Copilul capricios: cum să procedăm?

Dacă aveți copii, atunci nu o dată v-ați gândit cum să luptați corect cu capriciile lor. Un adult hotărât, care știe ce vrea și ce are de făcut, îl face pe copil să se simtă în siguranță, de aceea îl ascultă, chiar dacă, la început, s-ar putea să-i pună răbdarea la încercare.
În acest articol vom vorbi despre capriciile copiilor noștri.
Orice copil, chiar și cel mai ascultător, uneori este capricios. Comportamentul copilului nu depinde de vârsta lui.
Capriciile nu au o etapă de trecere, de aceea nu putem depista, când copilul va începe să facă mofturi. Dacă vorbim despre capriciile copiilor, atunci le putem compara cu calamitățile naturale.

Copilul capricios : cum procedăm?

În limba franceză cuvântul «capriciu» înseamnă bizarerie, moft.
Capriciile sunt un fel de exprimare a plictiselii și a supărării, ele sunt însoțite de urlete și lacrimi. Când copilul face mofturi, el începe să dea din picioare, să sară, să se tăvălească pe jos, să arunce lucrurile și să fie agresiv cu cei din jur.
Astfel de comportament poate apărea oriunde și poate dura mult timp. Uneori copiii sunt imposibili. Și cât mai supărat este copilul, atât mai intensive sunt capriciile lui.

Principiul educării unui copil este acela al ,,mâinii de fier în mănușa de catifea”. Dacă noi ca adulți permitem lucrurilor să ia o direcție greșită atunci nu avem mai multă minte decât copilul din față. Când este capricios, copilul nu este nici prea răsfățat, nici prost crescut. Dar trebuie ca noi să îi putem spune „nu”. El ne testează limitele pentru a se defini ca individ.

Trebuie să ținem minte că copilul este o ființă care ne aduce doar bucurie. Copilul nu va fi atât de capricios, dacă va simți mai multă mângîiere, flexibilitate și fiabilitate față de el.
Însă, caracterul capricios deriva, de obicei, dintr-o permisivitate mult prea mare din partea părinților, dintr-o protecție exagerată, din dorința de a nu face copilul să plângă și din faptul că i s-au făcut toate poftele. Dacă nu se impun rapid și conctructiv reguli, copilul va avea probleme la grădiniță și școală. Va fi aceptat mai greu de colegi pentru că va fi egocentric și arogant, educatoarele și învățătoarele îl vor suporta greu, nu va învăța bine, nu va suporta remărcile negative referitoare la comportamentul său. Trebuie să fim înțelepți și să dăruim dragostea noastră atunci când copilul nu plânge.

Și totuși, cum procedăm dacă copilul este capricios?

1) Nu încercați să-l apărați în fața oricăror probleme apărute (fiți lângă el, arătați-i acest lucru, dar lăsați-l pe el să depășească problema prin propriile forțe).

2) Lăsați-l să se joace singur ,creând astfel îndependența copilului.

3) Fiți indiferenți față de capriciile copilului. Trebuie să fiți calmi și binevoitori.

4) Stabiliți reguli simple pe care le puteți aplica, reguli care să fi înțelese de copil și nu cedați la primele lacrimi, urlete sau tăvăliri pe jos.

De reținut: A lăsa copilul să facă orice este o greșală gravă. El devine răsfățat, nerespectuos, răutăcios, agresiv, distrugător și încăpăținat.
A nu-i permite să facă nimic este la fel de grav numai că efectele sunt altele: devine timid, dezorientat, frustat, temător, nesigur pe el.

Cristina Boico