Ciupercile sunt alimente valoroase

Se estimează că pe Terra ar trăi cca. 140.000 de specii de ciuperci din care aproape 10% aşteaptă să fie identificate. Se estimează că pe Terra ar trăi cca. 140.000 de specii de ciuperci din care aproape 10% aşteaptă să fie identificate. Sunt consumate în jur de 700 specii în care sunt incluse şi cele medicinale. Ca specii  medicinale sunt în prezent studiate numai 50 iar cultivate comercial numai 20 specii. După alţi autori, din cele 10.000 de specii de ciuperci cunoscute se crede că în mod curent sunt consumate cam 700, iar mai mult de 200 pot avea valoare medicinală dar numai un număr de 50 din acestea sunt studiate şi disponibile. Se mai menţionează faptul că, prin munca de identificare şi studiere, an de an se descoperă noi specii care se adaugă la cele existente.

La noi în ţară sunt menţionate 8.700 specii de ciuperci.
Unele ciuperci fiind organisme inferioare, de câţiva zeci de microni au apărut încă din Cretacic cu 90 mil. de ani în urmă, dar sunt menţionate în Jurasic cu 20-35 mil. de ani în urmă până mai aproape de noi, în Egiptul antic, în urmă cu 4.600 ani. Şi mai aproape de zilele noastre chinezii sunt deţinătorii cunoştinţelor despre ciuperci încă de la anul 535 Î.Ch. Ciupercile sunt plante inferioare pe scara evoluţiei, o lume aparte în ansamblul regnului din care fac parte. În general, termenul “ciuperci” face referire la definiţia dată de Chang şi Miles (1920): “un macrofung cu  o fructificaţie distinctă, care poate fi ori hipogeu, ori epigeu, suficient de mare pentru a fi văzute cu ochiul liber şi de a fi luat în mână.”

Lucrări ştiinţifice de specialitate în domeniu, ca şi dicţionarele enciclopedice menţionează că ele sunt plante inferioare, fără clorofilă, de mărimi şi forme variate, răspândite pe tot globul, de la Poli la Ecuator, pe toate meridianele Terrei, atât pe terenuri plane, cât şi accidentate, din cele mai adânci prăpăstii şi râpe, până pe crestele munţilor. Ele pot trăi adaptându-se la cele mai vitrege condiţii de viaţa, pe şi în sol, în mediu acvatic (apă dulce sau sărată), pe organisme vii (plante şi animale, inclusiv omul), oriunde găsesc substanţe organice din care îşi pot procura hrana.

Ciupercile pot fi şi prieteni dar şi duşmani de moarte ai omului.
Ca prieteni ciupercile au salvat multe vieţi omeneşti şi de animale prin folosirea Penicilinei, Streptomicinei, Euromicinei, tot ele sunt a doua sursă de proteină vegetală după soia, cu ajutorul lor se obţine biomasa cu microproteine în hrana animalelor, fără ele n-ar fi brânzeturi, cidru, bere şi alte băuturi de fermentaţie, ele fac bioconversia materiei organice de şi din sol. Ca duşmani, pe lângă otrăvirile accidentale din zilele noastre ele produc alergii, boli la plante, micoze la oameni şi animale, micotoxine (Moss in Alexopoules et.al.1996).

Ciupercile sunt alimente valoroase
Ciupercile comestibile sunt o sursă importantă de proteine cu 18 aminoacizi (2,7-5%), hidraţi de carbon (3,5-10%), săruri minerale de K, Mg, P, Ca, Cu, Fe, Zn, Mn, Se, vitamine mai ales cele din grupa B : B 1, B 2, B 3, B5, B6, B 12, vit. C, D, E, acid folic, sunt sărace în grăsimi (1-2,2%) care sunt numai sub formă nesaturată şi combinată (agaricine, lecitine, ergosterine, fosfatide). Ciupercile conţin puţin sodiu, nu conţin colesterol iar prezenţa glicogenului, care e caracteristic regnului animal, face ca acestea să fie numite “carne vegetală”. Din totalul de substanţă uscată din ciuperci, proteinele reprezintă în medie 23%, iar din 104 elemente cunoscute, ciupercile conţin 50. Structura proteinelor din ciuperci este asemănătoare cu cea din caseina laptelui, albumina din ou şi gliadina din grâu. Se apreciază că dacă toate ciupercile bune de consum, care cresc prin păduri, parcuri, livezi, fâneţe ar fi recoltate, numai în ţara noastră producţia ar depăşi 300.000 tone anual.
Compoziţia chimică diferă de la o specie la alta, iar în cadrul aceleiaşi specii, depinde de stadiul de dezvoltare al ciupercilor, de substratul nutritiv pe care se dezvoltă, de partea ciupercii luată în considerare (pălărie, picior etc.), de condiţiile de climă, de perioada de creştere ş.a.

Unele specii conţin şi acizi organici, malic şi tartic.
Ciupercile conţin antioxidanţi şi recent s-a descoperit cu ajutorul unui aparat performant şi mai sensibil că cea mai cultivată specie de ciuperci comestibile Agaricus bisporus conţine de 40 de ori mai multă ergotioneină faţă de germenii de grâu, produs  considerat puternic antioxidant, şi ce este mai important prin fierbere cantitatea de antioxidant nu scade.

Ciupercile pot concetra metale grele, mai ales dacă sânt recoltate de lângă o zonă puternic industrializată unde agenţii de poluare ai aerului şi ai apei pot afecta dezvoltarea acestora. De accea, pentru consum şi tratament, ciupercile se cultivă în mod dirijat în spaţii amenajate, izolate de mediul extern, în mare parte în sistem ecologic.

Ciupercile cuprind o vasta şi, în mare parte, neexploatată sursă de noi şi puternice produse farmaceutice. De fapt, şi cel mai important pentru medicina modernă, ele reprezintă o sursă nelimitată de polizaharide cu proprietăţi de a stimula sistemul imunitar. Multe, dacă nu toate, dintre ciupercile Basydiomicete conţin polizaharide biologic active în fructificaţii şi miceliu. Date privind polizaharidele din ciuperci au fost adunate de la 651 de specii şi 182 de genuri de Hetero- şi Homobasidiomycetes. Aceste polizaharide au o compoziţie chimică diferită, cele mai multe aparţinând grupului de glucan Beta.

Cercetătorii au demonstrat că rata de deces din cauza cancerului  a fermierilor a căror principală ocupaţie era cultivarea Flamulinei velutipes (o bine cunoscută ciupercă medicinală din Japonia) era considerabil mai mică decât cea a restului populatiei din ţară (Ikekawa 1995, 2001). O altă observaţie similară a avut loc în  Brazilia la cultivatorii de  Agricus blazei.  Polizaharidele din ciuperci exercită acţiune antitumorală în mare parte prin intermediul activării răspunsului sistemului imunitar al gazdei. Aceste substanţe sunt văzute a fi modificatoare ale răspunsului biologic.

Specii de ciuperci
- Agaricus brasiliensisi sau A.blazei, numită şi ciuperca lui Dumnezeu, se cultivă şi în ţara nostră, are efecte antitumorale, anti cancer, anti viral, stimulent pentru sistemul imunitar;
- Lentinus edodes, shiitake sau ciuperca parfumată, se cultivă şi la noi sporadic, luptă cu candida, cu tumorilrle, virusuri, reduce tensiunea arterială, previne diabetul, scade colesterolul, întăreşte sistemul imunitar, este tonic pentru creier, reduce stresul;
- Ganoderma lucidum, reishi sau linguriţa zânei - creşte spontan şi în ţara noastră, are efecte în terapia cancerului, însoţind tratamentul clasic în chimioterapie, slăbirea sistemului nervos, tulburări de somn, probleme circulatorii şi de inimă, dereglări la nivelul ficatului ş.a.
- Agaricus bisporus, cea mai cultivată specie de pe glob şi de la noi, conţine ergotioneină  cu rol antioxidant, ş.a.
- Pleurotus ostreatus, bureţi sau pastrăvul de fag, se cultivă şi la noi, are efect antibacterian, antiviral, reduce tensiunea, protector cardiovascular şi tonic pentru sistemul nervos.
- Agaricus campestris - ciuperca de bălegar- creşte şi pe pajiştile noastre: antialergic;
- Auricularia auricula - urechea lui Iuda, sau burete de soc, creşte şi în pădurile noastre, are rol în subţierea sângelui şi curăţarea vaselor sanguine.
- Laetiporus sulphureus- creşte şi la noi,  inhibă Staphylococcus aureus şi Bacillus subtilis .
- Cordyceps sinensis - are un efect tonic puternic, creşterea consumului de oxigen în plămâni calmeaza epuizarea, transpiraţiile nocturne, impotenţă sexuală, acţionează ca un sedativ ş.a.
- Hericium erinaceus sau buzdugea, creşte şi la noi, consolidează cele cinci organe interne de bază: rinichi, ficat, splina, inimă şi stomac. Cercetătorii întrevăd posibilitatea vindecării afecţiunii Alzheimer cu ajutorul acestei ciuperci.
- Morchella esculenta – ciuciuletele sau zbârciog e întâlnit şi la noi, şi Aleuria vesiculosa conţin antibiotice;
- Polyporus officinalis combate astmul bronşic;
- Coriolus versicolor este cea mai studiată ciupercă din lume (din 1970 s-au efectuat peste 300 de studii clinice). Este indicată în tratarea cancerului, ca adjuvant în chimioterapie, antiinflamator în artrita reumatoidă, antibacterian şi antiviral, protector hepatic, reduce durerea, anxietatea, transpiraţiile nocturne, balonarea.
- Hypsizygus marmoreus: prevenirea cancerului;
- Poria cocos : tonic pentru organele interne. Reduce nivelul zahărului din sânge, luptă cu bacteriile, întăreşte imunitatea şi are efect anticancer. Protejează ficatul, poate să prelungească durata de viaţă.
- Linteus phellinus a fost utilizată în Europa de Est antică pentru longevitate. Studii recente au arătat că îmbunătăţesc efectele tratamentelor împotriva cancerului la sân.
- Coprinus comatus, buretele cu perucă, se găseşte şi pe pajiştile noastre şi are proprietăţi incontestabile în tratamentul diabetului.
- Grifola frondosa are efecte în terapia cancerului(de sân,duodenal,ovarian), în eliminarea efectelor negative în timpul chimioterapiei, în diabet ş.a.

www.ciupercile.ro