Vesti proaste pentru femeile care
preferă să-și pună unghii cu gel: dermatologii avertizează că acest tip
de manichiură poate cauza grave probleme de sănătate.
Unghiile cu gel se realizează prin
două tehnici: cu lumină UV sau cu un activator de gel. În primul caz,
gelul este întărit prin așezarea unghiilor sub un aparat cu lumină UV
timp de aproximativ 2 minute. Cea de-a doua tehnică presupune aplicarea
unui activator de gel special.
Lumina UV folosită poate duce la
ruperea și subțierea unghiilor și crește considerabil riscul de cancer
de piele producând leziuni asemănătoare cu cele cauzate de solarele de
bronzat.
Potrivit unui studiu din 2009, două
femei de vârstă mijlocie au dezvoltat tumori la nivelul mâinilor în urma
expunerii frecvente la razele UV deși niciuna dine ele nu avea un
istoric familial în cancerul de piele.
Unghiile cu gel au apărut la începutul
anilor 1950 în Statele Unite ale Americii. Inventatorul acestui tip de
unghii a fost un medic stomatolog cu numele de Fred Slack, care a
descoperit accidental unghiile false, în timp ce lucra la o dantură.
Rupându-i-se o unghie, el a încercat
să îşi construiască una nouă, pentru a diminua durerea. Datorită
faptului că durerea dispăruse şi unghia părea cât mai naturală, el a
continuat cercetările de construcţie a unghiilor false.
De atunci s-au inventat diverse
tehnici de modelare, de întreţinere şi de curăţare a unghiilor sau de
expunerea la ultraviolete. Tot în Statele Unite ale Americii a fost
inventat gelul pentru construcţia unghiei false.
sursa: doctorulzilei.ro
30 mar. 2013
29 mar. 2013
Şocul anafilactic: cele mai PERICULOASE ALERGII
Alergia, prin definitie, este reactia anormala, disproportionata si exagerata a sistemului imunitar fata de anumiti factori antigeni exogeni care, in cazul altor subiecti, sunt foarte bine tolerate. Alergiile pot fi minore, insa in unele cazuri pot produce soc anafilactic si pot pune in pericol viata persoanei respective. La alergii sunt predispusi adultii, dar si copiii deopotriva. Sfatulparintilor.ro noteaza cele mai periculoase alergii care iti pot duce la soc anafilactic:
1. Arahide
Arahidele sunt cel mai des intalnit factor alergogen din alimentatie. Ele pot duce la soc anafilactic si ameninta viata suferindului, daca nu este tratat imediat. Simptomele incep in cateva minute de la expunere. Sunt insa si cazuri in care reactia este imediata, de ordinul secundelor, si foarte intarziata (de ordinul orelor). La primele semne de umflare, urticarie, insotite de probleme de respiratie si puls rapid sau ameteala, sunati la Salvare.
2. Semintele de susan, nuci sau legume
Legume precum lintea, mazarea, soia, micutele seminte de susan, precum si nucile pot declansa la unii oameni, mai sensibili, reactii alergige periculoase.
3. Laptele si graul
Pe langa arahide, copiii mai pot fi alergici la grau, lapte si oua. Potrivit reglementarilor in vigoare, ingredientele alergice trebuie sa fie prezente pe eticheta produselor, asa ca urmareste-le cu atentie. In afara de – lapte, oua, peste, crustacei, nuci, arahide, soia si grau – pe etichete ar trebui trecute si derivatii precum lecitina (soia) sau zer (lapte).
sursa: realitatea.net
28 mar. 2013
Boala care a transformat SUTE de pacienţi în "BOMBE BIOLOGICE" în spaţii închise
"În lume, rata de succes în tratamentul tuberculozei
multidrog rezistentă este între 55 şi 85 la sută. În România, rata de
succes a fost, din nefericire, de numai 19,6 la sută. Cele mai
multe dintre cazuri sunt făcute «cu mâna omului» - non-complianţa la
tratament, abandonul repetat al medicaţiei, monoterapia, lipsa de
educaţie a pacienţilor. Unii dintre ei şi-au selectat terapia luând un
singur medicament sau s-au infectat cu germeni chimiorezistenţi", a
explicat directorul Programului de TBC din Ministerul Sănătăţii (MS),
Georgeta Popescu, la conferinţa privind coordonarea eforturilor de a
ţine sub control tuberculoza, care are loc, în perioada 19-21 martie, la
Bucureşti.
Conferinţa, organizată de Ambasada SUA la Bucureşti, Comandamentul European al Forţelor Armate ale SUA (EUCOM), Centrul de Monitorizare Medicală al Forţelor Armate ale SUA (AFHSC) şi ministerele Sănătăţii şi Apărării din România, are printre participanţi experţi internaţionali în TBC şi urmăreşte să sporească depistarea, prevenirea şi tratarea bolii, pentru a reduce incidenţa acesteia în România, în contextul în care, anual, la nivel naţional sunt depistate 500-570 de noi cazuri de afecţiune multidrog rezistentă.
Pacienţii care nu urmează tratamentul reprezintă "bombe biologice în spaţii închise"
Potrivit lui Popescu, pacienţii care nu urmează tratamentul reprezintă "bombe biologice în spaţii închise, întrucât prin strănut, tuse, vorbă, împrăştie chimiobacteria tuberculoasă rezistentă".
Georgeta Popescu a vorbit şi despre fondurile alocate de stat pentru progarmul naţional de TBC şi de sumele externe primite prin Fondul Global cu acelaşi scop.
Bugetul pentru Programul naţional de tuberculoză în 2012 a fost de un milion de euro, de la stat, iar 2,134 milioane de euro au venit prin proiectele Fondului Global.
"Pentru 2013, bugetul estimat este de aproximativ cinci milioane de euro, reprezentând valoarea tratamentului bolnavilor cu multidrog rezistenţă, iar din ianuarie 2013 avem un alt grant prin proiectul Fondului Global, de 3,1 milioane de euro pentru această categorie de bolnavi, atât pentru diagnostic cât şi teste rapide. Aceste fonduri sunt nerambursabile, pe proiecte pe care Ministerul Sănătăţii le-a câştigat şi pe care le derulăm prin Institutul de Pneumologie", a adăugat Popescu.
Cei 500 de pacienţi incluşi în prima rundă a proiectului Fondului Global au primit un tratament timp de 20-24 de luni. "Pe noul grant, pe care deja l-am implementat şi îl aplicăm din ianuarie 2013, în proiect intră încă 300 de pacienţi. Din fericire, rata de suuces pentru ei este destul de crescută, asemănătoare celor raportate în lume, de 55-57 la sută. Costul pe lună este de 1.470 de lei (per pacient - n.r.). În octombrie 2012, când am avut o discuţie la Guvern cu toţi actorii implicaţi în proiect, s-a solicitat suma de 23 de millioane de euro, adică, anual, cam 5,5 milioane de euro pentru tratarea acestor pacienţi. Până acum, Guvenul României a acceptat, dar nu avem semnătură că acest proiect este pus în practică", a mai spus directorul din MS.
Întrebată cum explică faptul că România are cea mai mare rată de vaccinare împotriva TBC şi, totuşi, cea mai mare incidenţă a bolii din UE, medicul a subliniat necesitatea imunizării. "Facem vaccinarea BCG ca să ne protejăm de forme grave de tuberculoză, nu ca să nu se îmbolnăvim de TBC. Eu introduc aceşti bacili atenuaţi tocmai ca să creez anticorpi şi să lupt împotriva apariţiei formelor grave de TBC. Dar, existând foarte multe surse, riscul să mă îmbolnăvesc şi ulterior să fac TBC este prezent în România ca şi în alte ţări", a explicat Popescu.
Specialistul a mai spus că TBC multidrog rezistentă a scăpat de sub control cam prin 2006. "Am scăpat de sub control TBC MDR cam din 2006, când s-a făcut ancheta de chimiorezistenţă. Am început să depistăm aceste cazuri. Am avut posibilitatea să facem antibiograme şi să vedem că dintre pacienţii noştri sunt deja unii îmbolnăviţi cu germeni chimiorezistenţi. În urma anchetei, s-au descoperit 794 de cazuri de MDR. În 2008, au fost vreo 640, iar după aceea, an de an, numărul lor a scăzut, fiind undeva la 530. Asta nu înseamnă că sunt mai puţine, ci că atât s-a reuşit să se detecteze. Detecţia rapidă ne va permite să determinăm chimiorezistenţa în câteva zile, şi nu în aproape trei luni, ca acum", a adăugat medicul.
Georgeta Popescu a recunoscut totodată că, în ultimii ani, medicii de familie nu au mai fost obligaţi să asigure detectarea suspecţilor, să urmărească contactele acestora şi tratamentul. "Când medicul primea la salariu puncte care se transformau în bani, supravegherea. Era altfel, dar, din 2013, medicii vor fi obligaţi să detecteze cazurile noi, să îi urmărească pe cei cu care au venit în contact şi tratamentul antituberculos. Americanii au fost interesanţi să vadă dacă personalul lor ar putea fi tratat în România dacă ar contacta boala. Au făcut vizite la Institutul de Pneumologie, au fost încântaţi cum se diagnostichează în laboratorul nostru de referinţă. Noi avem nevoie de sprijin social pentru bolnavii cu MDR. Este vorba despre acele stimulente - bonuri valorice de 60 lei, din care îşi cumpărau alimente. Ei accentuează latura cognitivă, vă informez, vă educ. Poate îi vor determina să facă un tratment corect. Guvernul României ne-a promis că îi va ajuta cu aceste stimulente, măcar ca ei să poată veni să-şi ia tratamentul. Pentru că, fără să fii bine hrănit, este mai greu de tolerat să ai 20 de pastile de administrat zi de zi", a mai spus Georgeta Popescu.
La rândul său, colonelul John Mitchell, medic şef al Comandamentului European al Forţelor Armate ale SUA, a explicat rolul prezenţei oficialilor americani în Bucureşti. "Romania este un aliat foarte important al Statelor Unite şi un partener NATO de încredere. Există un aspect economic legat de această boală şi există motive pentru care Departamentul Apărării din SUA să ofere fonduri atât pentru consulaţii, cât şi pentru tratamentul pacienţilor de tuberculoză din România. Dar sunt şi anumite stimulente economice neutilizate din moment ce există o componentă turistică majoră şi, de asemenea, muncitorii români pleacă peste graniţe, este vorba despre o problemă regională. Şi în cele din urmă, din punct de vedere al procesului de luare a deciziilor, privesc tratamentul tuberculozei ca pe un efort coordonat, ca şi cum ai vâsli de-a lungul unui râu. Avem oameni excepţionali în «bărci», în România, dar nu colaborează împreună. Trebuie luate decizii dificile, care să determine felul «bărcilor» şi cât de puternici vor fi «vâslaşii», decizii importante pentru ca sa poată fi accesaţi banii. Banii există, dar trebuie luate decizii dificile. România a fost un model de succes în problema TBC şi poate fi din nou", a spus Michell.
Prezentă la conferinţă, Jenniffer Furin, profesor de medicină de la Universitatea Case Western Reserve, a subliniat că tuberculoza nu are preferinţe, ci poate afecta deopotrivă pe oricine. "Când Papa Francisc I a avut tuberculoză, nu puteam testa rezistenţa la medicamente. Credem că a avut tuberculoză clasică, dar a fost operat. La fel ca şi Papa, oricine poate fi bolnav, dar cu tratament se vindecă. Deci tuberculoza, tratată corect, se vindecă", declarat Furin.
Conferinţa, organizată de Ambasada SUA la Bucureşti, Comandamentul European al Forţelor Armate ale SUA (EUCOM), Centrul de Monitorizare Medicală al Forţelor Armate ale SUA (AFHSC) şi ministerele Sănătăţii şi Apărării din România, are printre participanţi experţi internaţionali în TBC şi urmăreşte să sporească depistarea, prevenirea şi tratarea bolii, pentru a reduce incidenţa acesteia în România, în contextul în care, anual, la nivel naţional sunt depistate 500-570 de noi cazuri de afecţiune multidrog rezistentă.
Pacienţii care nu urmează tratamentul reprezintă "bombe biologice în spaţii închise"
Potrivit lui Popescu, pacienţii care nu urmează tratamentul reprezintă "bombe biologice în spaţii închise, întrucât prin strănut, tuse, vorbă, împrăştie chimiobacteria tuberculoasă rezistentă".
Georgeta Popescu a vorbit şi despre fondurile alocate de stat pentru progarmul naţional de TBC şi de sumele externe primite prin Fondul Global cu acelaşi scop.
Bugetul pentru Programul naţional de tuberculoză în 2012 a fost de un milion de euro, de la stat, iar 2,134 milioane de euro au venit prin proiectele Fondului Global.
"Pentru 2013, bugetul estimat este de aproximativ cinci milioane de euro, reprezentând valoarea tratamentului bolnavilor cu multidrog rezistenţă, iar din ianuarie 2013 avem un alt grant prin proiectul Fondului Global, de 3,1 milioane de euro pentru această categorie de bolnavi, atât pentru diagnostic cât şi teste rapide. Aceste fonduri sunt nerambursabile, pe proiecte pe care Ministerul Sănătăţii le-a câştigat şi pe care le derulăm prin Institutul de Pneumologie", a adăugat Popescu.
Cei 500 de pacienţi incluşi în prima rundă a proiectului Fondului Global au primit un tratament timp de 20-24 de luni. "Pe noul grant, pe care deja l-am implementat şi îl aplicăm din ianuarie 2013, în proiect intră încă 300 de pacienţi. Din fericire, rata de suuces pentru ei este destul de crescută, asemănătoare celor raportate în lume, de 55-57 la sută. Costul pe lună este de 1.470 de lei (per pacient - n.r.). În octombrie 2012, când am avut o discuţie la Guvern cu toţi actorii implicaţi în proiect, s-a solicitat suma de 23 de millioane de euro, adică, anual, cam 5,5 milioane de euro pentru tratarea acestor pacienţi. Până acum, Guvenul României a acceptat, dar nu avem semnătură că acest proiect este pus în practică", a mai spus directorul din MS.
Întrebată cum explică faptul că România are cea mai mare rată de vaccinare împotriva TBC şi, totuşi, cea mai mare incidenţă a bolii din UE, medicul a subliniat necesitatea imunizării. "Facem vaccinarea BCG ca să ne protejăm de forme grave de tuberculoză, nu ca să nu se îmbolnăvim de TBC. Eu introduc aceşti bacili atenuaţi tocmai ca să creez anticorpi şi să lupt împotriva apariţiei formelor grave de TBC. Dar, existând foarte multe surse, riscul să mă îmbolnăvesc şi ulterior să fac TBC este prezent în România ca şi în alte ţări", a explicat Popescu.
Specialistul a mai spus că TBC multidrog rezistentă a scăpat de sub control cam prin 2006. "Am scăpat de sub control TBC MDR cam din 2006, când s-a făcut ancheta de chimiorezistenţă. Am început să depistăm aceste cazuri. Am avut posibilitatea să facem antibiograme şi să vedem că dintre pacienţii noştri sunt deja unii îmbolnăviţi cu germeni chimiorezistenţi. În urma anchetei, s-au descoperit 794 de cazuri de MDR. În 2008, au fost vreo 640, iar după aceea, an de an, numărul lor a scăzut, fiind undeva la 530. Asta nu înseamnă că sunt mai puţine, ci că atât s-a reuşit să se detecteze. Detecţia rapidă ne va permite să determinăm chimiorezistenţa în câteva zile, şi nu în aproape trei luni, ca acum", a adăugat medicul.
Georgeta Popescu a recunoscut totodată că, în ultimii ani, medicii de familie nu au mai fost obligaţi să asigure detectarea suspecţilor, să urmărească contactele acestora şi tratamentul. "Când medicul primea la salariu puncte care se transformau în bani, supravegherea. Era altfel, dar, din 2013, medicii vor fi obligaţi să detecteze cazurile noi, să îi urmărească pe cei cu care au venit în contact şi tratamentul antituberculos. Americanii au fost interesanţi să vadă dacă personalul lor ar putea fi tratat în România dacă ar contacta boala. Au făcut vizite la Institutul de Pneumologie, au fost încântaţi cum se diagnostichează în laboratorul nostru de referinţă. Noi avem nevoie de sprijin social pentru bolnavii cu MDR. Este vorba despre acele stimulente - bonuri valorice de 60 lei, din care îşi cumpărau alimente. Ei accentuează latura cognitivă, vă informez, vă educ. Poate îi vor determina să facă un tratment corect. Guvernul României ne-a promis că îi va ajuta cu aceste stimulente, măcar ca ei să poată veni să-şi ia tratamentul. Pentru că, fără să fii bine hrănit, este mai greu de tolerat să ai 20 de pastile de administrat zi de zi", a mai spus Georgeta Popescu.
La rândul său, colonelul John Mitchell, medic şef al Comandamentului European al Forţelor Armate ale SUA, a explicat rolul prezenţei oficialilor americani în Bucureşti. "Romania este un aliat foarte important al Statelor Unite şi un partener NATO de încredere. Există un aspect economic legat de această boală şi există motive pentru care Departamentul Apărării din SUA să ofere fonduri atât pentru consulaţii, cât şi pentru tratamentul pacienţilor de tuberculoză din România. Dar sunt şi anumite stimulente economice neutilizate din moment ce există o componentă turistică majoră şi, de asemenea, muncitorii români pleacă peste graniţe, este vorba despre o problemă regională. Şi în cele din urmă, din punct de vedere al procesului de luare a deciziilor, privesc tratamentul tuberculozei ca pe un efort coordonat, ca şi cum ai vâsli de-a lungul unui râu. Avem oameni excepţionali în «bărci», în România, dar nu colaborează împreună. Trebuie luate decizii dificile, care să determine felul «bărcilor» şi cât de puternici vor fi «vâslaşii», decizii importante pentru ca sa poată fi accesaţi banii. Banii există, dar trebuie luate decizii dificile. România a fost un model de succes în problema TBC şi poate fi din nou", a spus Michell.
Prezentă la conferinţă, Jenniffer Furin, profesor de medicină de la Universitatea Case Western Reserve, a subliniat că tuberculoza nu are preferinţe, ci poate afecta deopotrivă pe oricine. "Când Papa Francisc I a avut tuberculoză, nu puteam testa rezistenţa la medicamente. Credem că a avut tuberculoză clasică, dar a fost operat. La fel ca şi Papa, oricine poate fi bolnav, dar cu tratament se vindecă. Deci tuberculoza, tratată corect, se vindecă", declarat Furin.
27 mar. 2013
Cât colesterol conţin alimentele pe care le consumăm cel mai des
Nivelul ridicat de colesterol este
responsabil pentru atacurile cardiovasculare, ateroscleroza, litiaza
biliară şi o mulţime de alte boli, dar acest colesterol are un rol
esenţial în menţinerea sănătăţii corpului.
În literatura de specialitate se vorbeşte despre colesterol bun şi colesterol rău. Diferentele dintre colesterolul bun şi cel rău sunt următoarele:
- lipoproteinele de joasă densitate (LDL) transportă 65% din totalul de colesterol sangvin; acest complex determină depunerile de colesterol în interiorul vaselor. Acest tip de colesterol este aşa-numitul colesterol rău.
- lipoproteinele de foarte joasă densitate (VLDL), precursorul LDL, transportă aproximativ 15% din totalul de colesterol sangvin, dar sunt necesare ficatului pentru a produce LDL.
- lipoproteine de înaltă densitate (HDL) transportă în jur de 20% din totalul de colesterol sangvin. Fiind compuse în principal din lecitină, lipoproteinele de înaltă densitate distrug depozitele de colesterol de pe vasele sangvine şi asigură circulaţia colesterolului fără a bloca arterele. Acest colesterol este aşa-numitul colesterol bun.
În acest context, este important raportul dintre LDL (colesterol rău) şi HDL (colesterol bun). Nivelul total de colesterol sangvin nu trebuie să depăşească valoarea de 200 mg/dl.
Principala metodă prin care puteţi ţine în frâu colesterolul este regimul alimentar.
,,Regimul alimentar trebuie să conţină cât mai multe fructe şi legume, cereale integrale şi diverse lactate degresate, peşte atât slab cât şi gras. Evitați preparatele din carne de porc, oaie, miel, brânzeturile grase care au un conţinut de colesterol aproape similar cu cel al cărnii grase de porc, dulciurile concentrate şi alcoolul,” recomandă medicul cardiolog Luminiţa Iliuţă.
Ouăle sunt o sursă importantă de proteine, vitamine şi minerale, însă conţin o canitate destul de mare de colesterol (aprox. 25mg pe ou). De aceea, nu ar trebui să consumăm mai mult de 3 pe săptămână.
Iată care este cantitatea de colsterol care se găseşte în alimente (pentru 100 de produs)
- gălbenuş de ou: 504
- ficat: 300
- unt: 250
- carne roşie slabă: 100
- carne de miel: 98
- brânză: 90
- carne de pui: 81
- maioneză: 70
- ton: 65
- lapte: 14
- cacao: 10
sursa:doctorulzilei.ro
În literatura de specialitate se vorbeşte despre colesterol bun şi colesterol rău. Diferentele dintre colesterolul bun şi cel rău sunt următoarele:
- lipoproteinele de joasă densitate (LDL) transportă 65% din totalul de colesterol sangvin; acest complex determină depunerile de colesterol în interiorul vaselor. Acest tip de colesterol este aşa-numitul colesterol rău.
- lipoproteinele de foarte joasă densitate (VLDL), precursorul LDL, transportă aproximativ 15% din totalul de colesterol sangvin, dar sunt necesare ficatului pentru a produce LDL.
- lipoproteine de înaltă densitate (HDL) transportă în jur de 20% din totalul de colesterol sangvin. Fiind compuse în principal din lecitină, lipoproteinele de înaltă densitate distrug depozitele de colesterol de pe vasele sangvine şi asigură circulaţia colesterolului fără a bloca arterele. Acest colesterol este aşa-numitul colesterol bun.
În acest context, este important raportul dintre LDL (colesterol rău) şi HDL (colesterol bun). Nivelul total de colesterol sangvin nu trebuie să depăşească valoarea de 200 mg/dl.
Principala metodă prin care puteţi ţine în frâu colesterolul este regimul alimentar.
,,Regimul alimentar trebuie să conţină cât mai multe fructe şi legume, cereale integrale şi diverse lactate degresate, peşte atât slab cât şi gras. Evitați preparatele din carne de porc, oaie, miel, brânzeturile grase care au un conţinut de colesterol aproape similar cu cel al cărnii grase de porc, dulciurile concentrate şi alcoolul,” recomandă medicul cardiolog Luminiţa Iliuţă.
Ouăle sunt o sursă importantă de proteine, vitamine şi minerale, însă conţin o canitate destul de mare de colesterol (aprox. 25mg pe ou). De aceea, nu ar trebui să consumăm mai mult de 3 pe săptămână.
Iată care este cantitatea de colsterol care se găseşte în alimente (pentru 100 de produs)
- gălbenuş de ou: 504
- ficat: 300
- unt: 250
- carne roşie slabă: 100
- carne de miel: 98
- brânză: 90
- carne de pui: 81
- maioneză: 70
- ton: 65
- lapte: 14
- cacao: 10
sursa:doctorulzilei.ro
26 mar. 2013
Aroma care alunga foamea. Ce ingredient din bucatarie joaca un rol cheie in mentinerea siluetei
Este vorba de uleiul de masline, al carui miros poate elimina foamea,
oferind in acelasi timp senzatia de satietate pentru o perioada mai
lunga de timp, potrivit Mediafax.
Studiul arata ca aroma alimentelor are capacitatea de a regla senzatia de satietate, cercetatorii spunand ca spera sa dezvolte produse alimentare cu un continut scazut de grasimi, care sa satisfaca si gustul celui mai pretentios gurmand.
Voluntarii care au participat la acest studiu au consumat timp de trei luni, zilnic - pe langa dieta lor normala -, o cantitate de 500 de grame de iaurt. Unii au adaugat in iaurt ulei de masline, altii, ulei de rapita, altii, slanina, altii, unt.
Cei care au folosit in dieta lor uleiul de masline au consumat zilnic mai putine calorii - la nivel general - si niciunul dintre acesti voluntari nu a luat in greutate. In plus, acestia prezentau in sange un nivel mai ridicat de serotonina, hormonul satietatii. Cercetatorii spun ca acest lucru se intampla datorita aromei unice a uleiului de masline, care nu se regaseste in alte grasimi sau uleiuri.
sursa:foodstory.ro
Studiul arata ca aroma alimentelor are capacitatea de a regla senzatia de satietate, cercetatorii spunand ca spera sa dezvolte produse alimentare cu un continut scazut de grasimi, care sa satisfaca si gustul celui mai pretentios gurmand.
Voluntarii care au participat la acest studiu au consumat timp de trei luni, zilnic - pe langa dieta lor normala -, o cantitate de 500 de grame de iaurt. Unii au adaugat in iaurt ulei de masline, altii, ulei de rapita, altii, slanina, altii, unt.
Cei care au folosit in dieta lor uleiul de masline au consumat zilnic mai putine calorii - la nivel general - si niciunul dintre acesti voluntari nu a luat in greutate. In plus, acestia prezentau in sange un nivel mai ridicat de serotonina, hormonul satietatii. Cercetatorii spun ca acest lucru se intampla datorita aromei unice a uleiului de masline, care nu se regaseste in alte grasimi sau uleiuri.
sursa:foodstory.ro
25 mar. 2013
5 lucruri pe care experţii în alimentaţie nu le-ar pune niciodată în coş
Jurnalistii de la New York Daily News
au intervievat cativa dintre cei mai importanti experti in alimentatie
din Statele Unite si au facut un top 5 al alimentelor care trebuie
evitate.
Carnea de vita: "Exista o contaminare prea mare de E. coli in carnea noastra de vita. Eu nu cumpar niciodata decat daca este organica si nu o consum la restaurant", spune Nancy Huehnergarth, consultant in siguranta alimentara.
Carnea de pui: Nancy Huehnergarth recomanda sa eviti si carnea de pui de pe rafturile supermarketurilor. Nu doar ca acestia sunt plini de apa, sare si hormoni, dar conditiile in care cresc puii nu sunt deloc igienice. Potrivit raportului dat de Centrul de Control si Preventie a bolilor alimentare, carnea de pui provoaca cele mai multe decese (19% din totalul pericolelor alimentare).
Laptele crud: Marion Nestle, profesor de nutritie de la Universitatea din New York, avertizeaza cu privire la pericolele laptelui crud, nepasteurizat. "Nu are cum sa fie comercializat intr-o forma sigura si poate sa contina bacterii foarte periculoase".
Fructele de mare aduse din China: Michael Batz de la Universitatea din Florida evita fructele de mare importate din Asia de Sud: "Sunt ingrijorat de produsele chimice si agentii patogeni existenti in acvacultura". Jeff Nelken, un consultant de nutritie din California nu consuma nici el fructe de mare aduce din China, deoacere acolo nu prea exista controale.
Mancarea din bufetele din supermarket: desi este o optiune foarte la indemana pentru persoanele care nu gatesc, mancarea preparata de bucatarii supermarketului nu este si cea mai sanatoasa. Ustensilele folosite pentru impachetarea mai multor feluri de mancare pot transmite niste bacterii foarte periculoase.
Carnea de vita: "Exista o contaminare prea mare de E. coli in carnea noastra de vita. Eu nu cumpar niciodata decat daca este organica si nu o consum la restaurant", spune Nancy Huehnergarth, consultant in siguranta alimentara.
Carnea de pui: Nancy Huehnergarth recomanda sa eviti si carnea de pui de pe rafturile supermarketurilor. Nu doar ca acestia sunt plini de apa, sare si hormoni, dar conditiile in care cresc puii nu sunt deloc igienice. Potrivit raportului dat de Centrul de Control si Preventie a bolilor alimentare, carnea de pui provoaca cele mai multe decese (19% din totalul pericolelor alimentare).
Laptele crud: Marion Nestle, profesor de nutritie de la Universitatea din New York, avertizeaza cu privire la pericolele laptelui crud, nepasteurizat. "Nu are cum sa fie comercializat intr-o forma sigura si poate sa contina bacterii foarte periculoase".
Fructele de mare aduse din China: Michael Batz de la Universitatea din Florida evita fructele de mare importate din Asia de Sud: "Sunt ingrijorat de produsele chimice si agentii patogeni existenti in acvacultura". Jeff Nelken, un consultant de nutritie din California nu consuma nici el fructe de mare aduce din China, deoacere acolo nu prea exista controale.
Mancarea din bufetele din supermarket: desi este o optiune foarte la indemana pentru persoanele care nu gatesc, mancarea preparata de bucatarii supermarketului nu este si cea mai sanatoasa. Ustensilele folosite pentru impachetarea mai multor feluri de mancare pot transmite niste bacterii foarte periculoase.
sursa: Foodstory.ro
23 mar. 2013
Dieta cu mic dejun copios
Regula de baza a dietei cu mic dejun copios este sa mananci cati poti
dimineata, dar nu tot ceea ce iti doresti. Bazele regimului au fost
puse de medicul Daniela Jakubowicz, in cartea “The Big Breakfast Diet”.
Cura de slabire prespune o conditie esentiala: micul dejun trebuie mancat inainte de ora 09.00 dimineata si sa aiba aproximativ 600 de calorii.
In felul acesta, iti accelerezi metabolismul de la primele ore, profitand de ritmul circadian al organismului. Acesta din urma influenteaza secretia de hormoni si modul in care corpul se foloseste de carbohidrati si de protenie pentru a genera si consuma energie, dar si eficienta arderilor grasimilor, sustine medicul Jakubowicz.
Dieta cu mic dejul copios presupune, totodata, sa mananci ceea ce iti doresti dimineata, chiar si inghetata sau gogosi, atata timp cat adaugi si alimente bogate in proteine si fibre. Cu alte cuvinte, poti manca o briosa dimineata, dar este obligatoriu sa mananci legume multe ori musli, sau chiar si un piept de pui la gratar.
Dieta mic dejun copios este impartita caloric astfel: aproximativ 600 de calorii de dimineata si inca 600, impartite dupa cum doriti, la pranz si seara. Cu alte cuvinte, o ciorba usoara de pui, de vacuta sau de legume la pranz cu doua felii de paine neagra poate fi completata seara cu un pahar de iaurt.
O varianta de mic dejun copios este o omleta de trei oua (facuta in tigaie de teflon cu un strop de ulei sau mai bine fara), o bucata mica de branza, o felie de sunca presata si legume din plin.
La pranz poti opta pentru o ciorba usoara, de orice fel, dar care sa nu fi fost preparata cu mult ulei, si doua felii de paine neagra, sau o bucata de carne (pui, vita, curcan sau peste) la gratar si o salata sau garnitura de legume la cuptor. La final, poti manca si un fruct.
La cina sunt recomandate mai ales legumele: de la salate bogate in rosii, castraveti, salata verde, broccoli, varza, ridichi la doi morcovi (caci continutul lor glucidic este mai mare decat al altor legume). O alta optiune pentru seara sunt doua fructe.
Alimentele bogate in proteine trebuie mancate dimineata si la pranz, pentru ca ofera senzatia de satietate pe o perioada mai lunga si ofera organismului energia necesara pentru a functiona pe timpul zilei.
Produsele care contin, in cea mai mare parte, carbohidrati trebuie mancate doar dimineata si asta pana in ora 09.00, caci vor avea timp sa fie consumate pe parcursul zilei. Mancate la alte ore, se vor depune sub forma de tesut adipos, avertizeaza Jakubowicz.
Oricum ar fi, calculati-va astfel aportul caloric pe zi incat sa oferiti organismului 600 de calorii dimineata si inca 600 pe timpul zilei, impartite intre pranz si cina. Per total, nu trebuie sa depasiti 1.200 de calorii pe zi.
sursa: realitatea.net
Cura de slabire prespune o conditie esentiala: micul dejun trebuie mancat inainte de ora 09.00 dimineata si sa aiba aproximativ 600 de calorii.
In felul acesta, iti accelerezi metabolismul de la primele ore, profitand de ritmul circadian al organismului. Acesta din urma influenteaza secretia de hormoni si modul in care corpul se foloseste de carbohidrati si de protenie pentru a genera si consuma energie, dar si eficienta arderilor grasimilor, sustine medicul Jakubowicz.
Dieta cu mic dejul copios presupune, totodata, sa mananci ceea ce iti doresti dimineata, chiar si inghetata sau gogosi, atata timp cat adaugi si alimente bogate in proteine si fibre. Cu alte cuvinte, poti manca o briosa dimineata, dar este obligatoriu sa mananci legume multe ori musli, sau chiar si un piept de pui la gratar.
In termen de 30 de zile, poti slabi pana la 11 kilograme.
“Cand mananci alimentele potrivite la orele potrivite, iti accelerezi metabolismul si, implicit, arderile calorice, dar iti si poti satisface poftele de dimineata. Odata accelerat ritmul metabolic, slabesti”, spune Daniela Jakubowicz.Dieta mic dejun copios este impartita caloric astfel: aproximativ 600 de calorii de dimineata si inca 600, impartite dupa cum doriti, la pranz si seara. Cu alte cuvinte, o ciorba usoara de pui, de vacuta sau de legume la pranz cu doua felii de paine neagra poate fi completata seara cu un pahar de iaurt.
O varianta de mic dejun copios este o omleta de trei oua (facuta in tigaie de teflon cu un strop de ulei sau mai bine fara), o bucata mica de branza, o felie de sunca presata si legume din plin.
La pranz poti opta pentru o ciorba usoara, de orice fel, dar care sa nu fi fost preparata cu mult ulei, si doua felii de paine neagra, sau o bucata de carne (pui, vita, curcan sau peste) la gratar si o salata sau garnitura de legume la cuptor. La final, poti manca si un fruct.
La cina sunt recomandate mai ales legumele: de la salate bogate in rosii, castraveti, salata verde, broccoli, varza, ridichi la doi morcovi (caci continutul lor glucidic este mai mare decat al altor legume). O alta optiune pentru seara sunt doua fructe.
Alimentele bogate in proteine trebuie mancate dimineata si la pranz, pentru ca ofera senzatia de satietate pe o perioada mai lunga si ofera organismului energia necesara pentru a functiona pe timpul zilei.
Produsele care contin, in cea mai mare parte, carbohidrati trebuie mancate doar dimineata si asta pana in ora 09.00, caci vor avea timp sa fie consumate pe parcursul zilei. Mancate la alte ore, se vor depune sub forma de tesut adipos, avertizeaza Jakubowicz.
Oricum ar fi, calculati-va astfel aportul caloric pe zi incat sa oferiti organismului 600 de calorii dimineata si inca 600 pe timpul zilei, impartite intre pranz si cina. Per total, nu trebuie sa depasiti 1.200 de calorii pe zi.
sursa: realitatea.net
22 mar. 2013
O substanţă care scade nivelul coeficientului de inteligenţă, în APĂ, SARE şi LAPTE
Fluorul este promovat ca o substanţă chimică "terapeutică" necesară pentru prevenirea cariilor, însă, această substanţă reduce coeficientul de inteligenţă, calcifiază glanda pineală şi afectează fertilitatea, pe lângă alte efecte adverse pentru sănătate.
Nu există nicio îndoială că fluorul scade nivelul coeficientului de inteligenţă, din moment ce rezultatele sunt obţinute în urma cercetării epidemiologice de înaltă calitate, relatează Sayer Ji pentru Wakeup-world.com, scrie financiarul.ro.Spre exemplu, să luăm în considerare concluziile oamenilor de ştiinţă, publicate în 2008, în urma unei cercetări al cărei obiectiv a fost acela de a analiza dacă, în ultimii 20 de ani, expunerea la fluor a crescut riscul, pentru copiii din China, de a avea un IQ redus: "Copiii care locuiesc într-o zonă cu un grad mare de expunere la fluor au de cinci ori mai multe şanse de a avea un IQ redus, spre deosebire de cei care trăiesc într-o zonă cu un nivel redus al fluorului".
Dar toxicitatea fluorului nu este specifică doar pentru un singur tip de ţesut, ca de exemplu cel neurologic, ci se extinde de-a lungul întregului organism uman şi a fost asociată cu cel puţin 30 de probleme de sănătate diferite, de la calcifierea ţesuturilor moi şi a glandelor endocrine şi până la hipotiroidism.
După câte se pare, agenţiile de reglementare şi operatorii industriali care se folosesc de această substanţă consideră că efectele de reducere a coeficientului de inteligenţă ale fluorului reprezintă un preţ mult prea mic pentru a avea dinţi “mai sănătoşi” şi mai “atrăgători” (chiar dacă expunerea la fluor duce la fluoroză, o pătare ireversibilă a danturii, adesea o îngălbenire a smalţului dinţilor).
În spatele propagandei care a transformat un poluant industrial într-un aditiv “terapeutic” – adăugat în apă, sare, lapte, pastă de dinţi – stă ascunsă o problemă de sănătate şi mai serioasă: infertilitatea şi proprietăţile avortive ale fluorului.
În 1994, un studiu a descoperit că expunerea la concentraţiile mari de fluor din apa potabilă este asociată cu o rată redusă a natalităţii. Cercetătorii au revizuit literatura biomedicală privind toxicitatea fluorului şi au descoperit un nivel redus al fertilităţii la majoritatea speciilor de animale studiate. De aici, a apărut întrebarea: fluorul afectează şi rata natalităţii umane?
sursa: financiarul.ro.
21 mar. 2013
Ce sa mancati cand suferiti de diaree
In cazul in care, ocazional aveti diaree,
nu trebuie sa va faceti griji. Cauzele diareei pot varia de la o
intoleranta a unui aliment pe care l-ati mancat, la infectii intestinale
destul de grave, provocate de bacterii si paraziti. Diareea ar putea fi
severa (atunci cand dureaza mai multe zile) sau usoara (cand consta in
cateva scaune moi). Severitatea este determinata de frecventa scaunelor
diareice.
Ar trebui sa stiti ce alimente puteti sa consumati si pe care ar trebui sa le evitati, daca suferiti de diaree.
Printre
cele mai frecvent recomandate alimente pentru persoanele care manifesta
diaree se numara alimentele din dieta BRATY. Dieta presupune consumul
de banane
si mar copt sau sos de mere (care contin pectina si ajuta la
ameliorarea simptomelor diareei), orez, paine prajita si iaurt degresat.
Impreuna, aceste alimente pot contribui la normalizarea miscarilor
intestinale. In plus, contin minerale si vitamine, dar si carbohidrati
usor de absorbit, care asigura organismului energia de care are nevoie. Este indicat sa nu se foloseasca zahar sau condimente.
Alte alimente blande pentru stomac, care ar putea fi tolerate in caz de diaree sunt:
Includeti in alimentatia dumneavoastra suficiente proteine. Puteti beneficia de acestea prin consumul de carne de vita, carne de porc, pui, curcan, oua fierte tari si tofu. Acestea va ajuta sa evitati oboseala.
Daca va plac anumite fructe si legume, mancati-le fierte, nu crude. Unele fructe si legume crude pot agrava diareea. Consumati supe cu sparanghel, sfecla, morcovi, dovlecei, ciuperci si telina, dar si cartofi copti in coaja, fara unt.
Organismul
este deja sensibilizat de diaree. De aceea, ar trebui sa se evite pe
perioada manifestarilor simptomelor diareei o serie de alimente. Printre
alimentele pe care ar trebui sa le excludesti temporar din alimentatie
atunci cand suferiti de diaree se numara:
1.
Ar trebui sa evitati sa utilizati in exces alimente antidiareice in
primele 24 de ore. De obicei, diareea este o metoda de curatare a
organismului de infectii si toxine.
2. Incercati sa consumati alimente care nu sunt expirate, care au fost corect conservate, depozitate si pastrate in frigider.
3. Cand suferiti de diaree este indicat sa va odihniti. Evitati sa reluati dieta dumneavoastra normala prea repede, pentru ca diareea sa nu recidiveze.
4. Incercati si o dieta cu multe lichide: ceaiuri, apa, suc de mere si supa limpede. Nu includeti produse congelate sau conservate in regimul dumneavoastra alimentar. Astfel veti reusi sa preveniti iritarea intestinului. In plus, este recomandat sa consumati lichide pentru rehidratare orala sau bauturi pentru sportivi.
Puteti sa va preparati si dumneavoastra propriul lichid pentru rehidratare orala. Pentru acesta aveti nevoie de putina zeama de lamaie, o lingura de zahar si cateva prafuri de sare pe care le veti adauga intr-un pahar de apa plata.
5. Dupa doua zile de la declansarea diareei incercati sa introduceti in dieta, treptat, alimente care contin cantitati reduse de fibre alimentare.
6. Mancati frecvent mese mici. Organismul dumneavoastra va digera mult mai usor mesele reduse cantitativ.
7. Dupa fiecare episod diareic incercati sa beti cel putin o ceasca de lichid (de preferat apa plata), dar cu inghitituri mici. In cazul in care nu urinati normal sau urinati cantitati mici de urina, ori aceasta este inchisa la culoare, inseamna ca nu ati baut suficiente lichide.
In cazul in care simptomele de diaree persista si nu se amelioreaza cu ajutorul dietei si apar sangerarea, flatulenta si balonarea, ar trebui sa consultati medicul. Specialistul va determina daca diareea are o cauza medicala mai serioasa si va va recomanda tratamentul adecvat.
sursa:sfatulmedicului.ro
Ar trebui sa stiti ce alimente puteti sa consumati si pe care ar trebui sa le evitati, daca suferiti de diaree.
Alimente permise
Alte alimente blande pentru stomac, care ar putea fi tolerate in caz de diaree sunt:
- cartofii si morcovii fierti sau copti - Cartofii copti in coaja si morcovii fierti contin amidon care va contribui la normalizarea scaunelor diareice. Inainte sa le consumati ar fi indicat sa zdrobiti aceste legume.
- biscuiti si covrigei neindulciti - acestia ajuta la absorbtia acidului stomacal, care poate provoca crampe si dureri in timpul diareei.
- pui fiert sau gatit la cuptor, fara grasime - care ofera organismului necesarul de proteine pentru ca acesta sa accelereze vindecarea, ca sa sa-si recapete energia.
- cereale neindulcite - cele mai multe dintre cereale contin grau si implicit gluten. Acesta poate ajuta la incetinirea frecventei scaunelor diareice. De asemenea, orezul ar putea fi o alegere buna. Pentru a nu agrava diareea este indicat sa se evite produsele din cereale integrale care sunt bogate in fibre. Fibrele au rol laxativ natural.
- ceai de menta.
Includeti in alimentatia dumneavoastra suficiente proteine. Puteti beneficia de acestea prin consumul de carne de vita, carne de porc, pui, curcan, oua fierte tari si tofu. Acestea va ajuta sa evitati oboseala.
Daca va plac anumite fructe si legume, mancati-le fierte, nu crude. Unele fructe si legume crude pot agrava diareea. Consumati supe cu sparanghel, sfecla, morcovi, dovlecei, ciuperci si telina, dar si cartofi copti in coaja, fara unt.
Alimente de evitat in caz de diaree
- produsele lactate cu grasimi - unt, lapte, inghetata sau branza. Chiar daca diareea nu este cauzata de intoleranta la lactoza (dificultatea de procesare a zaharului din lactoza care se gaseste in produsele lactate), ar trebui sa stati la distanta de aceste alimente cand aveti diaree. Ati putea fi, temporar, sensibili la produsele lactate chiar daca acestea nu va declanseaza, de obicei, nici o problema. Iaurtul bogat in probiotice poate fi singura exceptie de la aceasta regula.
- alimentele prajite sau grase - acestea includ si grasimile si sosurile care pot inrautati diareea
- prajiturile, bauturile si bomboanele cu zahar, mai ales cele care contin sorbitol si alti indulcitori artificiali, care ar putea avea efect laxativ
- condimentele si alimentele condimentate, cum ar fi ardeiul iute, sosurile iuti, curry sau tabasco - toate acestea sunt laxative naturale si pot contribui la intensificarea manifestarilor atunci cand sunt ingerate in cantitati mari
- supa crema
- fructele si legumele crude - acestea pot contribui la cresterea cantitatii de gaze intestinale. Pana diareea se amelioreaza ar trebui sa evitati mai ales consumul de fasole, broccoli, mazare, ceapa, conopida si varza.
- alimentele si bauturile care contin cafeina
- bauturile carbogazoase - acestea provoaca balonare si pot declansa stres digestiv. Atunci cand apare diareea, functia sistemului digestiv este suprasolicitata.
- alcoolul.
Alte recomandari in caz de diaree
2. Incercati sa consumati alimente care nu sunt expirate, care au fost corect conservate, depozitate si pastrate in frigider.
3. Cand suferiti de diaree este indicat sa va odihniti. Evitati sa reluati dieta dumneavoastra normala prea repede, pentru ca diareea sa nu recidiveze.
4. Incercati si o dieta cu multe lichide: ceaiuri, apa, suc de mere si supa limpede. Nu includeti produse congelate sau conservate in regimul dumneavoastra alimentar. Astfel veti reusi sa preveniti iritarea intestinului. In plus, este recomandat sa consumati lichide pentru rehidratare orala sau bauturi pentru sportivi.
Puteti sa va preparati si dumneavoastra propriul lichid pentru rehidratare orala. Pentru acesta aveti nevoie de putina zeama de lamaie, o lingura de zahar si cateva prafuri de sare pe care le veti adauga intr-un pahar de apa plata.
5. Dupa doua zile de la declansarea diareei incercati sa introduceti in dieta, treptat, alimente care contin cantitati reduse de fibre alimentare.
6. Mancati frecvent mese mici. Organismul dumneavoastra va digera mult mai usor mesele reduse cantitativ.
7. Dupa fiecare episod diareic incercati sa beti cel putin o ceasca de lichid (de preferat apa plata), dar cu inghitituri mici. In cazul in care nu urinati normal sau urinati cantitati mici de urina, ori aceasta este inchisa la culoare, inseamna ca nu ati baut suficiente lichide.
In cazul in care simptomele de diaree persista si nu se amelioreaza cu ajutorul dietei si apar sangerarea, flatulenta si balonarea, ar trebui sa consultati medicul. Specialistul va determina daca diareea are o cauza medicala mai serioasa si va va recomanda tratamentul adecvat.
sursa:sfatulmedicului.ro
20 mar. 2013
Surse sanatoase de proteine
Proteina este un macro-nutrient compus din aminoacizi
si este necesara pentru buna functionare a corpului uman. Organismul
poate produce doar un numar restrans de aminoacizi necesari pentru
producerea proteinelor. De aceea, o mare parte dintre acesti aminoacizi
trebuie sa fie obtinuti din surse de proteine animale si/sau vegetale.
Atat proteinele din surse animale, cat si cele din surse vegetale,
contin aminoacizii esentiali pentru organism.
Studiile tot mai ample sugereaza ca aportul ridicat de proteine, provenit din carne macra, carne de pui, peste, dar si oua, legume, nuci sau lactate degresate, poate ajuta la pierderea kilogramelor nedorite in conditii de siguranta si poate reduce riscul aparitiei bolilor de inima. In urma unui astfel de studiu s-a constatat ca barbatii si femeile supraponderali care au urmat o dieta saraca in grasimi si bogata in proteine, pe o perioada de sase luni, si-au redus greutatea corporala cu aproximativ 4 kg mai mult, decat subiectii care au urmat un plan alimentar sarac in grasimi, dar bogat in carbohidrati.
- Fasole si linte. Continut de proteine: fasolea, 12-14 g de proteine/cana si lintea, 18 g proteine/cana. Fasolea si lintea sunt cele mai ieftine surse de proteine, indiferent de soi: garbanzo, alba, neagra sau pinto.
Puteti sa consumati fasole si linte proaspete sau conservate. Daca optati pentru fasole sau linte la conserva, nutritionistii recomanda spalarea acestora sub jet de apa. In acest fel veti elimina pana la 40% din continutul acestora de sodiu. Fasolea alba este delicioasa amestecata cu pastele, puteti obtine un fel delicios de mancare, amestecand fasole garbanzo, edamame si cartofi, iar lintea poate fi integrata in salate.
Daca alegeti fasole la conserva, pentru a evita consumul de bisfenol A (o substanta chimica ce poate perturba echilibrul hormonal al organismului, se gaseste in unele conserve de metal) alegeti fasole congelata, uscata sau fasole proaspata, bio.
- Nuci si seminte. Continut de proteine: nucile, 3-7 g per 1/3 ceasca, in functie de tipul nucilor (arahaidele si nucile de pin au cele mai multe proteine), iar semintele, 2-5 g per 1/3 ceasca. Migdale, nuci pecan, fistic, acaju sau nucile de pin sunt toate surse importante de proteine vegetale. Cat despre seminte, specialistii recomanda semintele de dovleac, susan si floarea soarelui. Puteti incorpora nucile si semintele in salate, gustari si sosuri sau le puteti consuma simple.
- Carne de pui. Carnea de pui si de curcan sunt surse importate de proteine sanatoase si sunt sarace in grasimi saturate. O portie medie de piept de pui ofera pana la 21 de grame de proteine. In plus, carnea de pui furnizeaza cantitati importante de vitamina B si zinc. Pe langa proteine, carnea de curcan ofera si alti nutrienti esentiali pentru mentinerea sanatatii.
- Lactate degresate. Produsele lactate nu sunt importante doar pentru sanatatea oaselor. Lactatele contin proteine, iar daca sunt degresate, acestea pot ajuta la mentinerea in cote normale a tensiunii arteriale.
Nutritionistii recomanda cel putin 2-3 portii de lactate degresate in fiecare zi. Doua cesti de lapte nu numai ca sporesc aportul zilnic de proteine, dar va ofera si cantitati adecvate de vitamina D.
- Carne rosie. In cazul in carnea rosie este sursa dumneavoastra preferata de proteine, asigurati-va ca optati pentru carnea rosie slaba. Puteti consuma carnea rosie la gratar sau fiarta. Cantitatea zilnica recomandata de carne rosie macra ar trebui sa nu depaseasca 175 de grame. Carnea rosie slaba ajuta la reducerea tensiunii arteriale si reduce riscul aparitiei de boli de inima cu 15% si riscul declansarii accidentului vascular cerebral cu pana la 27%.
- Oua. Un ou mediu contine doar 70-85 de calorii si aproximativ 6,5 grame de proteine. Nevoia reala de proteine depinde de greutatea si de nivelul dumneavoastra de activitate. Un alt avantaj al consumului de oua este ca aceste alimente mentin senzatia de satietate un timp mai indelungat. Discutati cu medicul dumneavoastra inainte sa mancati mai mult de un ou pe zi.
- Carne de peste. Nutritionistii recomanda consumul a cel putin doua portii de carne de peste pe saptamana. Puteti include in meniul dumneavoastra somon, hering si pastrav. Majoritatea tipurilor de pesti contin aproximativ aceeasi cantitate de proteine per portie ca si carnea rosie, dar ofera in plus si fier, vitamina B12 - substante nutritive cu rol important in imbunatatirea nivelului de energie. In plus, carnea de peste contine doar un sfert din cantitatea de grasimi saturate continute in carnea de vita.
- Unt de arahide. Potrivit expertilor, arahidele contin cantitati importante de proteine vegetale, comparativ cu legumele sau alte tipuri de nuci si alune. Desigur, o cantitate limitata de unt de arahide nu va contine aceeasi cantitate de proteine ca si carnea de curcan, dar este o sursa sanatoasa de proteine vegetale.
- Soia. 50 de grame de proteine din soia ajuta la scaderea colesterolului cu aproximativ 3%. Daca alegeti sa includeti in meniul zilnic proteine din soia, in locul altor surse proteice care contin si grasimi, puteti beneficia de o inima sanatoasa si un risc mai mic de accident vascular cerebral.
- Tofu si tempeh. Continut de proteine: tempeh, 18 g per portie, iar tofu, 8 g per portie. Nutritionistii sustin ca tofu este varianta vegetala a carnii de pui. Tempeh (o forma fermentata de tofu) are o textura deosebita si poate fi adaugat in foarte multe feluri de preparate culinare. Optati pentru produse organice, pentru a evita tofu modificat genetic, dar si ingestia de hexan (substanta care poate cauza cancer).
- Fructele de avocado. Continut de proteine: aproximativ 4 grame per fruct. O ceasca de legume, de exemplu, contine doar 1-2 grame de proteine. Chiar daca 4 grame de proteine nu par a fi o cantitate semnificativa de proteine, fructele de avocado contin noua aminoacizi esentiali pe care organismul nu ii poate sintetiza pe cont propriu. Acesti aminoacizi ajuta la construirea masei musculare si la producerea unei cantitati mai mari de proteine. In plus, fructele de avocado contin acizi grasi Omega 3, esentiali pentru sanatatea creierului si a inimii.
Consumul de fructe de avocado este indicat mai ales in sezonul rece, deoarece proteinele sunt necesare pentru stimularea sistemului imunitar - aspect foarte important pentru evitarea sau reducerea simptomelor de raceala si gripa.
sursa:sfatulmedicului.ro
Studiile tot mai ample sugereaza ca aportul ridicat de proteine, provenit din carne macra, carne de pui, peste, dar si oua, legume, nuci sau lactate degresate, poate ajuta la pierderea kilogramelor nedorite in conditii de siguranta si poate reduce riscul aparitiei bolilor de inima. In urma unui astfel de studiu s-a constatat ca barbatii si femeile supraponderali care au urmat o dieta saraca in grasimi si bogata in proteine, pe o perioada de sase luni, si-au redus greutatea corporala cu aproximativ 4 kg mai mult, decat subiectii care au urmat un plan alimentar sarac in grasimi, dar bogat in carbohidrati.
Proteine pe care le puteti consuma pentru mentinerea sanatatii organismului
Puteti sa consumati fasole si linte proaspete sau conservate. Daca optati pentru fasole sau linte la conserva, nutritionistii recomanda spalarea acestora sub jet de apa. In acest fel veti elimina pana la 40% din continutul acestora de sodiu. Fasolea alba este delicioasa amestecata cu pastele, puteti obtine un fel delicios de mancare, amestecand fasole garbanzo, edamame si cartofi, iar lintea poate fi integrata in salate.
Daca alegeti fasole la conserva, pentru a evita consumul de bisfenol A (o substanta chimica ce poate perturba echilibrul hormonal al organismului, se gaseste in unele conserve de metal) alegeti fasole congelata, uscata sau fasole proaspata, bio.
- Nuci si seminte. Continut de proteine: nucile, 3-7 g per 1/3 ceasca, in functie de tipul nucilor (arahaidele si nucile de pin au cele mai multe proteine), iar semintele, 2-5 g per 1/3 ceasca. Migdale, nuci pecan, fistic, acaju sau nucile de pin sunt toate surse importante de proteine vegetale. Cat despre seminte, specialistii recomanda semintele de dovleac, susan si floarea soarelui. Puteti incorpora nucile si semintele in salate, gustari si sosuri sau le puteti consuma simple.
- Carne de pui. Carnea de pui si de curcan sunt surse importate de proteine sanatoase si sunt sarace in grasimi saturate. O portie medie de piept de pui ofera pana la 21 de grame de proteine. In plus, carnea de pui furnizeaza cantitati importante de vitamina B si zinc. Pe langa proteine, carnea de curcan ofera si alti nutrienti esentiali pentru mentinerea sanatatii.
- Lactate degresate. Produsele lactate nu sunt importante doar pentru sanatatea oaselor. Lactatele contin proteine, iar daca sunt degresate, acestea pot ajuta la mentinerea in cote normale a tensiunii arteriale.
Nutritionistii recomanda cel putin 2-3 portii de lactate degresate in fiecare zi. Doua cesti de lapte nu numai ca sporesc aportul zilnic de proteine, dar va ofera si cantitati adecvate de vitamina D.
- Carne rosie. In cazul in carnea rosie este sursa dumneavoastra preferata de proteine, asigurati-va ca optati pentru carnea rosie slaba. Puteti consuma carnea rosie la gratar sau fiarta. Cantitatea zilnica recomandata de carne rosie macra ar trebui sa nu depaseasca 175 de grame. Carnea rosie slaba ajuta la reducerea tensiunii arteriale si reduce riscul aparitiei de boli de inima cu 15% si riscul declansarii accidentului vascular cerebral cu pana la 27%.
- Oua. Un ou mediu contine doar 70-85 de calorii si aproximativ 6,5 grame de proteine. Nevoia reala de proteine depinde de greutatea si de nivelul dumneavoastra de activitate. Un alt avantaj al consumului de oua este ca aceste alimente mentin senzatia de satietate un timp mai indelungat. Discutati cu medicul dumneavoastra inainte sa mancati mai mult de un ou pe zi.
- Carne de peste. Nutritionistii recomanda consumul a cel putin doua portii de carne de peste pe saptamana. Puteti include in meniul dumneavoastra somon, hering si pastrav. Majoritatea tipurilor de pesti contin aproximativ aceeasi cantitate de proteine per portie ca si carnea rosie, dar ofera in plus si fier, vitamina B12 - substante nutritive cu rol important in imbunatatirea nivelului de energie. In plus, carnea de peste contine doar un sfert din cantitatea de grasimi saturate continute in carnea de vita.
- Unt de arahide. Potrivit expertilor, arahidele contin cantitati importante de proteine vegetale, comparativ cu legumele sau alte tipuri de nuci si alune. Desigur, o cantitate limitata de unt de arahide nu va contine aceeasi cantitate de proteine ca si carnea de curcan, dar este o sursa sanatoasa de proteine vegetale.
- Soia. 50 de grame de proteine din soia ajuta la scaderea colesterolului cu aproximativ 3%. Daca alegeti sa includeti in meniul zilnic proteine din soia, in locul altor surse proteice care contin si grasimi, puteti beneficia de o inima sanatoasa si un risc mai mic de accident vascular cerebral.
- Tofu si tempeh. Continut de proteine: tempeh, 18 g per portie, iar tofu, 8 g per portie. Nutritionistii sustin ca tofu este varianta vegetala a carnii de pui. Tempeh (o forma fermentata de tofu) are o textura deosebita si poate fi adaugat in foarte multe feluri de preparate culinare. Optati pentru produse organice, pentru a evita tofu modificat genetic, dar si ingestia de hexan (substanta care poate cauza cancer).
- Fructele de avocado. Continut de proteine: aproximativ 4 grame per fruct. O ceasca de legume, de exemplu, contine doar 1-2 grame de proteine. Chiar daca 4 grame de proteine nu par a fi o cantitate semnificativa de proteine, fructele de avocado contin noua aminoacizi esentiali pe care organismul nu ii poate sintetiza pe cont propriu. Acesti aminoacizi ajuta la construirea masei musculare si la producerea unei cantitati mai mari de proteine. In plus, fructele de avocado contin acizi grasi Omega 3, esentiali pentru sanatatea creierului si a inimii.
Consumul de fructe de avocado este indicat mai ales in sezonul rece, deoarece proteinele sunt necesare pentru stimularea sistemului imunitar - aspect foarte important pentru evitarea sau reducerea simptomelor de raceala si gripa.
sursa:sfatulmedicului.ro
19 mar. 2013
Simptome cancer de colon
Cancerul de colon
nu prezinta intotdeauna simptome in stadiile incipiente. Manifestarile
cancerului de colon apar, de obicei, dupa ce cancerul a progresat si se
afla intr-un stadiu mai avansat.
Screeningul este foarte important pentru descoperirea oricarui tip de cancer (inclusiv a celui de colon), inca din faze incipiente. Cu toate acestea, pana sa va programati la un test de screening, este esential sa cunoasteti simptomele cancerului de colon pentru a putea actiona cat mai repede posibil in directia stoparii sau incetinirii progresiei cancerului.
- Sange in scaun.
Prezenta sangelui in scaun este un semn frecvent intalnit in cazul
cancerului de colon. Sunt necesare analize de scaun pentru a detecta
sangele din scaun care nu poate fi vazut cu ochiul liber. Prezenta
sangelui in scaun mai este asociata cu probleme de sanatate mai putin
grave, cum ar fi hemoroizi sau fisuri anale.
Amintiti-va ca in urma consumului anumitor alimente, cum ar fi sfecla sau pepenele verde, scaunul poate dobandi culoarea rosie. Pentru a nu fi indusi in eroare, daca observati ca aveti scaun mai rosu, incercati sa va amintiti ce produse alimentare ati consumat in ultimele 24 de ore si analizati culoarea scaunului si in urmatoarele 2-3 zile.
- Scaune subtiri. Dimensiunea scaunelor va poate oferi o perspectiva a ceea ce se intampla in interiorul intestinelor. Scaunele subtiri, de tip panglica, indica faptul ca scaunul ar putea fi obstructionat de tumoare, de exemplu, care impiedica trecerea scaunului din intestin catre anus.
Termenul de scaun subtire de tip panglica se refera la scaunele care au un diametru asemanator cu cel al unui creion. Daca observati ca aveti, in mod constant, scaune subtiri (chiar daca acestea nu sunt la fel de subtiri ca un creion), faceti cunoscut acest lucru medicului dumneavoastra. Alte situatii care pot provoca scaune subtiri sunt prezenta unor polipi benigni mai mari sau a hemoroizilor.
- Constipatie. Constipatia nu este un simptom specific de cancer de colon. Constipatia frecventa poate fi o manifestare a multor conditii care sunt considerabil mai putin grave decat cancerul de colon. Cu toate acestea, constipatia cronica poate fi grava.
- Dureri abdominale. Durerea abdominala este un simptom vag. Aceasta apare, de obicei, atunci cand colonul este blocat de o tumoare. In acest caz, durerile abdominale sunt provocate de acumularea de gaze in intestine, deoarece tumoarea nu permite gazelor sa treaca in mod corespunzator prin colon, catre anus.
- Oboseala. Oboseala care persista mai mult de cateva zile poate indica o problema medicala. In ceea ce priveste cancerul de colon, oboseala este rezultatul anemiei provocate de pierderea de sange din organism, prin scaun. Ca si alte simptome ale cancerului de colon, oboseala este un simptom vag si poate fi asociata cu o serie de afectiuni mai putin grave.
- Senzatia ca trebuie sa goliti intestinul, chiar si atunci cand nu este cazul. Acest simptom poate indica prezenta unei tumori din cauza caruia bolnavul poate simti ca intestinele sale sunt pline, chiar si atunci cand nu a consumat prea multe alimente.
Discutati cu medicul dumneavoastra despre orice modificari ale scaunului sau miscarilor normale ale tractului digestiv, pentru a permite expertilor sa descopere la timp cancerul de colon sau orice alta afectiune grava. Cu cat cancerul de colon este diagnosticat mai devreme, cu atat cresc si sansele de vindecare si supravietuire.
Screeningul este foarte important pentru descoperirea oricarui tip de cancer (inclusiv a celui de colon), inca din faze incipiente. Cu toate acestea, pana sa va programati la un test de screening, este esential sa cunoasteti simptomele cancerului de colon pentru a putea actiona cat mai repede posibil in directia stoparii sau incetinirii progresiei cancerului.
Manifestarile intalnite in cazul cancerului de colon
Amintiti-va ca in urma consumului anumitor alimente, cum ar fi sfecla sau pepenele verde, scaunul poate dobandi culoarea rosie. Pentru a nu fi indusi in eroare, daca observati ca aveti scaun mai rosu, incercati sa va amintiti ce produse alimentare ati consumat in ultimele 24 de ore si analizati culoarea scaunului si in urmatoarele 2-3 zile.
- Scaune subtiri. Dimensiunea scaunelor va poate oferi o perspectiva a ceea ce se intampla in interiorul intestinelor. Scaunele subtiri, de tip panglica, indica faptul ca scaunul ar putea fi obstructionat de tumoare, de exemplu, care impiedica trecerea scaunului din intestin catre anus.
Termenul de scaun subtire de tip panglica se refera la scaunele care au un diametru asemanator cu cel al unui creion. Daca observati ca aveti, in mod constant, scaune subtiri (chiar daca acestea nu sunt la fel de subtiri ca un creion), faceti cunoscut acest lucru medicului dumneavoastra. Alte situatii care pot provoca scaune subtiri sunt prezenta unor polipi benigni mai mari sau a hemoroizilor.
- Constipatie. Constipatia nu este un simptom specific de cancer de colon. Constipatia frecventa poate fi o manifestare a multor conditii care sunt considerabil mai putin grave decat cancerul de colon. Cu toate acestea, constipatia cronica poate fi grava.
- Dureri abdominale. Durerea abdominala este un simptom vag. Aceasta apare, de obicei, atunci cand colonul este blocat de o tumoare. In acest caz, durerile abdominale sunt provocate de acumularea de gaze in intestine, deoarece tumoarea nu permite gazelor sa treaca in mod corespunzator prin colon, catre anus.
- Oboseala. Oboseala care persista mai mult de cateva zile poate indica o problema medicala. In ceea ce priveste cancerul de colon, oboseala este rezultatul anemiei provocate de pierderea de sange din organism, prin scaun. Ca si alte simptome ale cancerului de colon, oboseala este un simptom vag si poate fi asociata cu o serie de afectiuni mai putin grave.
- Senzatia ca trebuie sa goliti intestinul, chiar si atunci cand nu este cazul. Acest simptom poate indica prezenta unei tumori din cauza caruia bolnavul poate simti ca intestinele sale sunt pline, chiar si atunci cand nu a consumat prea multe alimente.
Discutati cu medicul dumneavoastra despre orice modificari ale scaunului sau miscarilor normale ale tractului digestiv, pentru a permite expertilor sa descopere la timp cancerul de colon sau orice alta afectiune grava. Cu cat cancerul de colon este diagnosticat mai devreme, cu atat cresc si sansele de vindecare si supravietuire.
18 mar. 2013
Cum sa tratati unghiile incarnate
Unghia incarnata
este cea care creste in pielea care o inconjoara. Este caracterizata de
roseata, durere locala si inflamatie, iar uneori poate sa apara si
infectia.
Cel mai frecvent, unghiile incarnate sunt rezultatul taierii incorecte a unghiilor picioarelor - sunt taiate prea scurt sau prea curbat.
Unghiile incarnate pot fi foarte dureroase, dificil de tratatat si uneori au nevoie de atentia unui profesionist. In plus, aceasta problema este deseori recurenta. Exista totusi lucruri pe care le puteti face la domiciliu pentru ameliorarea acestui inconvenient, insa numai in cazul in care unghiile incarnate nu sunt infectate.
1.
Introduceti degetul inflamat intr-un vas cu apa calda si sarata timp de
cate 15 minute, de mai multe ori pe zi. Aceasta actiune ajuta la
ameliorarea durerii si la reducerea inflamatiei. Piciorul se va usca
prin tamponare cu un prosop dupa fiecare operatiune de acest gen. In
restul timpului, degetul se va mentine uscat.
2. Utilizati medicamente eliberate fara prescriptie medicala pentru ameliorarea durerii, cum ar fi acetaminofen sau ibuprofen.
3. Departati usor pielea de pe unghie, folosind o pila mica de unghii, curata sau un alt dispozitiv neascutit care nu va va rani sau intepa degetul.
4. Puneti o bucata de bumbac de mici dimensiuni, curata si umeda pentru a separa unghia de piele si pentru a proteja pielea de unghia incarnata. Inainte de aceasta procedura, inmuiati bucata de bumbac in apa sau intr-un produs antiseptic.
5. Frecati degetul de la picior cu un unguent cu antibiotic, pentru a reduce probabilitatea dezvoltarii unei infectii.
6. Acoperiti degetul de la picior cu bandaj, pentru a-l feri de eventuale lovituri sau traumatisme si pentru a-l proteja.
7. Incaltati-va cu pantofi care sunt largi spre degetele de la picioare. Pantofii confectionati din tesaturi moi, care sunt descoperiti in partea din fata, ar fi alegerea ideala. Purtati sandale sau papuci, daca puteti. Evitati pantofii care preseaza degetul cu unghia incarnata.
8. Controlati degetul pentru a depista eventualele semne de infectie. Verificati zi de zi daca sunt prezente simptome cum ar fi: roseata, puroiul sau daca durerea se accentueaza.
Prevenirea este, de cele mai multe ori, cea mai buna metoda pentru controlul unghiilor incarnate. In acest sens, trebuie sa evitati sa taiati colturile unghiilor de la picioare. Unghiile se vor taia cat mai drept si nu foarte scurt. Se va purta incaltaminte comoda, care nu preseaza partea superioara a degetelor picioarelor.
Persoanele care sufera de diabet zaharat ar trebui sa examineze cu atentie unghiile picioarelor in mod regulat si, daca depisteaza unghia incarnata, trebuie sa se adreseze medicului. Tratarea unghiei incarnate este importanta pentru evitarea infectiei.
Se va consulta medicul daca problema devine recurenta. In acest caz ar putea fi nevoie de interventie chirurgicala pentru indepartarea coltului unghiei crescut sub piele. Uneori, medicul poate recomanda utilizarea de antibiotice orale sau topice.
sursa:sfatulmedicului.ro
Cel mai frecvent, unghiile incarnate sunt rezultatul taierii incorecte a unghiilor picioarelor - sunt taiate prea scurt sau prea curbat.
Unghiile incarnate pot fi foarte dureroase, dificil de tratatat si uneori au nevoie de atentia unui profesionist. In plus, aceasta problema este deseori recurenta. Exista totusi lucruri pe care le puteti face la domiciliu pentru ameliorarea acestui inconvenient, insa numai in cazul in care unghiile incarnate nu sunt infectate.
Remedii la domiciliu pentru unghiile incarnate
2. Utilizati medicamente eliberate fara prescriptie medicala pentru ameliorarea durerii, cum ar fi acetaminofen sau ibuprofen.
3. Departati usor pielea de pe unghie, folosind o pila mica de unghii, curata sau un alt dispozitiv neascutit care nu va va rani sau intepa degetul.
4. Puneti o bucata de bumbac de mici dimensiuni, curata si umeda pentru a separa unghia de piele si pentru a proteja pielea de unghia incarnata. Inainte de aceasta procedura, inmuiati bucata de bumbac in apa sau intr-un produs antiseptic.
5. Frecati degetul de la picior cu un unguent cu antibiotic, pentru a reduce probabilitatea dezvoltarii unei infectii.
6. Acoperiti degetul de la picior cu bandaj, pentru a-l feri de eventuale lovituri sau traumatisme si pentru a-l proteja.
7. Incaltati-va cu pantofi care sunt largi spre degetele de la picioare. Pantofii confectionati din tesaturi moi, care sunt descoperiti in partea din fata, ar fi alegerea ideala. Purtati sandale sau papuci, daca puteti. Evitati pantofii care preseaza degetul cu unghia incarnata.
8. Controlati degetul pentru a depista eventualele semne de infectie. Verificati zi de zi daca sunt prezente simptome cum ar fi: roseata, puroiul sau daca durerea se accentueaza.
Prevenirea este, de cele mai multe ori, cea mai buna metoda pentru controlul unghiilor incarnate. In acest sens, trebuie sa evitati sa taiati colturile unghiilor de la picioare. Unghiile se vor taia cat mai drept si nu foarte scurt. Se va purta incaltaminte comoda, care nu preseaza partea superioara a degetelor picioarelor.
Persoanele care sufera de diabet zaharat ar trebui sa examineze cu atentie unghiile picioarelor in mod regulat si, daca depisteaza unghia incarnata, trebuie sa se adreseze medicului. Tratarea unghiei incarnate este importanta pentru evitarea infectiei.
Se va consulta medicul daca problema devine recurenta. In acest caz ar putea fi nevoie de interventie chirurgicala pentru indepartarea coltului unghiei crescut sub piele. Uneori, medicul poate recomanda utilizarea de antibiotice orale sau topice.
sursa:sfatulmedicului.ro
16 mar. 2013
Cum abordezi problema greutatii puiului tau
Toate mamicile stiu ca odata ce copiii lor se apropie de varsta de un
an au scapat de stresul cantarului si al evaluarii lunare a greutatii.
Ne vom ocupa, insa, de doua probleme legate de aspectul fizic al
copilului mic in privinta greutatii: obezitatea si esecul cresterii.
Obezitatea copiilor reprezinta azi o problema de sanatate mondiala in conditiile in care unul din cinci copii sunt supraponderali, iar dinamica cifrelor arata ca numarul lor a sporit cu 50% in ultimii 10 ani. Ceea ce este ingrijorator, este faptul ca acesti copii sunt viitori adulti obezi care poarta cu sine riscuri majore de boala precum, afectiuni cardiace, diabet zaharat, hipertensiune arteriala si chiar cancer.
Printre cauzele cele mai importante de obezitate infantila sunt: determinismul genetic, lipsa activitatii fizice, alimentatia in exces si nesanatoasa sau o combinatie intre acestea. Mai rar avem de-a face cu o afectiune medicala, spre exemplu endocrinologica, ce sta la baza obezitatii.
Copiii care au parinti si frati supraponderali au riscul de a urma ei insisi acelasi destin. Totusi, nu toti cei care au astfel de antecedente familiale devin obezi; factorii genetici au un rol important, dar este nevoie si de un semnal trigger care sa declanseze exprimarea clinica. Astfel, un rol important il au obiceiurile alimentare si de viata din interiorul familiei.
Daca aspectul fizic va ingrijoreaza, discutati cu medicul copilului despre greutatea acestuia. Vi se va intocmi cu siguranta un grafic bazat pe datele de inaltime si greutate relationate cu varsta. Stiti probabil deja de procentele care ne ghideaza in aprecierea staturo-ponderala a copiilor; o valoare peste 95 pune diagnosticul de obezitate.
In
primul rand, discutati cu micutul tot timpul si nu il certati niciodata
pentru kilogramele sale. Va percepe problema ca pe un stigmat si se
poate retrage catre sine fara dorinta de a colabora si lupta pentru
ameliorare. Oferiti-i suport, acceptare si incurajare in drumul pe care
il aveti de facut impreuna.
Nu il pedepsiti retragandu-i o masa si nu il recompensati oferindu-i dulciuri. In primul caz copilului ii va fi frica, deoarece va ramane flamand si atunci mancarea va deveni un scop in sine, iar in al doilea caz este evidenta dezvoltarea apetitului pentru dulce. Puterea exemplului bun este un lucru sfant cand vine vorba de mancare. Oferindu-le micutilor modele de alimentatie sanatoasa, fara graba, insotita de elemente nutritive importante, veti contribui la dezvoltarea unui apetit adecvat.
Tot in familie se invata dezvoltarea fizica sanatoasa prin sport si activitati in aer liber. Veti fi placut surprinsi cand mai tarziu, in anii de scoala si adolescenta, copilul va pastra acest obicei pentru ca asa organismul sau a crescut si a invatat sa se simta bine. Intr-un final, cand masurile acestea simple nu dau roade, adresati-va unui dietetician experimentat care sa va ajute in mentinerea unei greutati normale.
Pentru
multi dintre parinti aceasta exprimare este una infricosatoare si le
aduce in minte imagini ale copiilor malnutriti, efilati, fara achizitii
neuro-musculare. Termenul este astfel inteles gresit, de aceea iata cum
definesc specialistii in nutritie „esecul cresterii”: Aceasta reprezinta
o stare serioasa de subnutritie insotita de crestere ponderala
deficitara la copilul cu varsta pana in 3 ani.
Diagnosticul in sine nu implica elemente de dezvoltare neuro-comportamentala si nici nu se refera la achizitiile de socializare si inter-relationare, ci pur si simplu semnaleaza existenta unei curbe ponderale nesatisfacatoare standardelor de varsta.
Cauzele pentru care un copil trecut de varsta de un an nu ia in greutate, trebuie explicate de la inceput parintilor. In linii mari, este vorba de afectiuni marcate de aport inadecvat, absorbtie deficitara sau eliminare excesiva. Medicul va investiga clinic si paraclinic in cautarea etiologiei sporului ponderal insuficient. Eliminand cauzele organice sau metabolice, etapa urmatoare este de suplimentare a dietei in calorii. Exista suplimente nutritive si complexe vitaminice care ajuta la cresterea in greutate; veti primi sfaturi despre cum sa le utilizati si veti urmari atent beneficiile legate de acestea.
In concluzie, cereti ajutor de specialitate atunci cand observati o modificare in apetitul copilului sau in curba ponderala a acestuia. Situatia poate deveni frustranta si stresanta, iar primul care va resimti acestea este tot micutul care va refuza si mai mult alimentatia.
Dr. Iulia Florentina Tincu
Medic Specialist Pediatrie
Centrul Medical Hexi Med
021.323.00.34
www.heximed.ro
Obezitatea copiilor reprezinta azi o problema de sanatate mondiala in conditiile in care unul din cinci copii sunt supraponderali, iar dinamica cifrelor arata ca numarul lor a sporit cu 50% in ultimii 10 ani. Ceea ce este ingrijorator, este faptul ca acesti copii sunt viitori adulti obezi care poarta cu sine riscuri majore de boala precum, afectiuni cardiace, diabet zaharat, hipertensiune arteriala si chiar cancer.
Printre cauzele cele mai importante de obezitate infantila sunt: determinismul genetic, lipsa activitatii fizice, alimentatia in exces si nesanatoasa sau o combinatie intre acestea. Mai rar avem de-a face cu o afectiune medicala, spre exemplu endocrinologica, ce sta la baza obezitatii.
Copiii care au parinti si frati supraponderali au riscul de a urma ei insisi acelasi destin. Totusi, nu toti cei care au astfel de antecedente familiale devin obezi; factorii genetici au un rol important, dar este nevoie si de un semnal trigger care sa declanseze exprimarea clinica. Astfel, un rol important il au obiceiurile alimentare si de viata din interiorul familiei.
Daca aspectul fizic va ingrijoreaza, discutati cu medicul copilului despre greutatea acestuia. Vi se va intocmi cu siguranta un grafic bazat pe datele de inaltime si greutate relationate cu varsta. Stiti probabil deja de procentele care ne ghideaza in aprecierea staturo-ponderala a copiilor; o valoare peste 95 pune diagnosticul de obezitate.
Ce aveti de facut?
Nu il pedepsiti retragandu-i o masa si nu il recompensati oferindu-i dulciuri. In primul caz copilului ii va fi frica, deoarece va ramane flamand si atunci mancarea va deveni un scop in sine, iar in al doilea caz este evidenta dezvoltarea apetitului pentru dulce. Puterea exemplului bun este un lucru sfant cand vine vorba de mancare. Oferindu-le micutilor modele de alimentatie sanatoasa, fara graba, insotita de elemente nutritive importante, veti contribui la dezvoltarea unui apetit adecvat.
Tot in familie se invata dezvoltarea fizica sanatoasa prin sport si activitati in aer liber. Veti fi placut surprinsi cand mai tarziu, in anii de scoala si adolescenta, copilul va pastra acest obicei pentru ca asa organismul sau a crescut si a invatat sa se simta bine. Intr-un final, cand masurile acestea simple nu dau roade, adresati-va unui dietetician experimentat care sa va ajute in mentinerea unei greutati normale.
Ce facem daca greutatea copilului se afla la cealalta extrema, "esec al cresterii"?
Diagnosticul in sine nu implica elemente de dezvoltare neuro-comportamentala si nici nu se refera la achizitiile de socializare si inter-relationare, ci pur si simplu semnaleaza existenta unei curbe ponderale nesatisfacatoare standardelor de varsta.
Cauzele pentru care un copil trecut de varsta de un an nu ia in greutate, trebuie explicate de la inceput parintilor. In linii mari, este vorba de afectiuni marcate de aport inadecvat, absorbtie deficitara sau eliminare excesiva. Medicul va investiga clinic si paraclinic in cautarea etiologiei sporului ponderal insuficient. Eliminand cauzele organice sau metabolice, etapa urmatoare este de suplimentare a dietei in calorii. Exista suplimente nutritive si complexe vitaminice care ajuta la cresterea in greutate; veti primi sfaturi despre cum sa le utilizati si veti urmari atent beneficiile legate de acestea.
In concluzie, cereti ajutor de specialitate atunci cand observati o modificare in apetitul copilului sau in curba ponderala a acestuia. Situatia poate deveni frustranta si stresanta, iar primul care va resimti acestea este tot micutul care va refuza si mai mult alimentatia.
Dr. Iulia Florentina Tincu
Medic Specialist Pediatrie
Centrul Medical Hexi Med
021.323.00.34
www.heximed.ro
15 mar. 2013
Cum va protejeaza probioticele sanatatea
Probioticele sunt bacterii benefice care se afla in cantitati mari in sistemul digestiv
al oricarei persoane sanatoase. Probioticele se gasesc in compozitia
alimentelor si suplimentelor alimentare (capsule sau pulberi). Exemple
de alimente care contin probiotice sunt iaurtul si alimentele fermentate
(cum ar fi varza sau bauturile fermentate din lapte, soia sau miso).
Principalele tipuri de bacterii benefice sunt Bifidobacteria, Lactobacteria (acidophilus, plantarum, rhamnosus), Propinobacteria, Peptostreptococci, Propinobacteria si enterococii.
Probioticele
sunt microorganisme vii, care atunci cand sunt administrate in
cantitati adecvate, confera beneficii sanatatii gazdei. Probioticele
actioneaza, eliminand unele dintre bacteriile rele din sistemul
digestiv.
Probioticele se ataseaza pe peretii intestinali unde se inmultesc si sporesc numarul bacteriilor benefice, mentinand un echilibru sanatos intre numarul de bacterii benefice si cele daunatoare.
In
general, suplimentele cu probiotice contin aproximativ 10 miliarde de
bacterii prietenoase. Acest numar poate parea extrem de mare, dar
aceeasi cantitate de bacterii se afla in aproximativ 250 grame de iaurt.
De aceea, expertii considera ca oamenii ar trebui sa obtina aceste bacterii prietenoase din alimentatie - iaurturi si alte alimente fermentate, deoarece produsele alimentare contin si alti nutrienti esentiali pentru mentinerea unei stari optime de sanatate.
Probioticele sunt indicate atunci cand se utilizeaza antibiotice, pentru a proteja colonul de actiunea agresiva a antibioticelor.
Expertii
afirma ca probioticele nu ofera beneficii doar pentru sanatatea
intestinala. Acestia sustin ca lipsa de bacterii bune din flora intestinala se numara printre principalele cauze ale multor boli actuale.
- Amelioreaza diareea. Cel mai frecvent, probioticele sunt utilizate in tratamentul diareei. Studiile arata ca Lactobacillus GG poate scurta durata episoadelor diareice infectioase la sugari si copii (nu si la adulti). Desi studiile sunt inca limitate, iar datele sunt inconsistente, acestea sugereaza ca probioticele ar putea ameliora simptomele diareei si, totodata ar putea estompa consecintele administrarii antibioticelor cu pana la 60%.
- Ajuta in tratamentul pentru boala Crohn. Terapia cu probiotice poate fi utila, de asemenea, pentru persoanele care sufera de boala Crohn si sindrom de colon iritabil. Rezultatele studiilor clinice sunt variate, dar cele mai multe sugereaza ca anumite probiotice pot contribui la evitarea remiterii colitei ulcerative, previn recidiva bolii Crohn si recurenta complicatiilor medicale ce pot succeda interventia chirurgicala pentru tratarea colitei ulceroase).
Deoarece mare parte dintre aceste tulburari digestive sunt dificil de tratat, multi oameni aleg sa foloseasca probioticele. Cu toate acestea, este nevoie de cercetari mai ample pentru a afla ce tip de bacterii functioneaza cel mai bine in cazul acestor afectiuni.
- Mentin sanatatea urogenitala. Proboticele sunt utile in mentinerea sanatatii urogenitale. La fel ca si tractul intestinal, vaginul este un ecosistem echilibrat. Tulpinile de lactobacili care sunt predominante in flora vaginala accentueaza aciditatea locala pentru ca microorganismele daunatoare sa nu supravietuiasca. Cu toate acestea, echilibrul florei intestinale poate fi perturbat de o serie de factori, inclusiv antibiotice, spermicide si anticonceptionale. Tratamentul cu probiotice restabilesc echilibrul microflorei si pot ameliora mai multe afectiuni urogenitale, cum ar fi vaginita bacteriana, infectii fungice si infectii ale tractului urinar.
- Reduc alergiile. Riscul aparitiei alergiilor la copii poate fi redus atunci cand mamele au un echilibru sanatos al florei intestinale pe perioada sarcinii. Acest lucru poate fi facut prin utilizarea de probiotice in timpul sarcinii - bacteriile benefice ajung si la fat si imbunatatesc functia imunitara a acestuia.
- Amelioreaza simptomele de inteloranta la lactoza. Persoanele care sufera de intoleranta la lactoza pot consuma probiotice pentru ameliorarea simptomelor conditiei. Intoleranta la lactoza este o afectiune in care organismul este privat de enzima care descompune zaharurile din lactate. Conditia poate provoca diaree si alte simptome gastrointestinale.
- Cea mai buna compozitie pe care o pot avea suplimentele probiotice ar fi un amestec din bacteriile dominante in flora intestinala. In cazul in care alegeti sa utilizati suplimente cu probiotice, ar trebui sa le consumati zilnic - sub forma de capsule sau pulberi - ca parte a unui plan alimentar sanatos. Probioticele imbunatatesc sanatatea deoarece:
Atunci cand doriti sa luati probiotice, cautati date si studii stiintifice care sa va ofere informatii despre tipul de probiotice pe care doriti sa il luati. Medicul dumneavoastra va poate ajuta sa decideti daca aveti nevoie de probiotice si va poate da sfaturi cu privire la cantitatea si tipul probioticelor adecvate in cazul dumneavoastra.
sursa:sfatulmedicului.ro
Principalele tipuri de bacterii benefice sunt Bifidobacteria, Lactobacteria (acidophilus, plantarum, rhamnosus), Propinobacteria, Peptostreptococci, Propinobacteria si enterococii.
Cum functioneaza probioticele?
Probioticele se ataseaza pe peretii intestinali unde se inmultesc si sporesc numarul bacteriilor benefice, mentinand un echilibru sanatos intre numarul de bacterii benefice si cele daunatoare.
Probioticele: suplimente versus alimente
De aceea, expertii considera ca oamenii ar trebui sa obtina aceste bacterii prietenoase din alimentatie - iaurturi si alte alimente fermentate, deoarece produsele alimentare contin si alti nutrienti esentiali pentru mentinerea unei stari optime de sanatate.
Probioticele sunt indicate atunci cand se utilizeaza antibiotice, pentru a proteja colonul de actiunea agresiva a antibioticelor.
Beneficiile pentru sanatate ale probioticelor
- Amelioreaza diareea. Cel mai frecvent, probioticele sunt utilizate in tratamentul diareei. Studiile arata ca Lactobacillus GG poate scurta durata episoadelor diareice infectioase la sugari si copii (nu si la adulti). Desi studiile sunt inca limitate, iar datele sunt inconsistente, acestea sugereaza ca probioticele ar putea ameliora simptomele diareei si, totodata ar putea estompa consecintele administrarii antibioticelor cu pana la 60%.
- Ajuta in tratamentul pentru boala Crohn. Terapia cu probiotice poate fi utila, de asemenea, pentru persoanele care sufera de boala Crohn si sindrom de colon iritabil. Rezultatele studiilor clinice sunt variate, dar cele mai multe sugereaza ca anumite probiotice pot contribui la evitarea remiterii colitei ulcerative, previn recidiva bolii Crohn si recurenta complicatiilor medicale ce pot succeda interventia chirurgicala pentru tratarea colitei ulceroase).
Deoarece mare parte dintre aceste tulburari digestive sunt dificil de tratat, multi oameni aleg sa foloseasca probioticele. Cu toate acestea, este nevoie de cercetari mai ample pentru a afla ce tip de bacterii functioneaza cel mai bine in cazul acestor afectiuni.
- Mentin sanatatea urogenitala. Proboticele sunt utile in mentinerea sanatatii urogenitale. La fel ca si tractul intestinal, vaginul este un ecosistem echilibrat. Tulpinile de lactobacili care sunt predominante in flora vaginala accentueaza aciditatea locala pentru ca microorganismele daunatoare sa nu supravietuiasca. Cu toate acestea, echilibrul florei intestinale poate fi perturbat de o serie de factori, inclusiv antibiotice, spermicide si anticonceptionale. Tratamentul cu probiotice restabilesc echilibrul microflorei si pot ameliora mai multe afectiuni urogenitale, cum ar fi vaginita bacteriana, infectii fungice si infectii ale tractului urinar.
- Reduc alergiile. Riscul aparitiei alergiilor la copii poate fi redus atunci cand mamele au un echilibru sanatos al florei intestinale pe perioada sarcinii. Acest lucru poate fi facut prin utilizarea de probiotice in timpul sarcinii - bacteriile benefice ajung si la fat si imbunatatesc functia imunitara a acestuia.
- Amelioreaza simptomele de inteloranta la lactoza. Persoanele care sufera de intoleranta la lactoza pot consuma probiotice pentru ameliorarea simptomelor conditiei. Intoleranta la lactoza este o afectiune in care organismul este privat de enzima care descompune zaharurile din lactate. Conditia poate provoca diaree si alte simptome gastrointestinale.
- Cea mai buna compozitie pe care o pot avea suplimentele probiotice ar fi un amestec din bacteriile dominante in flora intestinala. In cazul in care alegeti sa utilizati suplimente cu probiotice, ar trebui sa le consumati zilnic - sub forma de capsule sau pulberi - ca parte a unui plan alimentar sanatos. Probioticele imbunatatesc sanatatea deoarece:
- sprijina functia imunitara - aproximativ 83% din imunitate este situata in peretele intestinal
- ajuta sistemul digestiv
- imbunatatesc absorbtia substantelor nutritive din alimente
- refac echilibrul bacterian din flora intestinala
- protejeaza peretele intestinal impotriva bacteriilor daunatoare care pot deteriora tesutul intestinelor. Un intestin "permeabil" permite agentilor patogeni sa strapunga peretele intestinal si sa infecteze organismul.
- pastreaza intestinul curat
- sprijina productia de vitamine
- ajuta organismul sa distruga si sa elimine toxinele si substantele cancerigene.
Atunci cand doriti sa luati probiotice, cautati date si studii stiintifice care sa va ofere informatii despre tipul de probiotice pe care doriti sa il luati. Medicul dumneavoastra va poate ajuta sa decideti daca aveti nevoie de probiotice si va poate da sfaturi cu privire la cantitatea si tipul probioticelor adecvate in cazul dumneavoastra.
sursa:sfatulmedicului.ro
14 mar. 2013
Tipuri de hipertensiune
Hipertensiunea arteriala
apare atunci cand presiunea sangelui exercitata asupra peretilor
vaselor de sange (in timpul contractiei si relaxarii ritmice a inimii)
este ridicata.
Hipertensiunea arteriala este cunoscuta si sub denumirea de tensiune arteriala crescuta. Aceasta creste riscul aparitiei bolilor cardiovasculare si a accidentelor cerebrale vasculare. Printre factorii de risc ai hipertensiunii arteriale se numara obezitatea, consumul excesiv de alcool, fumatul si istoricul familial.
Exista
doua tipuri principale de hipertensiune arteriala si inca patru tipuri
care sunt mai putin frecvent intalnite. Tipul de hipertensiune arteriala
este rezultatul unei combinatii de factori care includ genetica, dieta
si stilul de viata.
In general, cand cauza hipertensiunii arteriale este cunoscuta, aceasta poarta denumirea de hipertensiune arteriala esentiala sau primara. Cand cauza nu poate fi identificata, boala poarta denumirea de hipertensiune secundara.
- Hipertensiunea primara este cunoscuta si sub denumirea de hipertensiune arteriala esentiala - Acesta este cel mai comun tip de hipertensiune arteriala. Posibil ca hipertensiunea primara sa nu fie declansata de vreo boala, dar poate fi urmarea asocierii dintre mostenirea genetica, stil de viata si dieta.
Acest tip de tensiune crescuta este diagnosticata de medic dupa mai multe consultatii. De obicei, persoanele cu hipertensiune primara nu manifesta simptome, dar ar putea sa experimenteze dureri frecvente de cap, oboseala, ameteli si sangerari nazale.
Hipertensiunea arteriala primara poate fi tinuta sub control printr-o dieta specifica, reducerea aportului de sare si exercitii fizice si de relaxare.
- Hipertensiunea arteriala secundara - Cea mai frecventa cauza de hipertensiune secundara este o anomalie prezenta in arterele care furnizeaza sange, rinichilor. Alte cauze includ: obstructia cailor respiratorii in timpul somnului, boli si tumori ale glandelor suprarenale, tulburari de somn, anomalii hormonale, tulburari ale glandei tiroide si consumul excesiv de sare si alcool. De asemenea, exista si medicamente a caror utilizare poate provoca hipertensiune arteriala secundara, cum ar fi ibuprofenul si pseudoefedrina. Acest tip de hipertensiune poate fi gestionata prin tratarea cauzei care sta la baza acesteia.
- Hipertensiunea arteriala sistolica izolata - Evaluarea tensiunii arteriale presupune prezenta a doua valori: una dintre acestea este tensiunea sistolica care este tensiunea inregistrata in timpul batailor inimii si alta care este tensiunea diastolica ce masoara tensiunea arteriala dintre bataile inimii.
Tensiunea arteriala normala este considerata sub 120/180. In cazul hipertensiunii arteriale sistolice izolate, valorile tensiunii arteriale sistolice cresc peste 140, iar cele ale tensiunii diastolice ajung sub 90. Acest tip de hipertensiune arteriala este intalnit frecvent la persoanele cu varsta de peste 65 de ani, mai ales la cele care au o dieta precara si este cauzata de pierderea elasticitatii arterelor. Tensiunea arteriala sistolica este mai importanta decat cea diastolica, atunci cand este luat in calcul riscul de boli cardiovasculare la persoanele in varsta.
Factorii de risc ai acestui tip de hipertensiune implica obezitatea, fumatul, dar si diabetul zaharat. Sunt predispuse la aparitia hipertensiunii arteriale sistolice izolate mai ales barbatii afroamericani si caucazieni.
- Hipertensiunea arteriala maligna - Acest tip de hipertensiune arteriala apare doar la un procent destul de mic de persoane care sufera de hipertensiune arteriala. Debutul hipertensiunii arteriale maligne este brusc si drastic. Este mai frecvent intalnita la adultii tineri, la barbatii afroamericani si la femeile care au sarcina toxica.
Hipertensiunea arteriala maligna apare atunci cand tensiunea arteriala creste extrem de rapid. In cazul in care tensiunea diastolica ajunge peste 130, este posibil sa suferiti de hipertensiune arteriala maligna. Aceasta este o urgenta medicala si trebuie tratata ca atare. Simptomele includ amorteli la nivelul bratelor si picioarelor, vedere incetosata, confuzie, anxietate, oboseala extrema, dureri toracice si de cap. Hipertesniunea arteriala maligna este reversibila atunci cand conditia care sta la baza acesteia este tratata. Este destul de rara si afecteaza atat copiii, adultii, dar si femeile insarcinate.
- Hipertensiunea arteriala rezistenta - Daca medicul v-a prescris trei tipuri diferite de medicamente antihipertensive, iar tensiunea dumneavoastra arteriala este inca ridicata, este posibil sa suferiti de hipertensiune arteriala rezistenta. Aceasta apare la 20-30% dintre bolnavii care sufera de hipertensiune arteriala.
Hipertensiunea arteriala rezistenta poate avea o componenta genetica si este mai frecvent intalnita la varstnici, la persoanele obeze, la afroamericani sau la persoanele care sufera de vreo boala care ar putea sta la baza acesteia, cum ar fi bolile de rinichi sau diabetul. Pentru tratarea acestui tip de hipertensiune este necesara schimbarea stilului de viata, dar si utilizarea a cel putin patru medicamente antihipertensive.
- Hipertensiunea de halat alb - Este o manifestare psihosomatica ce presupune cresterea tensiunii arteriale a persoanelor care, de obicei au o tensiune normala, dar atunci cand ajung in biroul medicului, aceasta creste. Studiile arata ca acest tip de tensiune poate afecta peste 30% din populatie. Pentru a se stabili cu exactitate daca hipertensiunea ar putea reprezenta o problema de sanatate, specialistii recomanda masurarea acesteia in cel putin trei situatii diferite. O alta sugestie prespune repetarea masurarii tensiunii arteriala dupa 5-10 minute de la prima masuratoare.
- Hipertesniunea arteriala din timpul sarcinii - Preeclampsia este un tip periculos de hipertensiune arteriala, care apare la aproximativ 4% dintre femeile insarcinate. Se pare ca aceasta apare mai ales la prima sarcina.
Hipertensiunea arteriala din timpul sarcinii trebuie sa fie monitorizata cu atentie deoarece poate progresa la eclampsie - o forma severa si persistenta de hipertensiune indusa de sarcina, care poate afecta in mod negativ starea de sanatate a fatului si poate determina complicatii grave, cum ar fi tulburarile de vedere sau convulsii. Acest tip de hipertensiune dispare dupa nastere, de obicei, dar daca persista, mamele necesita tratament medicamentos.
sursa:sfatulmedicului.ro
Hipertensiunea arteriala este cunoscuta si sub denumirea de tensiune arteriala crescuta. Aceasta creste riscul aparitiei bolilor cardiovasculare si a accidentelor cerebrale vasculare. Printre factorii de risc ai hipertensiunii arteriale se numara obezitatea, consumul excesiv de alcool, fumatul si istoricul familial.
Diferite tipuri de hipertensiune arteriala
In general, cand cauza hipertensiunii arteriale este cunoscuta, aceasta poarta denumirea de hipertensiune arteriala esentiala sau primara. Cand cauza nu poate fi identificata, boala poarta denumirea de hipertensiune secundara.
- Hipertensiunea primara este cunoscuta si sub denumirea de hipertensiune arteriala esentiala - Acesta este cel mai comun tip de hipertensiune arteriala. Posibil ca hipertensiunea primara sa nu fie declansata de vreo boala, dar poate fi urmarea asocierii dintre mostenirea genetica, stil de viata si dieta.
Acest tip de tensiune crescuta este diagnosticata de medic dupa mai multe consultatii. De obicei, persoanele cu hipertensiune primara nu manifesta simptome, dar ar putea sa experimenteze dureri frecvente de cap, oboseala, ameteli si sangerari nazale.
Hipertensiunea arteriala primara poate fi tinuta sub control printr-o dieta specifica, reducerea aportului de sare si exercitii fizice si de relaxare.
- Hipertensiunea arteriala secundara - Cea mai frecventa cauza de hipertensiune secundara este o anomalie prezenta in arterele care furnizeaza sange, rinichilor. Alte cauze includ: obstructia cailor respiratorii in timpul somnului, boli si tumori ale glandelor suprarenale, tulburari de somn, anomalii hormonale, tulburari ale glandei tiroide si consumul excesiv de sare si alcool. De asemenea, exista si medicamente a caror utilizare poate provoca hipertensiune arteriala secundara, cum ar fi ibuprofenul si pseudoefedrina. Acest tip de hipertensiune poate fi gestionata prin tratarea cauzei care sta la baza acesteia.
- Hipertensiunea arteriala sistolica izolata - Evaluarea tensiunii arteriale presupune prezenta a doua valori: una dintre acestea este tensiunea sistolica care este tensiunea inregistrata in timpul batailor inimii si alta care este tensiunea diastolica ce masoara tensiunea arteriala dintre bataile inimii.
Tensiunea arteriala normala este considerata sub 120/180. In cazul hipertensiunii arteriale sistolice izolate, valorile tensiunii arteriale sistolice cresc peste 140, iar cele ale tensiunii diastolice ajung sub 90. Acest tip de hipertensiune arteriala este intalnit frecvent la persoanele cu varsta de peste 65 de ani, mai ales la cele care au o dieta precara si este cauzata de pierderea elasticitatii arterelor. Tensiunea arteriala sistolica este mai importanta decat cea diastolica, atunci cand este luat in calcul riscul de boli cardiovasculare la persoanele in varsta.
Factorii de risc ai acestui tip de hipertensiune implica obezitatea, fumatul, dar si diabetul zaharat. Sunt predispuse la aparitia hipertensiunii arteriale sistolice izolate mai ales barbatii afroamericani si caucazieni.
- Hipertensiunea arteriala maligna - Acest tip de hipertensiune arteriala apare doar la un procent destul de mic de persoane care sufera de hipertensiune arteriala. Debutul hipertensiunii arteriale maligne este brusc si drastic. Este mai frecvent intalnita la adultii tineri, la barbatii afroamericani si la femeile care au sarcina toxica.
Hipertensiunea arteriala maligna apare atunci cand tensiunea arteriala creste extrem de rapid. In cazul in care tensiunea diastolica ajunge peste 130, este posibil sa suferiti de hipertensiune arteriala maligna. Aceasta este o urgenta medicala si trebuie tratata ca atare. Simptomele includ amorteli la nivelul bratelor si picioarelor, vedere incetosata, confuzie, anxietate, oboseala extrema, dureri toracice si de cap. Hipertesniunea arteriala maligna este reversibila atunci cand conditia care sta la baza acesteia este tratata. Este destul de rara si afecteaza atat copiii, adultii, dar si femeile insarcinate.
- Hipertensiunea arteriala rezistenta - Daca medicul v-a prescris trei tipuri diferite de medicamente antihipertensive, iar tensiunea dumneavoastra arteriala este inca ridicata, este posibil sa suferiti de hipertensiune arteriala rezistenta. Aceasta apare la 20-30% dintre bolnavii care sufera de hipertensiune arteriala.
Hipertensiunea arteriala rezistenta poate avea o componenta genetica si este mai frecvent intalnita la varstnici, la persoanele obeze, la afroamericani sau la persoanele care sufera de vreo boala care ar putea sta la baza acesteia, cum ar fi bolile de rinichi sau diabetul. Pentru tratarea acestui tip de hipertensiune este necesara schimbarea stilului de viata, dar si utilizarea a cel putin patru medicamente antihipertensive.
- Hipertensiunea de halat alb - Este o manifestare psihosomatica ce presupune cresterea tensiunii arteriale a persoanelor care, de obicei au o tensiune normala, dar atunci cand ajung in biroul medicului, aceasta creste. Studiile arata ca acest tip de tensiune poate afecta peste 30% din populatie. Pentru a se stabili cu exactitate daca hipertensiunea ar putea reprezenta o problema de sanatate, specialistii recomanda masurarea acesteia in cel putin trei situatii diferite. O alta sugestie prespune repetarea masurarii tensiunii arteriala dupa 5-10 minute de la prima masuratoare.
- Hipertesniunea arteriala din timpul sarcinii - Preeclampsia este un tip periculos de hipertensiune arteriala, care apare la aproximativ 4% dintre femeile insarcinate. Se pare ca aceasta apare mai ales la prima sarcina.
Hipertensiunea arteriala din timpul sarcinii trebuie sa fie monitorizata cu atentie deoarece poate progresa la eclampsie - o forma severa si persistenta de hipertensiune indusa de sarcina, care poate afecta in mod negativ starea de sanatate a fatului si poate determina complicatii grave, cum ar fi tulburarile de vedere sau convulsii. Acest tip de hipertensiune dispare dupa nastere, de obicei, dar daca persista, mamele necesita tratament medicamentos.
sursa:sfatulmedicului.ro
13 mar. 2013
Cauzele durerii de sani
Multe dintre femei manifesta dureri de san sau sensibilitate la atingerea acestora. Afectiunea poarta denumirea de mastalgie.
Conditia este recurenta si poate insoti ciclul menstrual lunar sau s-ar putea manifesta fara niciun model anume.
- Durerea ciclica este cel mai frecvent tip de durere de san.
Aceasta poate fi cauzata de modificarile hormonale lunare normale.
Durerea ciclica apare de obicei la ambii sani si este un tip de durere
care iradiaza pana spre brat sau axila.
Durerea este de obicei, mai severa inaintea perioadei menstruale si se amelioreaza atunci cand se termina menstruatia. Durerea mamara ciclica este intalnita mai ales la femeile tinere. Cele mai multe dintre dureri se amelioreaza fara tratament sau dispar complet la menopauza.
In urma cresterii nivelului de estrogen si progesteron, in a doua jumatate a ciclului menstrual, sanii se umfla si devin mai sensibili la atingere. Apoi, in timpul menstrautiei, uterul elimina mucoasa care il acopera, iar la nivelul sanilor se resoarbe fluidul care determina umflarea acestora.
- Durerea mamara non-ciclica este intalnita deseori la femeile cu varsta cuprinsa intre 30-50 de ani. Poate fi prezenta la un singur san. Aceasta este descrisa ca fiind o durere ascutita si o senzatie de arsura inregistrata la nivelul sanului. Ocazional, durerea non-ciclica poate fi cauzata de chisturi sau fibroadenoame. In cazul in care este diagnosticata durerea de san non-ciclica, tratarea cauzei va duce la disparitia acesteia.
Durerea mamara non-ciclica se va agrava in timpul modificarilor hormonale, atunci cand urmati anumite tratamente medicamentoase (cum ar fi cele care contin diverse cantitati de hormoni) si cand se amplifica nivelul de stres. Femeile care nu sunt la menopauza sunt mult mai susceptibile de a suferi de dureri de san.
1. Durerea de san nu este un simptom comun al cancerului de san, dar in unele situatii aceasta poate fi declansata de noduli caracteristici cancerului de san.
2. Boala fibrochistica mamara sau tumorile benigne mamare pot provoca mastalgie la ambii sani, testut mamar dens sau neregulat, senzatie de plenitudine a sanilor, umflarea sanilor si scurgeri mamelonare. Cauza acestei conditii este neclara, dar se considera ca are legatura cu modificarile hormonale din timpul menstruatiei.
3. Infectia mamara poate determina mastalgie. Manifestarile infectiei sanilor includ noduli ai sanilor, marirea acestora, mancarime, scurgeri mamelonare, sensibilitate mamara, durere la atingere a sanilor etc. Principala cauza a infectiei mamare este infiltrarea bacteriilor in tesuturile grase din san. Situatia este intalnita mai ales la femeile care alapteaza.
4. Durerea mamara poate fi agravata de consumul de cofeina care contine metilxantina, ce provoaca dilatarea vaselor de sange, distensia si durerea sanilor.
5. Dietele bogate in sare pot avea ca rezultat retentia de lichide si pot pune presiune asupra tesutului mamar, declansand disconfort la nivelul sanilor.
6. Consumul de alimente grase (mai ales grasimi animale) contribuie la declansarea durerilor de sani. Cauza ar fi hormonii prezenti in carnea de animale consumata si de modul in care organismul nostru descompune grasimea animala.
sursa:sfatulmedicului.ro
Conditia este recurenta si poate insoti ciclul menstrual lunar sau s-ar putea manifesta fara niciun model anume.
Tipuri de dureri de sani si cauzele acestora
Durerea este de obicei, mai severa inaintea perioadei menstruale si se amelioreaza atunci cand se termina menstruatia. Durerea mamara ciclica este intalnita mai ales la femeile tinere. Cele mai multe dintre dureri se amelioreaza fara tratament sau dispar complet la menopauza.
In urma cresterii nivelului de estrogen si progesteron, in a doua jumatate a ciclului menstrual, sanii se umfla si devin mai sensibili la atingere. Apoi, in timpul menstrautiei, uterul elimina mucoasa care il acopera, iar la nivelul sanilor se resoarbe fluidul care determina umflarea acestora.
- Durerea mamara non-ciclica este intalnita deseori la femeile cu varsta cuprinsa intre 30-50 de ani. Poate fi prezenta la un singur san. Aceasta este descrisa ca fiind o durere ascutita si o senzatie de arsura inregistrata la nivelul sanului. Ocazional, durerea non-ciclica poate fi cauzata de chisturi sau fibroadenoame. In cazul in care este diagnosticata durerea de san non-ciclica, tratarea cauzei va duce la disparitia acesteia.
Durerea mamara non-ciclica se va agrava in timpul modificarilor hormonale, atunci cand urmati anumite tratamente medicamentoase (cum ar fi cele care contin diverse cantitati de hormoni) si cand se amplifica nivelul de stres. Femeile care nu sunt la menopauza sunt mult mai susceptibile de a suferi de dureri de san.
Alte cauze ale durerii de san
2. Boala fibrochistica mamara sau tumorile benigne mamare pot provoca mastalgie la ambii sani, testut mamar dens sau neregulat, senzatie de plenitudine a sanilor, umflarea sanilor si scurgeri mamelonare. Cauza acestei conditii este neclara, dar se considera ca are legatura cu modificarile hormonale din timpul menstruatiei.
3. Infectia mamara poate determina mastalgie. Manifestarile infectiei sanilor includ noduli ai sanilor, marirea acestora, mancarime, scurgeri mamelonare, sensibilitate mamara, durere la atingere a sanilor etc. Principala cauza a infectiei mamare este infiltrarea bacteriilor in tesuturile grase din san. Situatia este intalnita mai ales la femeile care alapteaza.
4. Durerea mamara poate fi agravata de consumul de cofeina care contine metilxantina, ce provoaca dilatarea vaselor de sange, distensia si durerea sanilor.
5. Dietele bogate in sare pot avea ca rezultat retentia de lichide si pot pune presiune asupra tesutului mamar, declansand disconfort la nivelul sanilor.
6. Consumul de alimente grase (mai ales grasimi animale) contribuie la declansarea durerilor de sani. Cauza ar fi hormonii prezenti in carnea de animale consumata si de modul in care organismul nostru descompune grasimea animala.
sursa:sfatulmedicului.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)