Protocolul de screening in sarcina. Investigaţiile de laborator necesare în cursul unei sarcini normale.
Hemograma - se efectuează imediat după stabilire
diagnosticului de sarcină; în acest fel se poate depista precoce o
eventuală anemie. După săptămâna 21 de sarcină, hemogramă trebuie
repetată la fiecare 4 săptămâni, urmărindu-se în special valoarea
hemoglobinei. Cifră acesteia trebuie menţinută peste 10.5g/dl.
Grupul sanguin şi factorul Rh trebuie efectuate cât de repede la ambii parteneri; se poate identifică astfel o posibilă incompatibilitate, fiind necesară o monitorizare corectă în timpul sarcinii.
Examenul de urină se efectuează la fiecare 4 săptămâni pentru a depista o eventuală infecţie urinară-în
acest caz se efectuează şi urocultură-, posibilele pierderi de proteine
sau prezenţa de glucoză. În cazul prezenţei glucozei în urină sunt
necesare investigaţii suplimentare pentru diagnosticarea diabetului
zaharat sau a diabetului gestaţional.
Examenul secreţiei vaginale trebuie efectuat de fiecare dată când pacienţă prezintă leucoree.
Foarte important de reţinut este că infecţia gonococica contractată în
sarcină poate determină infecţii neonatale( oftalmia gonococica).
Diagnosticul infecţiilor congenitale este foarte important datorită
impactului pe care acestea îl pot avea asupra dezvoltării fătului şi
nou-născutului. Că şi consecinţe grave ale infecţiilor dobândite în
cursul sarcinii pot fi:avortul spontan, naşterea premature, moartea
fătului în uter, malformaţiile congenitale.
Screening-ul pentru aceste infecţii are rolul de a evalua statusul
imun matern faţă de un anumit pathogen şi de a detectă prezenţa unei
infecţii active.
În aceste condiţii, în perioadă sarcinii se recomandă efectuarea următoarelor teste:1. Serologia pentru HIV se face numai cu acordul pacienţei la debutul sarcinii.
2. Ag Hbs se determină aproape de momentul naşterii la pacientele cu risc crescut faţă de această infecţie.
3. Serologia pentru sifilis-VDRL, TPHA - se efectuează atât la
începutul sarcinii cât şi în trimestrul III de sarcină. Gravitatea
infecţiei congenitale este deosebită în cazul în care mamă contactează
boală în ultimele două luni de sarcină.
4. Anticorpii IgG şi IgM pentru virusul rubeolei - se titrează
cât mai precoce în timpul sarcinii.Există câteva situaţii distincte:
AcIgG pozitiv şi AcIgM negative înseamnă că pacienţă are imunitate faţă
de acest virus şi nu mai necesită testări ulterioare. Dacă IgG este
negativ-ceea ce înseamnă absenţa imunităţii-serologia pentru rubeolă va
fi repetată în cursul săptămânilor 16-18. În cazul infecţiilor acute IgM
este pozitiv pe o perioadă de 4-8 săptămâni de la debutul
simptomatologiei. Prezenţa unui IgM pozitiv trebuie verificată prin cel
puţin 2 metode.
5. Anticorpii IgG şi IgM pentru cytomegalovirus. Efectele
citomegalovirusului asupra embrionului sunt aceleaşi că şi la virusul
rubeolei. Astfel el trebuie depistat cât mai precoce, în primul
trimestru de sarcină. Riscul afectării fătului există numai în cazul în
care mamă se infectează cu acest virus prima data în cursul sarcinii.
Dacă la un screening înainte de sarcină sau la prima determinare la
începutul sarcinii se constată IgG pozitiv şi IgMnegativ, se consideră
că există un risc minim de infecţie congenitală şi nu sunt necesare
evaluări ulterioare. Dacă însă se obţine atât IgG cât şi IgM negative
este necesară repetarea determinărilor în luna a4a.
6. Anticorpii IgG şi IgM pentru toxoplasmoză - sunt anticorpi ce
trebuie testaţi fie înainte de sarcină fie cât mai repede în timpul
sarcinii. acest caz câteva situaţii distincte cu conotaţii diferite.
Astfel determinare timpul sarcinii Ac IgG Ac IgM se depistează a fi
pozitivi, este suspectată de o infecţie . Totuşi, având vedere faptul
anticorpii IgM un an de infecţie, diagnosticul de este dificil de
determinări de IgG cantitativ precum confirmarea pozitivităţii IgM prin
cel 2 metode.O situaţie este aceea care Ac IgG pozitivi, Ac IgM
negativi; acest lucru imunităţii nu este repetarea cursul sarcinii.
imunitatea este (IgG negative)testarea se intervale de 8-12 săptămâni.
7. Serologia pentru Listeria monocytogenes. Gravidele se
infectează cel mai adesea în trimestrul III de sarcină datorită scăderii
imunităţii de tip celular înregistrată în această perioadă; infecţia se
poate transmite transplacentar la făt. Detectarea unei creşteri
semnificative a titrului de anticorpi-de 4 ori- la examinarea a 2 probe
recoltate la un interval de 2-3 săptămâni este sugestivă pentru infecţia
curentă.
8. Cultură secreţie genitale pentru Streptococ de grup B. Există
două forme clinice de manifestare a infecţiei neonatale în cazul
infestării : septicemia, cu debut precoce în primele zile de viaţă;
meningită, cu debut tardiv în decursul primelor luni. Pentru prevenirea
acestor complicaţii, se recomandă screening-ul pentru Streptococul de
grup B-prin cultură secreţiei vaginale-la toate gravidele aflate în
săptămânile 35-37 de sarcină.
Pentru a putea interpreta corect rezultatele, este necesară
cunoaşterea modificărilor parametrilor de laborator în cursul sarcinii
normale.
sursa: http://www.info-sanatate.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu