Dragele noastre va asteptma in curand cu marfa nou, floricele frumusele pe site...
Acum un scurt preview!
Detalii pe www.petitefleur.ro !
31 mai 2012
LUME, LUME.....PREVIEW COLECTIA NOUA !
Dragele noastre va asteptma in curand cu marfa nou, floricele frumusele pe site...
Acum un scurt preview!
Detalii pe www.petitefleur.ro !
Cantitatile recomandate de Acid Folic si Vitamina B 12
Folatul sau substanta sintetica similara, acidul folic,
este recomandat pentru sanatatea creierului. Dar se pare ca acest
amplificator al creierului poate masca deficientele de vitamina B-12,
determinand declinul functiei mentale si grave probleme neurologice.
Numeroase studii au demonstrat ca administrarea unor cantitati crescute de folat, pana la 800 micrograme (mcg) pe zi, impiedica declinul functiei cognitive, diminua probabil riscul de aparitie a bolii Alzheimer si chiar imbunatateste memoria si viteza de procesare a informatiei.
Folatul este de asemenea important la gravide pentru dezvoltarea fatului, de aceea se recomanda ca gravidele sa consume pe perioada sarcinii suplimente de acid folic.
Vitamina B-12 joaca un rol esential in formarea hematiilor, in metabolismul celular si in functionarea neuronilor (celule nervoase). Daca apar deficiente ale acesteia, simptomele includ senzatii de furnicaturi persistente la nivelul membrelor superioare si inferioare, confuzie si pierderi ale memoriei.
In prezent se estimeaza ca aproximativ 15% dintre adulti au deficienta de vitamina B-12. Deficienta poate fi determinata de modificarile tractului digestiv datorate inaintarii in varsta, care impiedica absorbtia digestiva a vitaminei B-12 din alimente. Vegetarienii, care evita consumul oricaror produse de origine animala si persoanele care au diverse afectiuni digestive precum boala celiaca sau boala Crohn au de asemenea un risc crescut de a dezvolta deficit de vitamina B 12.
Pe cand acidul folic aduce numeroase beneficii in organism, exista temeri privind modul in care acesta reactioneaza cu vitamina B-12 in organism. Se presupune ca aportul crescut de acid folic poate corecta anemia dar nu si deterioararea neurologica si cognitiva care apar de obicei in cazul deficientei de vitamina B-12. Fara simptomele anemiei, deficitul de vitamina B-12 poate sa nu fie suspectat si deteriorarea neurologica poate continua nestingherita.
Pentru a studia relatia dintre folat si vitamina B-12 si modul in care acestea influenteaza sanatatea sistemului nervos sunt necesare studii suplimentare. Pana atunci insa, principalul scop este asigurarea unui aport adecvat din fiecare dintre cele doua substante. Majoritatea varstnicilor pot face acest lucru prin administrarea unor suplimente de multivitamine care contin 100% din necesarul zilnic recomandat atat din folat cat si din vitamina B-12.
Doza recomandata de acid folic este de 400 mcg pe zi iar de vitamina B-12 este de 2,4 mcg pe zi.
O dieta sanatoasa care include portii zilnice de paine si produse fainoase fortificate cu acid folic alaturi de o mare varietate de alimente naturale proaspete precum fructele, legumele, fasolea si nucile pot creste aportul zilnic de folat sau acid folic pana la niveluri inalte care aduc un beneficiu evident asupra sanatatii creierului.
Numeroase studii au demonstrat ca administrarea unor cantitati crescute de folat, pana la 800 micrograme (mcg) pe zi, impiedica declinul functiei cognitive, diminua probabil riscul de aparitie a bolii Alzheimer si chiar imbunatateste memoria si viteza de procesare a informatiei.
Folatul este de asemenea important la gravide pentru dezvoltarea fatului, de aceea se recomanda ca gravidele sa consume pe perioada sarcinii suplimente de acid folic.
Vitamina B-12 joaca un rol esential in formarea hematiilor, in metabolismul celular si in functionarea neuronilor (celule nervoase). Daca apar deficiente ale acesteia, simptomele includ senzatii de furnicaturi persistente la nivelul membrelor superioare si inferioare, confuzie si pierderi ale memoriei.
In prezent se estimeaza ca aproximativ 15% dintre adulti au deficienta de vitamina B-12. Deficienta poate fi determinata de modificarile tractului digestiv datorate inaintarii in varsta, care impiedica absorbtia digestiva a vitaminei B-12 din alimente. Vegetarienii, care evita consumul oricaror produse de origine animala si persoanele care au diverse afectiuni digestive precum boala celiaca sau boala Crohn au de asemenea un risc crescut de a dezvolta deficit de vitamina B 12.
Pe cand acidul folic aduce numeroase beneficii in organism, exista temeri privind modul in care acesta reactioneaza cu vitamina B-12 in organism. Se presupune ca aportul crescut de acid folic poate corecta anemia dar nu si deterioararea neurologica si cognitiva care apar de obicei in cazul deficientei de vitamina B-12. Fara simptomele anemiei, deficitul de vitamina B-12 poate sa nu fie suspectat si deteriorarea neurologica poate continua nestingherita.
Pentru a studia relatia dintre folat si vitamina B-12 si modul in care acestea influenteaza sanatatea sistemului nervos sunt necesare studii suplimentare. Pana atunci insa, principalul scop este asigurarea unui aport adecvat din fiecare dintre cele doua substante. Majoritatea varstnicilor pot face acest lucru prin administrarea unor suplimente de multivitamine care contin 100% din necesarul zilnic recomandat atat din folat cat si din vitamina B-12.
Doza recomandata de acid folic este de 400 mcg pe zi iar de vitamina B-12 este de 2,4 mcg pe zi.
O dieta sanatoasa care include portii zilnice de paine si produse fainoase fortificate cu acid folic alaturi de o mare varietate de alimente naturale proaspete precum fructele, legumele, fasolea si nucile pot creste aportul zilnic de folat sau acid folic pana la niveluri inalte care aduc un beneficiu evident asupra sanatatii creierului.
30 mai 2012
Deficitul de substante nutritive - boli si simptome
Deficitul nutritional este situatia in care un organism nu dispune de
suficiente substante nutritive pentru a functiona normal. Deficientele
de nutritie pot afecta una sau mai multe functii corporale si variaza
mult in severitate. Un nivel scazut al anumitor substante nutritive
poate determina organismul sa reactioneze intr-un mod anormal. De
exemplu, deficitul de calciu si fosfor poate fi problematic pentru
structura oaselor, unghiilor si parului, iar existenta unor valori
scazute a proteinelor va afecta muschii si nivelurile de energie.
Valorile scazute de substante nutritive dintr-un organism sunt influentate de stadiile de dezvoltare diferite ale organismului, in care acesta necesita diferite valori a diverse tipuri de nutrienti. Exemple in acest sens sunt: perioada sarcinii, cresterea in perioada adolescentei si varsta inaintata. Cerintele nutritive se modifica o data cu varsta si in functie de circumstante si sunt afectate de stilul de viata, de schimbari de mediu (temperatura) dar si de dieta. Exista cinci categorii principale de deficit nutritional. Doua dintre acestea sunt forme de subnutritie (mai exact malnutritie la nivelul energiei proteinelor) sunt marasmus si kwashiorkor, iar restul de trei sunt mai cunoscute sub forma de deficit de vitamine, minerale si proteine.
1. Marasmus - este o forma de malnutritie cauzata de o lipsa severa de proteine si calorii: simptomele includ scaderea masei musculare, imunosupresie, retard de crestere, varsaturi, scaderea depozitelor de grasime si vindecarea cu greutate a leziunilor. Practic boala se manifesta la copii cand acestia sunt intarcati prea devreme si sunt hraniti cu alimente care nu au un aport recomandat pentru varsta lor de energie si elemente nutritive.
2. Kwashiorkor - este o alta forma de malnutritie cauzata de un deficit sever de proteine. Simptomele presupun o crestere lenta, pierdere in greutate, pubertate intarziata, slabirea sistemului imunitar, letargie si edem periferic. La copii mici, afectiunea se dezvolta atunci cand un copil este intarcat prea tarziu si este alimentat cu hrana saraca in proteine.
3.Deficitul de vitamine - se refera lipsa a diverse forme de vitamine. Cele mai des intalnite sunt insuficiente nivelurile de vitamina B12, vitamina D si vitamina E. Simptomele variaza in fuctie de cat de accentuat este deficitul de vitamine de la risc crescut de boli (raceala, gripa), pana la deteriorarea parului, tulburari de vedere, probleme dentare, fragilitatea unghiilor, afectiuni ale pielii.
4. Deficitul de minerale - implica valorile diminuate ale mineralelor. Si in cazul acestora, manifestarile variaza in raport cu tipul de minerale care este deficitar si de gradul de deficienta. Cel mai des este afectat nivelul de zinc, fier si magneziu, care nu se afla in cantitati optime in organism. Simptomele includ boli ale pielii, dezechilibre la nivelul sangelui, deteriorarea parului, simptome gastrointestinale, fragilitate osoasa si a unghiilor.
5. Deficitul de proteine - este extrem de des intalnit si gravitatea acestuia poate varia foarte mult. In acest caz se pot manifesta o diversitate de simptome care variaza de la nivelurile reduse de energie, fragilitatea unghiilor, oboseala, constipatie, scaderea masei musculare, slabiciune, pierderea parului si tensiune arteriala scazuta pana la simptome mai grave cum ar fi probleme de crestere la copii, retentie de lichide, eruptii cutanate si intoxicatii (contaminare) cu metale grele.
Majoritatea deficientelor nutritionale pot fi rezolvate prin urmarea unui tratament specific si prin modificarea dietelor. In cazuri destul de rare, organismul nu poate absorbi un nutrient sau anumite substante nutritive si sunt provocate dezechilibre sau disfunctii la nivelul acestuia, in unele cazuri, acestea sunt atat de grave incat este necesara spitalizarea. Desi lipsa nutrientilor este privita de cele mai multe ori ca o conditie serioasa, totusi, zilnic, foarte multe persoane isi pierd viata din aceasta cauza.
Valorile scazute de substante nutritive dintr-un organism sunt influentate de stadiile de dezvoltare diferite ale organismului, in care acesta necesita diferite valori a diverse tipuri de nutrienti. Exemple in acest sens sunt: perioada sarcinii, cresterea in perioada adolescentei si varsta inaintata. Cerintele nutritive se modifica o data cu varsta si in functie de circumstante si sunt afectate de stilul de viata, de schimbari de mediu (temperatura) dar si de dieta. Exista cinci categorii principale de deficit nutritional. Doua dintre acestea sunt forme de subnutritie (mai exact malnutritie la nivelul energiei proteinelor) sunt marasmus si kwashiorkor, iar restul de trei sunt mai cunoscute sub forma de deficit de vitamine, minerale si proteine.
1. Marasmus - este o forma de malnutritie cauzata de o lipsa severa de proteine si calorii: simptomele includ scaderea masei musculare, imunosupresie, retard de crestere, varsaturi, scaderea depozitelor de grasime si vindecarea cu greutate a leziunilor. Practic boala se manifesta la copii cand acestia sunt intarcati prea devreme si sunt hraniti cu alimente care nu au un aport recomandat pentru varsta lor de energie si elemente nutritive.
2. Kwashiorkor - este o alta forma de malnutritie cauzata de un deficit sever de proteine. Simptomele presupun o crestere lenta, pierdere in greutate, pubertate intarziata, slabirea sistemului imunitar, letargie si edem periferic. La copii mici, afectiunea se dezvolta atunci cand un copil este intarcat prea tarziu si este alimentat cu hrana saraca in proteine.
3.Deficitul de vitamine - se refera lipsa a diverse forme de vitamine. Cele mai des intalnite sunt insuficiente nivelurile de vitamina B12, vitamina D si vitamina E. Simptomele variaza in fuctie de cat de accentuat este deficitul de vitamine de la risc crescut de boli (raceala, gripa), pana la deteriorarea parului, tulburari de vedere, probleme dentare, fragilitatea unghiilor, afectiuni ale pielii.
4. Deficitul de minerale - implica valorile diminuate ale mineralelor. Si in cazul acestora, manifestarile variaza in raport cu tipul de minerale care este deficitar si de gradul de deficienta. Cel mai des este afectat nivelul de zinc, fier si magneziu, care nu se afla in cantitati optime in organism. Simptomele includ boli ale pielii, dezechilibre la nivelul sangelui, deteriorarea parului, simptome gastrointestinale, fragilitate osoasa si a unghiilor.
5. Deficitul de proteine - este extrem de des intalnit si gravitatea acestuia poate varia foarte mult. In acest caz se pot manifesta o diversitate de simptome care variaza de la nivelurile reduse de energie, fragilitatea unghiilor, oboseala, constipatie, scaderea masei musculare, slabiciune, pierderea parului si tensiune arteriala scazuta pana la simptome mai grave cum ar fi probleme de crestere la copii, retentie de lichide, eruptii cutanate si intoxicatii (contaminare) cu metale grele.
Majoritatea deficientelor nutritionale pot fi rezolvate prin urmarea unui tratament specific si prin modificarea dietelor. In cazuri destul de rare, organismul nu poate absorbi un nutrient sau anumite substante nutritive si sunt provocate dezechilibre sau disfunctii la nivelul acestuia, in unele cazuri, acestea sunt atat de grave incat este necesara spitalizarea. Desi lipsa nutrientilor este privita de cele mai multe ori ca o conditie serioasa, totusi, zilnic, foarte multe persoane isi pierd viata din aceasta cauza.
| utrient | Incidenta deficitului | Cele mai intalnite simptome si boli |
| Biotina | Rar | Dermatite, inflamatii la nivelul ochilor, caderea parului, diminuarea controlului muschilor, insomnie, slabiciune musculara |
| Calciu | Majoritatea dietelor contin un procent de la 40 la 50% din DZR (doza zilnica recomandata) | Unghii casante (friabile), crampe, delusions, depresie, insomnie, iritabilitate, osteoporoza, palpitatii, probleme dentare, rahitism |
| Crom | 90% din deficit este cauzat de diete necorespunzatoare | Anxietate, oboseala, intoleranta la glucoza, prediabet la adulti |
| Cupru | 75% din deficit este cauzat de diete necorespunzatoare; majoritatea dietelor contin 50% din DZR * | Anemie, fragilitatea vaselor de sange, depresie, diaree, oboseala, oase fragile, caderea parului, hipertiroidism, slabiciune |
| Acizi grasi esentiali | Foarte frecvent | Diaree, piele si par uscate, caderea parului, imunitate slabita, infertilitate, dificultati in vindecarea ranilor, sindrom premenstrual, acnee, eczeme, colecistita litiazica, afectarea (degradarea) ficatului |
| Acid folic | Majoritatea dietelor contin 60% din DZR*; deficitul s-a intalnit chiar si in proportie de 100% la persoanele in varsta; deficit de 48% la persoanele adolescente de sex feminin; necesitatile se dubleaza in cazul unei sarcini | Anemie, apatie, diaree, fatigabilitate, dureri de cap, insomnie, diminuarea apetitului, defecte de tub neural la fetus, paranoia, scurtarea respiratiei, slabiciune |
| Iod | Rar intalnit in cazul in care in dieta exista alimente care contin sare cu iod | Cretinism, oboseala, hipotiroidism, cresterea in greutate |
| Fier | Cea mai des intalnita deficienta de minerale | Anemie, unghii casante (fragile), confuzie, constipatie, depresie, ameteli, oboseala, dureri de cap, inflamatia limbii, leziuni la nivelul gurii |
| Magneziu | Deficit caracteristi la 75 pana la 85% dintre diete: majoritaea dietelor ofera intre 50 si 60% din DZR | Anxietate, confuzie, heart attack, hiperactivitate, insomnie, nervozitate, iritabilitate musculara, slabiciune, agitatie |
| Mangan | Deficit care poate fi intalnit mai ales la femei – nu a fost analizat suficient | Arteroscreloza, nivel ridicat de colesterol, intoleranta la glucoza, auz scazut, nivel scazut al muschilor, tinitus, ameteli |
| Niacina | Deficit frecvent intalnit la persoanele in varsta | Respiratie urat mirositoare, confuzie, dermatite, diaree, instabilitate emotionala, oboseala, iritabilitate, scaderea apetitului, tulburari de memorie, slabiciune musculara, stari de greata, eruptii si inflamatii la nivelul pielii, stomatita aftoasa |
| Pantothenic acid (B5) | Majoritatea dietelor persoanelor in varsta contine 60% din DZR | Dureri abdominale, depresie, eczeme, oboseala, caderea parului, insomnie, iritabilitate, tensiune arteriala scazuta, spasme musculare, greata, dificultati de coordonare, scaderea imunitatii |
| Potasiu | Deficit intalnit in mod frecvent la persoanele in varsta | Acnee, depresie, edeme, sete excesiva, oboseala, intoleranta la glucoza, niveluri ridicate de colesterol, insomnie, slabiciune musculara, nervozitate, diminuarea reflexelor, tulburari mentale |
| Piridoxina(B6) | 71% barbati si 90% dintre femei sufera de acest deficit din cauza dietei necorespunzatoare | Acnee, anemie, artrita, inflamatii la nivelul ochilor, oboseala, dificultati in vindecarea ranilor, scaderea apetitului, iritabilitate, caderea parului, lezuni la nivelul gurii, greata, ten gras |
| Riboflavina | Deficit intalnit la 30% din persoanele in varsta | Vedere incetosata, cataracta, depresie, dermatite, ameteli, caderea parului, inflamatii la nivelul ochilor, nervozitate, simptome neurologice (diminuarea senzatiilor, senzatie de electrosoc, amorteli) , tremuraturi, sensibilitate la lumina, somnolenta, slabiciune |
| Seleniu | Majoritatea dietelor pot oferi (contin) 50% din DZR | Tulburari de crestere, nivele ridicate de colesterol, cresterea sanselor de a dezvolta cancer, insuficienta pancreatica (dificultate in a secreta cantitatea adecvata de enzime digestive), deteriorarea functiei hepatice, sterilitate masculina |
| Tiamina | Deficit intalnit in mod frecvent la persoanele in varsta | Confuzie, constipatie, probleme digestive, iritabilitate, scaderea apetitului, pierderi de memorie, nervozitate, pierderea senzatiior la nivelul mainilor si picioarelor, sensibilitate crescuta la durere, probleme de coordonare, slabiciune |
| Vitamina A | 20% din deficit este cauzat de diete necorespunzatoare | Acnee, par uscat, oboseala, tulburari de crestere, insomnie, hiperkeratoza (asprirea si ingrosarea pielii), slabirea sistemului imunitar, vedere dificila pe timp de noapte, scadere in greutate |
| Vitamina B 12 | Nivelurile de serum scat la 25% dintre pacientii spitalizati | Anemie, constipatie, depresie, ameteli, oboseala, tulburari gastrointestinale, iritabilitate, dureri de cap, tulburari gastrointestinale, dureri de cap, iritabilitate, scaderea aciditatii stomacale, tulburari mentale, depresie, leziuni la nivelul gurii, amorteli, degenerarea coloanei vertebrale |
| Vitamina C | De la 20 pana la 50% din deficit este cauzat de diete necorespunzatoare | Sangerari ale gingiilor, depresie, vindecarea cu dificultate a ranilor, invinetirea cu usurinta a pielii, iritabilitate, dureri de articulatii, caderea dintilor, oboseala, iritabiliate. |
| Vitamina D | 62% din femeile in varsta sufera de acest deficit ca urmare a dietelor necorespunzatoare | Senzatie de arsura la nivelul gurii, diaree, insomnie, miopie, nervozitate, osteomalacie, osteoporoza, strambarea picioarelor la copii, transpiratie la nivelul scalpului. |
| Vitamina E | 23% dintre barbati si 15% dintre femei sufera de acest deficit ca urmare a dietelor necorespunzatoare | Dificultati de mers, diminuarea reflexelor, pierderea sensibilitatii pielii, scurtarea duratei de viata a celulelor rosii |
| Vitamina K | Deficitul este intalnit mai ales la femeile insarcinate si la nou-nascuti | Tulburari de coagulare |
| Zinc | 68% din deficit este cauzat de diete necorespunzatoare | Acnee, amnezie, apatie, unghii friabile, intarzierea maturitatii sexuale, depresie, diaree, eczema, oboseala, tulburari de crestere, caderea parului, niveluri ridicate de colesterol, scaderea imunitatii, impotenta, iritabilitate, letargie, scaderea apetitului, pierderea gustului, infertilitate la barbati, tulburari de memorie, scaderea acidului stomacal, lipsa vederii pe timp de noapte, paranoia, aparitia de pete albe pe unghii, vindecarea cu dificultate a ranilor |
29 mai 2012
Expunerea la soare: mit si adevar
Expunerea la soare este benefica organismului atata timp cat sunt
respectate orele de plaja recomandate de catre specialistii dermatologi.
Pe langa beneficiile de ordin estetic, expunerea la soare favorizeaza
sinteza de vitamina D, necesara pentru prevenirea rahitismului la copii si a osteomalaciei la adulti, amelioreaza durerile articulare si fortifica sistemului imunitar. Totusi,
nu trebuie omis faptul ca expunerea prelungita la soare constituie un
factor de risc pentru aparitia a nenumarate afectiuni - cancer de piele, arsuri solare, cataracta, degenerescenta maculara. De asemenea, aceasta practica poate agrava afectiuni patologice deja existente, precum: boli cardiovasculare sau boli autoimune. Cand vine vorba despre mers la plaja si despre bronzat
majoritatea persoanelor sunt de parere ca aceasta activitate este
perfect sanatoasa, sau ca cel putin nu pericliteaza cu nimic bunastarea
organismului. Din cauza acestor opinii eronate, medici de specialitate
profita de orice ocazie pentru a avertiza populatia ca expunerea
irationala la soare favorizeaza aparitia celei mai agresive forme de cancer cutanat - melanomul malign. Pentru a pune punct tuturor suspiciunilor si ideilor eronate va prezentam cele mai frecvente mituri legate de expunerea la soare!
Mit: Produsele cu factor de protectie solar SPF ridicat previn afectiunile cauzate de radiatiile solare.
Adevar: Produsele cu factor de protectie SPF 15 sau mai mult sunt eficiente impotriva razelor ultraviolete B (UVB) - considerate a fi principalul factor de risc pentru aparitia arsurilor solare si a cancerului de buze. Insa, in cazul razelor ultraviolete A (UVA) nu au fost stabilite standardele de protectie, motiv pentru care este bine de stiut ca acest tip de raze constituie factor de risc pentru reactiile fotoalergice si pentru aparitia prematura a ridurilor.
Utilizarea produselor cu protectie solara nu permite cresterea perioadei de expunere la soare!
Mit: O piele bronzata este protejata de afectiunile cauzate de radiatiile ultraviolete (UV).
Adevar: Contrar credintei populare, nu exista asa-numitul termen "bronz sanatos". O piele bronzata presupune existenta unei deteriorari a pielii cauzata de radiatiile ultraviolete si in niciun caz nu protejeaza pielea de aparitia arsurilor solare, de exemplu.
Mit: Expunerea excesiva la soare este asociata doar cu aparitia cancerului de piele si a ridurilor.
Adevar: Pe langa afectiunile metionate mai sus, expunerea prelungita la soare presupune aparitia cataractei si/ sau a degenerescentei maculare. Deci, pe langa protejarea pielii, trebuie sa va protejati si ochii de radiatiile UV.
Mit: Tipul de piele si perioada de expunere sunt singurii factori care induc sensibilitatea la radiatiile UV.
Adevar: Tipul de piele si perioada de expunere la soare sunt doar doi dintre factorii de risc care conduc la aparitia afectiunilor cutanate.
Alti factori:
- anumite medicamente (ca de exemplu: anticonceptionale, antidepresive triciclice si sulfonamide)
- boli autoimune (lupus eritematos).
Mit: Persoanele de culoare (ca de exemplu, afroamericanii) nu au nevoie de protectie impotriva razelor ultraviolete.
Adevar: Melanina este substanta pigmentara inchisa la culoare prezenta in piele, par si membranele ochiului. De asemenea, aceasta constituie si factorul natural de protectie al organismului impotriva radiatiilor solare. Astfel, cu cat in organism exista o cantitate mai mare de melanina, cu atat protectia naturala impotriva radiatiilor UV este mai mare. Cu toate acestea, medicii de specialitate le recomanda persoanelor de culoare sa foloseasca creme fotoprotectoare si sa nu exagereze cu expunerea la soare.
Mit: Cancerul de piele apare numai la persoanele varstnice.
Adevar: Este total eronat. Melanomul ocupa locul secund in topul celor mai frecvente forme de cancer in randul persoanelor cu varsta cuprinsa intre 15 si 20 ani. Detectarea precoce a acestei forme de cancer este vitala pentru salvarea vietii pacientului!
Mit: Bronzul nu afecteaza sanatatea. Numai arsurile solare sunt periculoase!
Adevar: Fals. Nu exista "bronz sanatos". In realitate, bronzul poate fi la fel de periculos ca o arsura solara.
Atentie! Chiar daca bronzul este superficial, persoana tot este expusa riscului aparitie cancerului de piele. Din aceasta cauza este indicat sa va expuneti la soare numai in perioadele recomandate de specialisti (pana in ora 10:00 si dupa ora 17:00), si sa utilizati in permanenta produse cu factor de protectie SPF 15.
Mit: Produsele cu protectie solara sunt recomandata numai in timpul expunerii la soare, pe plaja.
Adevar: Fals. Radiatiile solare pot afecta pielea in orice moment, chiar si cand cerul este acoperit cu nori. Trebuie mentionat ca in randul medicilor deja s-a implementat notiunea de "cancer cutanat de stanga", mai exact este vorba despre cancer de piele manifestat pe mana stanga si provocat de expunerea mainii in timpul conducerii unui automobil.
sursa:sfatulmedicului.ro
Mit: Produsele cu factor de protectie solar SPF ridicat previn afectiunile cauzate de radiatiile solare.
Adevar: Produsele cu factor de protectie SPF 15 sau mai mult sunt eficiente impotriva razelor ultraviolete B (UVB) - considerate a fi principalul factor de risc pentru aparitia arsurilor solare si a cancerului de buze. Insa, in cazul razelor ultraviolete A (UVA) nu au fost stabilite standardele de protectie, motiv pentru care este bine de stiut ca acest tip de raze constituie factor de risc pentru reactiile fotoalergice si pentru aparitia prematura a ridurilor.
Utilizarea produselor cu protectie solara nu permite cresterea perioadei de expunere la soare!
Mit: O piele bronzata este protejata de afectiunile cauzate de radiatiile ultraviolete (UV).
Adevar: Contrar credintei populare, nu exista asa-numitul termen "bronz sanatos". O piele bronzata presupune existenta unei deteriorari a pielii cauzata de radiatiile ultraviolete si in niciun caz nu protejeaza pielea de aparitia arsurilor solare, de exemplu.
Mit: Expunerea excesiva la soare este asociata doar cu aparitia cancerului de piele si a ridurilor.
Adevar: Pe langa afectiunile metionate mai sus, expunerea prelungita la soare presupune aparitia cataractei si/ sau a degenerescentei maculare. Deci, pe langa protejarea pielii, trebuie sa va protejati si ochii de radiatiile UV.
Mit: Tipul de piele si perioada de expunere sunt singurii factori care induc sensibilitatea la radiatiile UV.
Adevar: Tipul de piele si perioada de expunere la soare sunt doar doi dintre factorii de risc care conduc la aparitia afectiunilor cutanate.
Alti factori:
- anumite medicamente (ca de exemplu: anticonceptionale, antidepresive triciclice si sulfonamide)
- boli autoimune (lupus eritematos).
Mit: Persoanele de culoare (ca de exemplu, afroamericanii) nu au nevoie de protectie impotriva razelor ultraviolete.
Adevar: Melanina este substanta pigmentara inchisa la culoare prezenta in piele, par si membranele ochiului. De asemenea, aceasta constituie si factorul natural de protectie al organismului impotriva radiatiilor solare. Astfel, cu cat in organism exista o cantitate mai mare de melanina, cu atat protectia naturala impotriva radiatiilor UV este mai mare. Cu toate acestea, medicii de specialitate le recomanda persoanelor de culoare sa foloseasca creme fotoprotectoare si sa nu exagereze cu expunerea la soare.
Mit: Cancerul de piele apare numai la persoanele varstnice.
Adevar: Este total eronat. Melanomul ocupa locul secund in topul celor mai frecvente forme de cancer in randul persoanelor cu varsta cuprinsa intre 15 si 20 ani. Detectarea precoce a acestei forme de cancer este vitala pentru salvarea vietii pacientului!
Mit: Bronzul nu afecteaza sanatatea. Numai arsurile solare sunt periculoase!
Adevar: Fals. Nu exista "bronz sanatos". In realitate, bronzul poate fi la fel de periculos ca o arsura solara.
Atentie! Chiar daca bronzul este superficial, persoana tot este expusa riscului aparitie cancerului de piele. Din aceasta cauza este indicat sa va expuneti la soare numai in perioadele recomandate de specialisti (pana in ora 10:00 si dupa ora 17:00), si sa utilizati in permanenta produse cu factor de protectie SPF 15.
Mit: Produsele cu protectie solara sunt recomandata numai in timpul expunerii la soare, pe plaja.
Adevar: Fals. Radiatiile solare pot afecta pielea in orice moment, chiar si cand cerul este acoperit cu nori. Trebuie mentionat ca in randul medicilor deja s-a implementat notiunea de "cancer cutanat de stanga", mai exact este vorba despre cancer de piele manifestat pe mana stanga si provocat de expunerea mainii in timpul conducerii unui automobil.
sursa:sfatulmedicului.ro
28 mai 2012
Solarul si riscurile expunerii prelungite la lumina solara
nformtaii tehnice
'Indoor tanning is out', este numele campaniei mass-media initiata in Statele Unite de American Academy of Dermatology pentru 2008 - 2009. De ce oare?Despre riscurile expunerii prelungite la lumina solara, se vorbeste de mult, cu argumente multiple si solide. Oamenii s-au obisnuit sa utilizeze creme de fotoprotectie si sa evite expunerea la orele considerate de risc maxim. Mult timp s-a vorbit de ultravioletele tip A ca fiind "cele bune" datorita faptului ca nu produc arsuri solare, ci "doar bronz".
Probabil astfel a aparut si alternativa "sanatoasa" a bronzului prin lumina artificiala. Intr-o perioada in care se vorbeste mult de potentialii carcinogeni din alimente, poate e bine sa ne reamintim ca radiatiile ultraviolete constituie in prezent carcinogenul cel mai raspandit. ("11th ROC: Ultraviolet Radiation Related Exposures." 27 January 2005. U.S. Department of Health & Human Services. 15 April 2008.)
Ultravioletele tip A (UVA 315 - 400nm) genereaza asa-numitul stress oxidativ si, consecutiv, oxidarea melaninei preexistente, producand, prin mecanisme indirecte, degradarea ADN-ului.
Penetreaza insa mult mai profund in tegumente decat UVB, motiv pentru care li se atribuie principalul rol in imbatranirea cutanata, dezvoltarea melanomului si, secundar, in producerea cancerelor cutanate, altele decat melanom (carcinom bazo si spino celular), scaderea imunitatii.
Ultravioletele tip B (UVB 290 - 315 nm) produc direct distructie ADN si consecutiv stimuleaza melanogeneza, bronzul se instaleaza mai tarziu, (circa 72 h) si dureaza mai mult, stimuleaza sinteza de vitamina D la nivel cutanat. Pot provoca arsuri cutanate, iar pe termen lung cresc riscul cancerelor cutanate si, secundar, sunt implicate in imbatranirea cutanata. Produc de asemenea scaderea imunitatii.
aici!\\
Mituri
Cele mai frecvente justificari pentru cei care frecventeaza solarul sunt intr-o ordine aleatorie urmatoarele:
Ma pregatesc pentru expunerea la soare, vacanta, mare etc., mergand la solar.
Adevar: protectia oferita de bronzul obtinut la solar echivaleaza cu SPF 2 - 4!!!! In consecinta riscul de arsura ramane aproximativ acelasi, iar utilizarea de creme de fotoprotectie este obligatorie.
Economisesc timp: cu o sedinta de cateva minute obtin acelasi bronz ce necesita zile de plaja.
Adevar: cantitatea de radiatie emisa de sursa artificila poate fi de pana la 15 ori mai mare decat cea emisa de soarele din miezul zilei de vara (soarele australian, spun unele studii), in consecinta ne intoarcem la efectul de degradare ADN mai sus amintit care se produce indiferent de facilitatea obtinerii bronzului. Admitem ca intrebarea asupra legaturii dintre acesta vitamina si solar apare mai rar si mult mai frecvent in cazul restrictiilor impuse de dermatologi privind expunerea la soare a copiilor.
Recomandarile actuale incurajeaza aportul la suplimente de vit. D, iar solarul nu este o justificare pentru sinteza acestei vitamine, riscurile fiind incomparabil mai mari fata de beneficii. (Levine JA, Sorace M, Spencer J, Siegel DM. The indoor UV tanning industry: a review of skin cancer risk, health benefit claims, and regulation. J Am Acad Dermatol. 2005 Dec; 53(6)) Alte studii au aratat ca e suficienta expunerea unei suprafete limitate de tegument pentru 10 minute, de cateva ori pe saptamana, la lumina naturala, dar NU si la solar, pentru ca organismul uman sa sintetizeze vitamina D necesara. (surse: The Journal of the American Osteopathic Association, Volume 103, Number 8, August 2003, pages 3 - 4; American Journal of Clinical Dermatology, March 2002, pages 185 - 191; Dermatology, January 2001, pages 27 - 30; British Medical Journal, October 1999, page 1066).
Solarul este o modalitate de tratament a unor boli.
Adevar: Da, exista afectiuni cum ar fi psoriazisul, eczema, vitiligo, unde expunerea la UV este un mijloc de terapie, insa este vorba de o expunere controlata, la anumite lungimi de unda, o cantitate calculata de radiatie livrata, activitate desfasurata in unitati medicale.
In SUA s-a incercat utilizarea expunerii la solar ca tratament pentru anumite tulburari afective (SAD Seasonal Affective Disorder) insa acesta este un subiect de disputa, in prezent. Insa devine plauzibil pentru explicatia pe care o primesc dermatologii cel mai frecvent si reprezinta ultimul mit la care facem referire:
Ma duc la solar pentru ca imi da o stare de bine.
Adevar: multa vreme s-a crezut ca e vorba de o crestere a nivelului de beta endorfine dupa expunere la UV, responsabile de starea de bine, insa teoria nu a fost confirmata de studii. Se vorbeste chiar despre o dependenta de solar, rar intalnita, al carei mecanism nu a fost inca elucidat. (Warthan et al, UV Light Tanning as a type of substance related disorder, Arch Dermatol, 141(8) 963, August 2005).
Sursele artificiale emit radiatii utraviolete in raportul UVA 95%, UVB 5%, de aici si concentrarea studiilor din ultimii ani asupra efectelor UVA.
Ce stim azi?
Un studiu suedez a adus informatii solide privind riscul dezvoltarii melanomului la persoanele care frecventeaza solar, raspunzand astfel si "dilemei" statistice care semnalase o crestere exploziva a incidentei melanomului in randul sexului feminin, corelata cu o alta statistica ce arata ca 70% dintre persoanele ce frecventeaza solarul in zilele noastre sunt femei cu varste 16 - 29 ani. (Westerdahl J, Ingvar C, Masback A. Jonsson N, Olsson H. Risk of cutaneous malignant melanoma in relation to use of sunbeds: further evidence for UV-A carcinogenicity. Br J Cancer 2000;82:1593-9)
Mai recent, un alt studiu retrospectiv, a adus informatii suplimentare privind riscul dezvoltarii de cancere cutanate la persoanele ce au frecventat solar inaintea varstei de 35 ani. (The International Agency for Research on Cancer Working Group on artificial ultraviolet (UV) light and skin cancer "The association of use of sunbeds with cutaneous malignant melanoma and other skin cancers: A systematic review." International Journal of Cancer: 2007 March 1;120:111-1122.
Alte studii au adus noi evidente privind distructia ADN provocata de UVA, cu producerea imbatranirii premature (!!! vorbim de o majoritate feminina care frecventeaza solarul si datorita preocuparilor estetice), scaderea imunitatii (aici amintim cea mai cunoscuta infectie cutanata - herpesul, ce poate fi declansata de expunerea la UV) si afectarea oculara - cataracta, melanom (Whitmore SE, Morison, WL, Potten CS, Chadwick C. Tanning salon exposure and molecular alterations. J Am Acad Dermatol 2001;44:775 - 80. Vajdic CM, Kricker A, Giblin M, McKenzie J, Aitken JF, Giles GG, Armstrong BK. Artificial ultraviolet radiation and ocular melanoma in Australia. Int J Cancer. 2004 Dec 10;112(5):896 - 900).
Organizatia Mondiala a Sanatatii a elaborat in 2003 o brosura - ghid ce propune reglementari privind functionarea saloanelor si anumite masuri de protectie, avizare a populatiei. Nu are caracter de lege, insa se pare ca in Europa a fost implementat in doar 2 state. (WHO guidance brochure; Artificial tanning sunbeds - risk and guidance, prepared by Craig Sinclair).
Riscurile expunerii la lumina surselor artificiale care emit radiatii ultraviolete
- Cancere cutanate, in special melanom
- Imbatranire prematura (piele uscata, ridata, cu pierderea elasticitatii)
- Scaderea imunitatii
- Afectare oculara (cataracta, melanom ocular)
In SUA, din septembrie 2007, FDA Reform Bill, HR 3580, sau asa numitul Tan Act a devenit lege, cuprinzand anumite obligativitati de afisare a riscurilor expunerii la lumina artificiala in saloane (asemanator avertismentelor de pe pachetele de tigari), propunand totodata declansarea de campanii pentru populatie.
Nu stim daca in Romania exista o astfel de recomandare privind accesul minorilor sau obligativitatea purtarii ochelarilor de protectie.
Dermatologii dau cateva sfaturi suplimentare: expunerea la soare sau reexpunerea dupa o sedinta de solar necesita o pauza de minim 48 ore, atentie la administrarea concomitenta a unor medicamente sau creme tratament fotosenibilizante (necesita evitarea expunerii la orice forma de UV). In general pacientele care frecventeaza solarul in orice anotimp cunosc in mare parte toate cele de mai sus. Sunt constiente de riscuri, stiu ca nu vor intalni nici un dermatolog care sa le aprobe. Toate efectele negative se instaleaza in timp, iar la 20 de ani e greu sa-ti imaginezi riduri, pete, cancere. Ultima intrebare care se impune intotdeauna este - DE CE o piele aramita nenatural (ceea ce vedem noi dermatologii este de fapt o piele uscata, flasca, fara elasticitate, uneori arsa) reprezinta un model de frumusete? Dar avem desigur si solutii, timide inca, dar mult mai sanatoase, saloanele tip Spray Tan, care utlizeaza solutii/creme autobronzante, o alternativa pentru femeile dependente de culoare.
Recomandari ale OMS elaborate in 2003
- interzicerea accesului minorilor in astfel de saloane;
- obligativitatea purtarii ochelarilor de protectie;
- acces limitat pentru persoanele cu multe alunite, existand insa si formulare de consimtamant.
Articol scris de Dr. Sanda Dorina POPESCU, Dr. Radu ROTARESCU
Sursa Revista Pharma Business
Ma pregatesc pentru expunerea la soare, vacanta, mare etc., mergand la solar.
Adevar: protectia oferita de bronzul obtinut la solar echivaleaza cu SPF 2 - 4!!!! In consecinta riscul de arsura ramane aproximativ acelasi, iar utilizarea de creme de fotoprotectie este obligatorie.
Economisesc timp: cu o sedinta de cateva minute obtin acelasi bronz ce necesita zile de plaja.
Adevar: cantitatea de radiatie emisa de sursa artificila poate fi de pana la 15 ori mai mare decat cea emisa de soarele din miezul zilei de vara (soarele australian, spun unele studii), in consecinta ne intoarcem la efectul de degradare ADN mai sus amintit care se produce indiferent de facilitatea obtinerii bronzului. Admitem ca intrebarea asupra legaturii dintre acesta vitamina si solar apare mai rar si mult mai frecvent in cazul restrictiilor impuse de dermatologi privind expunerea la soare a copiilor.
Recomandarile actuale incurajeaza aportul la suplimente de vit. D, iar solarul nu este o justificare pentru sinteza acestei vitamine, riscurile fiind incomparabil mai mari fata de beneficii. (Levine JA, Sorace M, Spencer J, Siegel DM. The indoor UV tanning industry: a review of skin cancer risk, health benefit claims, and regulation. J Am Acad Dermatol. 2005 Dec; 53(6)) Alte studii au aratat ca e suficienta expunerea unei suprafete limitate de tegument pentru 10 minute, de cateva ori pe saptamana, la lumina naturala, dar NU si la solar, pentru ca organismul uman sa sintetizeze vitamina D necesara. (surse: The Journal of the American Osteopathic Association, Volume 103, Number 8, August 2003, pages 3 - 4; American Journal of Clinical Dermatology, March 2002, pages 185 - 191; Dermatology, January 2001, pages 27 - 30; British Medical Journal, October 1999, page 1066).
Solarul este o modalitate de tratament a unor boli.
Adevar: Da, exista afectiuni cum ar fi psoriazisul, eczema, vitiligo, unde expunerea la UV este un mijloc de terapie, insa este vorba de o expunere controlata, la anumite lungimi de unda, o cantitate calculata de radiatie livrata, activitate desfasurata in unitati medicale.
In SUA s-a incercat utilizarea expunerii la solar ca tratament pentru anumite tulburari afective (SAD Seasonal Affective Disorder) insa acesta este un subiect de disputa, in prezent. Insa devine plauzibil pentru explicatia pe care o primesc dermatologii cel mai frecvent si reprezinta ultimul mit la care facem referire:
Ma duc la solar pentru ca imi da o stare de bine.
Adevar: multa vreme s-a crezut ca e vorba de o crestere a nivelului de beta endorfine dupa expunere la UV, responsabile de starea de bine, insa teoria nu a fost confirmata de studii. Se vorbeste chiar despre o dependenta de solar, rar intalnita, al carei mecanism nu a fost inca elucidat. (Warthan et al, UV Light Tanning as a type of substance related disorder, Arch Dermatol, 141(8) 963, August 2005).
Sursele artificiale emit radiatii utraviolete in raportul UVA 95%, UVB 5%, de aici si concentrarea studiilor din ultimii ani asupra efectelor UVA.
Ce stim azi?
Un studiu suedez a adus informatii solide privind riscul dezvoltarii melanomului la persoanele care frecventeaza solar, raspunzand astfel si "dilemei" statistice care semnalase o crestere exploziva a incidentei melanomului in randul sexului feminin, corelata cu o alta statistica ce arata ca 70% dintre persoanele ce frecventeaza solarul in zilele noastre sunt femei cu varste 16 - 29 ani. (Westerdahl J, Ingvar C, Masback A. Jonsson N, Olsson H. Risk of cutaneous malignant melanoma in relation to use of sunbeds: further evidence for UV-A carcinogenicity. Br J Cancer 2000;82:1593-9)
Mai recent, un alt studiu retrospectiv, a adus informatii suplimentare privind riscul dezvoltarii de cancere cutanate la persoanele ce au frecventat solar inaintea varstei de 35 ani. (The International Agency for Research on Cancer Working Group on artificial ultraviolet (UV) light and skin cancer "The association of use of sunbeds with cutaneous malignant melanoma and other skin cancers: A systematic review." International Journal of Cancer: 2007 March 1;120:111-1122.
Alte studii au adus noi evidente privind distructia ADN provocata de UVA, cu producerea imbatranirii premature (!!! vorbim de o majoritate feminina care frecventeaza solarul si datorita preocuparilor estetice), scaderea imunitatii (aici amintim cea mai cunoscuta infectie cutanata - herpesul, ce poate fi declansata de expunerea la UV) si afectarea oculara - cataracta, melanom (Whitmore SE, Morison, WL, Potten CS, Chadwick C. Tanning salon exposure and molecular alterations. J Am Acad Dermatol 2001;44:775 - 80. Vajdic CM, Kricker A, Giblin M, McKenzie J, Aitken JF, Giles GG, Armstrong BK. Artificial ultraviolet radiation and ocular melanoma in Australia. Int J Cancer. 2004 Dec 10;112(5):896 - 900).
Organizatia Mondiala a Sanatatii a elaborat in 2003 o brosura - ghid ce propune reglementari privind functionarea saloanelor si anumite masuri de protectie, avizare a populatiei. Nu are caracter de lege, insa se pare ca in Europa a fost implementat in doar 2 state. (WHO guidance brochure; Artificial tanning sunbeds - risk and guidance, prepared by Craig Sinclair).
Riscurile expunerii la lumina surselor artificiale care emit radiatii ultraviolete
- Cancere cutanate, in special melanom
- Imbatranire prematura (piele uscata, ridata, cu pierderea elasticitatii)
- Scaderea imunitatii
- Afectare oculara (cataracta, melanom ocular)
In SUA, din septembrie 2007, FDA Reform Bill, HR 3580, sau asa numitul Tan Act a devenit lege, cuprinzand anumite obligativitati de afisare a riscurilor expunerii la lumina artificiala in saloane (asemanator avertismentelor de pe pachetele de tigari), propunand totodata declansarea de campanii pentru populatie.
Nu stim daca in Romania exista o astfel de recomandare privind accesul minorilor sau obligativitatea purtarii ochelarilor de protectie.
Dermatologii dau cateva sfaturi suplimentare: expunerea la soare sau reexpunerea dupa o sedinta de solar necesita o pauza de minim 48 ore, atentie la administrarea concomitenta a unor medicamente sau creme tratament fotosenibilizante (necesita evitarea expunerii la orice forma de UV). In general pacientele care frecventeaza solarul in orice anotimp cunosc in mare parte toate cele de mai sus. Sunt constiente de riscuri, stiu ca nu vor intalni nici un dermatolog care sa le aprobe. Toate efectele negative se instaleaza in timp, iar la 20 de ani e greu sa-ti imaginezi riduri, pete, cancere. Ultima intrebare care se impune intotdeauna este - DE CE o piele aramita nenatural (ceea ce vedem noi dermatologii este de fapt o piele uscata, flasca, fara elasticitate, uneori arsa) reprezinta un model de frumusete? Dar avem desigur si solutii, timide inca, dar mult mai sanatoase, saloanele tip Spray Tan, care utlizeaza solutii/creme autobronzante, o alternativa pentru femeile dependente de culoare.
Recomandari ale OMS elaborate in 2003
- interzicerea accesului minorilor in astfel de saloane;
- obligativitatea purtarii ochelarilor de protectie;
- acces limitat pentru persoanele cu multe alunite, existand insa si formulare de consimtamant.
Articol scris de Dr. Sanda Dorina POPESCU, Dr. Radu ROTARESCU
Sursa Revista Pharma Business
26 mai 2012
Protejati-va ochii de radiatiile solare
Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca
expunerea prelungita la soarele puternic al verii poate provoca o serie
de neplaceri la nivelul pielii. Ceea ce este mai putin cunoscut este ca
si ochii pot fi afectati serios de radiatiile puternice ale acestuia. Aceste neplaceri pot fi prevenite prin constanta protectie. Sa invatam cum.
Vara este un anotimp cu caracteristici speciale. Soarele emite radiatii ultraviolete pe intreaga perioada a anului, insa in anotimpul cald acestea sunt de aproximativ trei ori mai puternice decat iarna. De asemenea, intensitatea lor creste direct proportional cu altitudinea, de aceea persoanele care se expun razelor solare pe culmile muntoase sunt mult mai predispuse la a dezvolta diferite afectiuni conexe.
Persoanele care lucreaza in aer liber, cele care au ochii deschisi la culoare sau cele carora li se administreaza anumite medicamente fotosensibilizatoare - cum ar fi sulfonamida, tetraciclina, fenotiazina, psoralenul sau alopurinol - sunt cele mai afectate de razele ultraviolete provenite de la soare.
Vara este un anotimp cu caracteristici speciale. Soarele emite radiatii ultraviolete pe intreaga perioada a anului, insa in anotimpul cald acestea sunt de aproximativ trei ori mai puternice decat iarna. De asemenea, intensitatea lor creste direct proportional cu altitudinea, de aceea persoanele care se expun razelor solare pe culmile muntoase sunt mult mai predispuse la a dezvolta diferite afectiuni conexe.
Persoanele care lucreaza in aer liber, cele care au ochii deschisi la culoare sau cele carora li se administreaza anumite medicamente fotosensibilizatoare - cum ar fi sulfonamida, tetraciclina, fenotiazina, psoralenul sau alopurinol - sunt cele mai afectate de razele ultraviolete provenite de la soare.
Razele
ultraviolete sunt radiatiile solare cu cel mai daunator efect asupra
vederii. Ultravioletele comporta trei tipuri de manifestare in functie
de lungimea undelor: UVA, UVB si UVC. Ultravioletele de tip C sunt cele
cu lungimea de unda cea mai scurta si cu cel mai pronuntat risc pentru
organism. Ele sunt insa cel mai frecvent absorbite in atmosfera, lucru
care le face mai putin daunatoare decat cele de tip A sau B.
Expunerea la radiatiile UV, in special cele reflectate de nisip vara sau de zapada iarna pot produce arsuri la nivelul ochiului. Ca si cele de la nivelul pielii, acestea sunt dureroase, insa temporare. O expunere indelungata poate afecta nu numai structura superficiala a ochiului (corneea sau conjunctiva), ci si elemente din structura interna, precum retina sau lentilele.
Un studiu recent realizat de National Eye Institute - SUA arata ca persoanele care si-au petrecut in adolescenta patru-cinci ore la soare in fiecare zi pe perioada verii sunt supuse unui risc de pana la 50% mai mare sa se imbolnaveasca de degenerare maculara.
Expunerea la radiatiile UV, in special cele reflectate de nisip vara sau de zapada iarna pot produce arsuri la nivelul ochiului. Ca si cele de la nivelul pielii, acestea sunt dureroase, insa temporare. O expunere indelungata poate afecta nu numai structura superficiala a ochiului (corneea sau conjunctiva), ci si elemente din structura interna, precum retina sau lentilele.
Un studiu recent realizat de National Eye Institute - SUA arata ca persoanele care si-au petrecut in adolescenta patru-cinci ore la soare in fiecare zi pe perioada verii sunt supuse unui risc de pana la 50% mai mare sa se imbolnaveasca de degenerare maculara.
Arsurile solare la nivelul globului ocular pot determina de cele mai multe ori o serie de manifestari temporare:
- senzatie de nisip in ochi;
- nevoia de a clipi excesiv;
- lacrimarea;
- dificultatea de a tolera lumina puternica;
- inflamarea ochilor.
Acestea sunt insa, exagerand putin, cazurile “fericite”. Uneori efectele in timp au rezultate ireversibile. Expunerile prelungite pe intreaga perioada a vietii pot determina in partea a doua a existentei instalarea cataractei. Corneea poate fi si ea afectata de arsurile solare, provocand uneori orbirea temporara. Tot soarele se face responsabil pentru dezvoltarea unor forme de cancer la nivelul conjunctivei sau al pleoapelor. Noi studii demonstreaza ca soarele determina aparitia degenerarii maculare la persoanele cu varste inaintate, afectiune oculara care produce orbirea.
Cataracta este o pelicula fina opaca aparuta la nivelul cristalinului. Aceasta blocheaza pasajul fasciculului luminos catre retina (componenta nervoasa a globului ocular la nivelul careia se formeaza imaginea), cauzand tulburari de vedere. In lume, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, exista 16 milioane de oameni care si-au pierdut vederea din cauza cataractei, dintre care 20% au dobandit boala in urma expunerii la razele UV ale soarelui.
Specialistii
recomanda o serie de masuri pe care fiecare trebuie sa le ia din timp
pentru a evita neplacerile provocate de radiatiile luminoase la nivelul
ochilor:- senzatie de nisip in ochi;
- nevoia de a clipi excesiv;
- lacrimarea;
- dificultatea de a tolera lumina puternica;
- inflamarea ochilor.
Acestea sunt insa, exagerand putin, cazurile “fericite”. Uneori efectele in timp au rezultate ireversibile. Expunerile prelungite pe intreaga perioada a vietii pot determina in partea a doua a existentei instalarea cataractei. Corneea poate fi si ea afectata de arsurile solare, provocand uneori orbirea temporara. Tot soarele se face responsabil pentru dezvoltarea unor forme de cancer la nivelul conjunctivei sau al pleoapelor. Noi studii demonstreaza ca soarele determina aparitia degenerarii maculare la persoanele cu varste inaintate, afectiune oculara care produce orbirea.
Cataracta este o pelicula fina opaca aparuta la nivelul cristalinului. Aceasta blocheaza pasajul fasciculului luminos catre retina (componenta nervoasa a globului ocular la nivelul careia se formeaza imaginea), cauzand tulburari de vedere. In lume, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, exista 16 milioane de oameni care si-au pierdut vederea din cauza cataractei, dintre care 20% au dobandit boala in urma expunerii la razele UV ale soarelui.
1. Apelati constant la beneficiile ochelarilor de soare chiar si in zilele innorate sau pe perioada iernii.
2. Alegeti cu atentie ochelarii de protectie. Ei trebuie sa blocheze in mod cat mai eficient radiatiile UV de tip A si B, pastrand insa o buna vizibilitate, de 75-90%.
3. Verificati cu atentie lentilele pentru a evita diversele imperfectiuni ce ar putea permite patrunderea luminii. De asemenea, ochelarii de protectie nu trebuie sa provoace deformari la nivelul imaginii.
4. Este bine sa alegem lentilele de culoare gri care protejeaza de radiatii fara a deforma culorile naturale.
5. Copiii si adolescentii trebuie sa se bucure de o atentie speciala pentru ca, de cele mai multe ori, acestia sunt cei care petrec o perioada mai indelungata la soare decat adultii.
Foarte importante sunt controalele periodice efectuate la medicul oftalmolog. Astfel, putem tine sub control problemele de vedere si putem primi sfaturi pentru protectia solara in conformitate cu starea de sanatate a ochilor nostri.
sursa:sfatulmedicului.ro
25 mai 2012
Arsurile solare
Beneficiile expunerii corecte si rationale la soare sunt foarte bine cunoscute. Pe langa cele de ordin estetic sau psihologic (expunerea la soare avand un rol favorizant in combaterea starilor depresive),
acesta favorizeaza sinteza de vitamina D, intervenind astfel in
combaterea rahitismului (la copii), a osteomalaciei (la adulti) - prin
favorizarea absorbtiei calciului
si fosforului din alimente si fixarea lor in oase. De asemenea,
expunerea la soare amelioreaza durerile articulare si intareste sistemul
imun.Expunerea prelungita insa, poate constitui un factor
de risc pentru aparitia unor anumite boli cu evolutie indelungata (de
exemplu, cancerul de piele) sau a unor probleme imediate la nivelul
pielii (arsurile solare) sau poate agrava o conditie patologica
preexistenta (de exemplu, boli cardio-vasculare, boli autoimune -lupus eritematos sistemic sau diferite colagenoze).
Arsurile tegumentare sunt leziuni ale pielii cauzate de expunerea irationala si abuziva la soare, in lipsa luarii unor masuri de protectie impotriva radiatiilor ultra-violete. Majoritatea acestor arsuri se manifesta clinic prin dureri locale de intensitate moderata, aparute pe fondul unei zone intens eritematoase si cu sensibilitate modificata. In ciuda simptomatologiei, uneori resimtita intens de catre pacient, aceste leziuni sunt superficiale, interesand doar stratul extern al pielii si incadrandu-se in gradul I de arsuri. Acest tip de arsuri poate fi tratat cu succes si la domiciliu, daca se respecta cateva sfaturi medicale de specialitate.Arsurile de gradul II insa, sunt leziuni mai profunde si deci, mai dureroase si care necesita un timp mai indelungat pentru vindecare, ca si un tratament complex. Tegumentul, in acest caz, apare eritematos, edematiat si prezinta flictene (basici sau pustule). Durerea este si ea mai intensa, ceea ce atesta o afectare profunda, implicand chiar si terminatiile nervoase.Expunerea in conditii improprii sau pentru o perioada indelungata la soare, are si alte efecte nocive, pe langa arsurile de piele, cum ar fi:
- insolatie sau alte probleme cauzate de temperaturile excesive
- reactii alergice, atat la radiatiile UV, cat si la unele produse de protectie solara
- probleme de vedere: scaderea acuitatii vizuale, leziuni ale retinei, mergand pana la pierderea partiala sau totala a vederii.
Pericolele pe termen lung includ:
- risc crescut de aparitie a cancerului de piele
- agravarea unor boli ca lupus eritematos, poliartrita reumatoida, psoriazis
- aparitia cataractei (ca efect nociv direct al expunerii intense la soare si de-a lungul unei lungi perioade de timp); cataracta este, la randul ei, una din cauzele de aparitie a cecitatii
- modificari pigmentare si structurale la nivelul pielii - aparitia unor pete maronii sau a ridurilor premature.
Gravitatea acestor probleme depinde in mare masura si de tipul pielii fiecarui individ in parte. Astfel, persoanele cu ten deschis, pistruiat, blonde sau roscate si cu ochii albastrii, sunt mai sensibile la radiatii. Varsta, de asemenea, are si ea un rol important, persoanele predispuse la arsuri fiind cele cu varste extreme: sub 6 ani sau peste 60 de ani.
Intensitatea arsurilor depinde si de:
- momentul expunerii (timpul zilei): exista un risc mai mare de a dezvolta o arsura daca expunerea se face intre orele 10 dimineata si 4 dupa-amiaza, perioada in care intensitatea radiatiilor atinge maximul; nici zilele innorate nu sunt lipsite de riscuri, razele UV putand trece cu usurinta printre nori
- localizarea persoanei langa o suprafata capabila sa reflecte razele solare, cum ar fi: apa, nisipuri albe, zapada sau gheata; reflectandu-se, razele UV isi vor exercita efectele nocive si in aceste conditii
- perioada anului (anotimp) - riscul este mai crescut in timpul verii, datorita pozitiei soarelui
- altitudine: la inaltimi mari, datorita filtrarii scazute a radiatiilor prin straturile atmosferei, arsurile sunt de intensitate si gravitate mai mare
- latitudine (apropierea de Ecuator): cu cat persoana este intr-o zona mai apropiata de Ecuator, cu atat cantitatea de raze ce trece direct prin atmosfera este mai mare
- indexul de radiatii UV al fiecarei zile - este un indicator util pentru aprecierea riscului de aparitie al arsurilor solare pentru ziua in curs.Arsurile pot fi insa prevenite prin luarea unor masuri de protectie inainte si dupa expunerea la soare. Masurile elementare includ:
- reducerea timpului petrecut la soare
- evitarea orelor periculoase (in special daca persoana prezinta si factori de risc pentru expunerea la soare)
- utilizarea produselor de protectie solara
- adaptarea hainelor la temperatura mediului.
Tratamentul la domiciliu include masuri terapeutice ce au scopul de a ameliora simptomatologia unei arsuri de gravitate medie. Astfel, recomandarile specialistilor includ:
- aplicarea de comprese reci pe zonele afectate
- efectuarea frecventa de dusuri cat mai reci
- aplicarea locala de lotiuni calmante, pe baza de aloe vera
- cremele sau lotiunile continand hidrocortizon 1% au, de asemenea, rolul de a calma durerea si de a scadea gradul edemului. De retinut: nu este indicata folosirea unor astfel de creme, fara recomandarea medicului, in cazul copiilor cu varsta sub 2 ani si nici aplicarea lor rectala sau vaginala in cazul copiilor sub 12 ani.
- datorita vasodilatatiei aparute in urma expunerii la soare, pot aparea episoade de hipotensiune arteriala, cefalee sau febra; in aceste cazuri se recomanda consumul de lichide in cantitate cat mai mare (de preferabil, nu foarte reci); pacientul trebuie sa se linisteasca intr-o incapere racoroasa si sa fie intins pe pat pana cand simptomatologia se amelioreaza
- de asemenea, aplicarea locala de comprese cu lapte sau infuzie de musetel are rol benefic in calmarea durerilor produse de arsuri
- ungerea zonei cu ulei de salvie sau de levantica
- in ceea ce priveste cojirea pielii dupa o arsura, aceasta este o etapa fireasca a procesului de vindecare si nu poate fi tratata in mod particular. Insa exista lotiuni care scad intensitatea pruritului ce acompaniaza acest proces.
Medicamente eliberate fara reteta
Tratamentul specific al durerii si febrei se poate realiza cu medicamente pentru a caror eliberare pacientul nu necesita prescriptie medicala speciala, fiind incluse in clasa OTC (over the counter), cum ar fi:
- Algocalmin sau Piafen (administrate seara, la culcare)
- AINS (anti-inflamatorii nesteroidiene): Ibuprofen, Ketoprofen, Aspirina.
De retinut!
In cazul in care pacientul recurge la autoadministrarea medicatiei antipiretice sau antialgice, se recomanda urmatoarele:
- citirea cu atentie a informatiilor prezentate pe ambalaj si a prospectului
- respectarea dozei recomandata de producator
- evitarea medicamentelor la care au existat deja episoade alergice in antecedente
- evitarea administrarii de aspirina persoanelor sub 20 de ani, in special in absenta administrarii concomitente a unui protector gastric
- femeile insarcinate trebuie sa evite administrarea medicatiei in absenta unei recomandari specializate, iar in cazul in care se impune administrarea unor astfel de medicamente, se recomanda folosirea exclusiva a Algocalminului.
Tratamentul flictenelor
Tratamentul ambulator al arsurilor solare are ca scop principal ameliorarea durerii, prevenirea aparitiei infectiilor locale si favorizarea vindecarii. In cazul in care arsura a fost mai profunda, interesand mai multe straturi ale tegumentului si avand ca rezultat aparitia unor pustule, recomandarile specialistilor in ceea ce priveste ingrijirea acestora includ:
- evitarea agresarii (in sensul spargerii) acestora; in general, pustulele mici si integre se vindeca spontan, neavand nevoie de un tratament preferential
- evitarea acoperirii lor, aceasta facandu-se doar daca exista riscul spargerii, de exemplu prin frecarea unei piese de imbracaminte de suprafata lor
- in cazul in care se impune acoperirea lor, pentru a le proteja integritatea, aceasta trebuie facuta aplicand un bandaj necompresiv, ale carui mijloace de fixare sa fie la distanta de baza pustulei.
De retinut!
In cazul realizarii unui bandaj la nivelul membrului superior sau inferior, indiferent de segmentul interesat, mijlocul de fixare al acestuia (de exemplu, leucoplastul) nu trebuie sa realizeze compresie pe vasele sau nervii subiacenti. In cazul in care este fixat prea strans exista riscul de intrerupere a fluxului sangvin in zona, ceea ce poate antrena aparitia altor complicatii (durere, parestezii, aparitia edemului, modificari de temperatura cutanata) care treneaza vindecarea efectiva a zonei.
Prevenirea suprainfectiei
De asemenea, medicii sfatuiesc pacientii urmatoarele:
- sa se spele atent pe maini cu apa si sapun inainte de a atinge pustulele, deoarece acestea se pot infecta foarte usor
- in cazul in care pustulele au dimensiuni mai mari, se indica drenarea continutului, acordand atentie maxima mijloacelor de asepsie.
Drenarea se poate realiza folosind un ac steril de seringa sau un ac curatat atent in prealabil cu alcool medicinal sau apa si sapun. Pustula va fi punctionata la baza, iar lichidul se va scurge prin orificiul astfel creat. Pentru a se drena in totalitate continutul acesteia, se recomanda apasarea cu degetul pe suprafata flictenei, in vederea unei goliri cat mai complete. Dupa eliminarea continutului se va spala suprafata pustulei si se va sterge doar cu miscari usoare de tamponare, folosind un tifon curat. Nu se recomanda indepartarea membranei de la suprafata nici chiar dupa drenaj, decat daca aceasta se rupe sau se infecteaza, acumuland puroi sub ea.
Este indicata aplicarea unui unguent pe baza de antibiotic, cum ar fi Bacitracina sau Polimixina B (in cazul in care nu exista reactii adverse la astfel de substante). Aplicarea unei astfel de alifii are dublu rol: previne aparitia unei infectii si impiedica lipirea bandajului de suprafata pustulei. Se va evita pe cat posibil aplicarea de substante iodate sau alcool medicinal pe suprafata flictenelor, deoarece acestea incetinesc procesul de vindecare. De asemenea, trebuie evitata folosirea substantelor la care pacientul stie ca prezinta reactii alergice.Daca dupa aplicarea bandajului tegumentul subiacent devine intens pruriginos sau apare o eruptie cutanata in jurul leziunii de baza, este indicata oprirea imediata a folosirii unguentului. Pentru a preveni aparitia infectiilor, se recomanda schimbarea zilnica a bandajului. In vederea facilitarii dezlipirii sale, acesta se poate introduce in apa rece. Pacientilor le este recomandat sa evite pe cat posibil acoperirea pustulelor cu obiecte vestimentare pana la vindecarea acestora, si sa fie atenti la aparitia eventualelor infectii locale ce se pot dezvolta si care sunt anuntate de simptome ca:
- accentuarea durerii si edemului local
- inrosirea excesiva a zonei
- cresterea temperaturii cutanate in jurul flictenei
- formarea si scurgerea de puroi
- marirea in volum a nodulilor limfatici din regiunea gatului, axilei sau din zona inghinala
- aparitia febrei.
Atentionari speciale
Pacientul este sfatuit sa urmareasca atent daca in timpul tratamentului ambulator apar simptome noi sau daca se agraveaza cele deja existente, ceea ce semnifica ineficienta tratamentului si impune prezentarea grabnica la medic.
Printre aceste semne si simptome se numara:
- probleme de vedere ce persista si dupa incetarea expunerii la soare
- febra
- episoade de greata si voma
- aparitia deshidratarii ca rezultat direct al imposibilitatii consumului de lichide in cantitate adecvata
- semne cardinale ale infectiei locale (inrosirea zonei, edem, durere locala)
- manifestari alergice.
Cea mai sigura si facila metoda de a preveni aparitia arsurilor este expunerea rationala la soare, folosind produse care sa protejeze pielea de actiunea nociva a radiatiilor ultra-violete, sau evitarea cu desavarsire a expunerii, in cazul persoanelor care prezinta o patologie ce poate fi agravata de radiatii.
1. Evitarea expunerii excesive
Sfaturile medicilor includ :
- evitarea expunerii in timpul dupa-amiezii (mai precis in intervalul orar 10-16), cand intensitatea radiatiilor este la cote maxime
- desfasurarea activitatilor in aer liber doar in zone cu umbra cat mai deasa
- in vederea aprecierii aproximative a expunerii la ultra-violete se poate folosi regula umbrei: o umbra mai mare decat inaltimea persoanei inseamna o expunere mica, in timp ce o umbra cu dimensiuni mai mici atesta o expunere mai mare
- imbracamintea trebuie aleasa in functie de temperatura mediului si trebuie sa includa palarii cu boruri cat mai largi, pentru a acoperi gatul, urechile, ochii, scalpul, haine confectionate din materiale naturale (in, bumbac), cat mai deschise la culoare si cat mai largi si ochelari de soare cu protectie UV.
2. Prevenirea expunerii excesive a copiilor
Nu este recomandata expunerea bebelusilor sub 6 luni la radiatii UV, insa daca acest lucru nu poate fi evitat, se indica aplicarea unui strat subtire de crema protectoare pe fata si pe dosul mainilor.
Copii trebuie invatati de mici regulile de baza pentru a evita arsurile solare, acestea incluzand:
- evitarea expunerii intre orele 10-16
- folosirea unei creme cu factor de protectie solara (SPF) de minim 30
- purtarea hainelor adecvate si a ochelarilor de soare. Chiar si copii sub 1 an ar trebui sa poarte ochelarii cu protectie UV.
3. Protectia solara
In cazul in care evitarea expunerii la soare nu este posibila, se recomanda folosirea produselor speciale de protectie impotriva razelor UV si infrarosii. Eficienta acestor produse este in functie de factorul de protectie, care se recomanda a fi minim 30. Cremele care au specificat pe ambalaj „Spectru larg" se adreseaza atat radiatiilior UV de tip A cat si UV B.Pentru a-si exercita rolul protector, produsele de protectie solara trebuie aplicate cu minim 30 de minute inainte de a iesi in soare (indiferent ca sunt conditionate sub forma de creme, geluri, sprayuri, lotiuni sau unguente). Zonele pe care se aplica sunt, desigur, cele mai expuse la razele soarelui, insistandu-se pe nas, urechi, gat, scalp si buze (se recomanda folosirea de balsamuri speciale de buze cu SPF pentru a preveni uscarea acestora). Stratul de protector trebuie sa fie uniform distribuit si se recomanda respectarea indicatiilor fiecarui producator in parte in ceea ce priveste doza aplicata.
De-a lungul zilei, stratul de crema trebuie reinnoit de 2-3 ori (sau chiar mai frecvent in cazul in care persoana transpira mult sau sta in apa). Eficacitatea cremelor nu este afectata doar de apa sau sudoare, ci si de vant, umiditate atmosferica si altitudine.
Exista insa si producatori care promoveaza creme ce rezista la apa si au capacitatea de a proteja o persoana aproximativ 40 de minute, daca aceasta este in apa. Totusi, majoritatea specialistilor insista in a recomanda pacientilor aplicarea cat mai frecventa a lotiunilor protectoare, indiferent de proprietatile specificate pe ambalaj. Aceste recomandari se datoreaza faptului ca pielea uda este mult mai predispusa sa dezvolte arsuri solare.
Produsele de protectie solara
In continuare sunt prezentate cateva sfaturi in legatura cu alegerea si folosirea cat mai corecta a produselor de protectie solara :
- adultii cu piele sensibila, predispusa arsurilor ar trebui sa foloseasca creme cu SPF de minim 30
- in cazul unei pieli uscate este indicata alegerea unei lotiuni protectoare (nu a unui spray sau gel)
- in cazul pielii grase sau in cazul in care persoana respectiva lucreaza intr-un mediu cu mult praf, se recomanda folosirea unui gel care sa usuce pielea, fara sa lase vreo pelicula la suprafata ei
- pielea sensibila trebuie ingrijita folosind produse fara alcool si fara exces de substante chimice
- in cazul in care persoana prezinta alergii la diferite produse de ingrijire a pieli, aceasta este sfatuita sa aleaga creme de protectie care sa nu contina acid para-aminobenzoic sau parfum (aceste substante fiind incriminate cel mai des in aparitia reactiilor alergice)
- daca expunerea la soare este masiva si inevitabila, persoana respectiva ar trebui sa ia in considerare folosirea unei metode fizice de blocare a tuturor razelor solare de a ajunge in contact cu pielea (de exemplu, folosirea oxidului de zinc)
- daca se impune folosirea unui agent de protectie solara si a unui repelent de insecte, nu este recomandata combinarea concomitenta a celor 2 substante. Se aplica initial crema antisolara si apoi, la un interval variat de timp, repelentul. Trebuie specificat faptul ca protectorul solar trebuie reaplicat la fiecare 2 ore, in acest caz.
- cat timp au petrecut la soare, in ce moment al zilei s-a intamplat si la ce altitudine
- care sunt principalele simptome
- cand au aparut acestea
- daca au aparut si pustule
- daca a fost folosit vreun protector solar, iar daca da, ce SPF a avut
- daca au mai existat in antecedente astfel de probleme, si daca da, care a fost cauza exacta si tratamentul aplicat
- daca exista vreo situatie care sa amelioreze simptomatologia
- ce medicamente s-au administrat pana in prezent cu scopul de a ameliora situatia
- care au fost masurile terapeutice luate si cu ce rezultat
- daca exista factori de risc asociati
- daca exista vreun tratament de fond pentru boli cronice.
sursa:sfatulmedicului.ro
Arsurile tegumentare sunt leziuni ale pielii cauzate de expunerea irationala si abuziva la soare, in lipsa luarii unor masuri de protectie impotriva radiatiilor ultra-violete. Majoritatea acestor arsuri se manifesta clinic prin dureri locale de intensitate moderata, aparute pe fondul unei zone intens eritematoase si cu sensibilitate modificata. In ciuda simptomatologiei, uneori resimtita intens de catre pacient, aceste leziuni sunt superficiale, interesand doar stratul extern al pielii si incadrandu-se in gradul I de arsuri. Acest tip de arsuri poate fi tratat cu succes si la domiciliu, daca se respecta cateva sfaturi medicale de specialitate.Arsurile de gradul II insa, sunt leziuni mai profunde si deci, mai dureroase si care necesita un timp mai indelungat pentru vindecare, ca si un tratament complex. Tegumentul, in acest caz, apare eritematos, edematiat si prezinta flictene (basici sau pustule). Durerea este si ea mai intensa, ceea ce atesta o afectare profunda, implicand chiar si terminatiile nervoase.Expunerea in conditii improprii sau pentru o perioada indelungata la soare, are si alte efecte nocive, pe langa arsurile de piele, cum ar fi:
- insolatie sau alte probleme cauzate de temperaturile excesive
- reactii alergice, atat la radiatiile UV, cat si la unele produse de protectie solara
- probleme de vedere: scaderea acuitatii vizuale, leziuni ale retinei, mergand pana la pierderea partiala sau totala a vederii.
Pericolele pe termen lung includ:
- risc crescut de aparitie a cancerului de piele
- agravarea unor boli ca lupus eritematos, poliartrita reumatoida, psoriazis
- aparitia cataractei (ca efect nociv direct al expunerii intense la soare si de-a lungul unei lungi perioade de timp); cataracta este, la randul ei, una din cauzele de aparitie a cecitatii
- modificari pigmentare si structurale la nivelul pielii - aparitia unor pete maronii sau a ridurilor premature.
Gravitatea acestor probleme depinde in mare masura si de tipul pielii fiecarui individ in parte. Astfel, persoanele cu ten deschis, pistruiat, blonde sau roscate si cu ochii albastrii, sunt mai sensibile la radiatii. Varsta, de asemenea, are si ea un rol important, persoanele predispuse la arsuri fiind cele cu varste extreme: sub 6 ani sau peste 60 de ani.
Intensitatea arsurilor depinde si de:
- momentul expunerii (timpul zilei): exista un risc mai mare de a dezvolta o arsura daca expunerea se face intre orele 10 dimineata si 4 dupa-amiaza, perioada in care intensitatea radiatiilor atinge maximul; nici zilele innorate nu sunt lipsite de riscuri, razele UV putand trece cu usurinta printre nori
- localizarea persoanei langa o suprafata capabila sa reflecte razele solare, cum ar fi: apa, nisipuri albe, zapada sau gheata; reflectandu-se, razele UV isi vor exercita efectele nocive si in aceste conditii
- perioada anului (anotimp) - riscul este mai crescut in timpul verii, datorita pozitiei soarelui
- altitudine: la inaltimi mari, datorita filtrarii scazute a radiatiilor prin straturile atmosferei, arsurile sunt de intensitate si gravitate mai mare
- latitudine (apropierea de Ecuator): cu cat persoana este intr-o zona mai apropiata de Ecuator, cu atat cantitatea de raze ce trece direct prin atmosfera este mai mare
- indexul de radiatii UV al fiecarei zile - este un indicator util pentru aprecierea riscului de aparitie al arsurilor solare pentru ziua in curs.Arsurile pot fi insa prevenite prin luarea unor masuri de protectie inainte si dupa expunerea la soare. Masurile elementare includ:
- reducerea timpului petrecut la soare
- evitarea orelor periculoase (in special daca persoana prezinta si factori de risc pentru expunerea la soare)
- utilizarea produselor de protectie solara
- adaptarea hainelor la temperatura mediului.
Tratamentul la domiciliu include masuri terapeutice ce au scopul de a ameliora simptomatologia unei arsuri de gravitate medie. Astfel, recomandarile specialistilor includ:
- aplicarea de comprese reci pe zonele afectate
- efectuarea frecventa de dusuri cat mai reci
- aplicarea locala de lotiuni calmante, pe baza de aloe vera
- cremele sau lotiunile continand hidrocortizon 1% au, de asemenea, rolul de a calma durerea si de a scadea gradul edemului. De retinut: nu este indicata folosirea unor astfel de creme, fara recomandarea medicului, in cazul copiilor cu varsta sub 2 ani si nici aplicarea lor rectala sau vaginala in cazul copiilor sub 12 ani.
- datorita vasodilatatiei aparute in urma expunerii la soare, pot aparea episoade de hipotensiune arteriala, cefalee sau febra; in aceste cazuri se recomanda consumul de lichide in cantitate cat mai mare (de preferabil, nu foarte reci); pacientul trebuie sa se linisteasca intr-o incapere racoroasa si sa fie intins pe pat pana cand simptomatologia se amelioreaza
- de asemenea, aplicarea locala de comprese cu lapte sau infuzie de musetel are rol benefic in calmarea durerilor produse de arsuri
- ungerea zonei cu ulei de salvie sau de levantica
- in ceea ce priveste cojirea pielii dupa o arsura, aceasta este o etapa fireasca a procesului de vindecare si nu poate fi tratata in mod particular. Insa exista lotiuni care scad intensitatea pruritului ce acompaniaza acest proces.
Medicamente eliberate fara reteta
Tratamentul specific al durerii si febrei se poate realiza cu medicamente pentru a caror eliberare pacientul nu necesita prescriptie medicala speciala, fiind incluse in clasa OTC (over the counter), cum ar fi:
- Algocalmin sau Piafen (administrate seara, la culcare)
- AINS (anti-inflamatorii nesteroidiene): Ibuprofen, Ketoprofen, Aspirina.
De retinut!
In cazul in care pacientul recurge la autoadministrarea medicatiei antipiretice sau antialgice, se recomanda urmatoarele:
- citirea cu atentie a informatiilor prezentate pe ambalaj si a prospectului
- respectarea dozei recomandata de producator
- evitarea medicamentelor la care au existat deja episoade alergice in antecedente
- evitarea administrarii de aspirina persoanelor sub 20 de ani, in special in absenta administrarii concomitente a unui protector gastric
- femeile insarcinate trebuie sa evite administrarea medicatiei in absenta unei recomandari specializate, iar in cazul in care se impune administrarea unor astfel de medicamente, se recomanda folosirea exclusiva a Algocalminului.
Tratamentul flictenelor
Tratamentul ambulator al arsurilor solare are ca scop principal ameliorarea durerii, prevenirea aparitiei infectiilor locale si favorizarea vindecarii. In cazul in care arsura a fost mai profunda, interesand mai multe straturi ale tegumentului si avand ca rezultat aparitia unor pustule, recomandarile specialistilor in ceea ce priveste ingrijirea acestora includ:
- evitarea agresarii (in sensul spargerii) acestora; in general, pustulele mici si integre se vindeca spontan, neavand nevoie de un tratament preferential
- evitarea acoperirii lor, aceasta facandu-se doar daca exista riscul spargerii, de exemplu prin frecarea unei piese de imbracaminte de suprafata lor
- in cazul in care se impune acoperirea lor, pentru a le proteja integritatea, aceasta trebuie facuta aplicand un bandaj necompresiv, ale carui mijloace de fixare sa fie la distanta de baza pustulei.
De retinut!
In cazul realizarii unui bandaj la nivelul membrului superior sau inferior, indiferent de segmentul interesat, mijlocul de fixare al acestuia (de exemplu, leucoplastul) nu trebuie sa realizeze compresie pe vasele sau nervii subiacenti. In cazul in care este fixat prea strans exista riscul de intrerupere a fluxului sangvin in zona, ceea ce poate antrena aparitia altor complicatii (durere, parestezii, aparitia edemului, modificari de temperatura cutanata) care treneaza vindecarea efectiva a zonei.
Prevenirea suprainfectiei
De asemenea, medicii sfatuiesc pacientii urmatoarele:
- sa se spele atent pe maini cu apa si sapun inainte de a atinge pustulele, deoarece acestea se pot infecta foarte usor
- in cazul in care pustulele au dimensiuni mai mari, se indica drenarea continutului, acordand atentie maxima mijloacelor de asepsie.
Drenarea se poate realiza folosind un ac steril de seringa sau un ac curatat atent in prealabil cu alcool medicinal sau apa si sapun. Pustula va fi punctionata la baza, iar lichidul se va scurge prin orificiul astfel creat. Pentru a se drena in totalitate continutul acesteia, se recomanda apasarea cu degetul pe suprafata flictenei, in vederea unei goliri cat mai complete. Dupa eliminarea continutului se va spala suprafata pustulei si se va sterge doar cu miscari usoare de tamponare, folosind un tifon curat. Nu se recomanda indepartarea membranei de la suprafata nici chiar dupa drenaj, decat daca aceasta se rupe sau se infecteaza, acumuland puroi sub ea.
Este indicata aplicarea unui unguent pe baza de antibiotic, cum ar fi Bacitracina sau Polimixina B (in cazul in care nu exista reactii adverse la astfel de substante). Aplicarea unei astfel de alifii are dublu rol: previne aparitia unei infectii si impiedica lipirea bandajului de suprafata pustulei. Se va evita pe cat posibil aplicarea de substante iodate sau alcool medicinal pe suprafata flictenelor, deoarece acestea incetinesc procesul de vindecare. De asemenea, trebuie evitata folosirea substantelor la care pacientul stie ca prezinta reactii alergice.Daca dupa aplicarea bandajului tegumentul subiacent devine intens pruriginos sau apare o eruptie cutanata in jurul leziunii de baza, este indicata oprirea imediata a folosirii unguentului. Pentru a preveni aparitia infectiilor, se recomanda schimbarea zilnica a bandajului. In vederea facilitarii dezlipirii sale, acesta se poate introduce in apa rece. Pacientilor le este recomandat sa evite pe cat posibil acoperirea pustulelor cu obiecte vestimentare pana la vindecarea acestora, si sa fie atenti la aparitia eventualelor infectii locale ce se pot dezvolta si care sunt anuntate de simptome ca:
- accentuarea durerii si edemului local
- inrosirea excesiva a zonei
- cresterea temperaturii cutanate in jurul flictenei
- formarea si scurgerea de puroi
- marirea in volum a nodulilor limfatici din regiunea gatului, axilei sau din zona inghinala
- aparitia febrei.
Atentionari speciale
Pacientul este sfatuit sa urmareasca atent daca in timpul tratamentului ambulator apar simptome noi sau daca se agraveaza cele deja existente, ceea ce semnifica ineficienta tratamentului si impune prezentarea grabnica la medic.
Printre aceste semne si simptome se numara:
- probleme de vedere ce persista si dupa incetarea expunerii la soare
- febra
- episoade de greata si voma
- aparitia deshidratarii ca rezultat direct al imposibilitatii consumului de lichide in cantitate adecvata
- semne cardinale ale infectiei locale (inrosirea zonei, edem, durere locala)
- manifestari alergice.
Cea mai sigura si facila metoda de a preveni aparitia arsurilor este expunerea rationala la soare, folosind produse care sa protejeze pielea de actiunea nociva a radiatiilor ultra-violete, sau evitarea cu desavarsire a expunerii, in cazul persoanelor care prezinta o patologie ce poate fi agravata de radiatii.
1. Evitarea expunerii excesive
Sfaturile medicilor includ :
- evitarea expunerii in timpul dupa-amiezii (mai precis in intervalul orar 10-16), cand intensitatea radiatiilor este la cote maxime
- desfasurarea activitatilor in aer liber doar in zone cu umbra cat mai deasa
- in vederea aprecierii aproximative a expunerii la ultra-violete se poate folosi regula umbrei: o umbra mai mare decat inaltimea persoanei inseamna o expunere mica, in timp ce o umbra cu dimensiuni mai mici atesta o expunere mai mare
- imbracamintea trebuie aleasa in functie de temperatura mediului si trebuie sa includa palarii cu boruri cat mai largi, pentru a acoperi gatul, urechile, ochii, scalpul, haine confectionate din materiale naturale (in, bumbac), cat mai deschise la culoare si cat mai largi si ochelari de soare cu protectie UV.
2. Prevenirea expunerii excesive a copiilor
Nu este recomandata expunerea bebelusilor sub 6 luni la radiatii UV, insa daca acest lucru nu poate fi evitat, se indica aplicarea unui strat subtire de crema protectoare pe fata si pe dosul mainilor.
Copii trebuie invatati de mici regulile de baza pentru a evita arsurile solare, acestea incluzand:
- evitarea expunerii intre orele 10-16
- folosirea unei creme cu factor de protectie solara (SPF) de minim 30
- purtarea hainelor adecvate si a ochelarilor de soare. Chiar si copii sub 1 an ar trebui sa poarte ochelarii cu protectie UV.
3. Protectia solara
In cazul in care evitarea expunerii la soare nu este posibila, se recomanda folosirea produselor speciale de protectie impotriva razelor UV si infrarosii. Eficienta acestor produse este in functie de factorul de protectie, care se recomanda a fi minim 30. Cremele care au specificat pe ambalaj „Spectru larg" se adreseaza atat radiatiilior UV de tip A cat si UV B.Pentru a-si exercita rolul protector, produsele de protectie solara trebuie aplicate cu minim 30 de minute inainte de a iesi in soare (indiferent ca sunt conditionate sub forma de creme, geluri, sprayuri, lotiuni sau unguente). Zonele pe care se aplica sunt, desigur, cele mai expuse la razele soarelui, insistandu-se pe nas, urechi, gat, scalp si buze (se recomanda folosirea de balsamuri speciale de buze cu SPF pentru a preveni uscarea acestora). Stratul de protector trebuie sa fie uniform distribuit si se recomanda respectarea indicatiilor fiecarui producator in parte in ceea ce priveste doza aplicata.
De-a lungul zilei, stratul de crema trebuie reinnoit de 2-3 ori (sau chiar mai frecvent in cazul in care persoana transpira mult sau sta in apa). Eficacitatea cremelor nu este afectata doar de apa sau sudoare, ci si de vant, umiditate atmosferica si altitudine.
Exista insa si producatori care promoveaza creme ce rezista la apa si au capacitatea de a proteja o persoana aproximativ 40 de minute, daca aceasta este in apa. Totusi, majoritatea specialistilor insista in a recomanda pacientilor aplicarea cat mai frecventa a lotiunilor protectoare, indiferent de proprietatile specificate pe ambalaj. Aceste recomandari se datoreaza faptului ca pielea uda este mult mai predispusa sa dezvolte arsuri solare.
Produsele de protectie solara
In continuare sunt prezentate cateva sfaturi in legatura cu alegerea si folosirea cat mai corecta a produselor de protectie solara :
- adultii cu piele sensibila, predispusa arsurilor ar trebui sa foloseasca creme cu SPF de minim 30
- in cazul unei pieli uscate este indicata alegerea unei lotiuni protectoare (nu a unui spray sau gel)
- in cazul pielii grase sau in cazul in care persoana respectiva lucreaza intr-un mediu cu mult praf, se recomanda folosirea unui gel care sa usuce pielea, fara sa lase vreo pelicula la suprafata ei
- pielea sensibila trebuie ingrijita folosind produse fara alcool si fara exces de substante chimice
- in cazul in care persoana prezinta alergii la diferite produse de ingrijire a pieli, aceasta este sfatuita sa aleaga creme de protectie care sa nu contina acid para-aminobenzoic sau parfum (aceste substante fiind incriminate cel mai des in aparitia reactiilor alergice)
- daca expunerea la soare este masiva si inevitabila, persoana respectiva ar trebui sa ia in considerare folosirea unei metode fizice de blocare a tuturor razelor solare de a ajunge in contact cu pielea (de exemplu, folosirea oxidului de zinc)
- daca se impune folosirea unui agent de protectie solara si a unui repelent de insecte, nu este recomandata combinarea concomitenta a celor 2 substante. Se aplica initial crema antisolara si apoi, la un interval variat de timp, repelentul. Trebuie specificat faptul ca protectorul solar trebuie reaplicat la fiecare 2 ore, in acest caz.
Pregatirea vizitei la medic
Pacientii isi pot ajuta medicul specialist in stabilirea unui diagnostic cat mai corect, ceea ce implica aplicarea prompta a unui tratament corespunzator, daca isi pregatesc cu atentie vizita la cabinetul acestuia, pregatind din timp raspunsul la cateva intrebari in legatura cu starea lor actuala de sanatate, cum ar fi:- care sunt principalele simptome
- cand au aparut acestea
- daca au aparut si pustule
- daca a fost folosit vreun protector solar, iar daca da, ce SPF a avut
- daca au mai existat in antecedente astfel de probleme, si daca da, care a fost cauza exacta si tratamentul aplicat
- daca exista vreo situatie care sa amelioreze simptomatologia
- ce medicamente s-au administrat pana in prezent cu scopul de a ameliora situatia
- care au fost masurile terapeutice luate si cu ce rezultat
- daca exista factori de risc asociati
- daca exista vreun tratament de fond pentru boli cronice.
sursa:sfatulmedicului.ro
24 mai 2012
Top 3 vitamine pentru cresterea fertilitatii la barbati
Administrarea suplimentelor in vederea stimularii cantitatii de material seminal pentru a spori fertilitatea masculina este importanta. Totusi
este necesar sa se urmeze o dieta care contine alimente nutritive
pentru ca aceste suplimente sa ajute la cresterea fertilitatii. Credeti
sau nu, alimentele consumate joaca un rol cheie in fertilitatea
masculina in aceea ce priveste cresterea productiei de testosteron,
volumul materialului seminal, precum si a calitatii spermei.
Vitaminele
sunt pietrele de temelie ale fertilitatii masculine, furnizand
substantele nutritive corespunzatoare sistemului de reproducere. Vitaminele
optimizeaza nivelul de material seminal din testicule, repara
disfunctionalitatea celulelor spermatice si creste motilitatea
spermatozoizilor, reducand timpul de conceptie. Daca nu
consumati cantitati adecvate de vitamine, fertilitatea dumneavoastra
poate avea de suferit. Fertilitatea poate fi crescuta prin adaugarea in
dieta a urmatoarelor vitamine: zinc, vitamina E si vitamina C.
Spermatozoizii depind de zinc pentru a mentine nealterata structura ADN-ului. Conform studiilor, suplimentele cu zinc determina cresterea semnificativa a productiei de sperma, motilitatea si calitatea spermei, sporind in acelasi timp volumul de material seminal din testicule. Este demonstrat ca deficienta de zinc este strans legata de scaderea fertilitatii, a motilitatii spermei si a leziunilor celulelor spermatice. Fara zinc, fertilitatea va fi afectata. Incorporati zincul in dieta dumneavoastra prin consumul de multivitamine sau consumati alimente bogate in zinc. Stridiile si nucile de pin sunt alimente bogate in zinc, iar consumul acestora va mentine ridicat nivelul fertilitatii masculine.
Aceasta vitamina este folosita in special pentru tratamentul pielii uscate sau ridate, dar vitamina E trateaza si infertilitatea. S-a demonstrat ca vitamina E creste calitatea si cantitatea spermei. Antioxidantii prezenti in vitamina E cresc potenta prin reducerea efectelor negative ale radicalilor liberi. Vitamina E contribuie la reducerea daunelor in ceea ce priveste calitatea spermei, in timp ce permite sistemului de reproducere masculin sa sintetizeze mai multa sperma. Acest lucru creste radical fertilitatea. Expertii in fertilitatea recomanda o doza zilnica de pana la 1000 mg de vitamina E, prin consumul de alimente bogate in aceasta vitamina cum ar fi legume de culoare verde inchis, nuci si cereale fortificate. Vitamina E este usor de introdus in dieta zilnica prin aceste alimente si mentine ridicat nivelul fertilitatii masculine.
Exista dovezi solide ca vitamina C creste fertilitatea masculina, prin evitarea aparitiei spermei lipicioase, o conditie in care spermatozoizii se lipesc intre ei si reduc cantitatea si calitatea materialului seminal. Vitamina C ajuta la separarea moleculelor spermatice si astfel, la cresterea volumului de sperma. Continutul de vitamina C din organism se poate imbunatati prin consumul de alimente bogate in aceasta vitamina, cum ar fi portocalele, broccoli, ardei iute si cartofi. Majoritatea fructelor contin suficienta vitamina C pentru intreaga zi. Se recomanda pana la 1000 de mg de vitamina C pe zi, in lupta impotriva infertilitatii. Multe dintre alimentele enumerate, sunt benefice sanatatii generale, implicit fertilitatii. Consumati fructe cu frunze verde inchis si cereale integrale, pentru a spori in mod natural fertilitatea.
sursa:sfatulmedicului.ro
Spermatozoizii depind de zinc pentru a mentine nealterata structura ADN-ului. Conform studiilor, suplimentele cu zinc determina cresterea semnificativa a productiei de sperma, motilitatea si calitatea spermei, sporind in acelasi timp volumul de material seminal din testicule. Este demonstrat ca deficienta de zinc este strans legata de scaderea fertilitatii, a motilitatii spermei si a leziunilor celulelor spermatice. Fara zinc, fertilitatea va fi afectata. Incorporati zincul in dieta dumneavoastra prin consumul de multivitamine sau consumati alimente bogate in zinc. Stridiile si nucile de pin sunt alimente bogate in zinc, iar consumul acestora va mentine ridicat nivelul fertilitatii masculine.
Aceasta vitamina este folosita in special pentru tratamentul pielii uscate sau ridate, dar vitamina E trateaza si infertilitatea. S-a demonstrat ca vitamina E creste calitatea si cantitatea spermei. Antioxidantii prezenti in vitamina E cresc potenta prin reducerea efectelor negative ale radicalilor liberi. Vitamina E contribuie la reducerea daunelor in ceea ce priveste calitatea spermei, in timp ce permite sistemului de reproducere masculin sa sintetizeze mai multa sperma. Acest lucru creste radical fertilitatea. Expertii in fertilitatea recomanda o doza zilnica de pana la 1000 mg de vitamina E, prin consumul de alimente bogate in aceasta vitamina cum ar fi legume de culoare verde inchis, nuci si cereale fortificate. Vitamina E este usor de introdus in dieta zilnica prin aceste alimente si mentine ridicat nivelul fertilitatii masculine.
Exista dovezi solide ca vitamina C creste fertilitatea masculina, prin evitarea aparitiei spermei lipicioase, o conditie in care spermatozoizii se lipesc intre ei si reduc cantitatea si calitatea materialului seminal. Vitamina C ajuta la separarea moleculelor spermatice si astfel, la cresterea volumului de sperma. Continutul de vitamina C din organism se poate imbunatati prin consumul de alimente bogate in aceasta vitamina, cum ar fi portocalele, broccoli, ardei iute si cartofi. Majoritatea fructelor contin suficienta vitamina C pentru intreaga zi. Se recomanda pana la 1000 de mg de vitamina C pe zi, in lupta impotriva infertilitatii. Multe dintre alimentele enumerate, sunt benefice sanatatii generale, implicit fertilitatii. Consumati fructe cu frunze verde inchis si cereale integrale, pentru a spori in mod natural fertilitatea.
sursa:sfatulmedicului.ro
23 mai 2012
Anemia prin deficit de vitamina B12
Anemia
prin deficit de vitamina B12 reprezinta o afectiune hematologica care
apare in momentul in care nu exista suficienta vitamina in corp.
Vitamina B12 (denumita si cobalamina) ajuta la sinteza de eritrocite (globule rosii).
Eritrocitele transporta in corp oxigenul la celule si indeparteaza
rezidurile. Fara o cantitate corespunzatoare de vitamina B12,
organismul nu va sintetiza suficiente eritrocite si astfel celulelor nu
li se va furniza oxigenul necesar.
Anemia
prin deficit de vitamina B12 apare de obicei cand organismul nu poate
absoarbe aceasta vitamina din alimente. Aceasta se poate intampla daca
este prezenta anemia pernicioasa. In cazul anemiei pernicioase
organismul distruge celulele de la nivelul stomacului care sunt
responsabile de absorbtia vitaminei B12:
- pacientul a suferit o interventie chirurgicala pentru indepartarea unei portiuni a stomacului sau a ultimului segment al intestinului subtire (ileon)
- sunt prezente afectiuni digestive, ca si sprue (denumita si boala celiaca), boala Crohn, infectii bacteriene si parazitare ale intestinului subtire
- consum cronic de medicamente pentru stomac si pentru ulcer, ca de exemplu omeprazol (Prilosec) si lansoprazol (Prevacid)
- mai rar se dezvolta in cazul unei diete cu aport inadecvat de vitamina B12. Persoanele cu risc sunt reprezentate de vegetarieni, varstnici care nu au o alimentatie variata si de persoanele cu alcoolism cronic.
In
cazul formelor usoare de anemie prin deficit de vitamina B12, s-ar
putea sa nu apara simptome sau acestea sa treaca neobservate. Unele
persoane considera aceasta afectiune a fi doar rezultatul inaintarii in
varsta. Simptomele apar in timp,de-a lungul anilor pe masura ce
cantitatea de vitamina B12 absorbita de organism se diminueaza si
depozitele de vitamina B12 sunt epuizate. Daca anemia se agraveaza pot
fi prezente urmatoarele simptome:
- stare generala alterata
- oboseala
- fotofobie
- aspect palid
- sensibilitate dureroasa, rosiata sau sangerare la nivelul limbii
- pierderea gustului si apetitului alimentar cu scadere in greutate
- diaree sau constipatie
- tahicardie sau dureri precordiale
- expir diminuat
- concentratia redusa de vitamina B12 cauzeaza afectarea creierului si a celulelor nervoase. Simptomele determinate de aceasta cauza pot fi primele observate. Acestea pot cuprinde:
- paralizii sau parestezii (furnicaturi) la nivelul degetelor de la maini si de la picioare
- tulburari de echilibru si coordonare
- neglijenta
- depresie
- confuzie
- dificultati de gandire si concentrare
- judecata deteriorata si control slab al impulsurilor
- diminuarea sensibilitatii vibratile
- tinitus (tiuituri in urechi)
- dementa, declin al statusului mental care devine suficient de grava ca sa interfere cu activitatea zilnica.
Daca este suspectata anemia
prin deficit de vitamina B12, medicul va efectua un examen obiectiv
complet si o anamneza detaliata in legatura cu antecedentele medicale
personale si cu simptomele prezente. Se vor efectua diferite analize
sanguine, ca de exemplu:
- hemoleucograma - acest test furnizeaza informatii importante despre tipul si numarul de celule sanguine. Prezenta unui numar scazut de eritrocite reprezinta un semn de anemie. Anemia prin deficit de vitamina B12 determina sinteza unor eritrocite de dimensiuni mai mari decat in mod normal, denumite si macrocite (adica "celule mari") sau celule mari imature (anemie megaloblastica)
- testul cu homocisteina si acid metil malonic. Nivelul acestei substante in sange creste pe masura ce nivelul de vitamina B12 diminueaza. Aceste teste pot fi mai sigure pentru diagnosticul deficitului de vitamina, decat pentru testarea concentratiei de vitamina B12
- testul cu vitamina B12 – utilizat pentru a masura nivelul acestei vitamine in sange. Totusi, multe persoane cu acest tip de anemie au un nivel normal de vitamina B12 in sange in momentul testarii
- testul cu acid folic – acidul folic reprezinta alt tip de vitamina B12. Unele persoane prezinta asociat anemiei cu deficit de vitamina B12 si anemie cu deficit de acid folic, ambele afectiuni cauzand simptome similare
- testul cu lactat dehidrogenaza – lactat dehidrogenaza reprezinta o enzima intalnita in mod normal in cantitati reduse in diferite tesuturi ale corpului, inclusiv in sange. Un nivel sanguin crescut de LDH coroborat cu rezultatele altor investigatii ajuta in sustinerea diagnosticului de anemie prin deficit de vitamina B12
- teste pentru detectarea prezentei diferitelor tipuri de anticorpi ajuta in diagnosticul anemiei pernicioase
- testul Schilling este un test urinar care poate fi utilizat pentru diferentierea anemiei pernicioase de alte cauze de anemie. Totusi, aceste teste sunt rareori efectuate deoarece este dificil de manipulat si de folosit o substanta radioactiva.
- prezenta anemiei pernicioase poate creste riscul de a dezvolta cancer de stomac. Daca este prezenta anemia pernicioasa, trebuie consultat medicul fiind necesar screening-ul pentru cancerul de stomac.
Anemia cu deficit de vitamina B12 este tratata prin tratament substitutiv cu doze crescute de vitamina B12. Dupa ce nivelul de vitamina B12 revine la normal, organismul va sintetiza mai multe eritrocite
si simptomele vor disparea. Totusi, majoritatea persoanelor necesita
tratamentul suplimentar pentru tot restul vietii pentru a preveni
recidiva bolii. Se recomanda aceasta deoarece cauza cea mai frecventa
de deficit de vitamina B12 este reprezentata de absorbtia redusa de la
nivelul intestinului. Daca se opreste tratamentul substitutiv
concentratia de vitamina B12 va scadea din nou.
La inceput se incepe cu doze mari de vitamina B12 (100-1000 mcg). Dozele sunt in mod obisnuit administrate zilnic sau saptamanal si apoi o doza la trei luni. Uneori medicul recomanda utilizarea unor doze mari (1000-2000 de mcg zilnic). Majoritatea persoanelor prezinta o ameliorare a simptomelor din primele zile ale inceperii tratamentului. Daca alta afectiune interfereaza cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12, medicul va trata afectiunea asociata concomitent cu deficitul de vitamina B12. De exemplu o enterita bacteriana (infectie bacteriana a intestinului) poate fi tratata cu antibiotice. Deseori anemia cu deficit de vitamina B12 este diagnosticata doar in formele moderate sau severe, deoarece anemia are un debut insidios (lent, treptat) si simptomele pot fi subtile. Formele grave de anemie, pot necesita transfuzii de sange. Varstnicilor carora li s-au administrat transfuzii sanguine trebuie sa li se acorde o ingrijire speciala pentru a evita insuficienta cardiaca si edemul pulmonar.
Tratamentul poate sa nu amelioreze complet simptomele datorate afectarii creierului si celulelor nervoase.
Medicul va verifica cantitatea de vitamina B12 dupa cateva luni pentru a se asigura ca tratamentul este eficient. Trebuie administrat tratamentul medicamentos sau injectabil conform sfatului medicului pentru a se asigura ca afectiunea nu reapare. Majoritatea oamenilor au nevoie sa-si administreze tratamentul medicamentos sau injectabil pentru tot restul vietii.
O alta forma de tratament este reprezentata de vitamina B12 sub forma de spray nasal (Nascobal). Totusi, spray-ul nazal este mai scump decat fiolele sau tabletele si nu este folosit in mod obisnuit. Pentru imbunatatirea starii de sanatate se poate recurge la o dieta variata, care sa cuprinda carne, lapte, branza si oua, care reprezinta o sursa buna de vitamina B12. De asemenea se recomanda consumul de alimente care contin acid folic, un alt tip de vitamina B. Acestea cuprind vegetalele cu frunze verzi, citricele si cerealele integrale.
Nu se recomanda consumul de alcool pe durata tratamentului deficitului de vitamina B12. Alcoolul interfera cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12.
De retinut!
Forma
standard de tratament pentru anemia cu deficit de vitamina B12 este
reprezentata de fiole de vitamina B12 administrate injectabil
intramuscular. Pentru multe persoane insa, tratamentul medicamentos in
doza crescuta poate fi la fel de eficient ca si tratamentul injectabil.
Tabletele sunt mai ieftine si mai confortabil de administrat. Daca s-a
administrat tratament injectabil anterior, pacientul poate cere
medicului sa-i schimbe tratamentul injectabil cu cel oral. Vor fi
necesare teste de urmarire pentru a se asigura ca organismul absoarbe vitaminele din tablete.
In cazul anemiei cu deficit de vitamina B12 se pot lua cateva masuri pentru a imbunatati starea de sanatate:
- se recomanda o dieta variata care furnizeaza o cantitate suficienta de vitamina B12 pentru nevoile organismului. Daca nu se consuma nici un aliment de origine animala (incluzand carne, lapte, branza si oua) se poate prelua vitamina B12 consumand alimente imbogatite cu aceasta vitamina sau prin administrarea tabletelor ce contin vitamina
- se recomanda consumul de alimente care contin acid folic (folati), alt tip de vitamina B12. Este importanta instituirea dietei in mod particular dupa inceperea tratamentului pentru anemia cu deficit de vitamina B12. Alimentele care contin acid folic cuprind vegetalele cu frunze verzi, citricele si cerealele integrale
- evitarea consumului de alcool in timpul tratamentului pentru deficitul de vitamina B12. Alcoolul interfereaza cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12.
Daca se descopera un nivel sanguin scazut de fier, sunt necesare administrarea de suplimente ce contin fier.
Daca s-a administrat tratament injectabil sa se consulte medicul daca se poate substitui cu tratamentul medicamentos. Pentru multe persoane tratamentul medicamentos cu doze mari de vitamina B12 (1000 – 2000 mcg/zi) poate fi la fel de eficient ca si tratamentul parenteral. Tabletele sunt mai ieftine si mai confortabil de administrat. Va fi necesara efectuarea de teste pentru a se asigura ca organismul absoarbe vitamina continuta in tablete.
Daca se recomanda tratamentul injectabil, pacientul poate invata sa-si faca singur. Medicul poate instrui pacientul cum sa depoziteze tabletele si unde sa-si administreze injectiile. Daca pacientul nu este dispus sa-si faca singur injectiile, un membru al familiei poate invata sa efectueze injectiile. Este necesara administrarea tratamentului injectabil sau medicamentos conform sfatului medicului pentru a evita recidiva deficientei. Majoritatea bolnavilor necesita administrarea tratamentului medicamentos si a celui injectabil pentru tot restul vietii.
sursa:sfatulmedicului.ro
22 mai 2012
Scorbutul - deficitul de vitamina C
Scorbutul este afectiunea cauzata de existenta unui nivel scazut de vitamina C
(acid ascorbic) in organism. Denumirea provine din latina, fiind o
afectiune cunoscuta inca din timpurile antice grecesti si egiptene.
Scorbutul este frecvent asociat cu povestiri despre marinarii din
secolele al 16-lea si al 18-lea care navigau in curse lungi, vreme
indelungata, fara sa ofere organismului suficienta vitamina C, fapt ce a
dus la deteriorarea starii lor de sanatate. In prezent, cazurile de
scorbut sunt destul de rare.
Pacientii cu aceasta afectiune nu sintetizeaza vitamina C (necesara pentru producerea de colagen si absorbtia fierului) in mod natural, motiv pentru care trebuie sa asimileze aceasta vitamina din surse externe (cum ar fi citricele).
Orice persoana trebuie sa consume fructe sau legume care contin sau sunt imbogatite cu vitamina C, pentru a evita deficitul acestei vitamine, cunoscut sub numele de scorbut.
Pacientii cu aceasta afectiune nu sintetizeaza vitamina C (necesara pentru producerea de colagen si absorbtia fierului) in mod natural, motiv pentru care trebuie sa asimileze aceasta vitamina din surse externe (cum ar fi citricele).
Orice persoana trebuie sa consume fructe sau legume care contin sau sunt imbogatite cu vitamina C, pentru a evita deficitul acestei vitamine, cunoscut sub numele de scorbut.
Multe
persoane au decedat din cauza acestei afectiuni, pana cand aceasta a
fost descoperita de specialisti si s-a demonstrat ca poate fi vindecata
in mod eficient si chiar prevenita prin consumul de vitamina C din lamai, portocale, dar si alte alimente. Scorbutul este o afectiune destul de rara in societatea moderna, intrucat majoritatea oamenilor au acces la fructe si legume proaspete bogate in vitamina C, pe tot parcursul anului. Cu toate acestea, exista o serie de oameni predispusi la aceasta boala:
→ persoanele cu malnutritie cronica (subnutriti) sau cei care mananca mai putin de 2 portii de fructe/legume pe zi
- alcoolici
- varstnici
- barbati care locuiesc singuri
- copii
- persoane care urmeaza constant diete pentru slabit sau nu mananca sanatos
- persoane care sufera de tulburari psihice (iluzii sau teama de anumite alimente, tentative de sinucidere prin autoinfometare, tulburari de alimentatie)
→ persoanele cu afectiuni medicale care impiedica asimilarea sau absorbtia de vitamina C
- pacienti dializati
- pacientii cu boala Crohn sau alte boli inflamatorii intestinale
- sindrom de malabsorbtie
- dispepsie severa
→ Tarile slab dezvoltate, din lumea a treia, sau populatiile care se hranesc in mod special cu cereale, fara a avea acces la fructe sau legume proaspete.
Principala cauza a scorbutului este aportul insuficient de vitamina C (acid ascorbic). Acest lucru se poate intampla din cauza comoditatii, ignorantei, anorexiei, dietelor restrictive (impuse de alergii, capricii alimentare, etc.), a dificultatii de a asimila sau ingera anumite alimente pe cale orala.
Simptomele scorbutului se dezvolta, in general, dupa cel putin 3 luni de deficit sever sau total de vitamina C. Initial, bolnavii se plang de slabiciune, oboseala, apatie, dureri de membre (mai ales de picioare). Netratat, scorbutul poate determina complicatii si manifestari severe.
Primele semne ale prezentei scorbutului sunt diminuarea apetitului, scaderea in greutate, diareea, respiratia sacadata, febra, iritabilitate, sensibilitate, umflaturi si disconfort la nivelul picioarelor, sangerari (hemoragii) si chiar paralizie.
Pe masura ce boala progreseaza, pacientul se confrunta cu sangerari ale gingiilor, hemoragii si pete la nivelul pielii si mucoaselor, sensibilitatea dintilor, sangerari ale ochilor, proptosis al globului ocular, dureri de articulatii, vindecarea lenta a plagilor, hiperkeratoza, sindrom sica (boala autoimuna care afecteaza tesutul conjunctiv), crampe musculare, paloare, par fragil si despicat. La sugari, scorbutul se manifesta prin anxietate si iritabilitate, iar in cazuri destul de rare se manifesta hemoragie subperiostala.
Manifestari cutanate - papule perifolicular hiperkeratoice, de regula, la nivelul gambelor. Acestea apar ca niste pete asemanatoare unor vanatai albastrui-rosiatice, in jurul foliculilor de par. Firele centrale de par sunt rasucite si se rup cu usurinta. Petele se pot uni, formand o suprafata mare de purpura palpabila sau echimoze (vanatai).
Probleme ale cavitatii bucale - gingiile se inflameaza si devin foarte sensibile. Orice frecare usoara poate provoca sangerarea lor. Deseori acest lucru se intampla in bolile dentare ca urmare a igienei orale deficitare.
Tulburari musculo-scheletale - se pot declansa hemoragii la nivelul articulatiilor provocand disconfort si dureri majore. Articulatiile se pot inflama si pot deveni sensibile, iar durerea poate fi atat de grava incat bolnavii nu se pot deplasa.
Boli de ochi - pacientii cu scorbut se pot confrunta cu sindromul ochiului uscat, iritare, sensibilitate la lumina, vedere incetosata. De asemenea, pot aparea si hemoragii ale conjunctivei si ale nervului optic.
Initial, medicii vor face examinari fizice pentru a depista simptomele descrise mai sus. Valorile vitaminei C se pot afla prin teste de laborator care analizeaza nivelurile serice de acid ascorbic (sau a concentratiei de acid ascorbic in globulele albe din sange). Uneori se recomanda teste radiologice pentru a se descoperi modul in care scorbutul a afectat deja organismul.
Tratamentul presupune administrarea pe cale orala a suplimentelor cu vitamina C. Doza pentru adulti este de 800-1000 mg/zi, timp de cel putin o saptamana, apoi 400 mg/zi pana la recuperarea completa. In cazul copiilor se recomanda 150-300 mg/zi timp de o luna. De obicei, ameliorarea simptomelor se observa in primele 24 de ore de la inceperea tratamentului. Scorbutul nu lasa urmari grave, cu exceptia pierderii dintilor.
Prevenirea scorbutului se face usor, prin asigurarea aportului zilinic de vitamina C (30-60 mg/zi) - 5 portii de fructe si legume pe zi sunt suficiente pentru mentinerea vitaminei C in limite normale.
Alimente cu un continut bogat in vitamina C:
- portocale;
- lamai;
- coacaze negre;
- guava;
- kiwi;
- papaya;
- rosii;
- capsuni;
- cartofi;
- morcovi;
- ardei gras;
- broccoli;
- cartofi;
- varza;
- spanac;
- stridii;
- ficat.
sursa:sfatulmedicului.ro
→ persoanele cu malnutritie cronica (subnutriti) sau cei care mananca mai putin de 2 portii de fructe/legume pe zi
- alcoolici
- varstnici
- barbati care locuiesc singuri
- copii
- persoane care urmeaza constant diete pentru slabit sau nu mananca sanatos
- persoane care sufera de tulburari psihice (iluzii sau teama de anumite alimente, tentative de sinucidere prin autoinfometare, tulburari de alimentatie)
→ persoanele cu afectiuni medicale care impiedica asimilarea sau absorbtia de vitamina C
- pacienti dializati
- pacientii cu boala Crohn sau alte boli inflamatorii intestinale
- sindrom de malabsorbtie
- dispepsie severa
→ Tarile slab dezvoltate, din lumea a treia, sau populatiile care se hranesc in mod special cu cereale, fara a avea acces la fructe sau legume proaspete.
Principala cauza a scorbutului este aportul insuficient de vitamina C (acid ascorbic). Acest lucru se poate intampla din cauza comoditatii, ignorantei, anorexiei, dietelor restrictive (impuse de alergii, capricii alimentare, etc.), a dificultatii de a asimila sau ingera anumite alimente pe cale orala.
Simptomele scorbutului se dezvolta, in general, dupa cel putin 3 luni de deficit sever sau total de vitamina C. Initial, bolnavii se plang de slabiciune, oboseala, apatie, dureri de membre (mai ales de picioare). Netratat, scorbutul poate determina complicatii si manifestari severe.
Primele semne ale prezentei scorbutului sunt diminuarea apetitului, scaderea in greutate, diareea, respiratia sacadata, febra, iritabilitate, sensibilitate, umflaturi si disconfort la nivelul picioarelor, sangerari (hemoragii) si chiar paralizie.
Pe masura ce boala progreseaza, pacientul se confrunta cu sangerari ale gingiilor, hemoragii si pete la nivelul pielii si mucoaselor, sensibilitatea dintilor, sangerari ale ochilor, proptosis al globului ocular, dureri de articulatii, vindecarea lenta a plagilor, hiperkeratoza, sindrom sica (boala autoimuna care afecteaza tesutul conjunctiv), crampe musculare, paloare, par fragil si despicat. La sugari, scorbutul se manifesta prin anxietate si iritabilitate, iar in cazuri destul de rare se manifesta hemoragie subperiostala.
Manifestari cutanate - papule perifolicular hiperkeratoice, de regula, la nivelul gambelor. Acestea apar ca niste pete asemanatoare unor vanatai albastrui-rosiatice, in jurul foliculilor de par. Firele centrale de par sunt rasucite si se rup cu usurinta. Petele se pot uni, formand o suprafata mare de purpura palpabila sau echimoze (vanatai).
Probleme ale cavitatii bucale - gingiile se inflameaza si devin foarte sensibile. Orice frecare usoara poate provoca sangerarea lor. Deseori acest lucru se intampla in bolile dentare ca urmare a igienei orale deficitare.
Tulburari musculo-scheletale - se pot declansa hemoragii la nivelul articulatiilor provocand disconfort si dureri majore. Articulatiile se pot inflama si pot deveni sensibile, iar durerea poate fi atat de grava incat bolnavii nu se pot deplasa.
Boli de ochi - pacientii cu scorbut se pot confrunta cu sindromul ochiului uscat, iritare, sensibilitate la lumina, vedere incetosata. De asemenea, pot aparea si hemoragii ale conjunctivei si ale nervului optic.
Initial, medicii vor face examinari fizice pentru a depista simptomele descrise mai sus. Valorile vitaminei C se pot afla prin teste de laborator care analizeaza nivelurile serice de acid ascorbic (sau a concentratiei de acid ascorbic in globulele albe din sange). Uneori se recomanda teste radiologice pentru a se descoperi modul in care scorbutul a afectat deja organismul.
Tratamentul presupune administrarea pe cale orala a suplimentelor cu vitamina C. Doza pentru adulti este de 800-1000 mg/zi, timp de cel putin o saptamana, apoi 400 mg/zi pana la recuperarea completa. In cazul copiilor se recomanda 150-300 mg/zi timp de o luna. De obicei, ameliorarea simptomelor se observa in primele 24 de ore de la inceperea tratamentului. Scorbutul nu lasa urmari grave, cu exceptia pierderii dintilor.
Prevenirea scorbutului se face usor, prin asigurarea aportului zilinic de vitamina C (30-60 mg/zi) - 5 portii de fructe si legume pe zi sunt suficiente pentru mentinerea vitaminei C in limite normale.
Alimente cu un continut bogat in vitamina C:
- portocale;
- lamai;
- coacaze negre;
- guava;
- kiwi;
- papaya;
- rosii;
- capsuni;
- cartofi;
- morcovi;
- ardei gras;
- broccoli;
- cartofi;
- varza;
- spanac;
- stridii;
- ficat.
sursa:sfatulmedicului.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)