Nu exista un consens in privinta tratamentului acestei boli, acesta depinzand de experienta clinica si preferintele medicului. In general tratamentul se rezuma la tratamentul simptomelor: combaterea febrei, calmarea tusei, aspirarea secretiilor nazale inainte de alimentare sau de administrarea medicatiei inhalatorii si o buna hidratare a organismului.
Administrarea bronhodilatatoarelor este controversata si se indica doar la acei copii la care se obtine un raspuns clinic la primele utilizari a acestora. Antibioterapia – avand in vedere ca este o afectiune virala (antibioticele nu actioneaza asupra virusurilor!) – este inutila, desi unii medici o mai prescriu insa pentru a preveni suprainfectia bacteriana.
Cu toate ca evolutia este favorabila in cele mai multe cazuri, simptomele pot persista un timp si dupa vindecarea bolii: conform Ghidului American de Diagnostic si Tratament prelungiriea simptomatologiei respiratorii in bronsiolita este o evolutie normala. Asadar si in acest caz, este posibil ca aceasta tuse sa mai persiste o perioada: aspirarea secretiilor nazale si o buna hidratare pot fi de ajutor.
Daca insa reapare febra, se modifica caracteristicile tusei (se agraveaza sau devine umeda) adresati-va medicului pediatru, deoarece este posibil sa fi aparut o suprainfectie.
Odata cu intrarea intr-o colectivitate (cresa, gradinita) copiii iau contact cu diversi germeni si pana ce isi formeaza o anumita imunitate ei dezvolta frecvent diverse infectii respiratorii.
Dar odata cu trecerea timpului, la copiii sanatosi acestea se vor rari si vor dispare aceste probleme. Exista diverse produse farmaceutice de stimulare a imunitatii, care se pot administra la copiii mai sensibili sau la intrarea intr-o colectivitate, dar este bine ca acestea sa fie prescrise de catre medicul pediatru, dupa un consult clinic prealabil, care sa stabileasca starea de sanatate a copilului.
Nu se administreaza nici un fel de vaccin in timpul unei infectii acute!
Rinofaringita
Inflamatie a partii superioare a faringelui.
Este o boala care afecteaza mai ales copilul mic, de varste intre 6 luni si 4 ani. O rinofaringita este adesea de origine virala si se manifesta printr-o rinoree (scurgere nazala) purulenta, o obstructie nazala si o febra in jur de 38,5"C. Evolutia este in mod obisnuit favorabila intr-o saptamana. Totusi, o rinofaringita poate avea complicatii: otita, laringita, bronsita.
Tratamentul este cel al simptomelor si cuprinde ingrijiri locale ca instilatii nazale cu ser fiziologic si un medicament impotriva febrei (paracetamol, aspirina). In caz de recidive prea frecvente, medicul poate propune o adenoidectomie (ablatia chirurgicala a vegetatiilor), deoarece vegetatiile pot constitui un focar de infectie cronica.
Este o boala care afecteaza mai ales copilul mic, de varste intre 6 luni si 4 ani. O rinofaringita este adesea de origine virala si se manifesta printr-o rinoree (scurgere nazala) purulenta, o obstructie nazala si o febra in jur de 38,5"C. Evolutia este in mod obisnuit favorabila intr-o saptamana. Totusi, o rinofaringita poate avea complicatii: otita, laringita, bronsita.
Tratamentul este cel al simptomelor si cuprinde ingrijiri locale ca instilatii nazale cu ser fiziologic si un medicament impotriva febrei (paracetamol, aspirina). In caz de recidive prea frecvente, medicul poate propune o adenoidectomie (ablatia chirurgicala a vegetatiilor), deoarece vegetatiile pot constitui un focar de infectie cronica.
Laringita
inflamatie a laringelui. Laringita acuta este o inflamatie si o ingustare a cailor aeriene foarte frecventa la copii mai mici de 5 ani, la care pot antrena o jena respiratorie sau o asfixie prin obstructie. La adult boala este mai putin grava, datorita faptului ca caile aeriene sunt prea largi pentru a putea fi obstructionate.Laringita acuta -Se deosebesc laringita subglotica, cea mai frecventa, si epiglotita.
- Laringila subglolica este o inflamatie a regiunii corzilor vocale. Ea este de origine virala, aparand in general cu ocazia unei rinofaringite (asociere dintre o rinita si o inflamatie a faringelui). Copilul respira zgomotos. El are o tuse aspra, ca un latrat. Vocea este ragusita. Cele mai multe cazuri sunt benigne si se vindeca rapid, in schimb, orice jena respiratorie a copilului constituie o urgenta medicala. Daca jena respiratorie persista, copilul trebuie spitalizat.
- Epiglotita este o inflamatie care se situeaza deasupra glotei. De origine bacteriana, ea nu este mai grava decat precedenta. Copilul nu ajunge sa-si mai inghita saliva si ii curg balele. Febra sa este ridicata. Jena respiratorie este intensa: ea obliga copilul sa ia o pozitie particulara, aplecat in fata, care trebuie pastrata, deoarece exista un risc de stop respirator daca bolnavul este alungit. Transportarea la spital trebuie sa fie imediata si asigurata de un specialist in reanimare.
Laringita cronica - Aceasta este o inflamatie a mucoasei laringelui, foarte frecventa la adult. O laringita cronica se declara in urma unui surmenaj al vocii (adesea profesional: cantareti, profesori etc.), a unei infectii locale (angina, infectie dentara, rinofaringita, sinuzita etc.) dar, cel mai frecvent, ea este legata de o intoxicatie cu tutun. Unele dintre aceste laringite sunt stari precanceroase. O laringita cronica se manifesta printr-o voce ragusita, surda, prea ascutita sau prea grava, uneori taraganata.
- Laringila subglolica este o inflamatie a regiunii corzilor vocale. Ea este de origine virala, aparand in general cu ocazia unei rinofaringite (asociere dintre o rinita si o inflamatie a faringelui). Copilul respira zgomotos. El are o tuse aspra, ca un latrat. Vocea este ragusita. Cele mai multe cazuri sunt benigne si se vindeca rapid, in schimb, orice jena respiratorie a copilului constituie o urgenta medicala. Daca jena respiratorie persista, copilul trebuie spitalizat.
- Epiglotita este o inflamatie care se situeaza deasupra glotei. De origine bacteriana, ea nu este mai grava decat precedenta. Copilul nu ajunge sa-si mai inghita saliva si ii curg balele. Febra sa este ridicata. Jena respiratorie este intensa: ea obliga copilul sa ia o pozitie particulara, aplecat in fata, care trebuie pastrata, deoarece exista un risc de stop respirator daca bolnavul este alungit. Transportarea la spital trebuie sa fie imediata si asigurata de un specialist in reanimare.
Laringita cronica - Aceasta este o inflamatie a mucoasei laringelui, foarte frecventa la adult. O laringita cronica se declara in urma unui surmenaj al vocii (adesea profesional: cantareti, profesori etc.), a unei infectii locale (angina, infectie dentara, rinofaringita, sinuzita etc.) dar, cel mai frecvent, ea este legata de o intoxicatie cu tutun. Unele dintre aceste laringite sunt stari precanceroase. O laringita cronica se manifesta printr-o voce ragusita, surda, prea ascutita sau prea grava, uneori taraganata.
Otita la copil
Spatiul din spatele timpanului, urechea medie, inchide sistemul auditiv si este gol in interior. Secretiile naturale formate aici sunt eliminate printr-un traseu intern numit trompa lui Eustachio. La copii, aceasta nu functioneaza foarte bine intotdeauna, probabil din cauza faptului ca nu este complet maturizat si deci nu are rezistenta necesara, iar secretiile nu sunt eliminate in totalitate. In momentul in care apare o problema la trompa lui Eustachio exista riscul acumularii de lichid in spatele timpanului. Bacteriile existente uneori in caile nazale se multiplica usor in acest lichid provocand infectia. Adesea, dupa un guturai, nasul se infunda si de aceea otita medie apare in timpul sau dupa acesta.
- Cauze
- Simptome
- Tratament
- Ce facem daca infectia reapare?
De obicei durerea de ureche si cateodata febra. Unii copii pot avea doar febra si iritabilitate si mai rar pot sa nu aiba nici un fel de simptom in ciuda infectiei. Otita poate fi diagnosticata prin examinarea urechii cu un instrument numit "otoscop". Cu ajutorul acestuia medicul poate vedea direct timpanul, care este rosu si cateodata bombat din cauza presiunii lichidului infectat. Complicatiile grave sunt rare dar totusi exista. Otita medie poate duce la infectia invelisului creierului (meningita), la infectia oaselor care inconjoara urechea sau la contaminarea bacteriana a sangelui. Datorita riscului de aparitie a acestor complicatii, administrarea antibioticelor pe cale orala este pe deplin justificata.
Antibioticele sunt de obicei prescrise pe o perioada de trei, cinci sau sapte zile, in functie de tipul acestora. Tratamentul trebuie urmat dupa sfatul medicului chiar daca simptomele se amelioreaza sau dispar inainte de a-l termina. In general se simte o atenuare a simptomelor in primele 48 de ore de la inceperea administrarii antibioticelor. In timpul acestor prime 48 de ore simptomele probabil vor persista dar acest lucru nu inseamna ca antibioticele nu actioneaza. Pentru calmarea durerilor sau febrei se poate administra paracetamol in functie de greutatea sau varsta copilului. Intre timp copilul poate fi din nou examinat pentru a vedea daca trebuie schimbat antibioticul. La terminarea tratamentului cu antibiotice, copilul trebuie tinut sub observatie pentru a ne asigura ca infectia a fost eliminata complet.
Sunt necesare antibioticele?
Folosirea antibioticelor a fost pusa sub semnul intrebarii de catre cei care sustin ca unele infectii au drept cauza virusuri si nu bacterii. Antibioticele nu sunt eficiente contra virusurilor, iar din aceasta cauza unele persoane se tem de folosirea in exces a acestora. Unele studii demonstreaza ca in jur de 30% din otitele medii nu se vindeca de la sine fara ajutorul unui tratament cu antibiotice.
Deci 70% se pot vindeca de la sine. Problema este ca nu pot fi identificate cele 30 de procente printr-o simpla examinare a urechii. Identificarea este importanta deoarece otita medie netratata poate duce la complicatii infectioase mai grave.
In unele situatii, in cazul unui copil mai mare, unii medici pot opta pentru supravegherea acestuia pana cand infectia se resoarbe, fara a mai administra imediat antibiotice. In schimb, daca infectia este grava, in special la copiii mici, medicul prescrie un antibiotic. Aceasta alegere depinde in intregime de situatie.
Complicatiile cele mai frecvente ale otitei medii sunt reaparitia sau persistenta infectiei, sau prezenta constanta a lichidului in urechea medie in ciuda unui tratament cu anibiotice. Acest lichid duce la scaderea auzului. Scaderea auzului duce la intarzierea intelegerii cuvintelor la toti copiii mici. Daca infectia continua sa apara in ciuda tratamentului cu antibiotice avem doua posibilitati: administrarea antibioticelor in doza mica in fiecare zi, timp de cateva luni (tratament profilactic), sau o mica interventie chirurgicala - timpanostomie, efectuata de catre un medic ORL, ce consta in introducerea prin timpan a unui mic tub de plastic pentru a drena urechea medie prin exterior. Acest tub este folosit pana cand sistemul de drenaj natural al urechii, trompa lui Eustache, se maturizeaza.
Marea majoritate a copiilor depasesc aceasta problema si nu dezvolta cu varsta nici o sechela permanenta in planul acuitatii auditive si nu sufera de nici o alta complicatie pe termen lung de pe urma otitelor.
sursa:www.sfatulmedicului.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu