, prajituri de casa, biscuiti, compoturi sau fructe (ultimele sunt de preferat).

Seara se va servi masa pe la orele 19-19,30. Se va da fie ca dimineata, fie o budinca (orez, gris, paste fainoase), mamaliguta cu unt si branza, compot, o prajitura de casa. Se poate da parizer, crenvursti, sunca de Praga sau alte preparate de carne de buna calitate.

Sursa: Copilul.ro

Succesul şcolar al copilului şi alimentaţia

O alimentaţie potrivită, echilibrată, variată şi bogată în nutrienţi este esenţială pentru creşterea şi dezvoltarea fizică şi mentală armonioasă a copilului. Fiecare părinte conştiincios îşi doreşte ca micuţul lui să aibă parte de o cât mai bună instrucţie şi educaţie pentru a reuşi cât mai bine în viaţă. Din această perspectivă, succesul şcolar al copilului devine o miză importantă.
Mulţi părinţi cred că performaneţele şcolare depind de inteligenţa copilului, profesionalismul cadrelor didactice, dotarea şcolii, accesul la cărţi, manuale, computer, internet. Specialiştii sunt însă de părere că starea emoţional-afectivă, alimentaţia şi somnul sunt factorii principali.

O alimentaţie potrivită, echilibrată, variată şi bogată în nutrienţi este esenţială pentru creşterea şi dezvoltarea fizică şi mentală armonioasă a copilului, pentru asigurarea funcţiilor cerebrale implicate în gândire şi învăţare.

Studiile au arătat că elevii subnutriţi şi cei care au o alimentaţie necorespunzătoare, nesănătoasă sunt mai predispuşi la probleme de învăţare, schimbări dese şi bruşte ale dispoziţiei, hiperactivitate, probleme mentale, tulburări de somn şi alergii.

Dietele bogate în proteine animale, acizi graşi omega 3 şi sărace în carbohidraţi sunt cele mai indicate pentru şcolari şi elevi, mai ales dacă aceştia au probleme de atenţie, deoarece stabilizează nivelul glicemiei, eliberează suficientă energie pentru studiu şi menţin atenţia concentrată.

O treime din alimentaţia copilului trebuie să includă cereale integrale (pâine, paste, orez brun, fulgi de secară, ovăz, grâu şi porumb) - sursă importantă de fibre, calciu, fier şi complexul de vitamine B (care intervine în reglarea metabolismului lipidic, glucidic şi proteic), între care tiamina (vitamina B1) necesară şi pentru funcţionarea normală a sistemului nervos central, favorizând transmitere influxului nervos.
Fructele şi legumele proaspete.

Elevul are nevoie de cinci porţii zilnice: un pahar de suc de fructe proaspăt stors/ o banană/ şapte căpşuni/ o linguriţă de stafide/ o felie de pepene/ o roşie/ două bucheţele de broccoli.

Peştele. Copilul are nevoie de două porţii pe săptămână. Speciile cele mai recomandate pentru copii sunt somonul, macroul şi sardina.

Laptele şi produsele lactate. Consumul exagerat de zaharuri rafinate topeşte rezervele de calciu ale organismului. Lipsa calciului provoacă rahitism, spasmofilie şi favorizează cariile dentare.

Grăsimile nesaturate din ulei vegetal de floarea soarelui şi măsline, din untura de peşte, avocado, alune şi seminţe (de bostan, de floarea soarelui) sunt de preferat celor saturate din carne grasă, untură.

Atenţie la sare şi la dulciuri. Toate produsele junk food, fast food şi semipreparatele sunt sărate, aşa că reduceţi pe cât puteţi consumul de afumături, salam, cârnaţi, pastramă, ceafă de porc, creme de brânză, pate, cipşi, burgeri, sărăţele. Dulciurile să vină doar sub formă de trataţie sau desert.

Un elev subnutrit sau prost alimentat nu se poate concentra bine şi nu va învăţa bine. Nici mâncarea în exces nu favorizează procesele gândirii implicate în învăţare, copiii obezi având, în general, un creier “leneş”.

Cafeina din coca-cola, produsele zaharoase în exces sunt legate de stimularea anxietăţii, nervozităţii şi instalarea depresiei. Alte alimente, precum orezul brun, peştele, laptele, carnea slabă, carnea de pui, pâinea integrală, bananele, asparagusul, spanacul, lintea şi alunele favorizează un tonus psihic bun.

sursa:http://www.info-sanatate.ro

Anemia prin deficit de vitamina B12

Generalitati

Anemia prin deficit de vitamina B12 reprezinta o afectiune hematologica care apare in momentul in care nu exista suficienta vitamina in corp. Vitamina B12 (denumita si cobalamina) ajuta la sinteza de eritrocite (globule rosii). Eritrocitele transporta in corp oxigenul la celule si indeparteaza rezidurile. Fara o cantitate corespunzatoare de vitamina B12, organismul nu va sintetiza suficiente eritrocite si astfel celulelor nu li se va furniza oxigenul necesar.

Cauze

Anemia prin deficit de vitamina B12 apare de obicei cand organismul nu poate absoarbe aceasta vitamina din alimente. Aceasta se poate intampla daca este prezenta anemia pernicioasa. In cazul anemiei pernicioase organismul distruge celulele de la nivelul stomacului care sunt responsabile de absorbtia vitaminei B12:

- pacientul a suferit o interventie chirurgicala pentru indepartarea unei portiuni a stomacului sau a ultimului segment al intestinului subtire (ileon)
- sunt prezente afectiuni digestive, ca si sprue (denumita si boala celiaca), boala Crohn, infectii bacteriene si parazitare ale intestinului subtire
- consum cronic de medicamente pentru stomac si pentru ulcer, ca de exemplu omeprazol (Prilosec) si lansoprazol (Prevacid)
- mai rar se dezvolta in cazul unei diete cu aport inadecvat de vitamina B12. Persoanele cu risc sunt reprezentate de vegetarieni, varstnici care nu au o alimentatie variata si de persoanele cu alcoolism cronic.

Simptome

In cazul formelor usoare de anemie prin deficit de vitamina B12, s-ar putea sa nu apara simptome sau acestea sa treaca neobservate. Unele persoane considera aceasta afectiune a fi doar rezultatul inaintarii in varsta. Simptomele apar in timp,de-a lungul anilor pe masura ce cantitatea de vitamina B12 absorbita de organism se diminueaza si depozitele de vitamina B12 sunt epuizate. Daca anemia se agraveaza pot fi prezente urmatoarele simptome:

- stare generala alterata
- oboseala
- fotofobie
- aspect palid
- sensibilitate dureroasa, rosiata sau sangerare la nivelul limbii
- pierderea gustului si apetitului alimentar cu scadere in greutate
- diaree sau constipatie
- tahicardie sau dureri precordiale
- expir diminuat
- concentratia redusa de vitamina B12 cauzeaza afectarea creierului si a celulelor nervoase. Simptomele determinate de aceasta cauza pot fi primele observate. Acestea pot cuprinde:
- paralizii sau parestezii (furnicaturi) la nivelul degetelor de la maini si de la picioare
- tulburari de echilibru si coordonare
- neglijenta
- depresie
- confuzie
- dificultati de gandire si concentrare
- judecata deteriorata si control slab al impulsurilor
- diminuarea sensibilitatii vibratile
- tinitus (tiuituri in urechi)
- dementa, declin al statusului mental care devine suficient de grava ca sa interfere cu activitatea zilnica.

Investigatii

Daca este suspectata anemia prin deficit de vitamina B12, medicul va efectua un examen obiectiv complet si o anamneza detaliata in legatura cu antecedentele medicale personale si cu simptomele prezente. Se vor efectua diferite analize sanguine, ca de exemplu:

- hemoleucograma - acest test furnizeaza informatii importante despre tipul si numarul de celule sanguine. Prezenta unui numar scazut de eritrocite reprezinta un semn de anemie. Anemia prin deficit de vitamina B12 determina sinteza unor eritrocite de dimensiuni mai mari decat in mod normal, denumite si macrocite (adica "celule mari") sau celule mari imature (anemie megaloblastica)
- testul cu homocisteina si acid metil malonic. Nivelul acestei substante in sange creste pe masura ce nivelul de vitamina B12 diminueaza. Aceste teste pot fi mai sigure pentru diagnosticul deficitului de vitamina, decat pentru testarea concentratiei de vitamina B12
- testul cu vitamina B12 – utilizat pentru a masura nivelul acestei vitamine in sange. Totusi, multe persoane cu acest tip de anemie au un nivel normal de vitamina B12 in sange in momentul testarii
- testul cu acid folic – acidul folic reprezinta alt tip de vitamina B12. Unele persoane prezinta asociat anemiei cu deficit de vitamina B12 si anemie cu deficit de acid folic, ambele afectiuni cauzand simptome similare
- testul cu lactat dehidrogenaza – lactat dehidrogenaza reprezinta o enzima intalnita in mod normal in cantitati reduse in diferite tesuturi ale corpului, inclusiv in sange. Un nivel sanguin crescut de LDH coroborat cu rezultatele altor investigatii ajuta in sustinerea diagnosticului de anemie prin deficit de vitamina B12
- teste pentru detectarea prezentei diferitelor tipuri de anticorpi ajuta in diagnosticul anemiei pernicioase
- testul Schilling este un test urinar care poate fi utilizat pentru diferentierea anemiei pernicioase de alte cauze de anemie. Totusi, aceste teste sunt rareori efectuate deoarece este dificil de manipulat si de folosit o substanta radioactiva.
- prezenta anemiei pernicioase poate creste riscul de a dezvolta cancer de stomac. Daca este prezenta anemia pernicioasa, trebuie consultat medicul fiind necesar screening-ul pentru cancerul de stomac.

Tratament - Generalitati

Anemia cu deficit de vitamina B12 este tratata prin tratament substitutiv cu doze crescute de vitamina B12. Dupa ce nivelul de vitamina B12 revine la normal, organismul va sintetiza mai multe eritrocite si simptomele vor disparea. Totusi, majoritatea persoanelor necesita tratamentul suplimentar pentru tot restul vietii pentru a preveni recidiva bolii. Se recomanda aceasta deoarece cauza cea mai frecventa de deficit de vitamina B12 este reprezentata de absorbtia redusa de la nivelul intestinului. Daca se opreste tratamentul substitutiv concentratia de vitamina B12 va scadea din nou.

La inceput se incepe cu doze mari de vitamina B12 (100-1000 mcg). Dozele sunt in mod obisnuit administrate zilnic sau saptamanal si apoi o doza la trei luni. Uneori medicul recomanda utilizarea unor doze mari (1000-2000 de mcg zilnic). Majoritatea persoanelor prezinta o ameliorare a simptomelor din primele zile ale inceperii tratamentului. Daca alta afectiune interfereaza cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12, medicul va trata afectiunea asociata concomitent cu deficitul de vitamina B12. De exemplu o enterita bacteriana (infectie bacteriana a intestinului) poate fi tratata cu antibiotice. Deseori anemia cu deficit de vitamina B12 este diagnosticata doar in formele moderate sau severe, deoarece anemia are un debut insidios (lent, treptat) si simptomele pot fi subtile. Formele grave de anemie, pot necesita transfuzii de sange. Varstnicilor carora li s-au administrat transfuzii sanguine trebuie sa li se acorde o ingrijire speciala pentru a evita insuficienta cardiaca si edemul pulmonar.

Tratamentul poate sa nu amelioreze complet simptomele datorate afectarii creierului si celulelor nervoase.
Medicul va verifica cantitatea de vitamina B12 dupa cateva luni pentru a se asigura ca tratamentul este eficient. Trebuie administrat tratamentul medicamentos sau injectabil conform sfatului medicului pentru a se asigura ca afectiunea nu reapare. Majoritatea oamenilor au nevoie sa-si administreze tratamentul medicamentos sau injectabil pentru tot restul vietii.

O alta forma de tratament este reprezentata de vitamina B12 sub forma de spray nasal (Nascobal). Totusi, spray-ul nazal este mai scump decat fiolele sau tabletele si nu este folosit in mod obisnuit. Pentru imbunatatirea starii de sanatate se poate recurge la o dieta variata, care sa cuprinda carne, lapte, branza si oua, care reprezinta o sursa buna de vitamina B12. De asemenea se recomanda consumul de alimente care contin acid folic, un alt tip de vitamina B. Acestea cuprind vegetalele cu frunze verzi, citricele si cerealele integrale.
Nu se recomanda consumul de alcool pe durata tratamentului deficitului de vitamina B12. Alcoolul interfera cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12.

De retinut!

Forma standard de tratament pentru anemia cu deficit de vitamina B12 este reprezentata de fiole de vitamina B12 administrate injectabil intramuscular. Pentru multe persoane insa, tratamentul medicamentos in doza crescuta poate fi la fel de eficient ca si tratamentul injectabil. Tabletele sunt mai ieftine si mai confortabil de administrat. Daca s-a administrat tratament injectabil anterior, pacientul poate cere medicului sa-i schimbe tratamentul injectabil cu cel oral. Vor fi necesare teste de urmarire pentru a se asigura ca organismul absoarbe vitaminele din tablete.

Tratament ambulatoriu

In cazul anemiei cu deficit de vitamina B12 se pot lua cateva masuri pentru a imbunatati starea de sanatate:

- se recomanda o dieta variata care furnizeaza o cantitate suficienta de vitamina B12 pentru nevoile organismului. Daca nu se consuma nici un aliment de origine animala (incluzand carne, lapte, branza si oua) se poate prelua vitamina B12 consumand alimente imbogatite cu aceasta vitamina sau prin administrarea tabletelor ce contin vitamina
- se recomanda consumul de alimente care contin acid folic (folati), alt tip de vitamina B12. Este importanta instituirea dietei in mod particular dupa inceperea tratamentului pentru anemia cu deficit de vitamina B12. Alimentele care contin acid folic cuprind vegetalele cu frunze verzi, citricele si cerealele integrale
- evitarea consumului de alcool in timpul tratamentului pentru deficitul de vitamina B12. Alcoolul interfereaza cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12.

Daca se descopera un nivel sanguin scazut de fier, sunt necesare administrarea de suplimente ce contin fier.
Daca s-a administrat tratament injectabil sa se consulte medicul daca se poate substitui cu tratamentul medicamentos. Pentru multe persoane tratamentul medicamentos cu doze mari de vitamina B12 (1000 – 2000 mcg/zi) poate fi la fel de eficient ca si tratamentul parenteral. Tabletele sunt mai ieftine si mai confortabil de administrat. Va fi necesara efectuarea de teste pentru a se asigura ca organismul absoarbe vitamina continuta in tablete.

Daca se recomanda tratamentul injectabil, pacientul poate invata sa-si faca singur. Medicul poate instrui pacientul cum sa depoziteze tabletele si unde sa-si administreze injectiile. Daca pacientul nu este dispus sa-si faca singur injectiile, un membru al familiei poate invata sa efectueze injectiile. Este necesara administrarea tratamentului injectabil sau medicamentos conform sfatului medicului pentru a evita recidiva deficientei. Majoritatea bolnavilor necesita administrarea tratamentului medicamentos si a celui injectabil pentru tot restul vietii.

 

sursa:sfatulmedicului.ro

Interactiunea alimentelor cu medicamentele

Daca trebuie sa luati medicamente este necesar sa consultati medicul pentru a evita interactiunile nedorite si uneori periculoase dintre alimente si medicamente.

Grapefruit-ul

Fruct al plantei citrus paradisi, fam. Rutacee, originar din Asia. Acest citric este bogat in vitamina C (40 mg%), potasiu (230 mg%), continand si compusi de tip glucarat, care pot avea actiune de prevenire a cancerului de san. Grapefruit-ul contine limonoizi, care inhiba formarea tumorilor. Grapefruit-ul roz - rosu contine licopen (care se gaseste si in rosii, caise, portocale rosii), un puternic antioxidant cu actiune de prevenire a cancerului de prostata. Pulpa de fruct este bogata in fibre alimentare solubile si insolubile cu efect de scadere a indexului glicemic, de stabilizare a glicemiei si de reducere a colesterolului sanguin.

Atentie!
Acest efect este caracteristic numai consumului de pulpa de fruct, nu si consumului de suc de grapefruit.

Efectul se datoreaza pectinelor care se gasesc in pulpa (marul este de asemenea o sursa buna de pectine cu efect hipo colesterolemiat, inhiband aparitia aterosclerozei si maladiilor cardio si cerebrovasculare). Numeroase diete de slabit bazate pe consumul de grepefruit pe termen scurt determina scaderea in greutate, insa pe termen lung si la un consum important determina efecte adverse, inducand acidoza metabolica periculoasa pentru sanatate. Componentul naringenina, din fructul de grapefruit, incetineste cateva din procesele metabolice normale de detoxifiere care au loc in intestine si ficat, blocand actiunea de descompunere si eliminare a acestor medicamente precum si a altor toxine. De aceea atunci cand se prescriu astfel de remedii pacientul trebuie sa nu fi consumat cu trei zile inainte grapefruit, pentru stabilirea corecta a dozei de medicament.

Va prezentam cateva interactiuni periculoase dintre medicamente si consumul de grapefruit:
- medicamente anxiolitice: Xanax (benzodiazepine), buspirone;
- medicamente antidepresive: Zoloft (inhibitori selectivi ai reutilizarii serotoninei);
- antialergice, antihistaminice: Allegra (cetirizine);
- antivirale: Saquinavir mesylate (inhibitor de proteaze);
- antiaritmice cardiace: Cardarone (amiodarone), Quinidina;
- maladii cardiace, accident vascular cerebral, anticoagulante: Coumadin (warfarina), anisindiona, dicumarol;
- imunosupresoare: Cydosporina;
- epilepsie: Tegretol (carbamazepine);
- cancer: Tamoxifen, Vincristine, vinblastine, infosfamide, etoposide, cyclofosfamide;
- tuse, raceala: Dextromethorphan;
- sida-hiv: Viracept (nelfinavir, inhibitor de proteaze), Norvir (ritonavir inhibitor de proteaze);
- antihipertrofice prostatice: Proscar (finasteride dudasteride, duagen);
- maladii cardiace, hipertensiune arteriala, blocanti ai canalelor de calciu: Adalat (nifidipine, inhibitor ai canalelor de calciu), Plendil (felodipine), Verapamil (inhibitor al canalelor de calciu);
- disfunctii erectile: Viagra (sildenafilcitrat), Cialis (tadalafil, inhibitor selectiv al fosfodiesterazei din corpul cavernos PDE5);
- hipercolesterolemie: Zocor, Crestor, Lipitor (statine inhiba biosinteza LDL-colesterol, ApoB si a fractiunilor non HDL);
- astm si emfizem: Wellbutrin (teofilina, aminofilina, bronhodilatatori xantinici);
- antialgice: Codeina (narcotic);
- antibiotice: Eritromicina, Claritromicina, Itraconazol (antifungic);
- hormoni: estradiol;
- stimulenti: cafeina, efedrina;
- anticonceptionale.

De aceea este necesar de a fi studiate si cunoscute interactiunile specifice: aliment - medicament, medicament - medicament, medicament - aditivi E-uri, aliment - alergii, precum si unele dispozitii mostenite genetic in scopul prevenirii efectelor adverse ale acestor asocieri, efecte uneori extrem de severe, putand culmina cu decesul. De aceea grapefruit-ul a fost interzis in spitalele vestice.

Produsele lactate si bauturile alcoolice

Branzeturile fermentate, vinul, berea
Asocierea medicamentelor antidepresive (inhibitori ai monoaminooxidazele - IMAO) cu branzeturile fermentate (cascaval, telemea, burduf, camembert, roquefort), vinul (in special cel rosu) si berea pot declansa crize severe de hipertensiune arteriala datorita unor amine biogene (tiramina, histamina) care determina eliberarea de catecolamine (noradrenalina, adrenalina).

Laptele si produsele lactate (iaurt, branza)
Acestea nu trebuie consumate cand se administreaza antibiotice (in special tetraciclinele), deoarece ionii de calciu, magneziul si fierul (aluminiu) continute in lapte impidica absorbtia tetraciclinelor din tractusul digestiv. Suplimentele alimentare cu fier si medicamentele antiacide blocheaza de asemenea absorbtia tetraciclinelor daca sunt luate concomitent. In aceste cazuri se recomanda administrarea tetraciclinelor la intervale de timp de 2-3 ore de la consumul laptelui, produselor lactate, suplimentelor cu fier sau medicamentelor antiacide.

Alcoolul
Creste toxicitatea medicamentelor utilizate in tratamentul maladiilor cardiace, hepatice, neurologice. Alcoolul nu trebuie consumat nici cand se administreaza paracetamol. Pe de alta parte alcoolul inactiveaza unele medicamente cum sunt penicilinele (penicilina G, V, amoxacilina, ampicilina, oxacilina). Nu afecteaza insa activitatea tetraciclinei, gentamicinei, kanamicinei, cloramfenicolului.
Este interzisa asocierea medicamentelor sedative (somnifere, tranchilizante, antiepileptice, antidepresive) cu alcoolul.

Alimente cu un continut ridicat de vitamina K

Alimente care contin cantitati mari de vitamina K (urzicile, spanacul, patrunjelul, cruciferele-varza, salata, algele marine) nu vor fi consumate de cei care utilizeaza tratamente cu medicamente anticoagulante, salicilati, aspirina si mai ales cei care au in antecendente un accident vascular cerebral sau infarct de miocard. Se vor evita si suplimentele alimentare cu actiune antiplachetara obtinute din Gingko biloba, alge marine (laminarina), ulei de peste (omega 3 cu lant lung DHA-EPA) Suferinzii de hiperaciditate gastrica nu vor consuma fructe acide (citrice, cirese), bauturi carbogazoase, sucuri acide sau alte alimente acide in timpul tratamentului cu medicamente antiacide. Aciditatea acestora va reduce efectele medicamentelor, scazand puterea de neurtalizare a acidului clohidric gastric.

Preparate din carne

Carnea de ton
Consumul carnii de ton poate provoca manifestari alergice in cazul celor care urmeaza un tratament cu izoniazida, administrat impotriva tuberculozei.

Carnea la gratar
Carnea pregatita la gratar, pe carbuni, genereaza hidrocarburi policiclice aromate (PAH), cancerigene si care cresc activitatea unei enzime. Prin inductia si cresterea activitatii acestei enzime unele medicamente sunt metabolizate si se elimina mai rapid, scazand astfel eficacitatea unor antiasmatice (aminofilina, teofilina, zileuton), a unor analgezice (fenacetina, paracetamol), anxeolitice-sedative (diazepam), antiaritmice (haloperidor, clopazina), inhibitoare virale utilizate in tratamentul HIV-SIDA (ritonavir) si a unor antiemetice utilizate in combaterea vomismentelor provocate de chimioterapia cancerului (ondansetron).
Efecte asemanatoare apar si la fumatorii activi sau pasivi (tigara contine PAH si alte noxe puternice) sau la cei care traiesc si lucreaza in medii poluate chimic. La suferinzii de astm se poate declansa criza severa de dispnee, cu risc ridicat.

Plante medicinale

Sunatoarea nu trebuie folosita de cei care urmeaza tratamente cu medicamente tonicardice, antiasmatice, antiulceroase, imunodepresive, contraceptive orale, medicamente anti-SIDA (ritonavir). Sunatoarea scade efectul acestor medicamente. Dupa stomparea consumului de sunatoare, efectul medicamentelor enumerate creste uneori periculos de mult. In timpul utilizarii sunatoarei si a derivatelor sale nu se va expune corpul la soare, putandu-se declansa arsuri solare severe datorita factorilor fotoactivatori.

Sarea, zaharurile si cafeina

Sarea de bucatarie nu trebuie consumata in tratamentele cu medicamente cortizonice, deoarece creste riscul de retentie hidrosalina, cu aparitia edemelor si hipertensiunii arteriale, cu afectarea cordului. Sarea scade eficienta satinelor si antihipertensivelor.

Zaharurile (zahar, glucoza, miere) si alimentele dulci nu trebuie asociate cu medicamentele pe baza de cortizon, deoarece creste riscul de aparitie a diabetului zaharat.

Cafeina (cafeaua, guarana) este diuretica si stimulant psihomotor si nu trebuie asociata cu diureticile. Asocierea cafeinei cu medicamente deprimante ale sistemului nervos (somnifere, anxiolitice, benzodiazepine) are efect antagonic asupra acestora, reducandu-le actiunea sedativa. Aceste asocieri vor fi evitate pentru a nu agrava starea de sanatate a suferinzilor.

Aditivi alimentari, arome artificiale si interactiunea lor cu medicamentele

In conditiile actuale cand alimentele sunt inalt procesate si au profiluri nutritionale dezechilibrate si valoare biologica scazuta trebuie luata in considerare si interactiunea aditivilor alimentari de sinteza si a aromelor natural-identice (artificiale), utilizate din plin la fabricarea hranei, cu sistemele de detoxifiere ale organismului.

Interactiuni dintre aditivii alimentari (E-uri) si metabolismul uman

ADITIV ALIMENTAR	EFECTE ADVERSE
E 102 Tartrazina - colorant galben azoic artificial	- provoaca alergii la persoanele alergice la salicilati (aspirine) sau la astmatici; - in combinatie cu benzoatii E 210-215 induce sindromul ADHD; - afecteaza perceptia si comportamentul, produce stari de confuzie; - interfera cu metabolismul zincului si cu enzimele digestive; - creste incidenta aparitiei unor tumori tiroidiene.
E 102 Carmin - colorant, rosu, natural	- componenta majora a colorantului este acidul carminic, aluminiul este asociat cu maladia Alzheimer; - in functie de sensibilitatea individuala poate provoca alergii, rinite, astm, eruptii cutanate.
E 132 Indigotina - colorant, albastru, artificial	- in combinatie cu nitritul de sodiu (E 250) poate provoca, la animale, leziuni ale materialului genetic - cromozomi; - poate induce persoanelor sensibile greata, voma,hipertensiune arteriala, tumori cerebrale
E 150 Caramel - colorant maro natural sau artificial, poate fi obtinut si din organisme modificate genetic (OMG)	- poate provoca distensii intestinale, hiperactivitate, incetini cresterea; - induce la persoanele sensibile hipertrofia rinichilor; - interactioneaza cu vitaminele B distrugandu-le; - afecteaza structura cromozomilor.
E 161g Cantaxantina -colorant rosu-portocaliu, artificial sau natural	- poate determina orbire prin depunere pe retina.
E173, 517, 520, 521, 522, 523 Aluminiul si compusii acestuia : colorant, argintiu, mineral	- asociat cu maladiile Alzheimer si Parkinson; - este neurotoxic; - este asociat cu osteoporoza.
E 210 - 219 Benzoati - conservant, artificial sau natural	- exacerbeaza alergiile, eczemele, astmul; - trebuie evitat de suferinzii de boli neurologice, de cei care urmeaza tratamente cu medicamente antiastmatice steroidiene; - creste riscul de cancer; - parabenii se utilizeaza si in produsele cosmetice.
E 220-228 Sulfitii - conservant artificial	- interfera si incetineste asimilarea vitaminei B1; - produce astmul de sulfit; - persoanele suferinde de maladii cardiovasculare, afectiuni renale, hepatice, bronsita, conjunctivita, emfizem vor evita consumul alimentelor ce contin sulfiti.
E 249, 250, 251, 252 Nitriti - Nitrati - conservanti artificiali	- pot forma nitrozamine asociate cu cresterea riscului de cancer; - pot forma compusi stabili cu hemoglobina reducand capacitatea acesteia de a transporta oxigenul; - extrem de periculosi pentru sugari si copii; - pot declansa hipertensiune arteriala precoce, urticarie, alergii; - perturba metabolismul iodului inducand afectiuni ale glandei tiroida
E 320 - 321 BHA-BHT - antioxidanti artificiali	- poate provoca alergii, stari de somnolenta; - are efecte estrogenice; - creste riscul de cancer.
E 338, 339, 340 Acid fosforic - Fosfati - acidifianti- antioxidanti naturali	- incetinesc asimilarea calciului marind riscul de osteoporoza sau depunerilor patologice de calciu (osteofite).
E 621 Glutamat monosodic - potentiator de gust si aroma natural sau artificial	- stimuleaza puternic apetitu! putand induce adictivate (dependenta de alimentele care ii contin); - este neurotoxic putand creste riscul de contractare a maladiilor Alzheimer, Parkinson, Huntington; - poate induce modificari de ritm cardiac, cefalee, astm, greata, respiratie dificila.
E 951 Aspartam - edulcorant intens si potentiator de aroma	- interzis suferinzilor de fenilcetonurie; - efecte adverse posibile in functie de sensibilitatea individuala; oboseala, ameteli, halucinatii, iritabilitate, dureri de cap, anxietate, palpitatii, pierderea memoriei, spasme musculare, cresterea riscului de aparitie a cancerelor cerebrale.
E 1201 - 1202 Polivinil pirolidine - agenti de limpezire	- pot avea efecte nefrotoxice si cancerigene.
E 1520 Propilen glicol - agent de umectare	- neurotoxic, cardiotoxic

Aditivii alimentari pot interactiona intre ei si in acelasi timp cu componentele matricei alimentare, inclusiv cu diferiti contaminanti si, in final, si cu medicamentele utilizate in tratamente, ceea ce complica enorm atat evaluarea, cat si siguransa lor pentru sanatatea consumatorului.

Interactiuni medicament - aliment
Agenti antiinfectiosi, antibacterieni

DENUMIRE MEDICAMENT	GRUPA MEDICAMENT	EFECTE NUTRITIONALE
Penicilina	B-lactamati	Poate determina aparitia colitelor pseudomembranoase (Clostridium difncile), unele produse pot aduce cantitati mari de sodiu sau potasiu.
Eritromicina	Macrolide	Poate induce distres gastrointestinal, stomatita, anorexie, diaree, gust viciat, creste efectul sedativ al alcoolului.
Trimetoprim	Sulfonamide	Interfera cu metabolismul folatilor, induce anorexie, reactii alergice, colite pseudomembranoase, stomatite.
Cefalexin	Cefalosporine	Determina aparitia stomatitei, diaree, colita pseudomembranoasa
Ciprofloxacin	Fluoroquinolona	Leaga in forme neabsorbabile calciul, zincul, magneziu, fierul, inhiba metabolismul cafeinei crescand stimularea sistemului central nervos, colita pseudomembranoasa.
Tetraciclina	Agent antibiotic	Poate induce anorexie, inhiba absorbtia magneziului, zincului, fierului, reduce productia vitaminei K de catre flora colonica, induce deficienta a vitaminelor B, in combinatie cu vitamina A poate determina aparitia hipertensiunii intracraniene.
Metronidazol	Agent antiprotozoare	Anorexie, distres gastrointestinal, stomatite, reactii de tip disulfiram daca se consuma alcool
Gentamicina	Antibiotic aminoglicozidic	Poate fi ototoxic si nefrotoxic si de aceea se recomanda cresterea hidratarii prin consum de apa.
Izoniazide	Agent antituberculos	Induce deficiente ale vitaminelor B6 si B3, care determina aparitia neuropatiilor periferice si pelagra, descreste absorbtia caldului si fosforului, afecteaza metabolismul vitaminei D.
Etambutol	Agent antituberculos	Descreste absorbtia zincului si cuprului, descreste excretia acidului uric inducand hiperuricemie si atac de guta
Amfotericina B	Agent antifungic	Anorexie, pierdere in greutate, pierderea potasiului, magneziului, calciului.
Amprenavir	Agent anti-retroviral	Aport mare de vitamina E, se vor evita suplimentele alimentare cu vitamina E.

sursa:sfatulmedicului.ro

Grasimile benefice si nocive din alimente

Cele mai multe dintre alimente contin mai multe tipuri de grasimi. Dintre acestea, unele sunt benefice pentru sanatate, comparativ cu altele. Totusi, nu este necesar sa se elimine complet, toate grasimile dintr-o dieta.
Unele dintre ele influenteaza in mod pozitiv, iar altele in mod negativ starea de sanatate a unei persoane. Ideal ar fi, sa se consume cu moderatie produse alimentare care contin tipuri sanatoase de grasimi.

Adevaruri despre grasimile alimentare

Exista numeroase tipuri de grasimi. Organismul unei persoane produce propria grasime ca urmare a excesului de calorii. Unele grasimi alimentare provin din alimentele de natura animala iar altele sunt de origine vegetala. Grasimile alimentare fac parte din grupa de macronutrienti care furnizeaza energie corpului unei persoane, alaturi de proteine si carbohidrati. Grasimea este esentiala pentru sanatate intrucat este necesara desfasurarii normale a unora dintre functiile organismului. De exemplu, unele vitamine au nevoie de grasimi ca sa fie absorbite si sa se dizolve, pentru a oferi nutrienti corpului.

Totusi, exista si un aspect negativ care priveste consumul de grasimi. Atentia privind utilizarea anumitor grasimi alimentare deriva din faptul ca dintre acestea, unele (colesterolul, de exemplu) pot contribui la aparitia bolilor cardiovasculare si a diabetului de tip 2. Grasimile dietetice joaca un rol important si in declansarea altor boli, cum ar fi obezitatea si cancerul. Au existat si exista si in prezent cercetari care au ca subiect beneficiile si efectele negative posibile ale grasimilor alimentare (sau a acizilor grasi). Tot mai multe studii sugereaza ca ar trebui sa se prefere consumul grasimilor sanatoase in defavoarea celor nesanatoase.

Grasimile dietetice rele sau nocive pentru sanatate

Cele doua tipuri principale de grasimi dietetice potential nocive sunt:
1. Grasimile saturate - acestea sunt un tip de grasimi care provin in mod principal din produse de origine animala. Grasimile saturate cresc nivelul total al colesterolului din sange si al lipoporteinelor cu densitate mica (LDL), cele care pot declansa aparitia bolilor cardiovasculare dar si a diabetului de tip 2.

2. Grasimile trans - unele dintre aceste grasimi se gasesc in mod natural in anumite alimente de provenienta animala, iar altele sunt obtinute prin procesare, prin hidrogenarea partiala a grasimilor nesaturate. In urma acestui proces, sunt create grasimi care sunt mai usor de utilizat pentru gatit si sunt mai rezistente decat sunt uleiurile obtinute in mod natural (rancezesc mai greu). Aceste grasimi trans sunt numite grasimi trans industriale sau sintetice. Cercetatorii au demonstrat ca grasimile trans sintetice determina cresterea colesterolului rau sau LDL si duc la scaderea lipoproteinelor cu densitate mare (HDL). Unul dintre rezultate ar fi cresterea riscului dezvoltarii de boli cardiovasculare.
Majoritatea grasimilor care au un procent ridicat de grasimi saturate sau grasimi trans se solidifica la temperatura camerei. Din aceasta cauza, de obicei, sunt denumite grasimi solide. Acestea includ grasimea de vita, porc, margarina, untura si untul.

Grasimile dietetice sanatoase

Cele doua tipuri principale de grasimi dietetice sanatoase pentru organism sunt:
1. Grasimile monosaturate - acestea sunt un tip de grasimi care pot fi gasite intr-o varietate de alimente si uleiuri. Studiile au demonstrat ca folosirea de alimente bogate in grasimi mononesaturate imbunatatesc nivelul colesterolului din sange care poate reduce riscul bolilor de inima. Cercetarile au aratat ca grasimile mononesaturate pot echilibra nivelul de insulina din sange si tin sub control valorile zaharului (fenomene care au o importanta majora in mod special pentru persoanele care sufera de diabet de tip 2).
2. Grasimile polinesaturate - acestea sunt un tip de grasimi care se afla mai ales in componenta produselor alimentare vegetale si a celor care au la baza anumite uleiuri. Exista dovezi care demonstreaza ca folosirea alimentelor bogate in grasimi polinesaturate imbunatatesc nivelul de colesterol din sange, fapt ce diminueaza sansele dezvoltarii bolilor cardiovasculare cat si a diabetului de tip 2. Printre grasimile polinesaturate se enumera acizii grasi omega-3 (care se gasesc in anumite tipuri de peste gras), care au rol benefic pentru sanatatea inimi si ajuta la scaderea nivelului tensiunii arteriale. Alimentele care sunt alcatuite in mare parte din grasimi mononesaturate si polinesaturate sunt lichide la temperatura camerei: ulei de masline, ulei de arahide, ulei de porumb, ulei de sofranel.

Despre colesterol

Colesterolul nu este o grasime. Mai degraba are o consistenta ceroasa, asemanatoare cu grasimea. Organismul unei persoane produce in mod natural anumite cantitati de colesterol. De asemenea, corpul absoarbe colesterolul existent in unele din alimentele consumate; din alimente de origine animala: carne si oua. Colesterolul este vital deoarece printre alte functii importante pe care le are, acesta contribuie la construirea celulelor corpului si produce anumite tipuri de hormoni. Totusi, in mod natural, corpul elibereaza suficient colesterol pentru satisfacerea nevoilor sale, nu are nevoie de colesterol suplimentar. Colesterolul excesiv din dieta unei persoane poate creste nivelul de LDL, colesterolul rau sau nesanatos, crescand implicit riscul declansarii bolilor de inima si a accidentelor vasculare cerebrale. Cele mai multe dintre alimentele care contin grasimi saturate, contin colesterol. Deci, renuntarea la aceste alimente va contribui nu doar la scaderea nivelului de grasimi saturate ci si a colesterolului. Exceptie de la acest lucru fac uleiurile tropicale care sunt bogate in grasimi saturate dar nu contin colesterol.

Recomandari privind consumul de grasimi dietetice

Deoarece unele grasimi alimentare pot fi potential benefice iar altele potential daunatoare pentru sanatatea unei persoane, fiecare individ ar trebui sa stie care sunt recomandarile nutritionistilor cu privire la aportul de grasimi alimentare. Multe dintre alimente contin diferite tipuri de grasimi alimentare, in procente variate. De exemplu, unele contin atat grasimi nesaturate dar si grasimi saturate. Si uleiul de canola are un nivel ridicat de grasimi mononesaturate, dar contine si cantitati mici de grasimi saturate si polinesaturate.

Recomandari privind consumul de grasimi dietetice si colesterol
Tip de grasimi	Recomandari	Principalele surse alimentare
Grasimi totale	Sunt incluse toate tipurile de grasimi alimentare. Limita totala a aportului de grasimi nu trebuie sa depaseasca 20-30% din caloriile consumate zilnic. Raportat la o dieta care contine 2000 de calorii pe zi, acest lucru inseamna 44-47 de grame de grasimi totale pe zi.	Alimente de origine animala si vegetala
Grasimi mononesaturate	Nu poate fi indicata o cantitate exacta, iar orientativ se recomanda ca aceste grasimi sa reprezinte o pondere cat mai mare din consumul zilnic de grasimi totale.	Ulei de masline, de canola, arahide, avocado, nuci si seminte, grasimi din carne de pasare.
Grasimi polinesaturate	Nu poate fi indicata o cantitate exacta, iar orientativ se recomanda ca aceste grasimi sa reprezinte o pondere cat mai mare din consumul zilnic de grasimi totale.	Uleiuri vegetale (sofran, porumb, floarea soarelui, soia, de bumbac, arahide), grasimea continuta de carnea de pasare, nuci si seminte.
Acizi grasi omega-3	Nu poate fi indicata o cantitate exacta, iar orientativ se recomanda ca aceste grasimi sa reprezinte o pondere cat mai mare din consumul zilnic de grasimi totale.	Peste gras de apa rece (somon, macrou, hering), seminte ulei de in si nuci.
Grasimi saturate	Grasimile saturate nu trebuie sa depaseasca 10% din totalul de calorii consumate zilnic (desi recomandat ar fi 7%, pentru a reduce riscul bolilor de inima). La dieta cu 2000 de calorii pe zi, acest lucru inseamna 15 grame de grasimi. Aportul de grasimi saturate nu trebuie sa depaseasca nivelul maxim de grasimi recomandat zilnic.	Branza, pizza, deserturi pe baza de cereale, produse de origine animala (preparate din pui, carnati, hot dog, bacon, etc.), untura, unt, ulei de palmier si alte uleiuri tropicale
Grasimi trans	Cu cat se consuma mai putine grasimi trans, cu atat mai bine. Trebuie evitate mai ales grasimile trans din sursele prelucrate. Este dificil sa se elimine din alimentatie toate grasimile trans, din cauza prezentei lor in carne si lactate. Specialistii recomanda ca aceste grasimi sa nu depaseasca 1% din totalul zilnic de calorii (nu mai mult de 2 grame)	Margarina, snackuri si deserturi preparate de genul prajiturilor si a unor tipuri de biscuiti.
Colesterol	Mai putin de 300 mg pe zi. Mai putin de 200 mg pe zi, daca exista risc crescut de boli cardiovasculare.	Oua, preparate din carne de pui, carne de vita, hamburger, fructe de mare, produse lactate, untura, unt.

Dieta cu un continut redus de grasimi

Ar fi o strategie buna sa se elimine toate grasimile din dieta unei persoane? Nu neaparat. In primul rand, corpul are nevoie de unele grasimi (grasimile sanatoase) sa functioneze normal. Cei care vor elimina toate grasimile din dieta lor, risca sa nu obtina suficiente cantitati de grasimi necesare pentru dizolvarea vitaminelor liposolubile si acizilor grasi esentiali. De asemenea, in incercarea de a elimina grasimile din dieta, o persoana ar putea sa le compenseze printr-un supliment de alimente prelucrate cu un nivel scazut de grasimi sau fara grasimi cum ar fi: fructe, legume si cereale integrale. In loc de a exclude total grasimile din dieta, o optiune mai buna ar fi sa se consume cu moderatie grasimi sanatoase.
Sfaturi pentru alegerea celor mai bune tipuri de grasimi alimentare
Cum putem avea o dieta echilibrata Stiind ca anumite tipuri de grasimi alimentare sunt sanatoase si altele nesanatoase si cantitatile recomandate?

In primul rand se va pune accentul pe reducerea consumului de alimente bogate in grasimi saturate, grasimi trans si colesterol. Apoi se vor alege produsele alimentare care includ grasimi mononesaturate si polinesaturate. Totusi, nu trebuie sa se faca excese nici in cazul grasimilor sanatoase. Toate grasimile, inclusiv cele sanatoase sunt bogate in calorii.

Iata cateva sfaturi, de care s-ar putea tine cont:
- se va citi eticheta produselor alimentare si a ingredientelor si se vor evita produsele cu ulei vegetal partial hidrogenat;
- se va folosi ulei de masline in sosuri si salate si ulei de canola pentru prajit;
- se vor presara seminte de floarea soarelui, nuci, migdale peste salate, decat bacon sau sunca grasa;
- se vor prefera nucile, arahidele nesarate, migdale si fisticul decat chipsurile sau biscuitii prelucrati;
- s-ar putea incerca unul de arahide sau alte tipuri de und nehidrogenat, care vor fi intinse pe legume, fructe sau paine din cereale integrale;
- branza din sandwichuri ar putea fi inlocuita cu felii de avocado;
- ar trebui sa se consume mai degraba peste (somon, macrou) decat carne, de doua ori pe saptamana, dar si fructe de mare (intre 100-150 grame pe portie).

sursa:sfatulmedicului.ro

Aditivii periculosi din alimente

O dieta care contine prea multe alimente procesate poate provoca multiple probleme in diverse parti ale organismului. Alimentele procesate nu contin prea multi nutrienti, intrucat fie nu contin prea multe vitamine si minerale, ori acestea au fost pierdute in procesul de prelucrare.In al doilea rand, pentru a se satura, oamenii au tendinta de a manca prea multe alimente, cum ar fi chipsurile, prajiturile, alimentele semipreparate si sosuri. In general, senzatia de satietate nu intervine dupa consumul de alimente integrale, fructe si legume cu fibre, asa ca multe persoane au tendinta de a manca in continuare, dar cel mai infricosator aspect, din punctul de vedere al alimentelor procesate, este ca acestea sunt consumate in proportii mai mari.

Aditivii alimentari care trebuie evitati

Aditivii alimentari au multiple roluri si chiar daca multi oameni nu le acorda atentie, acestia pot avea multe efecte negative asupra sanatatii.

1. Colorantii alimentari - Specialistii considera ca multi dintre colorantii alimentari ar trebui interzisi sau cel putin ar trebui ca produsele care contin coloranti alimentari ca aiba o eticheta de avertizare pentru a le permite parintilor sa cunoasca efectele acestora. S-a dovedit stiintific faptul ca, la copii colorantii alimentari provoaca hiperactivitate si chiar ADHD. In ultimii 50 de ani, utilizarea colorantilor alimentari a crescut de cinci ori.

2. Bisfenol A sau BPA - Un nou studiu a descoperit ca este periculoasa folosirea de hormoni sintetici, in special bisfenol A sau BPA care este un conservant alimentar. Organice sau nu, 92% dintre produsele alimentare conservate contin BPA.

3. Ftalatii - Sunt un alt tip de hormoni sintetici care se regasesc in compozitia alimentelor conservate. Acestia sunt substante chimice asociate cu tulburarile endocrine la animale si cum s-a dovedit in unele studii, si la oameni. In testele pe animalele din laborator, s-a demonstrat ca acestea provoaca prejudicii aparatului reproductiv dar si tulburari neurologice. Acestea s-au gasit atat in produsele de ingrijire personala cat si in conserve.

4. Uleiul de palmier - Uleiul de palmier are un efect grav asupra corpului unei persoane deoarece este un tip de ulei care contribuie la cresterea grasimilor saturate. In plus, uleiul de palmier are un impact negativ asupra mediului. Specialistii au constatat ca principala amenintare care sta in calea supravietuirii animalelor salbatice pe cale de disparitie este taierea si arderea padurilor tropicale si implicit utilizarea palmierilor pentru obtinerea uleiului.

5. Grasimi trans ascunse - Pe etichetele multor alimente procesate este mentionat ca acestea nu contin grasimi trans cand de fapt acestea contin chiar si peste 49 grame per portie. Chiar daca aceasta cantitate poate sa para nesemnificativa, grasimile trans nu trebuie sa depaseasca 2% din totalul grasimilor consumate intr-o zi.

6. Glutamat monosodic - MSG - Substanta este legata de aparitia dezechilibrelor hormonale, crestere in greutate, leziuni cerebrale, obezitate si dureri de cap. Glutamatul monosodic se gaseste in compozitia unui numar destul de mare de alimente.

7. Plumb - Aproximativ 85% dintre bauturile comercializate pentru copii contin niveluri periculoase de plumb. Este recomandat sa se stoarca fructe si legume organice pentru a obtine un suc natural si pentru a se evita cantitatile de plumb nocive pentru organism.

Pericolele aditivilor alimentari

Deseori este suficient sa cititi eticheta unui aliment pentru a identifica ingredientele artificiale, conservantii sau alte denumiri de substante. Totusi, chiar daca la fata locului stiu ca acestea nu sunt optiuni sanatoase, majoritatea oamenilor le achizitioneaza si nu exclud aceste produse din regimul lor alimentar. Oamenii au facut conservantii pentru ca mancarea si cosmeticele sa aiba o durata cat mai lunga de viata, pentru a pastra aroma si culoarea. De secole oamenii au folosit saruri, otet, ierburi, fierberea si refrigerarea pentru a pastra in mod natural produsele alimentare, dar in ultimii 50 de ani utilizarea conservantilor a devenit o metoda comuna.Cei mai des intalniti aditivi chimici din industria alimentara din prezent sunt benzoatii, nitritii, sulfitii si sorbatii. Acesti aditivi distrug si previn aparitia mucegaiului si fermentilor (drojdiei) care se dezvolta pe produsele alimentare. Dioxidul de sulf este cel mai frecvent intalnit conservant peparat de catre om. Acesta actioneaza ca un agent de albire pentru produsele alimentare. Exista in prezent peste 300 de aditivi alimentari care sunt folositi. Nu este un lucru neobisnuit pentru un aditiv alimentar care initial a fost considerat sigur pentru consum sa se descopere mai tarziu ca este toxic. Unele studii au confirmat faptul ca anumiti aditivi sunt sursa durerilor de cap, greata, slabiciune si dificultati de respiratie. Noi cercetari au demostrat ca amestecul de aditivi si anumite alimente pot deteriora celulele nervoase umane. Adevarul este ca oamenii nu inteleg care este efectul pe termen lung pe care aditivii il pot avea asupra sanatatii lor, intrucat aditivii sunt o inventie relativ noua. Mai mult decat atat, probabil ca bunicii nostri au mancat alimente ecologice. Pentru moment, este important ca oamenii sa aleaga sa nu cumpere produse alimentare care contin aditivi, intrucat comercializarea celor care au aditivi in compozitie nu va fi interzisa pana cand nu vor exista suficiente date obtinute in urma cercetarilor pentru a se determina efectele exacte pe care acestea le au asupra organismului.

sursa:sfatulmedicului.ro

ADHD- o problema sau o pseudo-problema?

ADHD este o tulburare comportamentala manifestata prin imposibilitatea copiilor de a se concentra asupra unei indeletniciri anume. Este o problema medicala ce debuteaza in copilarie si, daca nu este descoperita si tratata corespunzator, se poate extinde in timp, afectand si viata adulta. In lipsa unui tratament corespunzator poate avea consecinte nefavorabile asupra activitatilor scolare, casnice, profesionale sau relatiilor interumane.

Simptome

ADHD are 3 simptome majore, pe baza carora poate fi usor recunoscuta:
Neatentia - este cel mai comun simptom, acesteia adaugandu-i-se in timp, incapacitatea de concentrare, de ordonare a activitatilor precum si probleme majore de memorie. Sarcinile si indatoririle profesionale sunt indeplinite cu deosebita greutate.
Impulsivitatea - adultii suferind de ADHD nu sunt capabili sa mentina aceeasi slujba pentru mult timp, au tendinta de a cheltui banii fara masura si nu se pot dedica unor relatii socio-afective de lunga durata.
Hiperactivitatea - aceasta stare este resimtita in mod acut de copii. Adultii o percep ca pe o neliniste permanenta, care nu le permite sa desfasoare activitati relaxante si linistitoare, precum cititul.
Studii recente au demonstrat ca 60% din copiii cu ADHD sufera de aceasta conditie si in perioada adulta (in SUA, de exemplu, sunt diagnosticate 8 milioane de persoane adulte cu aceasta tulburare).
ADHD este o boala ce prezinta componenta genetica, cercetarile actuale in domeniu vizand descoperirea exacta a genei implicate. Se pare ca exista o relatie de tip cauza-efect intre ADHD si fumatul sau consumul de alcool in timpul sarcinii. Diagnosticul se pune de obicei intre varsta de 6-12 ani, moment in care simptomatologia devine deranjanta si evidenta atat pentru copilul ajuns la scoala, cat si pentru cei din jurul sau. Procentul ADHD diagnosticat in timpul vietii adulte este, din acest motiv, destul de redus.
ADHD- manifestari la adulti
Persoanele adulte suferind de aceasta tulburare au probleme in a-si aminti diverse informatii, a se concentra si a urma indicatii, in a-si organiza diferite activitati sau in a duce la indeplinit sarcini inainte de termene limita. Daca aceste probleme nu sunt rezolvate corespunzator, se pot ivi complicatii de ordin psihologic, cu implicatii emotionale, sociale si comportamentale. Nu este exclusa nici aparitia episoadelor de depresie sau anxietate.

Date statistice

- 3-5% din copiii de varsta scolara sunt afectati de aceasta tulburare, iar dintre acestia, aproximativ 60% resimt boala si la varsta adulta; in SUA, de exemplu, 3-7% din copii sufera de ADHD
- 1-5% din adulti se pare ca sufera de ADHD
- sexul masculin este mai frecvent afectat in copilarie (rata variind, in functie de tipul clinic al bolii intre 2:1 si chiar 9:1), in timp ce in cazul adultilor, afectarea sexelor este similara
- simptomul caracteristic fetelor este neatentia.

Problemele pacientilor cu ADHD

Problemele pe care le implica ADHD sunt atat rezultatul direct al acestei tulburari comportamentale, cat si consecinte ale unui tratament inadecvat sau ale unor dificultati de acomodare a pacientilor cu boala si includ:
- memorie deficitara
- anxietate
- respect de sine scazut
- probleme de angajament
- furie gresit controlata
- impulsivitate
- diverse abuzuri si dependente de substante nocive
- capacitate organizatorica deficitara
- apatie cronica
- incapacitate de concentrare
- tulburari de dispozitie
- depresie
- probleme de adaptare sociala.
Intensitatea acestor probleme variaza de la medie la severa, iar prezenta lor poate fi continua, afectand calitatea vietii individului in mod grav si chiar irecuperabil, sau poate fi vorba doar de manifestari episodice. Exista adulti care prezinta o capacitate mai mare de concentrare, in ciuda existentei ADHD ca boala de fond, in conditiile in care sunt foarte interesati si entuziasmati de activitatile intreprinse. In schimb, altii au dificultati grave de focalizare a atentiei, indiferent de situatie. Exista cazuri in care indivizii afectati sunt retrasi si evita compania persoanelor din jur, devenind antisociali, sau, din contra, sunt hipersociabili si nu pot tolera singuratatea.
ADHD si afectarea activitatii scolare
Adultii suferind de ADHD pot prezenta:
- rezultate academice modeste sau chiar slabe, sub medie, in antecedente
- probleme de conduita si purtare in timpul orelor de curs, impotriva lor fiind luate adesea masuri punitiv-disciplinare
- abandon scolar sau necesitatea de a repeta una sau mai multe clase.
ADHD si afectarea activitatii profesionale
Adultii cu ADHD sunt predispusi:
- sa isi schimbe locul de munca frecvent si sa aiba rezultate nesatisfacatoare la slujba
- sa nu aiba impliniri profesionale notabile, sau avansari de-a lungul carierei.
ADHD si afectarea activitatilor sociale
S-a observat ca indivizii cu ADHD :
- au un nivel socio-economic mai redus fata de populatia generala
- au tendinta de a incalca legea mai usor: primesc numeroase amenzi de circulatie, li se suspenda permisul de conducere mai frecvent, sunt implicati in accidente rutiere
- folosesc substante stupefiante ilegale
- fumeaza si asociaza si alti factori de risc pentru sanatate
- recunosc si accepta mai frecvent ca populatia generala problemele de adaptare sociala cu care se confrunta.
ADHD si afectarea vietii afective
Adultii cu astfel de tulburari:
- au probleme in casnicie si de obicei trec prin mai multe mariaje
- au o incidenta mai mare a divorturilor si separarilor din cuplu.

Diagnostic

ADHD este o tulburare al carei diagnostic se stabileste, de obicei, in copilarie, la varsta scolara (6-12 ani). In acest interval semnele sunt cel mai usor de recunoscut la scoala, unde copilul nu este atent, deranjeaza desfasurarea cursurilor, este hiperactiv. ADHD este mai greu de diagnosticat sub 6 ani, simptomele putand sa apara si periodic in timpul dezvoltarii aparent normale a copilului. Specialistii inca nu au stabilit varsta la care simptomatologia atinge un maxim, astfel incat suspiciunea de ADHD sa fie mai intemeiata, insa au cazut de acord asupra faptului ca ADHD nu este o boala care sa se declanseze la varsta adulta.
In vederea diagnosticarii ADHD se pot face evaluari medicale care pot include:
- chestionare din care sa reiasa daca adultul suspectat a avut simptome de ADHD in timpul copilariei
- anamneze complete in care sa se insiste pe simptomatologia specifica ADHD si pe prezenta ei in antecedentele personale ale pacientului
- discutii cu parintii persoanei suspectate de ADHD si descoperirea semnelor specifice sau a unora mai putin specifice, cum ar fi enurezisul nocturn
- analizarea, pe cat posibil, a activitatii scolare a individului
- evidentierea episoadelor de abandon scolar, de lipsa nemotivata, de suspendare sau chiar exmatriculare.
In vederea stabilirii unui diagnostic cat mai exact al ADHD se recomanda efectuarea unui examen medical complet, in scopul excluderii altor cauze pentru simptomatologia actuala acuzata de catre pacient. Astfel, recomandarile specialistilor includ efectuarea:
- examenelor neurologice
- examenelor paraclinice implicand computer-tomograf, rezonanta magnetica nucleara, electro-encefalograma, hemoleucograma, dozarea hormonilor tiroidieni
- teste psiho-educationale (teste de inteligenta, aprecierea IQ-ului).
Un procent ridicat de adulti suferind de ADHD nu sunt diagnosticati si implicit, tratati corespunzator. ADHD este o tulburare cronica si daca este neglijata are consecinte dramatice asupra vietii individului, ducand la scaderea increderii in fortele proprii, frustrari multiple, insuccese profesionale, depresie, abuz de substante interzise. In vederea diagnosticarii ADHD la adulti se poate folosi WURS (Scala Wender-Utah), care consta intr-un test cu 25 de intrebari referitoare la copilarie (axate pe problemele si dificultatile legate de aceasta perioada). Scopul acestui test este de a evalua prezenta si eventual severitatea simptomelor ADHD in timpul copilariei.

Tratament

Pentru ADHD nu exista tratament curativ, ci doar tratament simptomatic. In cazul copiilor se folosesc, cu succes, pentru a controla simptomatologia, substante din clasa amfetaminelor si metilfenidatului. Studii recente au evidentiat efectele benefice pe care le are terapia combinata - constand in administrarea de medicamente, suport psihologic si terapia specifica adresata tulburarilor comportamentale.
Tratament medicamentos
In cazul adultilor, tratamentul nu prezinta diferente semnificative fata de cel adresat copiilor, clasele de medicamente eficiente fiind, in principiu, aceleasi.
In trecut, tratamentul de prima intentie era considerat a fi cel bazat pe substantele stimulante, iar studiile au demonstrat de-a lungul anilor ca aproximativ 2/3 din adultii care au beneficiat de acest tratament au raspuns favorabil, starea lor imbunatatindu-se considerabil. Exista totusi si unele dezavantaje in ceea ce priveste administrarea unor astfel de substante adultilor, ceea ce a impus folosirea lor cu mai multa precautie decat in trecut.
Majoritatea dezavantajelor deriva din faptul ca astfel de medicamente pot duce la aparitia dependentei, aceasta problema fiind intalnita din ce in ce mai des la pacienti. De asemenea, efectul unora dintre substante este de scurta durata, ceea ce impune administrarea mai multor doze zilnice, situatie care duce la scaderea compliantei la tratament. Exista persoane aflate sub tratament pentru ADHD care pot intampina probleme de concentrare cand incearca sa duca la bun sfarsit activitati precum treburile casnice, plata facturilor sau ajutatul copiilor la lectii, acestea facand parte din categoria efectelor nedorite ale medicamentelor. Alte reactii adverse includ tulburari ale somnului, pierderea apetitului, cefalee, epigastralgii, insa acestea scad in intensitate dupa cateva saptamani de la debutul tratamentului si pot fi controlate ajustand dozele medicamentelor.
Studii de data recenta au evidentiat ca aproximativ 58% dintre adultii diagnosticati cu ADHD au descris o imbunatatire a capacitatii de concentrre si o diminuare a starii de hiperactivitate pe fondul administrarii terapiei stimulante. In cazul in care aceasta are efecte adverse importante, ce nu pot fi diminuate nici prin ajustarea dozelor sau daca nu se dovedeste a fi eficienta, medicul curant poate recomanda pacientului administrarea de Atomoxetina, o substanta non-stimulanta, relativ recent aparuta. Medicamentul ce are la baza atomoxetina se poate elibera si fara prescriptie medicala, ceea ce faciliteaza accesul pacientului la el, acesta nefiind nevoit sa apeleze permanent la medic pentru eliberarea retetei.
In unele cazuri s-au constatat evolutii favorabile si in urma administrarii de antidepresive de tipul Bupropion sau antidepresive triciclice (imipramina, desipramina).
Exista persoane care folosesc in scop terapeutic metode care nu si-au dovedit eficienta, cum ar fi restrictii dietetice. Pacientii nu sunt sfatuiti sa apeleze la astfel de modalitati de tratament in detrimentul tratamentului medical conventional. Unele metode alternative pot chiar influenta negativ starea fizica si emotionala a pacientului. Folosirea unor astfel de procedee nu este doar dezavantajoasa, dar chiar periculoasa si treneaza instituirea tratamentului corect.
Tratament comportamental
Adultii suferind de ADHD pot beneficia, pe langa tratamentul medicamentos si de tratament specific tulburarilor de comportament induse de boala. Acesta poate include:
- strategii de a creste respectul de sine
- modalitati de relaxare si tehnici de a face fata stresului in vederea reducerii anxietatii
- strategii de organizare a activitatilor personale si profesionale
- metode de a spori eficienta la locul de munca si de a imbunatati relatiile inter-colegiale
- educarea familiei pacientului.
Studiile au demonstrat faptul ca terapia combinata (cea care asociaza tratamentul farmacologic, terapia individuala, educarea familiei, oferirea suportului psihologic si afectiv necesar) are rezultate superioare tratamentului medicamentos simplu, avand roluri importante in a creste increderea pacientului in fortele proprii si in a-l ajuta sa faca fata acestei tulburari.
Datorita faptului ca ADHD este o conditie patologica ce asociaza si alte probleme (tulburari de memorie, de invatare, anxietate, modificari comportamentale, tulburari obsesiv-compulsive, abuzuri de substante chimice), prima etapa esentiala a tratamentului se recomanda a fi evaluarea complexa a starii pacientului.

Managementul comportamentului psiho-social

Exista diverse strategii si concepte menite sa ajute persoanele afectate de ADHD sa faca fata acestei conditii medicale deosebite. In general, sfaturile specialistilor includ:
- Administrarea medicamentelor conform indicatiilor medicului. Aceasta recomandare este valabila pentru toate tratamentele, nu doar pentru cel de ADHD. Pacientul trebuie sa acorde atentie administrarii tratamentului - omiterea unei doze sau administrarea consecutiva a 2 sau mai multor doze, cu scopul de compensare poate avea efecte dintre cele mai periculoase. Se recomanda pacientilor ca, daca observa aparitia efectelor secundare sau a altor probleme de sanatate sa se adreseze cat mai repede medicului specialist.
- Organizarea si ordonarea - pacientilor le este indicat sa fie cat mai organizati. In vederea indeplinirii acestui obiectiv, pot face liste cu lucruri care trebuie indeplinite in anumite zile, pot seta alarma ceasului la orele la care au lucruri importante de realizat.
- Controlul comportamentului impulsiv si agresiv - strategia pentru a evita un astfel de comportament este simpla: pacientul este sfatuit sa numere pana la 10 in timp ce respira linistit si cat mai profund, ori de cate ori are tendinta de se enerva prea usor.
- Diminuarea distragerii atentiei in timpul zilei - in vederea imbunatatirii concentrarii asupra lucrurilor importante se recomanda incercarea de a reduce la maxim diferitele modalitati de distragere a atentiei. Fie ca este vorba de muzica, televizor, computer sau zgomot ambiental, acestea trebuie evitate pe cat posibil de-a lungul zilei.
- Focalizarea energiei in scopuri creative - persoanele cu ADHD au uneori mult mai multa energie decat cei din jur. Poate fi util pentru ele daca ar directiona aceasta energie intr-un hobby sau o alta activitate recreativa.
- Apelarea la ajutor - orice individ are nevoie, la un anumit moment al vietii sale, de ajutor. Tot ce trebuie sa faca este sa aiba curajul de a-l cere.
Viata cotidiana si ADHD
Fiind o suferinta cu debut in copilarie, majoritatea adultilor cu ADHD s-au adaptat acestei conditii, iar in cazul in care tulburarea este tratata corespunzator, iar pacientul este compliant la tratament, calitatea vietii sale se poate imbunatati simtitor, acesta putandu-si desfasura activitatile profesionale si personale ca orice membru activ al comunitatii in care se afla.

sursa:sfatulmedicului.ro

Cum prevenim toxiinfectia alimentara provocata de consumul de oua

Ouale trebuie sa fie depozitate in mod corespunzator, in scopul de a se evita aparitia anumitor boli sau a intoxicatiei alimentare. Multe frigidere sunt dotate cu suporturi speciale pentru oua, care se afla pe usa frigiderului. In realitate, aceste rafturile nu sunt recomandate pentru pastrarea oualor, deoarece usa este cea mai calda locatie din interiorul frigiderului.

Cele mai bune modalitati de a pastra ouale

Uitati de acele dispozitive special concepute pentru depozitarea oualelor in frigider si urmati in schimb, urmatorii pasi:

1. Pastrati ouale in cutia lor de carton originala si asezati-le in cea mai rece parte a frigiderului.
2. Verificati data de expirare. In cazul in care este depasita, este important sa le aruncati.
3. Daca aveti mai multe oua decat stiti ca puteti sa consumati intr-un anumit interval de timp, congelati-le. Ouale se vor pastra pana la un an in cazul in care sunt congelate.
4. Turnati ouale intr-un vas conceput pentru congelator, bateti-le energic pana cand sunt omogen amestecate, sigilati-le bine, iar apoi introduceti-le in congelator.
5. Tinute in frigider, ouale crude pot ramane nealterate timp de 3 saptamani, in timp ce ouale fierte (cu sau fara coaja) timp de o saptamana.

Ce se intampla daca mancati un ou crud

Ouale sunt o sursa buna de proteine, ceea ce le face alimente foarte populare. In timp ce unele diete sustin consumul de oua crude, in practica acest lucru poate fi riscant. Persoanele care consuma astfel ouale se expun unui risc destul de mare de infectie cu Salmonella, o boala a carei bacterii afecteaza sistemul digestiv. Cele mai multe beneficii pot fi obtinute in urma consumului de oua bine fierte.

- Infectia cu Salmonella - Daca beti oua crude sau consumati alte produse pe baza de oua crude, este posibil sa contactati bacteria Salmonella. Primele simptome ale infectiei cu salmonella includ diaree, dureri abdominale si febra, urmate de deshidratare in urma scaunului diareic repetat, manifestari extrem de periculoase pentru copiii mici, persoanele in varsta sau pentru cei cu un sistem imunitar suprimat. De cele mai multe ori, infectia cu Salmonella va evolua in termen de cateva zile. Daca ati consumat produse din oua crude si manifestati aceste simptome, contactati urgent medicul pentru sfaturi si tratament.

Evitati ouale contaminate

Pentru a reduce riscul sa contactati bacteria Salmonella, verificati cutia pe care urmeaza sa o cumparati pentru a va asigura ca ouale nu au depasit perioada de valabilitate si nu cumparati o cutie care contine oua crapate sau murdare. Unele magazine au spre vanzare oua pasteurizate. Acest lucru inseamna ca ouale au fost trecute printr-un proces de incalzire la o anumita temperatura, indeajuns sa omoare bacteriile dar nu suficient sa fiarba oul. Ouale pasteurizate sunt de obicei, etichetate ca atare.

Evitati infectarea

Odata ce ati ajuns cu ouale acasa, puneti-le imediat in frigider si pastrati-le acolo pana cand sunteti gata sa le gatiti si consumati. In cazul in care le gatiti, spalati-va pe maini dupa ce ati spart coaja oului, si de asemenea, spalati cu apa calda si sapun bolurile sau obiectele casnice care au atins coaja de ou. Daca utilizati ouale intr-o reteta culinara, asigurati-va ca produsul finit este incalzit la cel putin 72 de grade Celsius.

Greseli comune

Uneori, s-ar putea sa nu realizati ca sunteti consumatori de oua crude. Nu gustati blaturi de tort sau aluaturi de prajituri care contin oua crude, inainte da a fi coapte. Anumite retete contin oua crude daca sunt pregatite acasa. Aceste produse includ crema de tiramisu, maioneza, sosul de salata Cezar, sosul olandez si lichiorul de oua. Daca ati cumparat aceste produse de la magazinul alimentar, interesati-ca daca acestea contin oua crude.

Nu consumati oua expirate

Multi experti in sanatate atribuie oualor titlul de super-aliment. Dotate cu proteine si vitamine, ouale sunt un tip sanatos de hrana oricare ar fi dieta pe care o urmati. Datorita reglementarilor moderne ale produselor alimentare, ouale pot fi consumate in conditii de siguranta. Ar trebui totusi sa fiti constienti de posibilitatea ca unele oua sa fie infectate cu Salmonella sau alte bacterii. Atunci cand sunt depozitate in mod corespunzator, ouale proaspete, sunt inca sigure de a fi consumate 4 pana la 5 saptamani dupa data expirarii de pe ambalaj. Nu toate cutiile contin data de expirare, amintiti-va deci, sa verificati intodeauna culoarea, consistenta si mirosul oualelor, dupa ce le spargeti coaja.

Salmonella

Conform unor studii de specialitate, exista in intreaga lume peste 2300 de tipuri de Salmonella, care pot provoca infectii intestinale, diaree si alte boli digestive ce pot dura pana la o saptamana. In timp ce invelisul exterior al unui ou actioneaza ca o bariera de protectie, bacteria poate ajunge totusi pana in interiorul oului si il poate infecta. Salmonella enteritidis - un tip comun de Salmonella - se poate dezvolta atat in galbenusul si albusul de ou, motiv pentru care nu este indicat consumul de oua crude.

Bacteria oualor alterate

Ca toate alimentele organice, ouale neconsumate se vor strica in cele din urma, mai ales daca data de expirare a trecut de ceva timp. Puteti identifica un ou stricat dupa aspectul si mirosul neplacut. Cel mai intalnit tip de bacterie din ouale alterate este Pseudomonas, care se poate dezvolta la temperaturi putin peste cea de refrigerare. Desi neplacute, bacteriile ce iau nastere in urma alterarii, nu pot provoca toxiinfectii alimentare grave.

Listeria

Listeria este o bacterie daunatoare ce se regaseste in multe alimente, inlcusiv in produse care contin oua. Bacteria poate provoca listerioza, rezultand in complicatii grave pentru femeile insarcinate, cum ar fi avort spontan sau nastere prematura. Desi aceasta toxiinfectie alimentara serioasa este destul de rara, ea poate ucide persoana infectata mai lesne decat orice tip de Salmonella. Din acest motiv, produsele alimentare care contin oua, cum ar fi amestecul pentru clatite, sunt de cele mai multe ori pasteurizate. Ouale fierte, tari, ar trebui sa fie consumate in termen de o saptamana pentru a preveni contaminarea cu Listeria. Expertii recomanda, de asemenea, aplicarea acestei reguli si pentru salatele care contin ou, prajituri si alte alimente care au la baza oua proaspete.

sursa:sfatulmedicului.ro