Inainte de a incepe scoala este foarte important ca mana copilului sa fie obisnuita cu operatiunea "scris"
Chiar si veselul si fermecatorul Pinocchio a reusit s-o scoata din
sarite pe invatatoarea lui. Pentru ca pustiul dvs., care tocmai urmeaza
sa inceapa primul lui an de scoala, sa nu ajunga la aceleasi
"performante", incercati sa-i starniti interesul pentru intalnirea cu
hartia si instrumentul de scris. Nu-l asteapta o sarcina usoara!
Copilul va trebui sa "uzeze" de mana, va fi nevoit sa tina pasul cu alti
copii de aceeasi varsta cu el, sa nu faca prea multi "porcusori" in
caiet, sa se deprinda cu o caligrafie frumoasa. Si toate acestea in
acelasi timp! Credeti-l, nu-i simplu deloc!
Scrisul a fost intotdeauna considerat de grafologi drept o reflectare a
caracterului, a trasaturilor de personalitate si a reusitelor in plan
personal ale individului. Despre asa ceva nu se poate insa vorbi in
perioada de deprindere a scrisului. Cu toate acestea, educatorii se
grabesc uneori sa-si categoriseasa micii scolari chiar din primele zile
de scoala. Oricat ar parea de paradoxal, s-a dovedit ca elevul care
scrie fara greseli poate fi in acelasi timp neglijent, iar cel cu o
caligrafie "oribila" se dovedeste a fi mult mai ascultator, si nu doar
la scoala, ci si acasa.
Elevul ale carui caiete arata impecabil, indiferent de cat de multe
greseli s-au strecurat in paginile lor, va reusi pe viitor sa acorde mai
multa importanta scrisului daca va fi tratat cu indulgenta. Un asemenea
scolar poate fi suspectat de lipsa de tenacitate, cu alte cuvinte, de
lene; in consecinta, trebuie sa scrie mai mult si totul va fi in regula!
Dar ce ne facem in cazul unui pusti care se straduieste cat poate, insa
literele se incapataneaza pur si simplu sa nu-i iasa asa cum si-ar dori
el? El ar fi extrem de bucuros sa se poata lauda cu litere frumoase si
egale, dar mana ii tremura usor, se impiedica, iar peste
5 minute il cuprinde asa o oboseala, de parca ar fi carat pietre toata ziua.
Ghidandu-ne dupa zicala "Prevenit, deci inarmat", sa incercam sa ne
inarmam pustiul cu creionul dupa toate regulile pedagogiei si ale
neurofiziologiei.
Pana in cele mai mici amanunte
Sa clarificam mai intai un prim aspect: oare va cunoasteti foarte bine
copilul? Se intampla adesea ca parintii (cu atat mai mult viitorul
scolar insusi) sa nu aiba nici cea mai vaga banuiala despre faptul ca
pustiul lor este stangaci. O particularitate a individului de cele mai
multe ori mascata, involuntar ce-i drept. S-ar putea sa fi observat ca
pustiul isi folosea din frageda pruncie ambele maini in aceeasi masura,
fara a o "favoriza" pe cea dreapta? Sau, sa zicem, in timpul mesei isi
muta lingura in mana stanga, prefera sa tina pensula sau sa prinda
mingea pe terenul de joaca tot cu stanga? Sau v- a atras atentia faptul
ca atunci cand desface ambalajul vreunei bomboane sau ciocolate, sau ca,
in general, atunci cand manevreaza obiectele, isi foloseste
preponderent mana stanga? Iar, la nevoie, prinde foarfeca sau acul cu
mana dreapta, dar rasuceste hartia sau indreapta ata cu stanga? Este
momentul sa aflam cu ce mana va manevra copilul stiloul: cu dreapta sau
cu stanga?
Nu uitati sa verificati si ceilalti "coordonatori": ochiul, urechea,
chiar si piciorul. Daca nu reusiti s-o faceti de una singura, solicitati
sprijinul unui psiholog sau neuropshiatru. Un specialist este in masura
sa depisteze particularitatile "ascunse" ale unui stangaci. Incercati
sa va scarpinati cu mana stanga in urechea dreapta si veti intelege cu
usurinta importanta activitatii coordonate a tuturor organelor corpului.
Imaginati-va ca ar trebui sa faceti totul de-a-ndoaselea, de parca
mainile si picioarele ar actiona, fiecare in parte, "de capul sau". Doar
nu vreti ca scoala sa-i para micutului dvs. ca un teatru de papusi?
Intelegerea modului in care pustiul dvs. percepe lumea va va ajuta in
organizarea activitatii lui scolare.
Sursa: Revista Ioana Copilul meu - nr.9 / 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu